Marcus Licinius

Crassus
112 î.Hr. - 6 mai 53 î.Hr.
Cine a fost Crassus?
Marcus Licinius Crassus,
a fost un general și politician roman care a
jucat un rol cheie în transformarea Republicii
Romane în Imperiul Roman.
Supranumit „Cel mai bogat om din
Roma”.

2
 Familia
Marcus Licinius Crassus a fost membru al gens
Licinia, o veche și foarte respectată familie
plebeiană din Roma. El a fost al doilea dintre
trei fii născuți al importantului senator și vir
triunfalis Publius Licinius Crassus Dives
(consul 97, cenzorul 89 î.Hr.). Fratele cel mai
mare Publius (n. C. 116 î.e.n.) a murit cu puțin
timp înainte de războiul italic, iar tatăl lui
Publius Licinius Crassus
Crassus și fratele mai mic au fost fie uciși, fie Dives
au luat viața lor la Roma, în iarna anilor 87-86
î.Hr., când au fost vânați de marieni.
Gens - un grup de familii din Roma antică care împărtășeau un nume și
revendicau o origine comună.
Vir triumphalis-„omul triumfului”, cunoscut mai târziu ca „triumfator”.

3
 Youth and the First Civil War

In 83 î.Hr. Lucius Cornelius Sulla, a dat naștere unui din cele mai
sangeroase razboie civile din istoria Republicii Romane, împotriva lui
Gaius Marius. Crassus fiind in acest razboi de partea lui Sulla, care a
ieșit cu victorie.
Dupa subită moarte lui Gaius Marius, consulul supravețuitor Lucius
Corneluis Cinna, a devenit puterea conducatoare la Roma,pana la
propria moarte.
Cinna fiind conducator a impus proscripții acelor senatori ce l-au
sprijinit pe Sulla. Acest fapt, l-a obligat pe Crassus sa se refugieze in
Spania (87-84 î.Hr). Unde Crassus a recrutat 2.500 de barbați(O
legiune de rezistență) din partea clienților tatălui său. Legiunea fiind
folosita pentru extorcarea banilor din orașele locale pentru a-și plăti
campaniile.
 Dupa moartea lui Cinna (84 î.Hr), Crassus și-a navigat aramata in Grecia, și s-a
alăturat lui Sulla. În timpul celui de-al doilea război civil al lui Sulla, Crassus și
Gnaeus Pompey au luptat în câmpia Spoletium (Spoleto), au ucis vreo 3000 dintre
bărbații lui Gnaeus Papirius Carbo, liderul forțelor mariene și au asediat Carinas, un
comandant marian. În timpul bătăliei decisive în afara Porții Colline, Crassus a
comandat flancul drept al armatei lui Sulla. Bătălia a durat până a doua zi dimineața,
dar în final armata Sullan a ieșit victorioasă. Și astfel Sulla a devenit stăpân pe
Roma. Victoria lui Sulla și contribuția lui Crassus la realizarea acesteia l-au pus pe
Crassus într-o poziție-cheie.

5
Creștere către putere și ✣ O parte din averea lui Crassus a fost
bogăție
dobândită în mod convențional, prin traficul
de sclavi, producția din mine de argint și
cumpărările speculative imobiliare. Crassus a
cumpărat proprietăți care au fost confiscate
în proscripții. El a cumpărat notoriu clădiri
arse și prăbușite. Plutarh a scris că,
observând cât de frecvente au fost aceste
evenimente, el a cumpărat sclavi „care erau
arhitecți și constructori”. Când avea peste
500 de sclavi, el a cumpărat case care au ars
și cele adiacente „pentru că proprietarii lor
aveau să plece la un preț mic”. El a
cumpărat „cea mai mare parte a Romei” în
acest fel. El le-a cumpărat ieftin și le-a
reconstruit cu forță de muncă.

6
 Crassus and Spartacus
Cel de-al treilea război servil sau revolta lui
Spartacus (73-71 î.e.n.). In sudul Italiei, in
Campania, s-a declansat rascoala condusa de
sclavul trac Spartacus.
Crassus a fost trimis de Senat în luptă împotriva lui
Spartacus. Dupa lupte crâncene, ele a reusit sa
infranga armata sclavilor, Spartacus cazând pe
câmpil de luptă impreuna cu 12000 de rasculati,
alti 6000 fiind crucificati de-a lungul drumului
dintre Capua și Roma.

7
 Alliance with Pompey and Caesar
In anul 60 î.Hr. s-a format primul triumvirat, pe baza unei
intelegeri incheiate intre Iulius Caesar, Crassus și Pompei.
Cei trei promiteau să-și acorde ajutor reciproc în lupta
impotriva aristocratiei senatoriale.

8
 Syrian governorship and death
✣ Crassus a primit Siria ca provincie, care a promis că va fi o sursă inepuizabilă
de bogăție. S-ar putea să fi fost, dacă nu ar fi căutat și gloria militară și ar fi
traversat Eufratul în încercarea de a cuceri Parthia. Legiunile sale au fost
învinse la Carrhae (Harranul modern în Turcia) în 53 î.Hr., de o forță Parthiană
numeric inferioară. Crassus a refuzat chestorul său Gaius Cassius Longinus
planurile de a reconstitui linia de luptă romană și a rămas în formațiunea
testudo, crezând că părții vor rămâne în cele din urmă săgeți. Ulterior,
oamenii lui Crassus, fiind aproape de mutilă, au cerut să parieze cu Parthienii,
care s-au oferit să se întâlnească cu el. Crassus, deznădăjduit de moartea
fiului său, Publius în luptă, a acceptat în sfârșit să se întâlnească cu generalul
Parthian; cu toate acestea, când Crassus a montat un cal pentru a călători în
tabăra Parthian pentru o negociere de pace, ofițerul său mai mic Octavius ​a
bănuit o capcană parthiană și a apucat calul lui Crassus de căpățână,
instigând o luptă bruscă cu partizanii care au lăsat mortul partidului roman,
inclusiv Crassus. Ulterior, o poveste a apărut în sensul că, după moartea lui
Crassus, Parthii i-au turnat aurul topit în gură ca simbol al setei sale de avere.

9
 Family

Crassus a avut distincția neobișnuită de a se căsători cu

soția sa Tertulla, după ce a fost văduvă de fratele său.
Ea și Crassus au avut doi fii împreună, Marcus Licinius
Crassus și Publius Licinius Crassus. Căsătoria lor pare să fi
fost una fericită, în ciuda faptului că era amanta lui Iulius
Cezar. Crassus pare să nu fi avut în vedere afacerea sau a
susținut-o, deoarece ar fi putut ajuta poziția sa politică. El
a rămas fidel față de ea în timpul relației lor. Este posibil să
fi avut și alți iubiți în afara Cezarului, deoarece avea o
reputație de infidelitate. La Roma au existat glume dese că Tertulla
unul dintre fiii ei și Crassus arătau ca un bărbat cu numele
Axios.

10
11