Adevarul despre iad

Divina Comedie

Intre atatea necunoscute legate de lumea de dincolo,

exista si o certitudine: nimeni nu a revenit din iad pentru
a ne spune cum e acolo. Aceasta fiind realitatea, nu ne
raman decat doua optiuni: fie dam crezare ideilor si
invataturilor omenesti, fie cautam adevarul in Scripturi,
in ceea ce Dumnezeu Insusi ne descopera in legatura cu
acest subiect.
Oamenii au spus si au scris multe despre iad. Exista o
literatura foarte bogata in care sunt descrise tot felul de
calatorii si viziuni, avand ca subiect cerul si infernul. O
legenda irlandeza povesteste cum Sf. Patrick a vizitat
purgatoriul si infernul, unde a vazut morminte de foc,
pacatosi spanzurati cu capul in jos, devorati de serpi sau
acoperiti cu gheata. In Anglia secolului al XII-lea, un preot
pe nume Adam Ros a zugravit intr-un poem de mari
dimensiuni calatoria lui Pavel in infern, insotit de
arhanghelul Mihail. Pavel e cutremurat de ceea ce a
vazut in acea calatorie in iad. Ioachim de Flore a vorbit de
propria coborare in infern, urmata de urcarea la cer.
Dintre toti autorii de lucrari avand ca tema
infernul, Dante Alighieri ( 1265-1321 ) se remarca in mod
deosebit prin cele o suta de canturi ce alcatuiesc poemul
alegoric Divina Comedie. Fiind un mare admirator al lui
Vergiliu ( poet pagan roman, 70-12 i.Ch. ), Dante isi
imagineaza o calatorie in care este insotit de acesta in
infern si purgatoriu. In final, Dante ajunge in Paradis.
Divina Comedie incepe cu calatoria in infern. Inaintand
printr-o padure intunecata, Dante se intalneste cu
Vergiliu care-i spune ca unica iesire din padure trece prin
infern si purgatoriu. Vergiliu se ofera sa-l conduca pe
Dante prin infern si purgatoriu, pana la portile
Paradisului. Dante accepta.
Ajungand la poarta infernului, o inscriptie descurajanta ii
atrage atentia poetului: Voi care intrati , lasati orice
speranta ! Iadul ii apare lui Dante sub forma unei palnii
uriase care ajunge pana in centrul pamantului in care
pacatosii sunt torturati in noua cercuri deosebite, in
functie de gravitatea pacatelor savarsite. Imaginatia
poetului vede prapastii intunecate aflate intre pereti
gigantici de roca, mlastini ce clocotesc si care raspandesc
un miros insuportabil, grindina si foc, vanturi puternice si
ger, trupuri torturate , chipuri schimonosite, strigate si
gemete care iti ingheata sangele in vine.
Chiar la intrarea in iad se gasesc cei neutri: nici buni, nici
rai. Ei sunt vesnic chinuiti de viespi, tauni si viermi. Dupa
trecerea raului subteran Aheron, Dante, insostit de
ghidul sau, ajunge la primul cerc ( din cele noua ) al
infernului si care este destinat paganilor. Aici Dante vede
o multime de suflete curate, dar nebotezate: pagani
cumsecade, evrei buni, poeti ca Homer, Horatiu si Ovidiu,
filozofi ca Aristotel, Platon si Socrate Singura lor
suferinta consta in faptul ca niciodata nu vor avea
speranta unei soarte mai bune.
In al doilea cerc se gasesc cei care au pacatuit trupeste.
Pedeapsa lor este sa fie permanent biciuiti de vanturi
napraznice. In cel de-al treilea cerc al iadului se afla cei
vinovati de lacomie. Ei sunt obligati sa zaca vesnic in
noroi, batuti de furtuni de zapada, grindina si apa sarata,
in timp ce Cerber ii latra si ii jupoaie cu cele trei guri ale
sale. In cel de-al patrulea cerc se afla risipitorii si zgarcitii,
blestemati sa se loveasca vesnic unii pe altii si sa care
niste pietre uriase. Acoperiti de mocirla, mincinosii se
sfasie reciproc in cel de-al cincilea cerc, iar lenesii sunt
scufundati mereu in apele Stixului.
In al saselea cerc ereticii sunt prajiti in niste sicrie de foc,
iar violentii, sinucigasii si sodomitii se afla in cel de-al
saptelea cerc, fiind permanent innecati intr-un fluviu de
sange si strapunsi de sagetile trase de centauri.
