Gradinaru Daniel 7A

DINASTIA IULIO CLAUDIENII

Dinastia Iulio Claudienii
consta in 5 imparati
romani care au dominit
din jumatatea secolului I
i.H pana in anul 68
d.H .Numele acestor imparati erau: Augustus,
Tiberius, Caligula (Gaius), Claudius si Nero.

AUGUSTUS:
Primul imparat al Romei cunoscut ca si Octavianus
Augustus nascut pe data de 23
septembrie 63 i.H si decedat pe
data de 19 august 14 d.H avand ca
cauza a mortii moartea de la cause
naturale a condus Roma pentru
mai mult de 40 de ani si a dus
pana la capat mai multe razboaie
civile. Un lucru interesant despre acest imparat
este istoria numelui acestuia. De la nastere
acestuia i s-a dat numele Gaius Octavius de
Gradinaru Daniel 7A

tatal lui biologic. Mai tarziu acesta castiga

numele Thurinus intr-o batalie impotriva sclavilor
fugari care ce sa credeti batalia era numita
Batalia de la Thurii. Dupa ce acesta a fost adoptat de
catre Iulius Cezar Augustus a devenit Gaius Iulius
Caesar Octavius. Dupa putin timp acesta a
renuntat la numele de Octavius iar dupa
zeificarea acestuia si-a adugat la numele sau
Divi filius care inseamna fiu divin. Iar cand
acesta a devenit imparat s-a oprit cand a avut
numele Imperator
Gaius Julius Divi
Filius Caesar
Octavius Augustus.
Acesta a murit cu o
luna inainte sa implineasca 76 de anis pre
drumul de intosrcere spre Roma pentru ca a
fost sa joace intr-o piesa de teatru, cauza mortii
fiind diarea.

TIBERIUS:
Gradinaru Daniel 7A

Tiberius Caesar Augustus nascut pe data de 16

noembrie 42 i.H si decedat pe data de 16 martie
37 d.H  a fost al doilea împărat roman și a
domnit de la moartea lui Augustus în
anul 14 până la moartea sa în 37.
Tiberius devine, în urma
căsătoriei mamei sale cu
Octavianus, în 38 î.Hr., fiul
vitreg al viitorului
împărat Augus tus. Tiberius
beneficiază de o strălucită
educație și începe cariera
armelor în calitate
de tribunus militum în
campania lui Augustus din
Hispania împotriva triburilor cantabrilor din
anii 26-25. În anul 20 î.Hr. conduce solia
romană în Orient, care instalează un rege
clientelar Romei pe tronul Armeniei și obține,
după încheierea tratatului romano-part,
retrocedarea insignelor romane pierdute în
bătălia de la Carrhae (53 î.Hr.).
Gradinaru Daniel 7A

În anul 37, Tiberius s-a îmbolnăvit în timpul

unei plimbări prin Campania. Boala l-a răpus la
Misenum, în vila de pe malul mării, unde a
murit pe 16 martie, la vârstă de 79 de ani.
Tacitus scrie că,
fiindcă a crezut că
murise , Caligula
i-a scos inelul de
pe deget și a fost
salutat ca împărat
de către mulțime.
Tiberius s-a trezit
și a voit să mănânce. Caligula s-a îngrozit, iar
Marco, prefectul pretoriului, s-a repezit
înăuntru și l-a sufocat pe bătrân cu o pernă.
Vestea morții lui Tiberius a provocat mai
degrabă bucurie decât tristețe. Mulți cereau ca
trupul să-i fie aruncat în Tibru, dar Caligula s-a
îngrijit să fie transportat, sub pază, la
Mausoleul lui Augustus, nefiind zeificat și nici
Gradinaru Daniel 7A

condamnat. A fost disprețuit din tinerețe, ca

"noroi îmbibat cu sânge."

CALIGULA:
Caligula s-a nascut pe data de 31 august 12 si a
decedat pe data de 24 ianuarie 41.

