Cea de pe urmă noapte la Roma de OVIDIU

https://prezi.com/yibntlibhfzi/cea-de-pe-urma-noapte-la-roma/
 Numărul strofelor: 
două
Tipul strofelor:
poliforme
Rima:
albă
Picior de vers:

„ Toţi mă jeleau: bărbaţi, femei, copii.”

toţi - mă - je - léau - băr - báţi - fe - méi - co - p íi 
_ _ / _ U /_ U / _ U /_ U /
spondeu / troheu x4
(prevalează troheul) 

„ Şi ud era de lacrimi în casă orice colţ... ”

şi - ud - e - ra - de -la - crimi - în - ca - să - ori - ce - colţ 
__U/_U_/_U_/U_/
troheu / eretic x2 / iamb
(prevalează iambul)

 Poezia aparţine genului liric, deoarece:

1. Este prezent eul liric
(pron. personal: „eu” , pron. neaccentuat: „-îmi” , „mi- ” , verbe conjugate la persoana I : „plîngeam” , „am
zis”) ;
2. Sunt exprimate direct sentimentele şi trăirile 
(verbele: „încremenisem” , „plîngeam”) ;
3. În text sunt prezente mijloacele artistice, precum figurile de stil
(„lucruri scumpe” - epitet; „bărbaţi, femei, copii” - enumeraţie) .

 Poezia ,,Cea de pe urmă noapte la Roma" este o elegie, deoarece:

1. Sunt exprimate sentimentele de tristeţe. Aceasta o putem observa prin versurile: ,,Din ochii mei şi astăzi
curg lacrime fierbinţi" , ,,Plîngeam, plîngea soţia şi mă strîngea în braţe." ;
2. Are un caracter meditativ: ,,Cînd îmi răsare-n minte imaginea cea tristă."
Prin versul 
,,Ce mulţi erau odată! şi-acuma... numai doi!"
, eul liric face referire la prieteni, şi anume la numărul acestora. La început sunt mulţi, iar timpul este cel
care îi examinează şi decide pe cine să lase şi pe cine să îndepărteze. Lucrul dat se realizează în baza
faptelor săvârşite de prieteni, ajutorului acordat şi susţinerii în momentele grele. Tocmai de astfel de
situaţie se ciocneşte eul liric. Acesta în poezie ne descrie clipe triste şi dureroase, iar în concluzie înţelege
că în astfel de momente doar prietenii adevăraţi rămân alături.

 Motive literare întâlnite în text: 

motivul durerii, motivul plânsului, motivul nopţii, motivul timpului ireversibil.
Laitmotivul
durerii.

 Figuri de stil:
1. ,,imaginea cea tristă”- 
personificare
2. ,,lacrimi fierbinţi”- 
epitet
3. ,,bocet ca la mort”- 
comparaţie
4. ,,bărbaţi, femei, copii”- 
enumeraţie

5. ,,mîhniţilor prieteni'' - 
inversiune

Titlul poeziei
„Cea de pe urmă noapte la Roma” , ne sugerează senzaţii de înstrăinare şi finit „cea de pe urmă noapte” .
Pentru fiecare dintre noi, patria e o oază în pustiu. Fiind prizonier al povestei sale personale, eul liric
urmează să suporte enorme chinuri şi despărţiri. 

Tema poeziei este: Marea exilare a poetului.

Stări ale eului liric

Tristeţea
Durerea
,,Cînd îmi răsare-n minte imaginea cea tristă
A nopţii de pe urmă în Roma-n care eu
Am părăsit acolo atîtea lucruri scumpe,
Din ochii mei şi astăzi curg lacrime fierbinţi.''
,, Dar cînd durerea însăşi îmi risipi 
din suflet '' 
,, Plîngeam ''
,, Lovit fusesem, parcă, de trăsnetul
lui Joe ''

Pe tot parcursul textului palpează 

sentimentul de tristeţe
,,Cînd îmi răsare-n minte imaginea cea tristă ” . Eul liric fiind presat de răgazul scurt care i-a fost acordat
de către Cezar, crea acea putere deformatoare ce împrăştie perfectul. Acesta era inconjurat de lacrimi și
ființe dragi pe care urma să le părăsească.

Mesajul poeziei
este unul trist, dar cu un înţeles enorm. Nimic nu poate fi mai dureros decât despărţirea de locurile natale,
de persoanele dragi. Toate acestea se transformă în amintiri care odată cu trecerea timpului, răscolesc
inimile şi aduc sentimente de melancolie.
Prin epitetul 
"lacrime fierbinţi''
este redată durerea eului liric.Lacrimile fierbinţi sunt provocate de emoţii foarte puternice ce dor şi
cauzează chinuri şi suferinţe enorme.