DIVINA COMEDIE

de Dante Alighiere

Realizat de
Șchiopu Paula
Dante Alighiere

Durante di Alighiero degli Alighieri (Dante Alighieri; n.

1265, Florența, Republica Florentină – d. 14 septembrie
1321, Ravenna, Statele Papale) a fost un poet și filosof
italian, om politic florentin, cel mai mare scriitor
european din Evul Mediu. Autor al Divinei Comedii,
capodoperă a literaturii universale, Dante este primul
mare poet de limbă italiană, Sommo Poeta („poet în cel
mai înalt grad”).
Opera ,,Divina commedie’’

■ Divina Comedie (în italiană: Divina Commedia), cea mai

celebră operă a lui Dante Alighieri, este totodată una
dintre cele mai importante capodopere ale literaturii
universale. Divina Comedie descrie coborârea lui Dante
în Infern, trecerea prin Purgatoriu și ascensiunea în
Paradis, pentru a termina cu apoteoza unirii lui cu
Divinitatea.
Structura operei.
Opera începe printr-o călătorie a lui Dante însoțit de
poetul Virgiliu pentru a o găsi pe iubita lui, Beatrice. Cei
doi ajung la o poartă mare pe care era o inscripție ,,Prin
mine treci spre locul de durere, prin mine treci spre
veșnica jelire. Voi, cei ce întrați aici, lăsați orice
speranță''. Cei doi erau însoțiți de trei animale sălbatice:
unul leu, unei lupoaice și unei pantere. După ce
trecuseră prin poarta infernului, acești ajung la un râu
întunecat, la Ancheran pe care urmau să-l treacă
datorită luntrașului Caron.
În primul cerc al infernului(din cele nouă) se auzeau doar suspine caci acolo erau doar
tristețe. Aici se găseau, sufletele celor care au trăit cinstit, dar care nu au fost botezați,
de aceea nu puteau fi primiți în Paradis. În acest cerc se aflau mințile luminate și marii
poeți ai antichității (Homer).
În al doilea cerc, judecătorul era Minos, regele Cretei, care îi judeca pe toți cei care
ajunseră în cercul doi. Îi încolăci cu coada lui puternică în mai multe inele și
independența de păcatelor acestora îi arunca în diverse cercuri ale iadului. Toți cei aflați
aici erau purtați de un vânt puternic precum niste frunze, erau zguduiți și loviți unui de
celălalți. Toți în acest cerc erau pedepsiți cu sufletelor cărora erau purtătoare de
păcatele pasiunii în dragoste. Dante îi recunoaște pe Francesca si Paulo care au fost
uciși de soțul acestuia pentru ca s-au dedat desfrâului și trădării.
În cercul al treilea, osândiț se aflau într-un noroi. Aici ispășeau păcatul lăcomiei. Al
treilea cerc era păzit de Cerber, un câine cu trei capete de care nu puteau sa scape nici
un osândit.
În cercul al patrulea, Dante întâlnește sufletele celor care in viață lor pământească au
fost, fie lacomi sau risipitori. Ei primiseră o pedeapsă veșnică de a rostogoli niște pietre
imense unii în ceilalți.
In al cincilea cerc al Infernului, Dante întâlnește sufletele celor care in viață terestra au
fost mânioși sau persoane foarte leneșe. Acești se bălăcesc într-o mlaștină, se zgâriat
între ei, se loveau si aces lucru era dat pentru vecie.
În al șaselea cerc se aflau sufletele orgolioșilor și a ereticilor, adică a celor care nu
au credința în Dumnezeu și în înviere.
În al șaptelea cerc se aflau sufletele celor care au făcut cruzimii împotriva
aproapelui, împotriva lor înșiși sau împotriva lui Dumnezeu. Erau sufletele celor
care sau sinucis, in Infern erau transformate in Copaci uscați pe crengile cărora
trăiau horpiile(păsari cu chip de femeie). Aici în aceasta gradina din arbori uscați își
ispășiau păcatele camătarii si cei ce l-au hulit pe Dumnezeu.
În cercul al optulea erau sufletele celor care au abuzat de alte persoane, ale
preoților care s-au folosit de statutul lor pentru a sa îmbogăți ei și rudele lor,
sufletele prezicătorilor care au încercat să-și măsoare puterea cu a lui Dumnezeu,
sufletele corupților.
In al cincilea cerc se aflau trădătorii.
 Concluzie

După părerea mea, opera ,,Divina Commedie’’ este o

operă foarte captivantă și fabuloasă. Poemul lui Dante
tinde către o reprezentare amplă și dramatică a realității,
departe de spiritualitatea tipică a epocii sale. Această
operă ne arată unde vor ajunge oamenii, in care cercuri, în
Iad sau Paradis.