Caligula, mai corect Gaius ( Gaius Julius Caesar

Germanicus ), a fost al treilea împărat roman,
succesiv la Tiberius. El a intrat în istorie, poate
pe nedrept, ca cel mai tiranic împărat al Romei,
dar din moment ce ne lipsește relatarea lui
Tacitus despre scurta sa domnie, este imposibil
Gradinaru Daniel 7A

să știi adevărul din spatele poveștilor mai

sălbatice.
Gaius era fiul popularului Germanic și
strănepotul lui Augustus - cu sângele lui
Augustus din ambele părți ale familiei sale. De
la doi la patru ani a trăit pe Rin cu legiunile
tatălui său, iar soldații i-au dat porecla
afectuoasă „Caligula” sau „Bootikins”'.
După moartea fratelui său în anul 33 d.Hr., el a
fost, cu Gemellus ( nepotul lui Tiberius ),
următorul succesiv și a locuit cu Tiberius pe
Capreae. Când Tiberius a murit în 37 d.Hr.,
prefectul pretorian Macro s-a asigurat că Gaius,
nu Gemellus, a devenit împărat. De asemenea,
s-a zvonit că Gaius și prefectul pretorian Macro
au grăbit moartea lui Tiberius suflându-l cu o
pernă. Gemellus și Macro au fost amândoi
morți la începutul noii domnii.
Împăratul în vârstă de 24 de ani a fost inițial
extrem de popular - era fiul lui Germanicus,
Gradinaru Daniel 7A

avea sângele lui Augustus în vene și a fost o

schimbare binevenită din dour, absent Tiberius.
Plecând de la frugalitatea predecesorului său, el
a oferit romanilor jocuri fastuoase pentru a se
bucura și a desființat impozitul pe vânzări. Dar
la șapte luni de la domnia sa s-a îmbolnăvit și a
ieșit din asta ca un megaloman - poate și-a
pierdut sănătatea, deși acest lucru este
îndoielnic.
Gradinaru Daniel 7A

El a ieșit din drum pentru a umili senatul

( Suetonius spune că intenționează să-și facă
consulul
de cai ) și a
încurajat
procesele
de trădare
pentru propriul
său beneficiu
financiar.
El a insistat, de
asemenea,
să fie tratat ca un
zeu (, în contrast cu
politica mai înțeleaptă a lui Augustus ).
Săpăturile din forumul roman din vara anului
2003 au confirmat că a încorporat vechiul
Templu al lui Castor și Pollux în palatul său -
un sacrilegiu inversat de succesorul său
Claudius I.
Gradinaru Daniel 7A

Gaius avea trei surori, cu care se presupunea că

a comis incest și li s-au acordat onoruri publice
fără precedent, fiind incluse în jurământul de
loialitate al soldaților. Dar Drusilla a murit în 38
d.Hr., iar anul următor Agrippina și Livilla au
fost exilați pentru implicarea într-o conspirație.
În anii 39-40 d.Hr., Gaius a făcut campanie în
Germania, așa cum făcuse tatăl său. Mai
misterioasă a fost expediția sa planificată
împotriva Marii Britanii în anul 40 d.Hr. Nu a
ajuns mai departe de Canal, unde a ordonat
trupelor să adune cochilii, o comandă care, în
ciuda multor încercări, nu a fost încă explicat
satisfăcător.

Acțiunile sale sugerează că avea nevoie de

glorie militară, cum ar fi avut de care se
bucurau Augustus și Tiberius, dar nu dorea să
deranjeze ( sau cheltuiala ) a unui război.
Triumful său la întoarcerea sa în anul 40 d.Hr.
Gradinaru Daniel 7A

s-a crezut că a prezentat germani falsi ( sclavi

deghizați ). De asemenea, i-a jignit în special pe
evrei, intenționând să plaseze o statuie a lui
însuși în Templul de la Ierusalim.
În anul 41 d.Hr., Garda pretoriană l-a asasinat
pe Gaius, împreună cu soția sa Caesonia și fiica
sa. Avea 29 de ani. Doar oamenii obișnuiți, care
au beneficiat de cheltuielile sale extravagante,
și-au lamentat moartea.

CLAUDIUS:
Tiberius Claudius Caesar Augustus
Germanicus, cunoscut sub numele de Tiberius
Claudius Drusus Nero Germanicus înainte de
aderarea sa și ca împărat Claudius istoric, a fost
al patrulea împărat roman al dinastiei Julio-
Claudiene. El a condus din 24 ianuarie 41 până
la moartea sa în 54. Dinastia Julio-Claudiană a
început cu Julius Cezar.
Gradinaru Daniel 7A

Claudius s-a născut în Lugdunum în Galia

( Lyon-ul modern, Franța ), la Drusus și
Antonia Minor și a fost primul împărat roman
care s-a născut în afara Italiei. El a fost afectat
de un anumit tip de dizabilitate care i-a dat

genunchi slabi, un discurs mai bâlbâit și confuz.