Seducatorii, lingusitorii si simoniacii sunt repartizati in cel
de-al optulea cerc. Ei sunt impinsi cu capul inainte in
niste gauri , afara ramanandu-le picioarele mangaiate de
niste limbi de foc. Tot aici , cei ce prezic viitorul sunt
vazuti avand capul asezat invers pe umeri iar cei ce au
furat din banii publici sunt obligati sa innoate printr-un
lac de smoala fierbinte. Ipocritii trebuie sa poarte o
palarie de plumb iar Caiafa e vazut rastignit si calcat in
picioare de toti trecatorii. Hotii sunt torturati de serpi
veninosi, cei care au dat sfaturi rele sunt arsi fara
incetare iar celor ce au semanat discordie li se smulg
madularele.
Interesant de observat este ca Dante ii vede in acest al
optulea cerc al infernului si pe unii dintre papi. Nicolae III
( 1277-1280 ) este deja acolo, in timp ce Bonifaciu VIII si
Clement V sunt asteptati sa soseasca si ei in iad.
Cel de-al noualea cerc este un imens put de gheata in
care se afla tradatorii ingropati pana la barbie. La capatul
palniei , in partea cea mai de jos a iadului, Dante il vede
pe Lucifer cufundat pana la brau in gheata, batand aerul
cu aripile lui imense si plangand cu lacrimi de sange
Aceasta viziune asupra infernului nu-i apartine doar unui
poet plin de imaginatie. Cand Dante Alighieri a scris
Divina Comedie , el s-a inspirat din materialele existente,
din predicile auzite, din ideile filozofice care circulau la
acea data, precum si din teologia lui Toma dAquino, la
toate acestea adaugand propriile meditatii si idei.
Urmatorul comentariu este edificator:
Jumatate din spaimele sufletului medieval sunt
adunate in aceasta cronica cruda. Citindu-i teribilele
pagini, te napadeste o scarba abominabila al carei efect
devine intr-un sfarsit coplesitor si zdrobitor. Nici chiar
toate pacatele si crimele oamenilor nu s-ar putea
compara cu furia sadica a acestei razbunari divineA
fost nevoie ca omenirea sa indure acele secole de
barbarie, de nesiguranta si razboaie pentru a indrazni
sa-si murdareasca Dumnezeul , atribuindu-I o razbunare
nemuritoare si o inepuizabila cruzime. ( 1 )
Se pare ca Dante a avut o influenta covarsitoare asupra
civilizatiei omenesti, aprinzand imaginatia a milioane de
crestini in legatura cu lumea de dincolo. Dante insusi a
fost mult influentat de poetii pagani ca Vergiliu, dar si de
filozofii greci ca Platon, pe care ii consideara inspirati de
Dumnezeu.
Asadar, care este sursa atator inavaturi si informatii cu
privire la iad ? Ne convine sau nu ne convine acest
adevar, insa sursa conceptului de iad in care oamenii
sunt torturati vesnic se afla in paganism. El nu se
regaseste nici in mozaismul timpuriu, nici in crestinismul
veritabil, asa cum s-a nascut din mainile Mantuitorului si
a apostolilor Sai. Si aceasta pentru simplul motiv ca un
astfel de concept este cu totul strain de caracterul lui
Dumnezeu.
Iadul biblic
Dupa trecerea in revista a catorva conceptii omenesti cu
privire la iad ( conceptii care nu au niciun suport real, ele
fiind doar rodul unei imaginatii bogate ), sa apelam si la
cea de-a doua optiune pe care o avem la dispozitie
pentru aflarea adevarului: Biblia.
Are Scriptura ceva de spus cu privire la acest subiect ?
Desigur ! Insa vom ramanea surprinsi ca ea ne vorbeste
intr-un limbaj diferit de cel al filozofilor greci care
credeau intr-un loc al torturilor vesnice pentru cei
nelegiuiti.
Biblia foloseste patru termeni diferiti care au fost tradusi
in limba engleza ( traducerea KJV ) printr-un singur
cuvant: hell ( infern, iad ). Dintre acestia, unul este in
ebraica, folosit in Vechiul Testament, si trei in greaca,
folositi in Noul Testament. Sa-i examinam pe rand:
1) Sheol ( ebr.), folosit in VT, semnifica salasul temporar
al tuturor mortilor, atat al celor drepti, cat si al celor
nelegiuiti. Termenul este tradus in engleza prin hell (
infern, iad ), iar in limba romana prin locuinta mortilor (
vezi Proverbe 15, 11; Osea 13, 14; Isaia 14, 15; Eclesiastul
9,10 ).
