Dragi colegi, multstimati profesori,

Știți, mă gândesc acum că dacă am încerca să-i călcăm pe urmă și să privim în lumea pe care
Mihail Sadoveanu creat-o, am descoperi, că de atâția ani, de când el nu mai este printre noi, locurile
în care a stat, a umblat, i-au plăcut, înca îi poartă amprenta...
Parcă abia a plecat din Fălticeni până la Vovidenia, sau poate la Iași. O fi la Hanul Ancuței la
o aliveancă, ori poate la un clondir de vin bun. Poate scrie undeva, ascuns încă o carte…
Pașii lui Sadoveanu ne-ar purta prin tot ținutul Moldovei, pentru că povestea lui este alcătuită
din mii și mii de fragmente. Să alergi precum gândul și tot n-ai avea timp să le unești pe toate. Dar
vom încerca!
Locurile vieții lui Sadoveanu.
Departe de lume, în mijlocul pădurilor, peste drum de Mănăstirea Neamț, Mihail Sadoveanu
a găsit un cămin potrivit firii sale. La Vânători, Neamț, în casa construită în 1937 de mitropolitul
Visarion Puiu spre a fi palat arhieresc, Sadoveanu a locuit mai bine de 20 de ani. Din 1944 și până în
1961, casa i-a servit drept reședință de vară. Aici, lângă schitul Vovidenia, Sadoveanu a găsit idei,
oameni, persoanje numai bune de trecut în cărți. Egumeni, călugări, stareți, o întreabă lume
monahală în mijlocul careia a trăit atâta amar de vreme. Numea acest loc ,,poiană a liniștii”, mai ales
pentru un așa mare vănător și pescar precum era scriitorul..
Despre lumea scriitorului de la Vânători îl putem oricând întreba, ajungand cu vreo frumoasă
ocazie, pe parintele, arhimandritul Mihail Daniluc, egumenul schitului Vovidenia, căci dânsul este
custode al Casei memoriale Mihail Sadoveanu. A iubit oamenii și locurile acestea foarte mult. Aici,
în această casă, pe care o putrem observa la ecran, el a scris opt romane. Cameră după cameră,
descoperim, aici, chiar dacă virtual, lumea lui Sadoveanu, cu măsuța la care scria, camera lui de
arme,bastonul, hainele, pălăria.. Să știți că acastă clădire a fost retrocedată Mitropoliei tocmai în
1997, și în acest moment e administrată de către monahi. Cuprinde nouă camere. Din toate cele 9
încăperi ale casei,  una este dedicată lui Visarion Puiu, iar celelalte 8 camere  sunt dedicate
expoziției Sadoveanu. Povestesc cei ce l-au cunoscut că , plăcîndu-I foarte mult cîntecul – și muzica
religioasă, și cea patriotică, și cele lăutărești – ruga părintele să-i trimită băieți, să-i cânte, atunci
cînd pescuia..
Să mergem acum la Fălticeni, pe Strada Ion Creangă, fosta Uliță a Rădășenilor, unde sus pe
deal este o altă Casă Memorială Mihail Sadoveanu. Construită după chiar schițele prozatorului, care
a locuit aici din 1909-1918. A scris aici 33 de cărți, inclusiv „Neamul Șoimăreștilor”.
Să ne îndreptăm acum spre Iași, Iașul lui Sadoveanu.
O casă albă, mare, solitară și tăcută, cu ascunzișuri nu lipsite de taine și istorie. O casă
așezată în Dumbrava minunată din Copou. Un loc care emană încă fior artistic și destul mister.
Astăzi e muzeu municipal, inaugurat în data de 5 noiembrie 1980, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la
nașterea scriitorului care-i poartă numele. „Casa cu turn”, construită în prima jumătate a secolului al
XIX-lea, a fost, inițial, reședința lui Mihail Kogălniceanu, a prințesei Maria Cantacuzino, a
compozitorului George Enescu și, din anul 1918, a intrat în proprietatea lui Mihail Sadoveanu.
Familia prozatorului a locuit în „vila cu turnișor pătrat” din Copou timp de optsprezece ani, când s-a
mutat la București, casa fiind confiscată de stat. În biroul pe care și-l schimba dintr-o încăpere în
alta, după inspirație, Sadoveanu a scris în jur de 35 de cărți.

Aici, cu îngăduința dvs, o să încheiem această călătorie virtuală, cu gândul și dorința de a o

materializa, cu prima oportunitate ivită. Dragi colegi, dragi prieteni sadovenieni, Muzeele
Sadoveanu ne așteaptă!