Sunteți pe pagina 1din 30

REVOLUIA FRANCEZ

Referat realizat de: Matrache Irina Nedelcu Tamara Dane Leonard Clasa a X-a C Colegiul Naional I.L.Caragiale

Revoluia francez (1789-1799) a fost un eveniment major al epocii moderne, care a dus la rsturnarea Vechiului Regim i la instaurarea unei noi ordini politice i sociale n Frana. Frana a experimentat toate sistemele de guvernare,trecnd succesiv de la monarhia absolut, n care suveranul deine puterea absolut, la monarhia constituional, dup model britanic, care se bazeaz pe principiul separrii puterilor n stat, apoi la republic,aceasta avnd la baz ideea de libertate i egalitate a tuturor cetenilor. Revoluia francez este evenimentul care a marcat totodat n istoria Franei, trecerea la epoca modern. Perioada revoluionar ncepe n 1789,odat cu reunirea Adunrii Strilor Generale i cderea Bastiliei i se termin n 1799, cu lovitura de stat din 9 noiembrie(18 Brumar) a lui Napoleon Bonaparte, n urma creia Directoratul este nlturat,fiind instaurat Consulatul. Ideile liberale i naionale rspndite de Revoluia francez s-au rspndit n toat Europa, avnd ca efect intensificarea luptei naiunilor asuprite mpotriva dominaiei strine. Revoluia francez completeaz irul marilor revoluii ale epocii moderne, fiind precedat de Revoluia englez(1642-1689) i Revoluia american(1763-1791). Totodat, ea a rmas cel mai popular model de revolt mpotriva unui regim politic pn la Revoluia Rus din 1917.

VECHIUL REGIM
Vechiul Regim este o expresie folosit pentru a desemna sistemul francez de guvernare, legile i instituiile care au precedat revoluia de la 1789. Acest regim se sprijinea pe cele trei ordine (stri): -starea I clerul; - starea a II-a nobilimea; -starea III-a burghezia, rnimea i pturile oreneti srace. Primele dou stri erau privilegiate, n timp ce starea III-a reprezenta 98% din populaia francez. Monarhia francez era o monarhie absolut, n care regele era mpiedicat de legile i normele de drept nescrise ale regatului su.Existau multe organisme independente, precum Adunarea Clerului, acestea avnd drepturi i privilegii n care regele nu putea interveni, ntruct erau garantate de lege. De asemenea,si parlamentele provinciale i strile locale limitau puterea regal. Regele emitea legi dup consultarea consilierilor si, dei nu era obligat s le accepte opinia.

Regele era reprezentat de intendeni de poliie, justiie i finane n cele 34 de circumscripii ale Franei. Acetia supervizau perceperea impozitelor, legea i ordinea i rspundeau de lucrrile publice, comunicaii, comer i industrie. Monarhia francez nu primea niciodat destui bani din impozite pentru a-i acoperi cheltuielile, si din aceast cauz, pe timp de rzboi, cnd cheltuielile statului creteau foarte mult, recurgea la mprumuturi cu dobnzi uriae. n consecin, plata dobnzilor la datorii a devenit n secolul al XVIII-lea o component tot mai mare din bugetul statului. Metoda de colectare a impozitelor directe prin sutele de slujbai aducea adesea prejudicii statului,deoarece,uneori acetia foloseau banii n scopuri personale.

ILUMINISMUL
Iluminismul a reprezentat o micare ideologic i cultural, care s-a manifestat pe parcursul secolului XVIII, al crui scop a fost s pun raiunea n centrul tuturor lucrurilor i s ,,lumineze naiunea prin educaie i cultur

Voltaire

Voltaire a avut o oper extrem de vast. Scrierile sale sunt ndreptate mpotriva nedreptilor sociale, superstiiilor i intoleranei religioase. A criticat Vechiul Regim i Biserica, militnd pentru libertatea cuvntului, a gndirii i egalitatea tuturor oamenilor n faa legii. Considera c relele societii pot fi ndreptate prin aliana ntre monarhi i filosofi.

Charles de Secondat, baron de Montesquieu


Charles de Secondat, baron de Montesquieu a creat o oper important. n 1721 a publicat ,,Scrisorile persane, n care prezint cltoria a doi persani prin Europa.Aceast lucrare critic realitile continentului nostru i anume: intolerana religioas,instituiile culturale i de stat, inclusiv monarhia absolut. n cartea ,,Spiritul legilor teoretizeaz principiul separrii puterilor n stat. Considera monarhia constituional forma de guvernare cea mai eficient, deoarece puterile executiv, legislativ i judectoreasc erau independente una fa de cealalt.