Daca sheol este cu adevarat iadul, este evident faptul
ca, la moarte, toti oamenii , indiferent ca sunt buni sau
rai, ajung in iad. Ceea ce nu este drept, nici adevarat !
2) Hades ( grec. ), folosit in NT ca un corespondent al
ebraicului sheol. Hades semnifica salasul mortilor,
mormantul, groapa, locuinta mortilor ( vezi Matei 11, 23
). Exista versiuni ale Bibliei care folosesc chiar cuvantul
hades pentru mormant sau locuinta mortilor.
Hades si sheol sunt sinonime, semnificand acelasi
lucru: mormantul, locuinta mortilor, salasul temporar al
celor morti.
3) Tartaros ( grec. ), folosit o singura data in NT in 2 Petru
2,4. El este tradus in engleza prin hell ( infern, iad ) , iar
in limba romana prin adanc.
Trebuie specificat ca tartaros se aplica diavolului si
ingerilor lui, nu oamenilor ! Tartaros semnifica
inchisoare, un loc cu restrictii, un adanc intunecos. Textul
din 2 Petru 2,4 descrie izolarea ingerilor rai pe Pamant,
dupa revolta si alungarea lor din cer.
4) Gheena ( grec. ), folosit de 12 ori in NT si tradus in
engleza prin hell ( infern, iad vezi Marcu 9, 43-48;
Matei 10, 28; 5,22; Iacov 3, 6 ).
Termenul gheena este o transliterare a ebraicului ge
hinnom, semnificand Valea lui Hinnom ( Iosua 15, 8 ).
El este folosit, cu o singura exceptie ( Iacov 3,6 ), doar in
cuvantarile lui Iisus.
Gheena biblica era o vale situata in apropierea
Ierusalimului, in partea de sud a cetatii. Se pare ca
imparatul nelegiuit Ahaz a introdus in aceasta vale
ritualul pagan al jertfelor omenesti ( uciderea copiilor in
cinstea zeului Moloh ) pe un loc inalt numit Tofet ( vexi 2
Cronici 28, 3 ). Pe vremea lui Isaia, imparatul Manase, un
nepot al lui Ahaz, a reinstaurat practica jertfelor umane
in Valea lui Hinnom ( vezi 2 Cronici 33, 1.6; Ieremia 32,35
). Mai tarziu, regele Iosia a facut o reforma religioasa in
care, printre altele, a spurcat Tofetul pentru a nu se mai
aduce acolo jertfe omenesti ( Vezi 2 Regi 23, 10 ).
Din acel moment, aceasta vale a devenit lada de gunoi
a Ierusalimului, un loc de depozitare si distrugere a
gunoaielor, mortaciunilor si cadavrelor criminalilor. Era
un loc al distrugerii si al mortii in care, pe de o parte,
viermii gunoaielor continuau sa-si faca lucrarea continuu,
iar pe de alta parte, focul mocnea intr-una, consumand
tot ce era aruncat acolo.
Pe vremea Mantuitorului, Gheena era cu adevarat o
ghena de gunoi. Focul permanent care ardea acolo
devenise pentru iudei un simbol al raului extrem si al
distrugerii totale.
Cum se impaca ideea de vierme care nu moare cu
aceea de foc care nu se stinge din predicile
Mantuitorului legate de Gheena ( Marcu 9, 43-48 ) ?
Valea lui Hinnom este o vale foarte adanca,
asemanatoare unor transee. Multe trupuri moarte care
erau aruncate in aceasta vale nu ajungeau in focul care
mocnea mai jos, ele ramanand agatate in arbustii de pe
marginea vaii.Aceste trupuri intrau in descompunere,
viermii facandu-si lucrarea lor. In felul acesta, Gheena
avea si focul care mocnea, consumand tot ce se gasea pe
fundul ei, dar si viermele care nu moare , aluzie la
cadavrele aflate in descompunere de pe marginea vaii.
