4

PRIMUL RĂZBOI MONDIAL

MARI BĂTĂLII
 FISA NR 1.

BĂTĂLIA DE LA MARNA - 5 septembrie 1914.

Armata germană era condusă de generalul Alexander von Kluck.
Guvernatorul militar al Parisului , Gallieni a ordonat Armatei a 6-
a franceze a generalului Maunoury , să atace flancul descoperit al
lui von Kluck. Generalul Joffre, comandantul şef al armatelor
franceze a coordonat un atac masiv. Pe 7 septembrie, englezii şi
francezii s-au infiltrat în sectorul mai puţin apărat al frontului. Pe
9 septembrie , englezii trec Marna pe la Las Ferte sous Jouanne,
sprijiniţi de Armata a 6-a franceză la nord şi de Armata a 5-a la
sud. Generalul Alexander von Kluck este înfrânt. Se ordonă
retragerea generală.
Pe 13 septembrie , von Falkenhayn îl înlocuieşte pe von Moltke
comandantul forţelor germane. Parisul era salvat. Noua linie de
apărare franceză s-a refăcut puţin la sud de Marna,de-a lungul
unui front de aproximativ 260 de km.

,,Cu sânge rece, generalul Joffre, comandantul şef al

armatelor franceze, salvează o situaţie care părea iremediabil
compromisă. Profitând de greşeala tactică a germanilor, care
au traversat în grabă Marna, neglijind garnizoana din capitală
comandată de Gallieni şi întărită pe flancul drept, acesta
lansează pe septebrieo puternică ofnsivă care, după pru zile
d4e lupte grele, îi obligă pe nemţi să se retragă. ,, Victoria de
pe Marna’’, dublată de sccesul din jurul oraşului Nancy şi de
victoria ruzşilor în luptele din Galiţia cu austriecii , schimbă
total faţa războiului.
Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei,vol.4 ,pag.327

Cerinţe: 1. Identificaţi , localizaţi şi dataţi bătălia din Fişa nr.1.

2. Selectaţi două caracteristici ale luptei din Fişa nr.1.
3.Numiţi doi conducători ai celor două forţe combatante din Fişa nr.1.
4. Precizaţi o consecinţă a bătăliei.
 FISA NR 2

Comandantul britanic era Generalul Sir Ian Hamilton, unul din cei mai
mari soldați ai Angliei. Însă planurile sale pentru Gallipoli au fost
exagerat de complicate. Mai presus de toate, planurile se bazau pe
supoziția că turcii vor ceda destul de repede, ceea ce nu s-a întâmplat.

Adversarul lui Hamilton era comandantul german Otto Liman von

Sanders. Un profesionist precaut, Liman și-a păstrat parte a
soldaților în rezervă până când și-a dat seama ce vor să facă englezii,
și apoi a ripostat corespunzător. În plus, a avut norocul ca unul din
subordonații săi turci să fie Colonelul Mustafa Kemal. Cuvintele pe
care acestea le-a rostit când și-a condus regimentul la luptă au devenit
legendă: ”Nu vă ordon să atacați – vă ordon să muriți”; acest spirit
incredibil de sacrifiu a animat armata otomană

Anul 1915 este pentru Aliaţi anul iniţiativelor nereuşite.

Bătălia de la Gallipoli a avut loc în peninsula cu acelaşi nume din Turcia, din
aprilie şi până în decembrie 1915,  în vremea Primului Război Mondial. O
uniune militară dintre Imperiul Britanic și Franța a încercat cucerirea capitalei
Imperiului Otoman, Istanbul, și securizarea unei rute maritime, vitală pentru
menținerea Rusiei în război. Această tentativă a eșuat, cu pierderi însemnate
pentru ambele părți.
În Turcia, campania este cunoscută ca și Çanakkale Savașları, după denumirea
provinciei Çanakkale. În Marea Britanie este cunoscută ca și Campania
Daradanelelor sau Campania Gallipoli. În Franța este cunoscută ca Les
Dardanelles.
În Turcia, bătălia este prezentată ca fiind un moment hotărâtor în istoria
poporului turc, finalul surghinului Imperiului Otoman. Mai târziu (aproximativ
opt ani) Atatürk a devenit fondatorul Republicii Turce, fiind marcat de această
luptă.
Campania de la Gallipoli din 1915 a fost o tragedie. Încercarea Aliaților de a
cuceri peninsula Gallipoli de la Imperiul Otoman și de a căpăta astfel
controlul Dardanelelor – important punct strategic – a fost un adevărat eșec

Cerinţe: 1. Identificaţi , localizaţi şi dataţi bătălia din Fişa nr.2.