Jean-Jacques Rousseau
Jean-Jacques Rousseau a scris lucrrile ,,Discurs asupra inegalitii de avere i ,,Contractul social, exprimnd aspiraiile micii burghezii din care fcea parte. Considera c proprietatea privat era sursa inegalitii i a relelor n societate i, de aceea, aceasta trebuia limitat. De asemenea, milita pentru participarea tuturor cetenilor la viaa politic: statul trebuia organizat pentru a asigura suveranitatea poporului.

Denis Diderot i dAlembert


Denis Diderot i dAlembert au publicat ,,Enciclopedia n 35 de volume, aceasta coninnd ideile revoluionare ale iluminismului: lupta pentru progres, libertate i toleran, egalitatea ntre oameni i ntre popoare. Forma ideologic a iluminismului, prin critic la adresa Vechiului Regim, a pregtit, pe plan ideologic, marile rsturnri cauzate de Revoluia francez.

SOCIETATEA FRANCEZA
stri. Prima stare Existau circa 130.000 de clerici, din care 60.000 erau membri ai ordinelor monahale. Ceilalti 70.000 de clerici lucrau n parohii. Se obinuia ca cei mai tineri fii ai marilor nobili s urmeze cariera bisericeasc, pentru a se putea mbogi. Muli episcopi deineau mai multe episcopate,dar nu erau vzui niciodat slujind n vreuna dintre ele. Acest lucru a provocat mari scandaluri i Biserica a fost perceput de populaie ca o instituie corupt. Biserica Catolic era cel mai mare proprietar funciar n Frana. Clerul beneficia de pe urma perceperii dijmei i era scutit de plata impozitelor. Preoii ocupau o important poziie n stat, se ocupau de sraci, spitale i coli i ineau registrele de stare civil, notnd n registrele parohiale naterile, cstoriile i decesele. n secolul XVIII, societatea francez era mprit n ordine sau

Starea a doua Starea a doua era cea mai puternic. Numrul nobililor varia ntre 110.000 pn la 350.000 adic 0,5% pn la 1,5% din populaie. Cei mai puternici erau cei 4.000 de nobili de curte, categorie limitat la cei a cror ascenden nobiliar data de dinainte de 1400. Urmtoarea ca importan practic era nobilimea de rob, nobili care lucrau n administraie i justiie, n special magistraii din parlamente. Restul nobilimii, care constituiau majoritatea clasei nobiliare, tria la ar. Principala surs de venit a nobilimii era pmntul, deinnd un sfert pn la o treime din acesta ,precum i ntre 15%-25% din venitul Bisericii, ntruct toi episcopii erau nobili. Toate funciile nalte erau ocupate de nobilime. De asemenea, se bucurau de numeroase privilegii, fiind judecai de tribunale speciale, scutii de serviciul militar, de munca la ntreinerea drumurilor, aveau drepturi exclusive la vntoare i pescuit, drept de monopol asupra morilor, cuptoarelor de pine i teascuri, beneficiau i de scutiri de impozite. n general nobilimea era ostil schimbrii , privilegiile lor fiind singurele care i distingeau de oamenii de rnd. Totui nobilimea accepta deseori aliana cu burghezia, dac acest lucru ducea la ntrirea puterii sale economice. De altfel, puteai deveni nobil fie prin favoarea acordat direct de rege, fie cumprnd anumite slujbe. Dei nobili i puteau pierde titlul de noblee dac desfurau activiti economice specifice oamenilor de rnd, cum erau comerul sau munca manual, unii dintre ei s-au implicat n metalurgie, minerit sau sistemul bancar.