Asocierea dintre viermele care nu moare si foc inlatura
ideea ca Gheena era un iad, in sensul in care este inteles
astazi de majoritatea crestinilor. Oare in flacarile unui iad
vesnic ar putea supravietui viermii ? Ce fel de viermi ar fi
aceia care ar trai vesnic in mijlocul unor flacari ?
Gheena era simbolul unei distrugeri totale, al unei ultime
pedepse si nicidecum al unor torturi vesnice.
4) Iazul de foc expresie intalnita in Apocalipsa 19,20;
20, 10.13-15. In timp ce Apocalipsa 19, 20 vorbeste
despre iazul de foc legat de revenirea in glorie a lui Iisus (
deci la inceputul mileniului ! ), Apocalipsa 20, 14 -15
vorbeste despre iazul de foc de la sfarsitul mileniului.
Este de remarcat faptul ca doar in legatura cu acest al
doilea iaz de foc ( cel de la sfarsitul mileniului ) se face
asocierea cu sintagma moartea a doua, adica moartea
definitiva, vesnica. Acest lucru concorda cu invatatura
biblica potrivit careia pacatosii, desi vor pieri in prezenta
slavei revenirii lui Christos prin foc, totusi nu aceasta va fi
moartea definitiva. Trebuie sa aiba loc judecata si abia la
sfarsitul mileniului, cand cel de-al doilea iaz de foc se va
aprinde, moartea va deveni vesnica.
Faptul ca Biblia identifica iazul de foc de la sfarsitul
mileniului cu moartea a doua ( Apocalipsa 20, 14 ) ne
demonstreaza ca nu este vorba de o pedepsire vesnica,
de chinuri si torturi vesnice in niste flacari care ard fara
sa-i consume pe cei pacatosi, ci de moarte vesnica. Iazul
de foc semnifica distrugerea totala si vesnica a celor
nelegiuiti, nicidecum torturi si chinuri vesnice.
O concluzie legata de cei patru termeni biblici este aceea
ca niciunul din ei nu ne sugereaza ca iadul, in acceptiunea
biblica, ar fi un loc al torturii vesnice, ci doar un loc al
distrugerii finale, totale si vesnice a pacatului si a
pacatosilor.
Desigur, conform celor spuse de Insusi Mantuitorul, unii
oameni vor fi pedepsiti cu mai multe lovituridecat altii
( vezi Luca 12, 47-48 ), in functie de gravitatea faptelor
lor. Mergand pe acelasi rationament, este evident ca cei
mai pedepsiti vor fi diavolul si ingerii sai , precum si
uneltele lor pamantesti care vor fi munciti zi si noapte,
in vecii vecilor ( Apocalipsa 20, 10 ). Aceasta pedeapsa
data zi si noapte in vecii vecilor ( atentie ! e data
diavolului, nu oamenilor ) nu trebuie inteleasa ca o
tortura vesnica, ci doar ca o pedeapsa mai indelungata,
datorita unei vinovatii mai mari. Altfel, ideea ca acest iaz
de foc este moartea a doua nu ar mai avea sens.
Moartea a doua este finalul definitiv al vietii, este un
punct, nu o virgula ca in cazul primei morti. Dupa
chinurile ( mai mici sau mai mari, dar finite ! ) ale iazului
de foc , va urma totusi moartea ca final vesnic al
pacatului si pacatosilor, Dumnezeu curatind Universul de
orice urma a tristei istorii a pacatului.
Cand, unde, cat timp si de ce va arde focul iadului ?

Sunt patru intrebari fundamentale pe care le ridica

existenta iadului:
1) Cand putem vorbi de focul iadului ?
Credinta populara afirma ca el arde in prezent, chinuind
sufletele celor nelegiuiti. Biblia ne invata cu totul altceva:
focul iadului va fi aprins doar la sfarsitul veacului, dupa
judecata finala a lui Dumnezeu.
Argumente biblice:
In Parabola neghinei ( Matei 13, 24-30; 36-43 ),
Mantuitorul ne invata ca secerisul este sfarsitul
veacului ( vers. 39 ) si ca doar atunci neghina ( fiii celui
rau vers. 38 ) va fi stransa si aruncata in foc.
Deci cum se smulge neghina si se arde in foc, asa va fi
si la sfarsitul veacului. Fiul Omului va trimite pe ingerii
Sai si ei vor smulge din Imparatia Lui toate lucrurile care
sunt pricina de pacatuire si pe cei ce savarsesc
faradelegea si-i vor arunca in cuptorul aprins ; acolo va
fi plansul si scrasnirea dintilor. ( Matei 13, 40-42 )
Domnul Iisus vorbeste la timpul viitor, nu la timpul
prezent atunci cand este vorba de aprinderea focului
pedepsitor.
