Viața economică în societatea medievala

Studiu de caz: “Agricultura-cultura cu prefix la tara”

EVUL MEDIU este epoca in care activitatea principala care sustinea economia
societatii si crea premisele pentru cresterea demografica, desi lent, era agricultura. In
societatea medievala a predominat lumea rurala. Marea majoritate a populatiei traia la
tara si se indeletnicea cu muncile campului si cresterea animalelor. Nu numai taranii,
ci si nobilimea, clerul, orasenii depindeau de activitatile agrare, de hrana care se
producea prin cultivarea pamantului.

Secolele V-IX –lea (Evul mediu timpuriu)

In sec. V-IX, ţăranii trăiau într-o sărăcie severă din cauza stării slab dezvoltate a
culturii și a tehnicii agricole primitive, care nu permitea o prelucrare bună a
pământului și o arătură mai adâncă. Carcaterul rudimentar al uneltelor si al sistemelor
de cultura, productivitatea agricola era foarte scazuta. Randamentul era de doua
boabe la unul semana . Mai dăinuia aratul antic care se potrivea solurilor superficiale
și accidentate, precum sunt cele din regiunea mediteraneană. Parcelele de pământ
aveau lungimea mai mare decât lăţimea şi erau rectangulare. Principalele unelte pentru prelucrarea pământului erau:
Brăzdarul de lemn - fără roţi, tras de boi , Sapa de lemn (avea partea tăioasă confecţionată din fier), asolamentul bienal
(câmpul era un an din doi, lăsat să se odihnească , fără să fie însămânţat, adică devenea pârloagă, în scopul refacerii
fertilitatii solului).

Secolele IX-XI (Evul mediu mijlociu)

Are loc evolutia agriculturii, care ajunge si la o adevarata ,,Revolutie Agricola” care s-a manifestat prin:

(1) Adoptarea asolamentului trienal (consta în împărţirea în 3 parcele egale. În primul an, prima parcelă este semănată, în
martie cu grâu de primăvară; a doua pacelă era lăsată pârloagă era însămânţată cu grâu de toamnă, în timp ce prima
parcelă se cultiva grâul de primăvară. Astfel, timp de 3 ani, fiecare parte a pământului trecea prin 3 stadii ale rotaţiei
culturii. Ciclul era reluat începând cu cel de-al 4-lea an). Avantajul acesti asolament este că permitea strângerea a două
recolte în două perioade diferite.(2) A doua foarte insemnata inventare, a fost cea a „pluglui cu roţi” , cu brăzdar de fier şi
comană pentru răsturnarea brazdel

or în secolul XI. Avantajul acestuia constă în permiterea executării

unor arături mai adânci şi extinderea terenurilor arabile prin
desţelenire. (3) Înventarea „grapei”, nivela brazdele, amestecând mai
bine seminţele cu pământul. (4) Folosirea calului în mucile agricole.
(un nou mod de înjugare se răspândeşte în secolul IX: calului i se
punea un colier rigid pe piept ceea ce a dus la sporirea forţei
animalului, oamenii au descoperit că forţa de tracţiune a cailor sporeşte
dacă ei sunt înhămaţi în şir, unul în spatele altuia).(5) Se răspândeşte
potcovirea calului.

Ca o consecinsta a acestor inovatii, In vestul Europei asistam la o

crestere a productiei agricole, la extinderea suprafetelor cultivate, la cresterea numarului populatiei si la avantul
colonizarii rurale.
 Secolele XI-XIII (Evul mediu Tarziu)

Prin toate schimbarile, s-a si mai raspandit fenomenul colonizarii.

Manifestandu-se printr-o ampla actiune de defrisare a padurilor, de
destelenire a unor terenuri, de asanare a pamanturilor mlastinoase si de
indiguire a terenurilor expuse inundatiilor. Colonizarea a fost
stimulata de marii proprietari funciari, laici sau ecleziastici, interesati
sa valorifice cat mai bine terenurile, in conditiile sporirii cererii de
produse agricole.Astfel, pentru a atrage noi forte in aceasta munca de
defrisare, suveranii sau seniorii au acordat colonistilor privelegii cum
ar fi: (1) garantarea libertatii personale(2)cedarea unei suprafete de pamant si reducerea obligatiilor feudale. Astfel au
aparut sate de colonisti libere, precum in Franta sau Italia.