Starea a treia
n fruntea strii a treia se afla burghezia care reprezenta un grup de oameni care nu aveau titluri nobiliare ,dar nu erau nici rani sau muncitori urbani. Cei mai bogai din categoria burgheziei erau negustorii.Ali burghezi erau bancheri, posesori ale unor mari terenuri agricole, liber-profesioniti (medici, scriitori, avocai), funcionari publici. n total, existau circa 2,3 milioane de burghezi, circa 8% din totalul populaiei. A doua component a strii a treia, de departe cea mai numeroas, era rnimea. Circa 85% din populaia Franei tria n mediul rural i majoritatea o formau ranii. Estimrile suprafeei de teren pe care o deineau variaz ntre 25 45% din total. Exista un mic strat (circa 600.000) de mari fermieri, care cultivau pentru a vinde, angajau ali rani cu ziua i ddeau bani cu mprumut. Mai numeroi erau les laboureurs,ranii care cultivau pentru propriul consum i care, n anii buni, obineau i un mic surplus. Aceste dou componente ale rnimii au dus -o relativ bine n tot secolul XVIII pn n anii 1770. Celelalte dou pri ale rnimii erau ranii dijmai, lipsii de capital i care ddeau jumtate de recolt proprietarilor pmntului, i ranii lipsii de pmnt care nu deineau dect casele i grdinile. ranul srac nu avea nicio speran n a tri mai bine i tria n nesiguran,deoarece vremea rea sau boala l puteau aduce n rndul vagabonzilor, care triau din cerit, furt i slujbe ocazionale. Toi ranii erau obligai s plteasc dijma bisericii, impozite statului i obligaiile feudale seniorului lor( pri din recolt ; o tax pltit seniorului cnd bunurile i schimbau proprietarul). Situaia ranilor difer de la o provincie la alta. De pild, ranii din Midi nu plteau deloc dri, n schimb cei din Bretania i Burgundia aveau drile cele mai mari. Povara cea mai grea pentru rani erau arenzile. Acestea au crescut accentuat n a doua jumtate a secolului al XVIII-lea, ca urmare a creterii populaiei de la 22,4 milioane n 1705 la 27,9 milioane n 1790. Ce-a de-a treia component a strii a treia o formau muncitorii urbani. Majoritatea muncitorilor de la ora triau n locuine aglomerate i insalubre. Ei erau necalificai i sraci. Meteugarii erau organizai n bresle. Orele de munc erau multe 16 ore pe zi, 6 zile pe sptmn. Nivelul de trai al salariailor sczuse lent,deoarece preurile urcaser n medie cu 65% n timp ce salariile numai cu 22%. Nu prea exista producie pe scar mare: numrul mediu de oameni ntr-un atelier din Paris n 1789 era de 16. Maitrii i lucrtorii munceau i triau mpreun i erau afectai de creterea preului pinii deoarece ea constituia o treime din hrana zilnic.

CAUZELE REVOLUTIEI
n ciuda transformrilor economice ce au dus la dezvoltarea comerului i industriei, organizarea societii franceze era divizat n trei stri:nobilimea, clerul i "a treia stare" (restul populaiei). Avnd un nivel de trai din ce n ce mai apropiat de cel al nobilimii, burghezia, educat n spiritul filozofiei iluministe i avnd exemplul recent al Revoluiei americane, ar fi dorit s-i asume o parte din responsabilitatea politic. Statul i populaia trecea printr-o grav criz economic i financiar. Criza financiar a fost determinat i de faptul c, n intervalul 1740 - 1783 ,Frana a fost implicat n trei rzboaie: mai nti rzboiul pentru succesiunea austriac (1740-1748), apoi n rzboiul de 7 ani (1756-1763) i, n sfrit, rzboiul american pentru independen (1778-1783). Tentativele de reform ale sistemului financiar francez au euat. Nu doar statul era n pragul falimentului ci i populaia. Anii premergtori izbucnirii revoluiei, sunt anii cu producii slabe ceea ce duseser pe muli la ruin. n consecin, din cauza datoriilor mari, statul meninea un nivel ridicat de impozite i taxe. n 1788, mai mult de 80% din drile strnse au fost absorbite de plata datoriilor statului. Nobilimea i clerul fiind exceptate de plata impozitelor, numeroase cereri au denunat mrimea i injusteea acestor impozite.

I.REVOLUTIA MODERATA (1789-1793)


Convocarea Adunarii Starilor Generale
In fata cererilor nobilimii si a provinciilor, regele Ludovic XVI convoaca Adunarea Starilor Generale pentru mai 1789, lucru ce nu se mai intamplase din 1614. Perspectiva acestei Adunarii a reaprins conflictul de interese dintre nobilime si burghezie.Primele doua stari nu reprezentau la un loc decat 2% din populatie, iar burghezia detinea o parte tot mai importanta din bogatia tarii. Dupa modelul din 1614, fiecare stare ar fi trebuit sa fie reprezentata de un numar egal de deputati. A treia stare a cerut dubla reprezentare, obtinand un numar mai mare de reprezentanti decat celelalte doua.Ludovic a fost de acord cu dublarea numarului de reprezentati ai Starii a Treia(600) insa nu a acceptat solicitarea reformatorilor de a se vota individual , nu pe Stari , ceea ce le-ar fi permis delegatiilor Starii a Treia si sustinatorilor lor din randul aristocratiei sa preia controlul asupra Starilor Generale. Din Starea a Treia.puteau vota doar cei ce plateau impozit,iar aceasta influenta alegerea delegatilor prin intermediul unor grupuri de electori,nu prin vot direct.Acest lucru a dus la obtinerea unui numar disproportionat de mare de reprezentanti in Starea a Treia din randul oameniilor de afaceri si avocati de la oras. De asemenea s-a hotarat si alcatuirea de catre alegatori a unor cahiers de doleances ,liste de doleante care urmau a fi prezentate in fata adunarii in mai 1789.Listele demonstrau dorinta comuna a celor trei stari, care doreau sa puna capat cheltuielilor nesabuite ale statului si abuzului de putere.De asemenea se sublinia necesitatea unei constitutii care sa mentina autoritatea regala , oferindu-le in acelasi timp Starilor posibilitatea de a influenta legile .

Constituirea Adunarii Nationale


Reprezentantii Starilor s-au intrunit la 5 mai 1789.Imediat,s-a ajuns la impas.Delegatii Starii a Treia au refuzat sa participe la lucrari , din cauza inegalitatii votului pentru toti membrii adunarii. La 17 iunie 1789,Starea a Treia s-a proclamat Adunare Nationala , organism la care peste cateva zile va adera si clerul. La 20 iunie 1789, cand trebuia sa aiba loc intrunirea Starii a Treia , sala respectiva a fost incuiata Acestia s-au intrunit intr-o sala de tenis unde au hotarat ca adunarea sa nu fie dizolvata pana cand nu se va redacta o constitutie pentru natiunea franceza.La trei zile dupa Juramant (pe 23 iunie), Ludovic a declarat nula constituirea autoproclamatei Adunari Nationale.De asemenea regele a dispus ca Starile sa se intruneasca in sali diferite, ca si pana atunci.Starile privilegiate s-au conformat ordinului .Revoltati , delegatii Starii a Treia au refuzat sa se supuna. La 27 iunie,Ludovic a cerut fuzionarea celor Trei Stari pentru a evita un posibil asalt.

Caderea Bastilliei
Acceptarea tacita de catre rege a Adunarii Nationale a marcat trimful revolutionar al burgheziei. Trupele regale,mai bine inarmate decat fortele de opozitie din interiorul tarii , reprezentau cea mai puternica amenintare la adresa adversarilor monarhiei si ai aristocratiei.Bastillia,fortareata construita pentru a apara Parisul in Evul Mediu , adapostea o parte din armata.Parizienii credeau ca aici se afla o mare cantitate de arme si munitii.. Curand dupa concesiile acordate Adunarii Nationale la 27 iunie 1789, s-a crezut ca regele era gata sa recurga la forta si la alte masuri similare pentru a schimba cursul evenimentelor.Aceasta impresie se baza pe faptul ca trupe regale fusesera masacrate in apropierea palatului de la Versailles. Speriati de un posibil atac al trupelor regale , oamenii au invadat magazinele, in cautare de arme.La 14 iulie, o astfel de incursiune la care au participat aproape 8000 de persoane,s-a soldat cu capturarea a 30000 de muschete .Atunci,o parte din razvratiti au avut ideea atacarii Bastilliei.Cateva sute de cetateni au incercuit fortareata imprejmuita cu doua randuri de ziduri inalte si amenintatoare.Ei au cerut sa li se dea praf de pusca si sa fie schimbata directia tunului indreptat spre oras.Comandantul Bastilliei,De Launaz ,a fost de acord sa nu atace multimea adunata in jurul zidului exterior.Cand oamenii au inceput sa coboare podul mobil care le-ar fi permis accesul dincolo de zidul interior,acesta a ordonat trupelor sa deschida focul,aproape 100 de oameni fiind ucisi.In cele din urma Bastillia cade in mana parizienilor,in masacru murind 600 de soldati impreuna cu De Launaz.Atacatorii i-au decapitat pe comandant si pe mai multi soldati ucisi, expunandu-le capetele infipte in sulite, in semn de victorie impotriva absolutismului. In primele zile ale lunii august ,Adunarea Nationala a adoptat rezolutii si decrete menite sa consfiinteasca legitimitatea revolutiei spontane din intreaga tara.La 4 august 1789 , delegatii au decretat sfarsitul privilegiilor nobilmii si al drepturilor exercitate de Biserica si bresle.

Cderea Bastiliei, un eveniment major al Revoluiei Franceze

Declaratia Drepturilo Omului si Cetateanului Noua conducere franceza nu dispunea de legi fundamentale in baza carora sa actioneze.La 26 august 1789, membrii adunarii au adoptat o declaratie de principii politice , primul pas spre crearea unei constitutii. In Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului se afirma ca dreptul de guvernare apartine poporului.Se sustinea ca toti cetatenii aveau dreptul innascut la libertate,egalitate, proprietate si securitate.Astfel,se pune capat in mod oficial Vechiului Regim.