In Parabola navodului ( Matei 13, 47-50 ), Mantuitorul
vorbeste despre acelasi sfarsit al veacului ( vers. 49 )
cand ingerii vor desparti pe cei rai din mijlocul celor
buni si-i vor arunca in cuptorul aprins ; acolo va fi
plansul si scrasnirea dintilor ( Matei 13, 49-50 ).
Este de remarcat faptul ca aruncarea celor nelegiuiti in
focul cuptorului aprins ( iad, infern ) este un eveniment
ce va avea loc in viitor, la incheierea istoriei pacatului,
nicidecum in prezent, asa cum invata teologia populara.
Apostolul Petru intareste aceeasi idee in epistolele
sale:
Insemneaza ca Dumnezeu stie sa izbaveasca din
incercare pe oamenii cucernici si sa pastreze pe cei
nelegiuiti ca sa fie pedepsiti in ziua judecatii. ( 2 Petru
2, 9 )
 Cu ocazia vindecarii celor doi demonizati din tinutul
Gadarenilor, demonii dovedesc ca ei stiu ca focul iadului
va fi aprins abia la sfarsitul timpului:
Ce legatura este intre noi si Tine, Iisuse, Fiul lui
Dumnezeu ? Ai venit aici sa ne chinuiesti inainte de
vreme ? ( Matei 8, 29 )
Daca Scriptura este atat de clara cu privire la timpul cand
va fi aprins focul iadului, de unde atunci credinta
populara ca acest foc arde in prezent, inainte de judecata
lui Dumnezeu, chinuind sufletele celor nelegiuiti ? Cine
are interes sa deformeze imaginea lui Dumnezeu,
zugravindu-L ca pe un Dumnezeu crud, nemilos, excesiv
de sever, dur si nedrept in dozarea pedepselor ?
Un singur raspuns: diavolul.
2) Unde va fi aprins focul iadului ?
Credinta populara afirma ca el arde in tinuturile
subpamantene. Biblia ne invata cu totul altceva: focul va
arde chiar pe pamant, purificandu-l de tot ceea ce ar
putea avea legatura cu pacatul.
Argumente biblice:
 In Cantarea lui Moise exista un indiciu cu privire la
locul in care va arde focul pedepsei finale: Caci focul
maniei Mele s-a aprins si va arde pana in fundul
locuintei mortilor . Va nimici pamantul si roadele lui, va
arde temeliile muntilor. ( Deuteronom 32, 22 )
Apostolul Petru ne arata clar ca cerurile si pamantul
de acum sunt pazite si pastrate prin acelasi Cuvant
pentru focul din ziua de judecata si de pieire a
oamenilor nelegiuiti. ( 2 Petru 3, 7 )
Ziua Domnului insa va veni ca un hot . In ziua aceea ,
cerurile vor trece cu troznet , trupurile ceresti se vor topi
de mare caldura si pamantul cu tot ce este pe el va
arde. ( 2 Petru 3, 10 )
Apocalipsa 20, 9 : Si ei s-au suit pe fata pamantului si
au inconjurat tabara sfintilor si cetatea preaiubita. Dar
din cer s-a pogorat un foc care i-a mistuit.
3) Cat timp va arde focul ?
Credinta populara afirma ca acest foc arde vesnic. Desi
Biblia nu specifica durata focului, putem deduce din
cuprinsul ei ca acest foc nu va fi vesnic, ci finit.
Argumente biblice:
 Biblia vorbeste despre un cer nou si un pamant nou ,
recreate dupa distrugerea celor existente:
Apoi am vazut un cer nou si un pamant nou, pentru ca
cerul dintai si pamantul dintai pierisera si marea nu mai
era. ( Apocalipsa 21,1 )
Versetul de mai sus este o dovada ca focul nu va arde
vesnic , ci doar pana isi va fi facut lucrarea purificatoare.
Daca acest foc ar arde vesnic, cum ar putea recrea
Dumnezeu pamantul ? Pamantul cel nou va fi recreat din
cenusa celui actual, dupa ce focul il va fi curatit in
intregime.
