Studiu individual.

Civilizația romană
1. Identificaţi structura societăţii romane pe baza textului Organizarea societății romane şi a
imaginii de mai jos (Anexa 5).
2. Care este deosebirea dintre societățile moderne (română, bulgară, găgăuză) și societatea
Romei antice. Expuneți-vă opinia.
Organizarea societății romane
Societatea Romei antice a fost organizată într-o ierarhie strict definită, în care fiecare
individ își avea rangul său apreciat după origine și avere, care-i determina drepturile și
obligațiile. Populația definită după origine este împărțită mai întâi în oameni liberi și sclavi. Cei
liberi se împart în cetățeni romani, liberți și peregrini.
Cetățenii romani născuți liberi au fost împărțiți în mai multe clase, atât după strămoși, cât
și după proprietățile deținute: patricieni, plebei, nobili și cavaleri.
În categoria oamenilor liberi intrau liberții (sunt foștii sclavi care au fost eliberați de
stăpânul lor) și peregrinii (străinii), care, însă nu beneficiază de cetățenia romană și de drepturi
juridice.
Sclavii, fiindcă nu sunt considerați persoane juridice, nu au nici un drept politic sau
privat. O imensă masă servilă lucrează pentru societatea oamenilor liberi odată cu cuceririle și
comerțul au permis aducerea unui număr mare de sclavi.
O clasă care a format inițial un grup ce s-a compus în urma prestării serviciului militar a
devenit tot mai importantă. Cei mai înstăriți, nobili care au aparținut de ordinul senatorial,
dominau viața politică și dețineau comanda armatei. Alături de ei se află ordinul cavaleresc,
inițial format din acei care își puteau permite să vină la război cu un cal, iar ma târziu format pe
de o parte din cei 1.800 cetățeni care primesc un cal de la stat și pe de altă parte cu un venit mai
ridicat însă nu făceau parte din ordinul senatorial. Aceștia au format o clasă puternic mercantilă
reprezentată din adevărați capitaliști care obțin profituri mari din activități comerciale, bancare,
din furnituri pentru armată, din arendarea impozitelor, preluarea unor lucrări publice, a
drepturilor vamale.
O altă structură a societății ce se bazează pe avere este ilustrată de raporturile clientelare
stabilite între cei bogați și săraci. Prestigiul și influența pe care o stabilesc patronii, datorită
clientelei mari pe care au reușit să o realizeze și o transmit ereditar urmașilor lor, le aduc imense
profituri.
În Roma nu a existat niciodată o clasă de mijloc reală, diferența dintre cei bogați și săraci
accentuându-se în timpul Imperiului, când societatea este delimitată între cei bogați care au acces
la putere și cei săraci.
Femeile romane cu toate că împărtășeau unele drepturi fundamentale cu bărbații, nu au
beneficiat pe deplin de calitatea de cetățeni fiind lipsite de posibilitatea să voteze sau să ia parte
la viața politică.
Cetățenia romană
Dreptul de cetățenie îl aveau oamenii liberi în triburile din Roma și din jurul ei, iar în
anul 89 î.e.n. el s-a extins asupra tuturor oamenilor liberi din Italia. Trei secole mai târziu, în 212
î.e.n., cetățenia este acordată tuturor oamenilor liberi din Imperiu.
Cetățenii romani formează principala componentă a societății romane.pentru cetățeanul
roman legea supremă este bunăstarea poporului, statul ocupă în viața sa primul loc, iar viața
privată trebuie să fie pusă mereu în slujba statului.
Cetățenia se dobândește prin nașterea din părinți cetățeni căsătoriți , conform legilor
legale de căsătorie sau ca libert al unui cetățean. Libertul pentru a primi cetățenia trebuia să aibă
peste 30 de ani, să fi fost eliberat prin testament sau procedură desfășurată în fața unui magistrat
din Roma sau din provincii.
Dreptul roman putea fi acordat unui oraș al căror drept este străin legii romane (oraș
peregrin), dar care realizează o schimbare de statut devenind municipiu sau colonie latină.
 Pierderea cetățeniei se realiza în cazurile în care cetățeanul: era luat ca prizonier;
părăsește voluntar orașul pentru a se stabili într-o colonie care nu beneficiază de civitas
(cetățenie); este acuzat de trădare; nu își îndeplinește datoriile de cetățean.
Drepturile cetățeanului roman:
 dreptul la vot;
 dreptul de a candida și de a fi ales în magistraturi;
 dreptul de a cumpăra și vinde pe teritoriul roman și de a deține bunuri;
 dreptul de încheia o căsătorie legală cu alt cetățean roman, de a avea drepturi de pater
familias, iar copiii născuți în aceste căsătorii să fie considerați cetățeni romani; din anul 445
î.e.n. sunt cunoscute căsătoriile dintre patricieni și plebei, iar cele dintre persoanele libere în
anul 18 î.e.n.;
 dreptul de a participa la preoție;
 dreptul de a purta togă și a avea trei nume (nomen, praenomen, cognomen), semnele
distinctive ale cetățeanului;
 dreptul de a face un testament prin care lasă ca moștenire bunurile sale moștenitorilor lui;
 un cetățean roman nu putea fi biciuit sau torturat, și nici nu putea primi pedeapsa cu moartea,
cu excepția cazului în care el a fost găsit de trădare.