Din această cauză, el a fost exclus din funcția
publică de către familia sa până la consulatul
său cu nepotul său Caligula în 37 de ani.
Această consulație l-a salvat de soarta multor
alți nobili romani în timpul epurărilor lui
Tiberius ’ și a domniilor lui Caligula și a
Gradinaru Daniel 7A

rezultat ca acesta să fie declarat împărat după

asasinarea lui Caligula. În acest moment, el a
fost ultimul bărbat viu al familiei sale.
Ca împărat, Claudius a avut o domnie foarte
reușită. Nu a avut experiență politică, dar a fost
capabil să extindă imperiul prin cuceriri,
inclusiv cucerirea Marii Britanii, și s-a arătat, de
asemenea, a fi un mare constructor de lucrări
publice. De asemenea, a avut interes pentru
reforma religioasă și lucrările legale. În ciuda
acestui fapt, el a fost văzut ca slab de-a lungul
stăpânirii sale, rezultând că el trebuie să-și
dovedească constant poziția de împărat.
Aceasta a dus la moartea multor senatori.
În timpul vieții sale, Claudius a fost căsătorit de
patru
ori. Se crede
că a fost ucis
de otravă,
posibil
Gradinaru Daniel 7A

conținut în ciuperci și a murit la 13 octombrie

54. Se crede că soția sa Agrippina a fost
instigatorul, posibil cu motivul de a asigura
succesiunea fiului ei, Nero, înainte ca Claudius
alt fiu, Britannicus, să poată câștiga puterea.
Claudius a lăsat o moștenire mare în urmă
după moartea sa. Este amintit pentru
extinderea imperiului roman, construcția
multor drumuri, apeducte și alte infrastructuri,
îmbunătățirea sistemului judiciar al imperiului,
extinderea cetățeniei romane și
NERO:
Nero Claudius Caesar Augustus Germanicus,
cel de-al V-lea împărat al Romei, este cunoscut
de-a lungul istoriei pentru indulgenţa în
plăcerile senzuale, pentru extravaganţele sale şi
pentru persecutarea creştinilor. Pe baza unor
dovezi îndoielnice, este considerat responsabil
pentru arderea Romei.
Gradinaru Daniel 7A

Născut Lucius Domitius Ahenobarbus, era

fiul lui Gnaeus Domitius Ahenobarbus şi a
lui Agrippina cea tânără. După moartea tatălui,
mama sa este trimisă în exil de Împăratul
Caligula, copilul fiind lăsat în grija unei mătuşe.

După moartea lui Caligula şi ascensiunea

Împăratului Claudius, Agrippina se întoarce la
Roma unde se căsătoreşte cu împăratul (acesta
fiind şi unchiul ei). Claudius îl adoptă pe fiul ei
şi îi schimbă numele în Nero.

Agrippina a fost cea care a aranjat căsătoria lui

Nero cu fiica lui Claudius, Octavia, astfel el
devenind moştenitorul împăratului. După
moartea lui Claudius în 54 şi cu ajutorul Gărzii
Pretoriene, la vârsta de doar 17 ani,
Nero devine împărat.

În primii ani la conducerea imperiului, Nero

câştigă o reputaţie de generozitate şi
corectitudine. Aceasta chiar dacă el îşi urmărea
propriile interese şi conducerea o lăsase pe
Gradinaru Daniel 7A

mâna a trei consilieri (filosofului Seneca,

prefectului Burrus şi mamei sale Agrippina).