2. Selectaţi două caracteristici ale luptei din Fişa nr.2.
 3. Numiţi doi conducători ai celor două forţe combatante din Fişa nr.2.
4. Precizaţi o consecinţă a bătălia din Fişa nr.2.

FISA NR 3

Erich von Falkenhayn Robert Nivelle.

Anul 1916 este cel al marilor ofensive, lansate alternativ de Antantă şi Puterile Centrale,
care se soldează alternativ cu băi de sânge înfiorătoare , fără a determina un progres semnificativ
în plan militar nici unuia dintre combatanţi. În februarie, Falkenhayn lansează o ofensivă
împotriva sistemului de fortificaţii din jurul orăşelului Verdun, în speranţa de a da o lovitură
decisivă moralului francezilor prin capturarea unei poziţii inexpugnabile. Pe 25 februarie ajunge
la Verdun de Castelnau, comandantul adjunct al lui Joffre, care decide să păstrze malul drept cu
orice preţ, încredinţându-i sectorul lui Philippe Petain. Acesta lansează o serie de contraatacuri
îndârjite, susţinute de întăririle care vin pe Calea Sacră, un drum aflat sub focul artileriei germane
de-a lungul căruia francezii fac să folosească până la 20 000 de oameni pe zi. Pus în faţa
alternativei de a opri ofensiva sau de a lărgi frontul, Erich von Falkenhayn hotărăşte să
transforme Verdunul într-o mare bătălie de uzură. Philippe Petain a reuşit şi a devenit eroul de
la Verdun şi a fost promovat comandant al grupului de armate centrale. Locul lui a fost luat
Robert Nivelle. Pe 29 august, neputând cuceri oraşul, Falkenhayn este înloînlocuit de Hindenburg
în funcţia de şef al Statului Major General.

Bătălia de la Verdun (21 februarie 1916 - 21 iulie 1916), din timpul Primului Război Mondial, a mai fost
numită și "Abatorul" deoarece numărul de morți, răniți și dispăruți se ridică la 700.000 de persoane.
Dacă la Marna în 1914 a fost o bătălie în stil clasic, care s-a clarificat in câteva zile, la Verdun a fost prima
bătălie care a avut toate caracteristicile războiului de tip nou. Bătălia de la Verdun a dost cunoscută după
remarca "Ils ne passeront pas" (Ei nu vor trece) atribuită lui Robert Nivelle. Pentru francezi bătălia de la
Verdun a fost, după cea de la Marna, al doilea moment culminant al Primul Război Mondial. Atacul de la
Verdun (germanii i-au dat numele de cod „Judecata") a aparut ca urmare a unui plan al Maiorului
General german, von Falkenhayn

Cerinţe: 1. Identificaţi , localizaţi şi dataţi bătălia din Fişa nr.3.

