REFERAT:

Câmpul magnetic al pamântului

Realizat: Ocrainean Anghelina

Verificat: Zelinschi Irina

 Cuprins:
 Istorie
 Descriere
 Importanta
 Caracteristici principale
 Originea campului magnetic
 Curiozitati
 Concluzii personale
 Bibliografie

Istorie
Magneții sunt cunoscuţi omenirii înainte de anul 2400 î.Ch. când erau cunoscuţi sub formă de
pietre preţioase sau vulcanice şi efectul de vindecare era cunoscut doar de către magi, vrăjitori,
şamani.
Magneții au fost folosiți din cele mai vechi timpuri în Egiptul Superior, Grecia antică, China și
India.
Despre folosirea lor au scris Homer,  Platon, Aristotel, Avicena și alți autori antici.
De aceea, Cleopatra, încântătoarea regină a Egiptului, obişnuia să poarte o piatră  încrustată în
coroană, care avea darul să-i păstreze frumuseţea. Ample studii științifice au fost consacrate
magneților de către medicul alchimist Philippus Hohenheim zis Paracelsus, astronomul Galileo
Galilei, fizicianul Andre-Marie Ampere,  chimistul Hans Christian-Oersted, fizicianul Franz
Mesmer și alții.
Magneții au cunoscut o tratare deosebit de aprofundată în secolele XIX și XX de către Eidan,
Magiorani, Charcot, Renard, Benedict, Droydov, familia Barnoti și mulți alții.
 Prin 1958 se lucra mult în Japonia asupra magneto-terapiei. Pionier în acest domeniu a fost
Kyoshi Nakagava de la Universitatea din Tokyo. El a ajuns la rezultate incredibile în tratamentul
bolilor sistemului osos, utilizând magneţi.
Pe data de 12 aprilie 1961, Iuri Alexeevici Gagarin, cel care avea să devină eroul naţional al
Uniunii Sovietice, este lansat cu nava sa “Vostok”, de la Centrul Spaţial Baikonour, în spaţiul
extra-atmosferic, el reuşind să efectueze o rotaţie completă în jurul pământului, cu o durată de
108 minute.
După aterizare, Iuri Gagarin este scos pe braţe din capsula spaţială şi supus imediat unei
examinări medicale minuţioase, în urma căreia s-a descoperit – surpriză! – un colaps total al
sistemului imunitar, adică a sistemului de apărare al organismului împotriva bolilor, o perturbare
gravă a funcţiilor unor organe interne vitale, un început de osteoporoză, ba mai mult, un blocaj al
sistemului locomotor, ceea ce l-a împiedicat să coboare singur din capsula spaţială.

Descriere:
Câmpul magnetic al Pământului, cunoscut și drept câmp geomagnetic, este câmpul magnetic
care se extinde din interiorul Pământului în spațiu, unde întâlnește vântul solar, un curent de
particule încărcate care provin de la Soare. Magnitudinea sa la suprafața Pământului variază de la
25 la 65 microtesla (0,25 până la 0,65 gauss). Simplificat, este câmpul unui dipol magnetic în
prezent înclinat la un unghi de aproximativ 11 grade față de axa de rotație a Pământului, ca și
cum ar fi existat un magnet de bara plasat la acel unghi în centrul Pământului. Polul geomagnetic
nordic, situat în apropiere de Groenlanda în emisfera nordică, este de fapt polul sud al câmpului
magnetic al Pământului, iar polul geomagnetic sudic este polul nord. Câmpul magnetic este
generat de curenții electrici datorită mișcării curenților de convecție a fierului topit în miezul
exterior al Pământului, declanșat de căldura care se scurge din miez, proces natural
numit geodinamo. În timp ce polii magnetici nordici și sudici sunt localizați de obicei în
apropierea polilor geografici, ei se pot deplasa pe scară geologică pe scară largă, dar suficient de
lent pentru ca busolele obișnuite să rămână utile pentru navigație. Cu toate acestea, la intervale
neregulate, în medie de câteva sute de mii de ani, câmpul Pământului se inversează, iar Polul
Nord și Sud Magnetic se schimbă relativ brusc. Aceste inversări ale poliilor geomagnetici lasă
urme în roci care sunt valoroase pentru paleomagnetiști în calculul câmpurilor geomagnetice în
trecut. Aceste informații, la rândul lor, sunt utile în studierea mișcărilor continentelor și a
fundurilor oceanice în procesul tectonicii plăcilor.