Constitutia civila a clerului


Pentru a rezolva criza financiara,cat si datorita ideologiei anti-crestine a revolutionarilor francezi,la sfarsitul anului 1789 si inceputul lui 1790,au fost emise o serie de legi, prin care au fost confiscate averile Bisericii Catolice. Constitutia civila a clerului a fost adoptata la 12 iulie 1790 si aprobata de rege in acelasi an,la 26 decembrie.Aceasta prevedea transformarea membrilor clerului in functionari si interzicea ordinele .Textul legii prevedea, printre altele, ca alegerea in functiile clericale sa se faca de catre toti cetatenii, indiferent de apartenenta lor religioasa. Mai mult,la 27 noiembrie, Adunarea decreteaza ca toti preotii sunt obligati sa depuna juramant de fidelitate fata de natiune,lege si rege, sub amenintarea cu destituirea. Aproximativ 45% dintre preoti au refuzat sa presteze juramantul.

Constitutia de la 1791
Adunarea Nationala a prezentat legile fundamentale ale noului regim intr-o con-stitutie adoptata in septembrie 1791.Aceasta a desfiintat in mod oficlial autoritatea absoluta exercitata de regii francezi. Un organism legislativ unicameral,Adunarea Legislativa , urma sa voteze in toate problemele legate de impozite si cheltuieli de guvernare.Monarhul avea temporar drept de opunere fata de masurile Adunarii, insa refuzarea acestuia in trei intruniri consecutive ale Adunarii Legislative puteau anula vointa regelui,care continua sa raspunda de politica externa si de armata. Constitutia dadea drept de vot tuturor barbatilor ce plateau impozite echivalente cu salariul pe trei zile.Legea nu permitea cetateniilor sa-si aleaga direct reprezentantii, ei alegand prin vot un numar de electori care apoi ii alegeau pe cei 745 de membrii ai Adunarii Legislative.Doar cei foarte bogati puteau deveni electori sau membrii ai Aduna-rii Legislative. Noul sistem acorda putere economica si politica oamenilor de afaceri si altor categorii profesionale ce alcatuiau patura superioara a clasei mijlocii.Tarifele,taxele si organiizatiile de tip breasla au fost desfiintate,dand posibilitatea oamenilor de afaceri sa faca comert liber si profitabil. Structura administrativa a Frantei este simplificata , infiintandu-se 83 de diviziuni teritoriale egale.Acestea se imparteau in diviziuni mai mici districte, cantoane si comune.Cetatenii alegeau functionarii care guvernau aceste diviziuni politice locale . Intre 1789-1791,Adunarea Nationla a legiferat multe din principiile cele mai valoroase ale intelectualilor iluministi.In Constitutia din 1791, Adunarea a legiferat imaginea sistemul ideal,din perioada de apogeu a iluminismului.Acesta garanta libertatea de gandire si expresie,libertatea individuala,dreptul de proprietate,guvernarea de catre popor.Acest crez a dus la o noua ideologie politica numita liberalism.

Desi liberalii controlau Adunarea Nationala,alcatuita in majoritate de burghezi,mebrii Adunarii s-au scindat in diferite grupuri cu interese politice comune.Primele grupuri distincte au inceput sa apara in momentul in care Adunarea dezbatea problema constitutionala a dreptului de opunere a monarhului.Radicalii (iacobinii) se opuneau mentinerii dreptului de veto al regelui in timp ce conservatorii se declarau pentru un drept de veto al regelui care sa nu poata fi contestat de Adunare.Centrul sustinea un drept de veto partial , prin care regele sa poata suspenda o lege pana cand legislativul ajungea sa-si impuna punctul de vedere,ceea ce s-a si intamplat. Grupurile de activisti politici au format in 1789 asociatii cu scopul de a tine sub control evolutia evenimentelor.Aceste cluburi au capatat tot mai mult influenta pe masura ce Adunarea Nationala si cea Legislativa isi continuau lucrarile. Iacobinii

Cel mai radical dintre aceste grupuri se intalnea la Paris , intr-o manastire de pe strada St .Jaques.Datorita numelui strazii , membrii grupului au devenit cunoscuti sub numele de iacobini.Conducatorul lor era Maximillien Robespierre si luptau pentru suprematia guvernarii centrale asupra autoritatii politice locale. Girondinii Delegatii Adunarii Legislative includeau si un grup reprezentativ pentru departamentul Gironde , district in zona Bordeaux .Acestia impartaseau ostilitatea iacobinilor fata de puterea monarhica si aristocratica , in schimb se opuneau suveranitatii poporului.In problema razboaielor,ei sustineau ideea indepartarii pericolului prin atac.