Dumnezeu este drept in judecatile Sale si in pedepsele
pe care le aduce celor nelegiuiti ( vezi Psalmul 51, 4 up.;
37,28; 11,7 ) . Ar fi oare drept ca pentru pacatele
savarsite intr-o viata de 70-80 de ani un om sa fie
torturat vesnic in flacarile iadului ?
Justitia omeneasca , oricat este de imperfecta, tine
seama de principiul proportionalitatii pedepsei in functie
de gravitatea faptelor comise. Cu atat mai mult un
Dumnezeu drept si iubitor va da o pedeapsa
proportionala cu gravitatea faptelor rele. Mantuitorul
Insusi ne garanteaza acest lucru:
Robul acela care a stiut voia stapanului sau si nu s-a
pregatit deloc si n-a lucrat dupa voia lui, va fi batut cu
multe lovituri. Dar cine n-a stiut-o si a facut lucruri
vrednice de lovituri, va fi batut cu putine lovituri (
Luca 12, 47-48 )
Biblia ne invata ca omul este muritor ( vezi Geneza 2,
17; Ezechiel 18, 4.20 ), singurul care are nemurirea fiind
Dumnezeu ( vezi 1 Timotei 6, 16 ).
Daca flacarile iadului ar arde vesnic, ar insemna ca
nelegiuitii ar fi nemuritori, ceea ce este contrazis de
Scriptura. Nemurirea este oferita conditionat de
Dumnezeu doar celor gasiti neprihaniti ( vezi 1 Corinteni
15, 51.54; Romani 2, 7 ). Plata pacatului este moartea
( Romani 6, 23 ), nu viata vesnica in chinuri !
Maleahi 4,1: Caci iata, vine ziua care va arde ca un
cuptor ! Toti cei trufasi si toti cei rai vor fi ca miristea ;
ziua care vine ii va arde, zice Domnul ostirilor, si nu le va
lasa nici radacina, nici ramura.
Textul vorbeste despre o pedeapsa finite in timp,
asemanandu-i pe cei rai cu miristea. Or, din cate stim,
miristea nu arde la infinit, ci doar pana ce se consuma,
devenind cenusa.
Apocalipsa 21, 4: El va sterge orice lacrima din ochii
lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire,
nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au
trecut.
Un foc vesnic presupune durere, tipete, tanguireBiblia
ne asigura ca acestea vor inceta , ceea ce ne face sa
intelegem ca focul pedepsei finale nu va arde vesnic.
4) De ce e nevoie de focul de la urma ?
Credinta populara sustine ca focul iadului arde pentru a
chinui sufletele celor nelegiuiti. Biblia insa ne invata
altceva.
Lucrarea de pedepsire este o lucarare straina de
caracterul lui Dumnezeu. El nu o face niciodata cu
placere, ci doar din necesitate, dupa ce a epuizat toate
mijloacele de indreptare a omului pacatos.
Doresc Eu moartea pacatosului ? zice Domnul,
Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degraba ca el sa se
intoarca de pe caile lui si sa traiasca ? ( Ezechiel 18, 23 )
Caci El este milostiv si plin de indurare, indelung
rabdator si bogat in bunatate. Si-I pare rau de relele pe
care le trimite. ( Ioel 2, 13 up. )
Caci El nu necajeste cu placere si nu mahneste bucuros
pe copiii oamenilor. ( Plangerile lui Ieremia 3, 33 )
In calitate de Creator si Suveran al Universului,
Dumnezeu raspunde de armonia si stabilitatea acestuia,
precum si de fericirea creaturilor Sale. Spiritul Sau de
dreptate, dar si dragostea fata de creaturile Sale, cer ca
El sa actioneze punand capat raului. Privind lucrurile din
aceasta perspectiva, focul iadului care va fi aprins la
sfarsitul timpului, nu va avea drept scop atat chinuirea
celor nelegiuiti, cat mai degraba curatirea pamantului de
orice urma a pacatului. Focul este singurul mijloc ce va
asigura o curatire desavarsita. Toate arsenalele nucleare
ascunse in maruntaiele pamantului, toate depozitele de
armament, toata industria pacatului impreuna cu cei ce
au sustinut-o, vor cunoaste o distrugere totala si vesnica.
