„Miorița” – o sinteză metaforică a sufletului românesc.

Mitul este o legenda sau poveste alegorica, anonima , de origine populara ,

despre timpurile fabuloase si eroice .
Titlu operei este unul sincretic si avand un rol determinant în declanşarea
ideii filozofice ce a eternizat opera în literatura : atitudinea înţeleaptă pe care o
are ciobanul moldovean în faţa morţii.
Personajul principal al baladei populare “Miorita” este ciobanul moldovean.
El apare in toate momentele subiectului fiind caracterizat direct si indirect.
Frumustea fizica a ciobanului rezulta din caracterizarea directa. Portretul fizic
este izvorat din imaginatia arsa de dor a maicutei care isi cauta cu disperare fiul,
redat prin secventele “Mandru ciobanel / Tras printr-un inel / Fetisoara lui /
Spuma laptelui / Mustacioara lui / Spicul graului / Perisorul lui / Pana corbului /
Ochisorii lui / Mura campului. “. Porteretul moral rezulta din caracterizarea
indirecta ganduri, atitudini, vorbe. O trasatura a personajului o reprezinta
harnicia , fapt vizibil in secventa “ Are oi mai multe mandre si cornute si cai
invatati si caini mai barbati” , ceea ce demonstreaza ca este prezenta dragostea
fata de meserie si natura. O alta trasatura este curajul , redat prin faptele sale in
momentul cand l-a anuntat despre vestea complotului .
In opera data este prezent motivul testamentului ce diminuează epicul
baladei şi creează un dramatism liric ce se amplifică prin seninătatea ciobanului
atunci când primeşte vestea complotului, înţelepciunea lui este înţelepciunea
mitică a poporului român, aceea de a înţelege profundele resorturi ale alcătuirii
universului, în care omul se reintegrează prin moarte. Tragismul este
impresionant prin reacţia celor dragi, care, după moartea ciobanului l-or „plânge
/ Cu lacrimi de sânge [...] Cine-au cunoscut / Cine mi-au văzut / Mândru
ciobănel”. Un alt motiv este cel al mioarei năzdrăvane care este dat de un
element fabulos, personificarea oiţei , neliniştită şi înfricoşată de cele auzite, îşi
previne stăpânul, simbolizând sugestiv perfecta armonie dintre om şi natură,
dintre cioban şi animalele pe care le îngrijeşte cu dragoste , prezentat prin
secventa „Ori eşti bolnăvioară, / Drăguţă mioară”.
In concluzie , balada “ Miorita “ prezinta o sinteza metaforica a sufletului
romanesc , fiind considerata drept cea mai nobilă manifestare poetică a
neamului nostru. Mioriţa concentrează profunda spiritualitate românească şi dă
naştere marilor creatori ai literaturii noastre.