www.referat.

ro

MIORITA
- aprecieri critice -

Vasile Alecsandri, Romanii si poezia lor:

Aceasta balada (Miorita"), al carui subiect e foarte simplu, incepe cu doua
veritabile versuri ce sunt totodata si o minunata icoana poetica si o dovada de dreapta
pretuire ce poporul stie a face de frumusetile tarii sale:

Pe-un picior de plai,

Pe-o gura de rai."
Ovid Densusianu, Vieata pastoreasca in poezia noastra populara:
Odinioara muntii nostri trebuie sa fi rasunat des de un cantec vorbind despre
moartea unui pacurar; astazi acest cantec, al Ciobanasului", se aude numai prin
cateva locuri, dar in versurile duioase si cu impletiri de minunate imagini a pastrat
toata poezia lui primitiva, care in cateva cuvinte numai exprima bogatiile de simtire si
ne duce spre o viziune mareata cand o ascultam, spunandu-ne:
- Foaie verde de trei flori,
Ciobanas de la miori,
Un ti-a fost moartea sa mori?
- Sus in varful muntelui
In bataia vantului
La cetina bradului. "
Ideea mortii e incadrata aici in tristetea, dar si in mandria oarecum pe care le
simte padtorul traind in singuratatea muntilor.

Ceea ce era redat in Ciobanasul" mai domol, in versuri de insirare lina, apare in
Miorita" cu misari de ritm repezi, cu cadentari sacadate, in versuri cum le intalnim si
alteori in poezia populara, asa ca, in ceea ce priveste forma, aceste doua poezii ne
arata, fiecare in felul ei, ce efecte de armonie, cu cata muzicalitate au putut fi realizate
in graiul poporului nostru. Miorita", insa, fata de cealalta poezie, are superioritatea
de a ne duce spre o inspiratie mai bogata, mai complexa, de a cuprinde motive de o
varietate care nu a impiedicat prezentarea lor in linii limpezi si cu o impresionanta
condensare. De alta parte, cu toate ca, asa cum a ajuns pana la noi, cuprinde multe
elemente lirice am putea chiar spune ca ele
predomina -, Miorita" se razima pe
un fond epic care, si cand nu reiese direct, se prelungeste in ecouri usor de recunoscut
si dandu-i in totul o desfasurare de vigoare si maiestate.

Nichita Stanescu, Miorita, in Cartea de recitire:

Fara Miorita" noi n-am fi fost niciodata poeti. Ne-ar fi lipsit aceasta dimensiune
fundamentala. Miorita" este scoala tristetii nationale. Matricea. Matca. Regina.
Sunetul ei e sunetul tatei alaptand; veghea ei este veghea celui care-si apara plodul.
Miorita" nu este un cantec de pierdere. Cine pierde asa cum a pierdut ciobanul
Mioritei" este instapanit in sufletul pamantului. Da, in sufletul pamantului, pentru ca
noi toti ne-am nascut pe pamant. Pentru ca pamantul este carnea stramosilor nostri si
carnea pomilor nostri. Asa este: pom si om. In limba noastra diferenta dintre pom si
om este diferenta dintre o consoana si o vocala.
D. Caracostea, O fresca folclorica:
Aceasta idee a pasivitatii, a afatalismului, a linistii in fata mortii revine necontenit
in exegeza baladei si in generatiile folclorice de tot felul. Pana in zilele noastre este
un loc comun pentru toti cati vor sa ne caracterizeze.
Dar ansamblul literaturii noastre poporane, atat cel epic cat si cel liric, arata ca
este mult mai mult decat o exagerare, o dezumanizare sa admiti, ca produs al
factorilor istorici sau ca reflex al caracterului etnic, un fatalism care merge pana la
primirea mortii, fara a reactiona. De la caracterul de jale propriu liricei noastre pana la
presupusul pasivism din Miorita" este drum lung. Este drept ca credinta in soarta, in
ce ti-e scris", este o trasatura caracteristica a poporului nostru. Dar la fel si a altor
popoare. De alta parte, intreg mediul epicei noastre poporane arata ca aceasta credinta
nu smulge din suflet resortul adanc omenesc de a reactiona acolo unde, ca in situatia
din Miorita", lucrul ar fi posibil.
Treptat, parerea despre fatalismul ciobanului a devenit dogma. De aici, prilej
pentru unii de filozofare si de retorism, pentru altii indemn de a banui autenticitatea
textului. Ar fi un caz unic in istoria literaturilor au afirmat acestia din urma - , ca

eroul sa auda de complot si sa-si faca testamentul, resemnandu-se fara sa ia nici o

masura de aparare.
Rezulta ca explicarile de psihologie etnica in felul celor amintite nu sunt
indestulatoare. Avem la cei care subliniaza fatalismul din Miorita" o falsa intelegere
a semnificatiei. Optica justa, neputand fi data nici prin jocul firestilor resorturi
sufletesti, nici prin imprejurari proprii acestui neam, ramane sa fie dobandita din
insasi structura estetica a baladei, confirmata prin istoria ei.
De altminteri, presupusa liniste in fata mortii, in care atatia va d o trasatura etnica
romaneasca, este dezmintita comparativ de o simpla observatie: este suficient ca
cineva sa asiste la o inmormantare apuseana, pentru ca sa-si dea seama ca acolo
linistea in fata inevitabilului este mai mare decat ce vedem la noi.

Mircea Muthu , Cantecul lui Leonardo

Miorita" si Monastirea Argesului" schiteaza chiar la pragul de sus al
metafizcului, adevarata filozofie a supravietuirii in ontic (Miorita") sau in creatia
utilitar - estetica (Monastirea Argesului")."
Lucian Blaga, Spatiul mioritic, Trilogia culturii:
In Miorita" moartea", precum se stie, e echivalenta cu nunta". Ciobanul care
va fi ucis trimite vestea cu ce ton de bunavestire! - ca s-a insurat cu a lumii
mireasa". Nunta e aci nu numai un element vadit crestin, ci mai precis: un element
ortodox. Moartea, prin faptul ca e echivalenta cu o nunta, inceteaza de a fi un fapt
biologic, un epilog: ea e transfigurata, dobandind aspectul elevat al unui act
sacramental, al unui prolog. Ea e nunta, unire sacramentala cu o stihie cosmica. Sa nu
uitam cadrul nuntii:
Soarele si luna
Mi-au tinut cununa.
Am avut nuntasi
Brazi si paltinasi,
Preoti, muntii mari.
Pasari lautari,
Pasarele mii,

Si stele faclii. "

Iara natura intreaga prefacuta in biserica". Moartea ca act sacramental si natura
ca biserica sunt doua grave si esentiale viziuni de transfigurare ortodoxa a realitatii
[...]. Miorita" e cea mai raspandita poezie populara a noastra. Un folclorist a numarat
peste doua sute de variante; motivul e endemic in toate provinciile. Potenta sofianica
a contaminat spontaneitatea creatoare a poporului nostru. Potenta sofianica nu trebuie
cautata deci numai in credintele sau in arta religioasa. Ea este desigur mult mai
cuprinzatoare decat credintele dogmatic fixate si decat viata religioasa propriu-zisa.
Sofianicul consituie o determinanta stilistica, cea mai caracteristica, a vietii spirituale
ortodoxe. Iar dincolo de dogma, de ritual si de arta religioasa, sofianicul" este o
determinanta ipostatica de mari posibilitati creatoare inca, a spiritualitatii populare
din estul si sud-estul european.
Livius Ciocarlie

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate