evoluției îndelungate a vieții materiale și spirituale a poprului român. La formarea poporului român și a civilizației românești au contribuit, în mod esențial, mai mulți factori, cei mai importanți, avându-ți originea în antichitate: 1. societatea geto-dacică 2. culturile latină și greacă 3. creștinismul. Sincretismul medieval românesc La baza culturii medievale românești au stat elementele moștenite de la populația autohtonă geto- dacă care s-a contopit cu elementele însușite din cultura provincială romană. Asupra acestui strat de bază al culturii populației romanizate s-au suprapus și unele elemente ale populațiilor migratoare (germanice, slave, turanice etc.). Prin romanizare culturii românești i s-au conferit particularități definitorii, care o deosebeau de alte popoare europene. Creștinismul, este un alt factor care a definit în mare măsură caracterul și conținutul culturii românești, a oferit civilizației medievale românești valorile sale etice, estetice și morale, Biserica fiind principalul patron al culturii în evul mediu: a determinat dezvoltarea învățământului; a răspândit cunoștința de carte; a lansat personalități marcante. Caracteristicile culturii medievale românești 1. A fost influiențată de Biserică, ca și în întreg spațiul european. 2. 2. A avut un caracter unitar, în pofida separării politice a românilor, fapt exprimat în limba vorbită, arhitectura populară, normele juridice nescrise,folclor, letopisețe etc. 3. 3. Limba oficială a cancelariei a fost limba slavonă, cea vorbită – limba română, în Transilvania limba oficială a fost cea latină. Principalele instituții de cultură 1. Biserica - răspândirea învățăturii creștine a avut loc prin intermediul cărților religioase. În special mănăstiriel, care au avut funcții de instruire, de răspândire a științei, culturii și artelor, dintre care cele ami vestite erau Neamț, Bistrița, Putna, Moldovița, Sucevița, Cozia, Atgeș. 2. Curțile Domnești – domnitorii au încurajat și susținut permanent viața religioasă și culturală. Cu sprijinul lor erau edificate (ctitorite) noi complexe monastice, biserici, școli, tipografii etc. Învățâmântul în Țările Române 1. Învățâmîntul primar - școlile de pe lângă biserici și mănăstiri, unde în special, se învăța a scri, citi și socoti, dar programul școlilor mănăstirești mai prevedea și studierea literaturii teologice, gramaticii, matematicii, citirea și scierea în limba slavonă, latină și greacă, cîntul bisericesc. 2. Școlile orășenești (la Brașov, Sibiu, Oradea etc.) – unde învățau adepții confesiunilor reformate (protestante), care erau organizate după model occidental. 3. Școlile domnești, apar la înc. sec. XVII-lea. 4. Universitățile – apar în Transilvania, în 1581 Universitatea din Cluj (teologie, filozofie, drept), în 1622 – Colegiul Academic de la Alba Iulia. În Moldova și Țara Românească s-a încercat prin înființarea Colegiului de la Cotnari , Colegiul vasilian, Academia greco-slavo-latină dar care n-a supravețuit. Tiparul în Țările Române Tiparul a reprezentat o condiție a progresului culturii în spațiul românesc. Prima tipografie a fost înființată în Țara Românească, la Mănăstirea Dealu de către Radu cel Mare (1495-1508), unde a fost tipărită și prima carte din spațiul românesc – Liturghierul (1508), în 1510 la Târgoviște – a II-a Octoihul, iar în 1512 – a III-a – Tetraevangelul. Adoua tipografie este înființată în Transilvania, la Sibiu – în 1528. În Moldova tipografia apare în timpul domniei lui Vasule Lupu (1634-1653), susținut de mitropolitul Moldovei Varlaam, în 1642, unde în 1643 a fost tipărită Cazania. Arhitectura și sculptura 1. Laică – curți, palate domnești (Curtea domnească de la Suceava, Iași, Tîrgoviște) 2. Religioasă - biserici și mănăstiri (mănăstirea Putna, Moldovița, Sucevița, Gura Humorului, Voroneț, Argeș, Cozia etc.) 3. Militară - cetăți, fortificații (Cetatea Albă, Cetatea Hotin, Cetatea de Sacun de la Suceava, cetățile Neamț, Tighina, Roman, Soroca etc.) Stiluri arhitectonice În construcțiile ecleziastice planul cionstrucțiilor a fost cel triconic, datorate influențelor din sudul Dunării (Cozia). Stilurile predominante au fost: 1. Bizantin 2. Romanic 3. Gotic 4. Moldovenesc (din timpul domniei lui Ștefan cel Mare) Stilul moldovenesc Stilul moldovenesc este rezultatul îmbinării pe fondul arhitectonic local a două influențe – bizantin (din Constantinopol) și gotic (din Transilvania). Arta bizantină a dat planul triconic, realizat prin absida altarului și cele două abside laterale, de asemenea și cele trei încăperi cerute de cultul ortodox – altarul, naosul și pronaosul, la care mai târziu se adaugă gropnița. Arta gotică – a confeit bisericilor suplețe deosebită, accentuată prin contrforții laterali, ogivele de la uși și ferestre.