 2. Selectaţi două caracteristici ale luptei din Fişa nr.3.
3.Numiţi doi conducători ai celor două forţe combatante din Fişa nr.3.
4.Explicaţi de ce Bătălia de la Verdun a fost numită ,, Abatorul"
FISA NR 4
SoldaţI englezi
După spusele unui ofiţer german, bătălia de pe Somme
rămâne mormântul de noroi al vechi armate germane.
O lungă campanie de uzură are rolul de a diminua
potenţialul duşmanului.În armata germană se produce o
schimbare la vârf în armata germană: Falkenhayn este
înlocuit cu Hindenburg. Între timp britanicii au folosit
pentru prima dată 47 de tancuri. Bătălia de pe Somme
din punct de vedere tehnic, este o înfrângere a nemţilor,
dar, comparativ cu luna iulie , câştigul teritorial e
ridicol,o înaintare de 10 km. Pierderile, în morţi şi răniţi
sunt înfiorătoare: 620.000 de englezi şi 450 000 de
germani
Cerinţe: 1. Identificaţi , localizaţi şi dataţi bătălia din Fişa
nr.4
2. Selectaţi două caracteristici ale Bătăliei din Fişa
nr.4.
3. Precizaţi o cauză a bătăliei prezentată în Fişa
nr.4.
Sir Douglas Haig
Bătălia de pe Somme 1 iulie 1916 ocupă un loc
important în memoria colectivă a armatei britanice.
Pentru a despresura Verdunul englezii au început
Bătălia de pe Somme. A fost una dintre cele mai lungi
bătălii din timpul războiului (încheindu-se pe 19
noiembrie, 4 luni mai târziu) şi a fost prima mare
operaţiune lansată de armata britanică pe Frontul de
Vest.
Bătălia de pe Somme a durat 141 de zile și ea poate fi
împărțită în șase perioade distincte. Au existat trei perioade de
lupte intense pe un front larg - pe 1 iulie, pe 14 iulie și între 15
și 25 septembrie. Între aceste perioade putem vorbi de două
episoade de lupte continue, dar mai puțin extinse, între 2 și 13
iulie și 15 iulie și 14 septembrie. Iar într-un final, perioada
cuprinsă între sfârșitul lunii septembrie și sfârșitul bătăliei, în
care toate operațiunile au fost zădărnicite de vremea rea.
Mulți cunosc bătălia doar pentru ceea ce s-a întâmplat în
prima zi. Pe 1 iulie, 14 divizii britanice - aproximativ 120.000
de oameni - au atacat liniile germane pe un front ce se
întindea pe o distanță de 18 kilometri. Până la sfârșitul zilei,
19.000 de englezi muriseră, iar alți 38.000 erau dispăruți sau
răniți. În schimbul acestor imense pierderi, englezii nu
cuceriseră decât o secțiune a liniei de front germane din sud,
cu mult sub așteptările comandanților.
Sir Douglas Haig, comandantul forțelor britanice, spera că
prin această ofensivă majoră vor penetra liniile germane și va
putea să-și trimită cavaleria până la Bapaume. Tocmai aceste
așteptări foarte mari au stat la baza dezastrului britanic din
prima zi de lupte. Pentru a elibera drumul pentru cavalerie,
Haig dăduse unităților de artilerie sarcina de a distruge liniile
de apărare ale germanilor. De aceea, el și-a extins pe o
distanță mult prea lungă pentru a-și îndeplini scopul. Artileria
germană a rămas în mare parte neatinsă și a putut astfel
 FISA NR 5

Anul 1917 este unul de

cotitură. În vreme ce toate Bătălia de la Caporetto (24
fronturile sunt teatre ale unor octombrie 1917) este o înfrângere
eforturi ofensive extreme ale de proporţii suferită de Italia în
statelor europene de-acum timpul Primului Război Mondial,
sleite de război, apar două când trupele italiene s-au retras din
elemente care vin să schimbe faţa ofensivei austro-germane,
raportul de forţe:
lângă Trieste, pe frontul Isonzo.
 intervenţia directă în
Mai mult de 600.000 de militari
conflict a SUA
italieni s-au predat sau au dezertat.
preşedintelui Wilson
 izbucnirea revoluţiei în Franţa şi Anglia, aliaţii Italiei, au
Rusia, căreia îi urmează trimis întăriri şi ulterior au înfiinţat
sfârşitul autocraţiei ţariste. Consiliul suprem de război, cu
scopul de a spori puterea aliaţilor

În seara zilei de 24 octombrie 1917, o armată austro – ungară atacă liniile italiene în sectorul Plezzo
şi Tolmino, la joncţiunea dintre Armatele I şi a II-a. Cifrele sunt impresionante: 11000 de morţi, 29 000 de
răniţi, aproape 300 000 de prizonieri,tot atâţia dispăruţi şi peste 300 000 de refugiaţi, întreaga provincie Friuli
ocupată.
Bătălia de la Caporetto nu este o înfrângere militară ca atâtea altele, ci este evenimentul –cheie al Marelui
Război italian. Implică frontul intern, reactivând conflicte şi polemici între neutralişti şi intervenţionişti.
Este o înfrângere cu consecinţe militare : înlocuirea lui Cadorna cu Armando Diaz, impusă de Aliaţi şi
consecinţe politice : formarea unui nou guvern, Boselli e înlocuit în fruntea guvernului de Vittorio
Emanuele Orlando.
Bătălia de la Caporetto este prăbuşirea unei armate obosite şi demoralizate, conduse în luptă pe baza unei
discipline de fier, căreia i s-a cerut doar o supunere pasivă.

Cerinţe: 1. Identificaţi , localizaţi şi dataţi bătălia din Fişa nr.5

2. Selectaţi două caracteristici ale Bătăliei din Fişa nr.5.
3. Menţionaţi două evenimente care au influenţat anul 1917
prezentate în Fişa nr.5.
4. Prezentaţi un moment al Bătăliei folosind informaţiile din Fişa nr.5.