Importanta
Câmpul magnetic al Pământului servește pentru a deflecta majoritatea vântului solar, ale cărui
particule încărcate ar îndepărta stratul de ozon care protejează Pământul de radiațiile ultraviolete
dăunătoare. Un mecanism de stripare este ca gazul să fie prins în bule de câmp magnetic, fiind
apoi îndepărtate de vânturile solare. Calculele pierderii dioxidului de carbon din atmosfera de pe
Marte, care rezultă din scurgeri de ioni datorită vântului solar, indică faptul că disiparea câmpului
magnetic al planetei Marte a provocat o pierdere aproape totală a atmosferei.
Studiul câmpului magnetic trecut al Pământului este cunoscut sub numele de paleomagnetism.
Polaritatea câmpului magnetic al pământului este înregistrată în roci magmatice, iar inversările
câmpului sunt astfel detectabile ca „dungi” centrate pe fundul oceanelor, în timp ce stabilitatea
polilor geomagnetici între inversări a permis paleomagnetismului să urmărească deplasarea
anterioară a continentelor. Inversarea furnizează, de asemenea, baza pentru magnetostratigrafie, o
modalitate de a data roci și sedimente. Câmpul magnetizează de asemenea crusta, iar anomaliile
magnetice pot fi folosite pentru a căuta depozite de minereuri metalice.
Oamenii au folosit busolele pentru căutarea direcției din secolul al XI-lea, și pentru navigație
încă din secolul al XII-lea. Deși declinarea magnetică se schimbă odată cu timpul, această
deplasare este destul de lentă încât o busolă simplă rămâne utilă pentru navigație. Folosind
magnetorecepția diferite alte organisme, variind de la unele tipuri de bacterii până la porumbei,
folosesc câmpul magnetic al Pământului pentru orientare și navigație.

Caracteristici principale
În orice loc, câmpul magnetic al Pământului poate fi reprezentat de un vector tridimensional. O
procedură tipică pentru măsurarea direcției sale este folosirea unei busole pentru a determina
direcția nordului magnetic. Unghiul său relativ la nordul real este declinația (D) sau variația.
Luând ca direcție nordul magnetic, unghiul pe care îl face câmpul cu orizontala
este înclinația (I). Intensitatea (F) a câmpului este proporțională cu forța pe care o exercită
asupra unui magnet. O altă reprezentare comună este în coordonatele X (Nord), Y (Est) și Z (În
jos).
(Sisteme comune de coordonate utilizate pentru reprezentarea câmpului magnetic al Pământului.
)
O hartă a contururilor de intensitate se numește o diagramă izodinamică. După cum arată
modelul magnetic mondial, intensitatea tinde să scadă de la poli la ecuator. O intensitate minimă
apare în Anomalia Atlanticului de Sud deasupra Americii de Sud, în timp ce există maxime peste
nordul Canadei, Siberia și coastei Antarcticii la sud a Australiei.

Curiozitati
Indică busolele cu adevărat nordul?
Atunci când o busolă se roteşte liber, câmpul magnetic terestru exercită un cuplu de forţe asupra
acului acesteia care, în consecinţă, se roteşte pentru a indica nordul. Când privim o busolă
spunem că acul acesteia, de fapt capătul acestuia marcat ca fiind nordul, ne indică în ce direcţie
este acest punct cardinal. Ştim însă că magneţii funcţionează după principiul "polii opuşi se
atrag". Asta înseamnă că ceea noi numim polul nord, zonele arctice, se comportă de fapt ca polul
sud al unui magnet imens. Cu alte cuvinte, "polul nord" arctic este de fapt polul sud, iar polul sud
pe care îl asociem cu toţii Antarcticii este de fapt polul nord al acestui magnet imens care este
Pământul.

Ce a descoperit Cristofor Columb când a traversat Atlanticul, în 1492?

Columb a observat la acea vreme faptul că atunci când folosea busola, nordul indicat de aceasta
diferea puţin de ceea ce calcula el ţinând cont de poziţia stelelor. Columb a remarcat că busola îşi
schimba orientarea pe măsură ce corăbiile sale se depărtau de continentul european, apropiindu-se
de cel american. Columb descoperea pe atunci declinaţia magnetică.

De ce este Pământul magnetizat? Care este originea câmpului magnetic terestru?