Caderea monarhiei si Comuna din Paris


Uniti provizoriu de convingerile lor republicane, girondinii si iacobinii au votat impreuna mai multe texte importante, cum ar fi obligatia emigrantilor de a se intoarce pana la sfarsitul anului 1791 si condamnarea la inchisoare sau deportare pentru clerul care opune rezistenta. Veto-ul emis de Ludovic XVI-lea impotriva acestor legi a produs o criza ce a acordat girondinilor accesul la putere, in martie 1792. Din motive diferite, regele, monarhistii si girondinii isi doreau razboi cu puterile ostile. Regele considera ca infrangerea ar putea sa-i consolideze puterea. Girondinii doreau sa canalizeze elanul revolutionar inspre exteriorul Frantei. Razboaiele revolutionare incep odata cu declaratia de razboi din 20 aprilie 1792, adresata Austriei, de partea careia se va alatura si Prusia, dupa cateva saptamani. Creata in Paris in iulie 1789 si instalata la Primaria orasului dupa caderea Bastiliei, Comuna a devenit insurectionala in 10 august 1792, pe fondul infrangerilor suferite pe front si a amenintarilor primite din partea strainilor, ce au determinat cresterea fervoarei nationale si a nemultumirilor fata de familia regala. O manifestatie a luat cu asalt Palatul Tuileries si regele a fost arestat, sub suspiciunea de tradare. La inceputul lui septembrie 1792, panicat in fata inaintarii armatelor inamice si de rumorile de complot contra-revolutionar, poporul inarmat a masacrat mai mult de o mie de regalisti, preoti care se opuneau legii si detinuti de drept comun in inchisorile din Paris si din alte orase din provincie. Masacrul, permis de unii lideri iacobini, marcheaza prima deriva a Revolutiei. Iacobinii, sub conducerea avocatului Geoges Danton, dominau Comuna si si-au marit influenta in Adunarea Legislativa. Aceasta decide convocarea alegerilor cu drept de vot universal masculin, destinat sa reuneasca o noua conventie constitutionala.

Conventia girondina
O data cu caderea monarhiei, razboiul a luat un caracter national si politic, nemaifiind un conflict intre regi. La 20 septembrie 1792, o armata franceza a oprit la Valmy inaintarea prusaca. Adunarea Constituanta isi schimba denumirea in Conventia Nationala. In toamna anului 1792, armata, in ofensiva dupa batalia de Valmy, reuseste sa patrunda in Imperiul Romano-German, in Savoia si in Tarile de Jos. In cadrul Conventiei, lupta politica se intensifica, adunarea osciland intre a sprijini girondini si iacobini (mai radicali si avand populatia Parisului de partea lor). Conventia decide ca regele sa fie judecat pentru tradare in fata sa si printr-un vot pe jumatate unanim, Ludovic al XVI-lea este gasit vinovat. Cu o majoritate mica, de un singur vot, regele este condamnat la moarte si ghilotinat la 21 ianuarie 1793. Dupa executia regelui, influenta girondinilor scade in cadrul Conventiei. In plus, armatele franceze suporta loviturile coalitiei formate din Anglia, Austria, Spania, Tarile de Jos si mai multe state italiene.

La 24 februarie, Conventia voteaza recrutarea militara a 300.000 de oameni. Comisarii trimisi in departamente pentru a organiza mobilizarea, sunt alesi dintre iacobini, largind falia dintre girondini si masele populare. In Vendeea, regalisti si preoti care se impotrivesc regimului, incurajati de traumatismul cauzat de executarea regelui si ostilitatea taranilor fata de recrutare, organizeaza o revolta armata care se extinde si in Bretania. Girondinii incearca in van sa se opuna propunerilor iacobine destinate a creste puterea guvernului central. Un Tribunal revolutionar este instituit la 10 martie pentru a judeca suspectii,iar la 6 aprilie, Conventia creeaza Comitetul de Salvare Publica, organul executiv al Republicii. Dificultatile militare, extinderea razboiului civil, avansul fortelor inamice pe teritoriul national, au produs o criza in cadrul Conventiei, rivalitatea dintre girondini si iacobini fiind din ce in ce mai mare. Un contra-atac nefast al girondinilor, indreptat impotriva lui Jean-Paul-Marat, unul dintre sefii iacobini cei mai populari si radicali, esueza prin achitarea sa in fata Tribunalului revolutionar, la 24 aprilie.