După mult timp de stat în umbra mamei sale,

Seneca îl încurajează să o înlăture de la
conducerea imperiului. Din acest motiv,
Agrippina îl susţine pe Britannicus ca adevărat
moştenitor al tronului şi condamnă aventura lui
Nero cu Poppaea Sabina. Dar Nero nu avea să
lase lucrurile astfel. În 59 Britannicus moare în
circumstanţe dubioase iar Agrippina este ucisă.
Însuşi Seneca a scris un raport pentru Senat în
care era explicat motivul necesităţii acestei
crime. Următorul pas a fost exilarea şi uciderea
împărătesei Octavia, sub pretextul adulterului,
fapt ce îi permite împăratului să se căsătorească
cu Popaea Sabina.
Gradinaru Daniel 7A

După moartea primului lor copil, Nero a fost

devastat. În timp ce era însărcinată cu al doilea
copil Popaea moare. Ideea generală este că
Nero a omorât-o, dar o nouă descoperire pune
la

îndoială această credinţă. Un poem recent

descoperit în Egipt descrie iubirea imensă pe
care Popaea o avea pentru soţul ei, iubire ce nu
ar fi fost posibilă dacă el ar fi omorât-o.

După moartea mamei sale, Nero se

dedică pasiunilor sale artistice şi estetice. În
cadrul întâlnirilor private, împăratul
Gradinaru Daniel 7A

obişnuia să cânte şi încuraja membrii clasei

superioare să ia lecţii de dans. El a
ordonat jocuri publice, ce aveau loc odată la 5
ani, în Roma; chiar el însuşi a instruit un atlet.

Într-o noapte în iulie 64, un incendiu a pornit

de la Circus Maximus, incendiu ce avea să lase
doar o mică parte a oraşului neatinsă. La
momentul respectiv, Nero se afla la Antium; la
auzul veştilor se întoarce la Roma.

Citește și:  Istoria Romei – Locul unde a

început unul dintre cele mai mari imperii ale
antichității
Gradinaru Daniel 7A

Chiar dacă incendiul este pus pe seama lui

Nero de către
scriitorii antici, nu
există dovezi în
acest sens. La
vremea respectivă
o mare parte din
Roma era construită
din materiale

combustibile şi era suprapopulată.

Imediat după ce focul s-a domolit, împăratul dă
vina pe creştini. Ceea ce urmează este o vreme
a persecuţiilor, torturilor şi execuţiilor tuturor
creştinilor. Aceştia erau aruncaţi la câini,
crucificaţi şi mai apoi li se dădea foc.
Gradinaru Daniel 7A

Chiar dacă nu se poate şti cu exactitate dacă

Nero a fost cel care a pornit focul, el a profitat
de spaţiul creat pentru a începe construcţia
unui nou palat, Domus Aurea sau „Palatul de
Aur”.

Domnia lui Nero a fost una în timpul

căreia sânge a fost vărsat în tot imperiul. În
Britania, regina Boudicca se revoltă împotriva
împăratului după ce este biciuită iar fetele ei
sunt violate şi ucise de către soldaţii romani. La
început aceasta înregistrează o serie de reuşite,
ce îl fac pe Nero să considere abandonarea
insulei. Dar nu a fost cazul, Boudicca e învinsă
în bătălia de la Watling Street. Probleme existau
şi la est. Acolo pierde un război cu Parţia,
pentru controlul Armeniei. De asemenea, o
revoltă în Iudeea a dus la asediul Ierusalimului
în 70.

În 66, Nero pleacă în Grecia unde ia parte la o

serie de festivaluri (Jocurile Olimpice). Grecii
au fost de acord să amâne jocurile 1 an pentru
ca împăratul să poată participa. La iniţiativa lui
Gradinaru Daniel 7A

Nero au fost adăugate pentru prima dată

competiţii artistice, precum cântatul. Acesta a
fost atât de mulţumit de rezultate încât i-a scutit
pe greci de la plata taxelor către imperiu.

Până în anul 68, toate problemele lui Nero

începuseră să îşi spună cuvântul. Faptul că îşi
omorâse mama şi cele două soţii, reconstrucţia
Romei (prin creşterea taxelor şi confiscarea
comorilor religioase), duce la dispariția
sprijinului pe care îl avea.

În Galia, guvernatorul roman renunţă la Nero şi

îşi declară sprijinul pentru Galba. Deşi acesta
este înfrânt şi se sinucide, a fost suficient. La
scurt timp după aceasta, Garda Pretoriană
renunţă la sprijinul său, iar Senatul îl numeşte
pe împărat duşman al poporului. Ziua
următoare, Nero se sinucide şi este îngropat în
mormântul familiei pe dealul Pincian din
Roma.
Gradinaru Daniel 7A

Moartea sa aruncă Imperiul Roman în haos,

timp în care mulţi încearcǎ să obţină controlul
imperiului.