Modul de viață al oamenilor în sociețile antice erau determinate de condiția socială, factorii economici,

condiițile naturale etc. În societatea antică familia, tradițiile, legislația și-au lasat amprenta atît asupra vieții
individului, cît și a comunității în ansamblu, determinînd trăsăturile specifice ale modului de viață.
Aristocrația era principala deținatoare a bunurilor funiciare și mobile,a drepturilor politice ,militare,juridice
și religioase. În Egipt, decretele emise de faraon erau considerate legi divine și ele enunțau principiile
generale ale jurisdicției.

În Mesopotamia Codul lui Hammurabi forma baza legislației, iar jurisdicția era exercitată fie de preoți, fie de
judectori locali, iar în orașe de judectorii aleși. În Orientul antic familia se afla sub puterea capului familei -
tatăl și soțul. Căsătoriile se încheiau în baza unor contracte și erau însoțite de aducerea unui dar de
căsătorie din partea mirelui și a zestrei din partea miresei. Sfîrșit... Producătorii liberi alcătuiau cea mai mare
parte a populației din statele antice.Majoritatea din aceștia erau țărani.Alături de țărani,un segment
imporatant social era reprezentat de "meștesugari".Ei erau mai numeroși în Fenicia.

Producătorii liberi din lumea greacă formau 'demosul'(poporul),adică marea masă a țăranilor,'micii
proprietari'(geomorii) și meșteșugari(demiurgii).Aceștia puteau liber să practice agricultura sau
meșteșugurile. Deși puțin numeroși,față de zonele europene,sclavii erau totuși prezenți în lumea orientală
ca principala forță de muncă în exploatările miniere,în activitatea de construcții și în temple.

În societatea greacă clasică distingem două categorii mari de sclavi: -Sclavii publici(care erau proprietatea
statului sau a orașului); -Sclavii privați(care aparțineau unor particulari). Spre sfirșitul Imperiului,tot mai
mulți sclavi au fost eliberați(devenind liberți),fenomen ce anunță și sub aspect social destrămarea vechiului
sistem.

În Grecia și Roma,clasele privilegiate erau alcătuite din stăpinii de sclavi,care,inițial,au provenit din
aristocrația ginților și din preoți: -Spartanii(sau egalii,homoioi)în Sparta; -Eupatrizii(cei de neam ilustru)la
Atena; -Patricienii(cei cu stramoși iluștri)la Roma. Aceștia erau singurii care aveau drepturi politice și care
trebuiau să provină din parinți cetațeni.Fiind proprietarii celor mai întinse pamînturi,se bucurau de toate
avantajele din societate. Conflictele sociale în lumea antică au evoluat sub diferite forme:nesupunerea de
lucru,fuga,răscoala.

În statul roman,condițiile de viață ale marilor aglomerări de sclavi,concentrate mai ales pe latifundiile din
Sicilia si sudul Italiei,au dus la rascoale de mari proporții,mai ales în decursul socolului al II-lea i.Hr.
Principalele categorii sociale în Orientul Antic erau aristocratia și producatorii liberi.În cazul acestora
funționau ierarhii bazate pe origine,avere și tipul de activitați.
SCLAV, -Ă, sclavi, -e, s. m. și f. Persoană lipsită de orice drepturi, aflată în proprietatea deplină a unui stăpân pentru care muncește;
rob.
metec sm [At: DEX / Pl: ~i / E: fr métèque] 1 (Ant; lpl) Categorie socială la vechii greci, lipsită de drepturi politice, precum și de
posibilitatea de a dobândi proprietăți imobiliare, alcătuită din străinii stabiliți într-o cetate.
aristocrațíe sf [At: NEGRUZZI, S. I, 72 / Pl: ~ii / E: fr aristocrație] 1 Clasă socială cu mari privilegii datorate originii, bogăției și poziției
sale sociale Si: boierime, nobilime, protipendadă, (rar) aristocrațime. 2 (Înv; îs) ~ muncitorească Categorie de muncitori bine plătiți,
aflată sub influența burgheziei. 3 (Îs) ~ intelectuală Elită intelectuală.
colon1 sm [At: ȘINCAI, HR. II, 120/37 / Pl: ~i / E: fr colon] 1 (Înv) Colonist. 2 (În Imperiul Roman) Țăran care lua în arendă de la un
proprietar o suprafață de pământ, pentru folosirea căreia plătea în natură sau în bani. 3 (În Imperiul Roman și în Evul Mediu în
Europa) Muncitor agricol care, inițial liber, muncea un pământ luat în arendă de la marii proprietari, iar mai târziu începe să fie legat
de pământ, să plătească dijmă și să presteze corvezi. 4 (Jur; îs) ~ parțiar Cultivator de pământ care dă proprietarului moșiei o parte
din produsele obținute.
PLÉBE s. f. 1. (În Roma antică) Categorie socială de oameni liberi lipsiți de drepturi civile și politice. 2. (În Evul Mediu) Pătura cea mai
săracă a populației orășenești din apusul Europei, aflată în afara ierarhiei feudale și care, alături de țărănime, a avut un rol
important în revoluțiile din sec. XVI-XVII. 3. (Livr.) Pătură socială fără drepturi, asuprită și exploatată; p. ext. mulțime, gloată.
♦ Fig. Categorie socială declasată; drojdia societății. – Din fr. plèbe, lat. plebs, -bis.