II.REVOLUTIA RADICALA (1793-1794)


Intre 31 mai si 2 iunie, o insurectie pariziana condusa de Jaques Hebert someaza Conventia sa aresteze 27 de deputati si 2 ministri girondini. Populatia cerea o resdistribuire a bogatiei si continuarea actiunilor anti-crestine. La 10 iunie, iacobinii preiau controlul asupra Comitetului de Salvare Publica din care vor face principalul instrument al dictaturii revolutionare. La 24 iunie , Conventia promulga o noua Constitutie, cu o noua versiune, a "Declaratiei drepturilor omului", ce punea accent mai mare pe egalitate si merit. Dupa ce,la 10 iulie.Danton paraseste Comitetul Salvarii Publice, pe 27 iulie, isi face intrarea Maximillien de Robespierre,devenit rapid cel mai influent membru,luand masuri radicale pentru salvarea Revolutiei si distrugerea inamicilor sai interni si externi Situatia militara a Republicii fiind critica, contra-revolutionarii controland Vendeea si Bretania, mai multe orase importante -Bordeaux, Marsillia, Lyon- fiind sub autoritatea girondinilor si armate straine invadand teritoriul francez atat in est, cat si vest, la 23 august, printr-un nou ordin de conscriptie, se ordona mobilizarea generala a barbatilor apti pentru serviciul militar, astfel ca sunt constituite, echipate si expediate pe front 14 armate, totalizand 750.000 oameni. Legea asupra suspectilor, votata la 17 septembrie, permite instalarea regimului de Teroare.

La16 octombrie, in lipsa de alte probe, ca pedeapsa pentru un asa-zis incest cu fiul ei in varsta de doar 9 ani,pe nume Ludovic al XVII-lea, inchis impreuna cu restul familiei, smuls din grija mamei si incredintat spre crestere unui temnicer, regina Maria Antoaneta este executata. Ulterior, pe 31 octombrie un numar de 31 de lideri girondini sufera aceeasi soarta. Represiunea se abate asupra tuturor, regalisti, preoti, girondini, oricarui suspect de activitati sau simpatii contra-revolutionare. Tribunalele revolutionare functioneaza intr-o maniera expeditiva, trimitand mii de persoane la ghilotina in Paris si in alte orase franceze. In afara de condamnarile la moarte, numeroase persoane mor in inchisorile suprapopulate ori sunt sumar executate, astfel ca se estimeaza la aproape 40.000 numarul de victime ale regimului de teroare. Intre septembrie si octombrie, mormintele tuturor regilor Frantei din SaintDenis sunt profanate, catedrala este vandalizata, iar ramasitele pamantesti ale regilor sunt aruncate in gropi comune. In octombrie,incepe sa fie folosit calendarul republican. Impulsionat de Robespierre, Comitetul incearca reformarea Frantei, inducand un amestec de umanitarism fanatic, idealism social si patriotism, intr-o Republica a Virtutii. Doua zile dupa ce Robespierre ia pozitie impotriva descrestinarii, la 23 noiembrie, Comuna din Paris, la instigarea sefilor radicali ,decide inchiderea tuturor bisericilor si incurajarea activa a cultului Ratiunii, religia revolutionara. Miscarea de descrestinare activa se intinde rapid in intreaga tara. Datorita mobilizarii generale, soarta razboiului se intoarce in favoarea Frantei. Pana la sfarsitul lui 1793, invadatorii sunt respinsi de pe teritoriul francez. In interior, Comitetul reuseste sa infranga insurectiile regaliste si girondine.

Disputelor filosofice asupra noii religii, Robespierre le pune capat in primavara lui 1794, dupa executarea lui Hbert si a partizanilor sai anticrestini, apoi a lui Danton si a indulgentilor, care cerusera sfarsitul Terorii. Ostil descrestinarii si cultului Ratiunii, prin decretul de la 7 mai, el recomanda Conventiei admiterea existentei lui Dumnezeu, iar in ziua urmatoare are loc sarbatoarea "Fiintei Supreme". Desi amenintarile la adresa securitatii Republicii fusesera indepartate, Robespierre cere ca virtutea sa fie instituita prin teroare. La 10 iunie se institutie marea teroare printr-o lege ce scotea Tribunalele revolutionare de sub incidenta Conventiei, limita posibilitatea acuzatilor de a se apara, iar orice critica la adresa guvernului devenea criminala. In urmatoarea luna, marea teroare produce peste 1.000 de victime.