Iadul nu este pentru oameni, ci pentru diavol si ingerii lui
( vezi Matei 25, 41 ). Acolo vor ajunge, din nefericire si
multi, mult prea multi oameni, pentru simplul motiv ca
au ales sa-l urmeze pe diavol, nu pe Dumnezeu. Prin
credinta populara, Satana a reusit sa-I atribuie lui
Creatorului propriul sau caracter, facandu-i pe oameni sa
le fie groaza in fata unui asemenea Dumnezeu.
Biblia insa ne vorbeste despre un Dumnezeu care vrea sa
ne salveze, un Dumnezeu care a dat pentru salvarea
noastra ceea ce a avut mai scump in Univers: viata
unicului Sau Fiu.
Spune-le: Pe viata Mea, zice Domnul, Dumnezeu, ca
nu doresc moartea pacatosului, ci sa se intoarca de la
calea lui si sa traiasca . Intoarceti-va, intoarceti-va de la
calea voastra cea rea ! Pentru ce vreti sa
muriti? (Ezechiel 33, 11 )
Focul cel vesnic, focul care nu se stinge, pedeapsa
vesnica
Exista in Biblie cateva texte care par contradictorii. Ele
par sa indice ca focul iadului va fi vesnic, chinuindu-i pe
cei nelegiuiti la infinit. Sa incercam sa le patrundem
adevaratul lor sens.
1) Apocalipsa 20,10: Si diavolul, care-i insela, a fost
aruncat in iazul de foc si pucioasa unde este fiara si
proorocul mincinos. Si vor fi munciti zi si noapte in vecii
vecilor.
Textul pare sa contrazica versetul anterior in care ni se
spune ca focul venit din cer i-a mistuit pe diavol si pe
oamenii nelegiuiti care l-au urmat. Verbul a mistui
presupune o lucrare finita in timp, pana la consumarea
totala a obiectului care arde.
Textul citat este singurul verset biblic in care este folosita
expresia in vecii vecilor in contextul iadului. Traducerea
engleza a Bibliei foloseste expresia pentru totdeauna.
Cele doua expresii ( in vecii vecilor si pentru
totdeauna ) se refera la o perioada de timp limitata sau
nelimitata, in functie de context.
In limba romana vesnic inseamna intotdeauna vesnic ,
fara sfarsit, infinit. In limbile in care a fost scrisa Biblia (
ebraica, greaca ) lucrurile stau diferit. Termenul
ebraic olam si cel grecesc aionios inseamna vesnic
dar pot insemna si altceva. Pentru ca este un termen
asociat, el isi schimba intelesul in functie de substantivul
cu care este asociat.
Un exemplu simplu care ne poate ajuta: cu totii folosim
adjectivul mic . Putem spune despre un pantof ca e
mic, despre o pauza ca e mica, despre un salariu ca e mic
etc. In functie de substantive, adjectivul mic inseamna
mereu altceva.
In acelasi mod, termenul vesnic , fiind un termen
asociat, poate insemna mai multe lucruri: pe tot timpul
vietii lui ( Exodul 21, 6; 1 Samuel 1,22 ; Leviticul 25, 46
), definitiv sau pentru totdeauna ( Obadia 10 ) sau
chiar niciodata ( Psalmul 55, 22 ). Doar in cazul in care
termenul vesnic se refera la Dumnezeu, el
inseamna infinit, fara sfarsit.
In VT, expresia pentru totdeauna este folosita de 56 de
ori in legatura cu lucruri si fapte deja sfarsite. Cand
expresia e legata de om, pentru totdeauna sau in vecii
vecilor inseamna durata vietii omului sau cat traieste
omul. Cateva exemple:
 Psalmul 48, 14: Iata, Dumnezeul acesta este
Dumnezeul nostru in veci de veci ( pentru totdeauna ); El
va fi calauza noastra pana la moarte.
In acest context, expresia in veci de veci sau pentru
totdeauna inseamna pana la moarte.
1 Samuel 1, 22.28: Dar Ana nu s-a suit si a zis
barbatului ei: Cand voi intarca copilul, il voi duce ca sa
fie pus inaintea Domnului si sa ramana acolo pentru
totdeauna. De aceea vreau sa-l dau Domnului; toata
viata lui sa fie dat Domnului.
Si in acest context expresiile in veci de veci si pentru
totdeauna se refera la intreaga durata a vietii, pana la
moarte. In contextul focului iadului, expresia in veci de
veci sau pentru totdeauna semnifica faptul ca focul va
arde nu la nesfarsit, ci pana la nimicirea celor nelegiuiti,
pana la moartea lor.