Cetățeanul roman are și îndatoriri față de stat:
 obligația de a participa la recensământul făcut de cenzor, în caz contrar putea fi pedepsit cu
pierderea cetățeniei. Recensământul prevedea apartența cetățeanului la un trib sau altul în
mediul rural sau urban, estimarea averei, aceasta îi determina poziția în societate;
 obligația de a sluji în armata romană;
 plata unui impozit, contribuții la cheltuielile militare.
Patricieni sunt cetățenii care provin din vechile familii aristocratice ale Romei antice.
Termenul patrician definește un cetățean care aparține unei ginți, având un strămoș comun al
cărui nume îl poartă. Cele mai cunoscute ginți din care făceau parte patricienii sunt:Aebutia,
Aemilia, Atilia, Claudia, Cornelia, Curtia, Fabia, Foslia, Furia, Genucia, Herminia, Horatia,
Iulia, Lucretia, Metilia, Minucia, Mucia, Nautia, Papiria, Postumia, Romilia, Sergia,
Servilia, Tullia, Valeria, Verginia, Veturia etc. Ei aveau toate drepturile și secole la rând au
determinat viața politică de la Roma.
Plebeii sunt cetățeni romani. Termenul plebeu este de origine latină și definește „oameni
de rând”. Este a doua categorie după patricieni, care inițial nu aveau nici un drept, dar care
dispunea de libertate personală și putea deține proprietăți. Luptele dintre plebai și patricieni s-au
desfășurat pe întreaga perioadă a Republicii Romane. Plebeii obțin drepturi când se adoptă
Legea celor 12 table, care este expusă în Forum pe 12 table de bronz.
Liberții sunt sclavii romani eliberați de către stăpânii lor. Sclavii romani își putea
răscumpăra libertatea în mai multe moduri. Sclavii educați și instruiți întotdeauna au fost
eliberați. Ei mai puteau fi eliberați ca o recompensă pentru serviciul lung și dedicat, de către
stăpânul lor. Uneori, sclavii care puteau să se răscumpere prin plata unui anumit preț, continuau
să lucreze la stăpânul lor cu un contract.
Peregrinii a fost denumirea sub care aerau cunoscuți, în timpul Imperiului Roman
timpuriu, locuitorii liberi din provinciile Imperiului, care nu au fost cetățeni romani și nu
beneficiau de dreptul roman. Statutul de peregrin a fost desființat în anul 212 î.e.n. când toți
locuitorii liberi din imperiu au primit cetățenia romană prin Constitutio Antoniana.
Sclavia În Roma antică sclavia reprezenta una din caracteristicile societății romane.
Societatea romană a fost în esență sclavagistă, atât economia cât și structura socială. Sclavii erau
plasați pe cea mai mică treaptă a societății.
Romanii considerau sclavia o condiție socială rușinoasă, fapt pentru care un soldat roman
prefera să se sinucidă decât să devină sclav a unui popor barbar. Orice activitate făcută de sclavi
devenea degradantă în ochii cetățenilor.existau 2 categorii de sclavi: publici și privați. Sclavii
publici se aflau în proprietatea statului roman sau orașelor. Ei erau folosiți ca pompieri, călăi,
temniceri etc. Sclavii privați lucrau în serviciul personal al stăpânului lor și a familiei sale. Ei
îndeplineau toate muncile utile stăpânilor. În ateliere munceau ca olari, pictori, tâmplari, zidari,
lucrători din piele sau țesuturi. Alți sclavi realizau munca casnică (bucătari, chelneri, creșterea și
îngrijirea copiilor, curieri etc.) ajutau stăpânul în afaceri (contabili, casieri), sclavi intelectuali
( profesori, medici, bibliotecari). Sclavii care lucrau în agricultură au avut parte de condiții de
viață foarte grele, munca lor fiind obositoare șe necalificată. Cea mai gravă situație o aveau
sclavii care munceau în mine, muncă ce echivala cu condamnare la moarte.
Bibliografia:
1. Organizarea socială. https://istorie-edu.ro/istoria-universala/roma-antica/societatea-
romana.html (accesat 13.04. 2020).
2. Grațianu, Marcela, Popp, Alexandru, Elemente de limba latină și de cultură romanică.
Manual pentru clasa a VII-a, București: Aramis, 2019.
3. Fînaru, Sabina, Limba şi civilizaţia latină. Curs pentru învăţământul la distanţă, Suceava.
https://ro.scribd.com/doc/175711122/Limba-Si-Civilizatie-Latina-II-II (accesat 26.05.2020)

Anexa 5. Societatea romană