Conventia thermidoriana (1794-1795)


Dupa o noua serie de succese militare, regimul cvasi-paranoiac mentinut de Robespierre, isi pierde justificarea. O parte dintre cei implicati in regimul de Teroare se aliaza cu moderatii din plenul Conventiei si la 27 iulie 1794(9 thermidor anul II ) ,Robespierre si colaboratorii sai apropiati sunt supusi unui decret de arestare si esueaza in tentativa lor de insurectie la Comuna din Paris. Arestati in cursul noptii, sunt executati in seara urmatoare, iar in zilele urmatoare mai mult de o suta de partizani deai sai urmandu-i soarta. Sfarsitul Republicii Virtutii, visate de Robespierre, il antreneaza si pe cel al radicalizarii miscarii revolutionare, reprezentand un moment de cotitura in desfasurarea Revolutiei. Pana la sfarsitul lui 1794, Conventia este dominata de deputatii de centru care au rasturnat regimul de teroare, apoi anuland o serie de decrete si suprimand tribunalele revolutionare. Suprimarea bugetului acordat cultelor a pregatit separarea Bisericii de Stat, confirmata la 21 februarie 1795. Dupa revenirea in Conventie a girondinilor proscrisi, reactiunea violenta fata de protestele din primavara anului 1795 determina eliminarea ultimilor iacobini radicali. In vara aceluiasi an, Franta se mai afla in razboi doar cu Anglia, Sardinia si Austria, pacea revenind la frontiere,dupa stoparea unei armate de emigranti debarcata in Bretania.

DIRECTORATUL (1794-1799)
Conventia adopta o noua Constitutie, aprobata la 22 august 1795, prin care se confera puterea executiva unui Directorat compus din cinci membri, care trebuie sa numeasca ministrii. Puterea legislativa va fi impartita intre doua camere, Consiliul Batranilor, cu 250 membri si Consiliul celor 500. Incepand din mai 1797, in fiecare an, un membru al Directoratului si o treime din adunari sunt innoite. Conventia a numit primii Directori si doua treimi din corpul legislativ din cadrul membrilor sai. Reactia insurectionala a regalistilor parizieni, din 5 octombrie 1795 este infranta rapid de trupele generalului Napoleon Bonaparte , inca putin cunoscut. Conventia se dizolva la 26 octombrie si un nou guvern este instalat. Directoratul a stabilizat bulversatiile aniilor precedenti. Unul din mijloace l-a constituit continuarea razboiului, canalizand energia eliberata de Revolutie. Succesele Revolutiei inspira razboaie de cucerire si de export al idealurilor revolutionare in intreg restul Europei. Cateva luni de la intrarea sa in functiune, Directoratul ofera lui Bonaparte comanda unei campanii militare in Italia, intre martie 1796 si octombrie 1797, care a permis tanarului general sa castige popularitate. Luptele de factiuni au dus la instablitatea regimului. Revenirea iacobinilor se manifesta printr-un complot (conjuratia egalilor) condus de Babeuf, care preconiza distributia egala a pamanturilor si veniturilor. Conjuratia esueaza in mai 1796.

In timp ce in Franta principiile revolutionare erau in retragere, ele se raspandeau in Europa prin intermediul razboaielor napoleniene. Infrangerile militare din vara anului 1799, dificultatile economice si agitatia sociala au determinat lovitura de stat a generalului Bonaparte, din 9 noiembrie (18 brumar), prin care Directoratul a fost inlaturat. Noua Constitutie instaura Consulatul, organism in care Bonaparte a avut putere dictatoriala. Deviza republicana devine "Libertate, Egalitate, Fraternitate."

Descopera cuvantul din coloana A-B completand urmatorul rebus:

1.Ce au decis sa formeze reprezentantii starii a treia? 2.Unde se deschide Adunarea Starilor Generale? 3.Din ce oras a fost nevoita adunarea sa iasa? 4.Cui ii este adresata declaratia de razboi la 20 aprilie 1792? 5.Cum se numeste inchisoarea care a cazut la 14 iulie 1789? 6.Ce se intampla cu regele in urma conflictelor dintre girondini si iacobini? 7.Din ce cauza a ramas ridicat nivelul taxelor si impozitelor? 8.Cine si-a marit influenta in Adunarea Legislativa? 9. Atacul girodinilor esueaza asupra lui...

Bibliografie http://ro.wikipedia.org/wiki/Revolu%C8%9Bia_f rancez%C4%83

http://www.facebook.com/l.php?u=http%3A%2 F%2Freferat.clopotel.ro%2FRevolutia_franceza_ __Cauze_si_efecte-14214.html&h=eAQGLwV8l