2) Iuda 7 : Tot asa , Sodoma si Gomora si cetatile
dimprejurul lor, care se dadusera si ele la curvie si au
poftit dupa trupul altuia, ne stau inainte ca o pilda ,
suferind pedeapsa unui foc vesnic.
Este evident ca focul care a distrus cetatile din Valea
Iordanului nu mai arde. Petru afirma ca Dumnezeu a
prefacut in cenusa cetatile Sodoma si Gomora, ca sa
slujeasca de pilda celor ce vor trai in nelegiuire. ( 2
Petru 2, 6 ), ceea ce ne demonstreaza ca focul cel
vesnic care le-a distrus s-a stins dupa ce si-a indeplinit
lucrarea. In aceste cazuri avem de-a face cu efectele
focului, nu cu durata lui. Efectele focului sunt vesnice, nu
durata focului e vesnica.
Aceeasi semnificatie a focului vesnic prin efectele lui,
nu prin durata lui, o gasim si in Matei 25, 41: Apoi le va
zice celor de la stanga Lui: Duceti-va de la Mine,
blestematilor, in focul cel vesnic , care a fost pregatit
diavolului si ingerilor lui.
Cand intalnim in Biblie expresii ca focul care nu se
stinge sau focul cel vesnic , avem doua optiuni de
interpretare: 1) Este un foc ce va arde vesnic, fara sa se
stinga sau 2) Este un foc pe care niciun om nu-l poate
stinge pana ce nu-si va fi implinit lucrarea. Care este
optiunea biblica ? A doua optiune este cea biblica, dupa
cum rezulta din cele cateva exemple care urmeaza:
 Isaia 34, 8-10: Pasajul profetizeaza ca Edomul ( unul
dintre vecinii evereilor ) va fi nimicit de un foc ce nu se
stinge zi si noapte. Nimeni nu poate sustine, fara a cadea
in ridicol, ca Edomul arde si astazi. Focul s-a stins demult,
insa efectele lui sunt definitive si vesnice. Cand a sosit
timpul judecatii lui Dumnezeu asupra lui, nimeni nu a mai
putut stinge acest foc al pedepsei divine.
Ieremia 17, 27: Pasajul vorbeste despre un foc ce nu se
stinge, aprins la portile Ierusalimului, ca urmare a
pedepsei divine. Faptul s-a implinit la distrugerea
Ierusalimului de catre babilonieni ( 2 Cronici 36, 19 ) . Cu
toate ca focul nu se stinge, Ierusalimul nu arde si
astazi. Efectele lui sunt vesnice, nu durata. Iar cand a
sosit timpul judecatii lui Dumnezeu, nimeni nu a putut
stinge acest foc al pedepsei.
Ezechiel 20, 47-48: E vorba de acelasi foc pe care
nimeni nu-l poate stinge, cand a sosit timpul ca el sa
aduca pedeapsa.
3) Matei 25, 46: Si acestia vor merge in pedeapsa
vesnica , iar cei neprihaniti vor merge in viata vesnica.
Sa notam ca Mantuitorul vorbeste despre pedeapsa
vesnica, nu despre pedepsire vesnica ! Din nou avem
de-a face cu efectele vesnice, nu cu durata vesnica a
pedepsei, fie ea si prin focul iadului final.
Concluzii:
Chinurile vesnice in focul iadului sunt o inventie iesita
din laboratoarele diavolului, avand rolul de a-i ingrozi pe
oameni in fata unui Dumnezeu crud si nemilos. Diavolul a
dorit ( si a reusit in mare parte ) sa puna in dreptul
Creatorului propriul sau caracter lipsit de orice urma de
mila si bunatate.
Din aceasta perspectiva, invatatura despre un iad in care
nelegiuitii vor fi chinuiti vesnic reprezinta o calomnie si o
defaimare a sfantului Nume al lui Dumnezeu. Daca ar
fi adevarata invatatura despre chinurile vesnice, aceasta
ar insemna ca pacatul ar dainui vesnic prin nelegiuitii
chinuiti in iad, iar Dumnezeui ar fi incapabil sa puna capat
definitiv istoriei lui. Biblia spune ca plata pacatului este
moartea ( distrugerea, nimicirea, pierzarea Romani 6,
23 ), nicidecum viata vesnica, fie ea petrecuta in flacarile
iadului !
Lori Balogh