Colonizarea avuse o productivitate maxima pana in sec. XIII, apoi ea intra in declin din cauza intensificarii cresterii
populatiei, nr. care nu mai putea face fata nevoilor de hrana, depasind productia agricola. Consecintele fiind , parasirea
unelor asezari de colonisti, stoparea extinderii suprafetei cultivate si astfel numarul populatiei scade. Si acestea fiind
premisele crizei de mai târziu din secolul al XIV-lea şi dezastrele ce au însoţit-o: epidemia ciumei, foametea, războiul
de o sută de ani, tensiuni sociale, acestea fiind urmările crizei sistemului feudal.

Evolutia in spatiu
Între perioadele Evului Mediu (Timpuriu, Mijlociu, Târziu) există anumite
diferențe în dezvoltarea agriculturii.

În Evul Mediu Timpuriu se cultivau: cereale, ceapă, varză, napi, usturoi,

mazăre, viţă de vie, pomi fructiferi (meri, peri, pruni). În regiunea Mării
Mediterane se practica cultivarea copacilor de măslini şi citrice. Animalele
cornute de talie mare se foloseau la prelucrarea pământului (pentru
tracţiune), ele fiind utilizate în alimentaţia ţăranului. În regiunea Germanică
se creştea hamei pentru prepararea berei. Pentru măcinarea cerealelor se
utilizea râşniţa manuală. Înjugarea animalelor cu tracțiune de gât este înlocuită cu înjugarea cu tracțiune pe piept. În
regiunea Mediteraneană ţăranii creşteau capre şi oi şi foloseau uleiul de măsline în alimentaţie, spre deosebire de zona
germanică unde erau crescuţi porci a căror grăsime se utiliza pe larg în alimentaţie. Viţa-de-vie era cultivată pe larg în
spaţiul intra- şi extracarpatic românesc dată fiind asocierea sa cu religia creştină, având, deci, un rol ritual.

În Evul Mediu Mijlociu are loc un progres esenţial în tehnica agricolă. Regiunea Languedoc din Franţa înainte era
cunoscută prin cultivarea cerealelor, în această perioadă, însă, a ajuns să devină o regiune cultivatoare de viţă-de-vie
importantă. În alte părţi, precum ar fi cele din munţii Alpi germanici, Anglia, Italia, Franţa de Sud, Peninsula Iberică,
creşterea vacilor şi comerţul cu ele au ajuns să fie activităţi practicate pe larg. S-au înmulţit fierăriile din sate, uneltele din
fier. Practicarea utilizării gunoiului din grajd pentru a îngrăşa terenurile şi grădinile.

În Evul Mediu Târziu pot fi delimitate 3 civilizaţii mari agricole: a cerealelor – Africa, Europa, Orientul Mijlociu; a
orezului – Asia; a porumbului – America de Sud și cea de Nord. Pe continentul European se creșteau cereale (grâu, secară,
orz, ovăz, mei). În regiunile de Nord prevala secara, în zona Mediteraneană – meiul, orzul.

Concluzionand Evul Mediu a fost o epocă lungă ca durată și tumultuoasă, s-a dezvoltat pe larg agricultura prin creșterea
cerealelor, porumbului, orezului, legumelor, pomilor fructiferi, prin creșterea animalelor, diferite regiuni în funcție de
condițiile climaterice și circumstanțele geografice și demografice au dezvoltat activități agricole specifice, specializându-
se pe anumite culturi, ceea ce a condus la creșterea populației și la ameliorarea, deși lentă, a nivelului de trai a populației.

Elaborat de catre Nistor Ecaterina cl.X-,,A”