Nimeni nu ştie cu precizie răspunsul la această întrebare. Există doar ipoteze. Unii oameni de
ştiinţă consideră că miezul lichid al planetei, care are în componenţă metale precum fierul şi
nichelul, dă naştere câmpului magnetic datorită dispunerii şi mişcării sarcinilor electrice din
compoziţia atomilor acestor elemente chimice. Efectul este cunoscut sub numele de efect de
dinam şi s-ar produce datorită mişcării în convecţie a sarcinilor electrice prezente în structura
nucleului exterior al Pământului. Această teorie a dinamului încearcă să descrie procesele prin
care un fluid bun conductor din punct de vedere electric aflat în mişcare de rotaţie şi de convecţie
poate genera şi întreţine un asemenea câmp magnetic.

Când, unde şi de către cine a fost localizat pentru prima dată nordul magnetic?

Prima expediţie care a atins polul nord magnetic a fost condusă de James Clark Ross, care l-a
localizat lângă Capul Adelaide, în peninsula Boothia, la data de 1 iunie 1831. La rândul său,
Roald Amundsen a stabilit în 1903 că polul nord magnetic se deplasase puţin faţă de locaţia
stabilită în 1831. Au urmat observaţile efectuate de oameni de ştiinţă angajaţi de guvernul
canadian, care au stabilit a treia locaţie a polului nord magnetic pe lacul Allen de pe insula Prinţul
de Wales.

Concluzii personale
Desi nu poti auzi campul magnetic al Pamantului, el canta precum niste tobe ori de cate ori este
lovit de impulsuri puternice, de tipul celor care vin de la vanturile solare, conform unui studiu
publicat in Nature Communications.

De fiecare data cand un impuls loveste limita exterioara a campului magnetic al Pamantului
(adica magnetopauza), campul este zdruncinat de trepidatii, iar acestea se reflecta inapoi odata ce
ajung la polii magnetici - exact precum fateta unei tobe pulseaza atunci cand este lovita de
percutionist.

Cercetatorii au venit cu teoria ca magnetopauza este asemeni unei tobe acum 45 de ani. Dar abia
acum ei au putut sa inregistreze sunetul ca de tobe cu ajutorul tehnologiei.

Magnetosfera diurna - adica partea campului magnetic care se afla direct intre Pamant si Soare -
este un loc extrem de vast. Acesta se extinde cam 66.000 de kilometri, conform cercetatorului
care a condus studiul, Martin Archer, care este fizician la Queen Mary University of London.

Archer a subliniat ca miscarile din magnetopauza pot afecta energia din mediul spatial al
Pamantului. Un exemplu concret ar fi atunci cand magnetopauza este lovita de vanturi solare, iar
dispozitivele GPS de pe Pamant sunt afectate de acest lucru.

Si, desi fizicienii suspectau ca fortele exterioare pot face ca magnetopauza sa vibreze, asemeni
unei tobe, nu puteau demonstra asta cu adevarat.
 Bibliografie

1. https://www.google.com/search?
q=campul+magnetic+al+pamantului&safe=active&rlz=1C1SQJL_roMD862MD862&sxsrf=ACY
BGNSsqiecyEDd7wHz0tm8wyKaXaBiYA:1581944569281&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ve
d=2ahUKEwiSxuzg0tjnAhUJO8AKHdMyCmAQ_AUoAXoECBAQAw&biw=1536&bih=722#i
mgrc=O4mxl7wDXuxp8M&imgdii=KoLkvk59EZGQ0M
2. https://www.setthings.com/ro/campul-magnetic-al-pamantului/
3. http://www.medimagnes.ro/scurt-istoric/
4. http://campulmagnetic10d.blogspot.com/2012/05/curiozitati.html
5. http://www.ziare.com/magazin/stiinta-tehnica/campul-magnetic-al-pamantului-are-un-cantec-al-
lui-iata-cum-se-aude-1549972
6. http://www.ziare.com/magazin/stiinta-tehnica/campul-magnetic-al-pamantului-are-un-cantec-al-
lui-iata-cum-se-aude-1549972
7. https://www.google.com/search?
q=campului+magnetic+al+pamantului+importanta+&tbm=isch&ved=2ahUKEwigyfvn5tjnAhUP
prQKHda6Al8Q2-
cCegQIABAA&oq=campului+magnetic+al+pamantului+importanta+&gs_l=img.3...114200.119
298..119499...0.0..0.105.1155.10j2......0....1..gws-wiz-
img.......0i5i30.aDvTYgOVhDk&ei=AKRKXqDJN4_M0gXW9Yr4BQ&bih=722&biw=1536&rl
z=1C1SQJL_roMD862MD862&safe=active#imgrc=5zUJa07rY9HCZM&imgdii=qAq4V3Oany
D95M