Fă-mă, Doamne, ce mă-i face

Prin denumirea titlului ne putem da seama ce stare are eul liric. El își cântă
dorurile și necazurile destinului său. În această secvență urmărim că eul liric
dorește să-și împace sufletul din cauza evenimentelor pe care le-a trăit de-
alungul timpului. Una din pierderile pe care o persoană sau în acest caz eul
liric o poate trăi este pierderea unui părinte. În decursul întregii vieți toate
trăirile, rele sau bune, se depozitează în suflet care seamănă cu o cămară. În
această secvență se evidențiază sentimentul de dor. Acest sentiment persistă
în majoritatea căntecelor romănești. Mesajul acestui textul este că tuturor
oamenilor le este dat de Sus să treacă prin niște evenimente dificile și la un
moment dat vom avea nevoie de timp pentru a medita asupra celor
întâmplate.

Unitățile de vocabular ce denotă starea eului liric de ași cânta destinul

sunt: sufletul, aripi, pământ, maica, mormânt, plăng, jelesc, bune, rele, vieții
mele. Toate aceste cuvinte sunt necesare pentru a contura starea de spirit a
eului liric.