MONICA MATEI

UNIVERSITATEA BUCURESTI
FACULTATEA DE FIZICA
Paleomagnetism
 Atmosfera inalta a fost si este studiata intens dat fiind interesul pentru
comportarea si influenta ei asupra atmosferei joase si a vietii pe Pamant
 In 1976, experti de la NCAR sustin influenta schimbarii polaritatii
campului magnetic asupra vietii si a cantitatii de ozon
 Examinarea probelor de la fundul oceanului datate pentru acea perioada,
arata ca multe specii de animale microscopice marine, cunoscute acum ca
fiind sensibile la radiatia UV, nu mai exista
 Asadar, schimbarea polaritatii campului magnetic al Pamantului inseamna
ca in perioada cu camp magnetic inversat, scutul magnetic a decrescut si a
ajuns la zero
 A urmat o slabire a fortelor magnetice care aparau Pamantul si atmosfera sa
de radiatia solara; s-a format excesiv oxid de azot care, prin reactii catalitice
a distrus o parte din ozonul din stratosfera
Pe perioade mai lungi decat ale
variatiei seculare, campul magnetic
isi schimba polaritatea;
Configuratia de acum (dipolul
orientat catre polul sud geografic) a
fost prin conventie definita ca
polaritate normala; situatia opusa,
rotita cu 180º ca polaritate inversa
Schimbarile de polaritate magnetica
se petrec simultan la scara intregului
glob
In prezent, oamenii de stiinta
estimeaza ca Pamantul nu isi va
inversa polaritatea campului
magnetic decat in mileniul 40
Aceasta este doar o ipoteza, intru-cat
in trecut inversarea a avut loc la
intervale neregulate de timp, de la
 Generalitati
– Pamantul are un camp magnetic, adesea numit camp dipolar, din cauza
asemanarii cu campul magnetic al unui magnet in forma de bara; Campul
magnetic dipolar, produs in nucleul Pamantului este format din metale in
stare topita
– Rotatia Pamantului in jurul axei sale joaca un rol foarte important in
generarea si intretinerea campului magnetic terestru
– Observatiile astronomice indica faptul ca planeta Venus are o structura
geologica similara planetei noastre
– Cu toate acestea, miscarea de rotatie a lui Venus in jurul propriei axe,
egala cu 243 zile terestre este prea lenta pentru a produce efectul de dinam
Generalitati

Privind acul unei busole, putem

observa campul magnetic al
Pamantului aliniat pe directia N-S
Campul magnetic al Pamantului este
similar cu cel al unui magnet si este
inclinat cu 11º fara de axa N-S a
planetei
Stim cu totii ca magnetii functioneaza
dupa principiul “polii opusi se atrag”.
Asta inseamna ca ceea ce numim noi
polul N, zonele arctice, se comporta de
fapt ca polul S al unui magnet imens.
Proprietatile campului geomagnetic
Polul magnetic are o miscare aleatoare in jurul polului
geografic
Din analizele efectuate s-a observat ca pozitia medie a polului
geomagnetic coincide foarte bine cu pozitia polului geografic
Aceasta observatie constituie baza pentru ipoteza dipolului
geocentric si axial
Campul geomagnetic are urmatoarele proprietati:
- intensitatea campului magnetic terestru este dependenta
de pozitia latitudinala a punctului de observatie
- declinatia este nula in orice punct de pe glob
- inclinatia este dependenta de latitudine
 Sursele campului geomagnetic

Campul magnetic principal – generat de curentii electrici din

nucleul lichid al Pamantului
Campul magnetic crustal - creat de magnetizarea indusa sau
remanenta a materialelor din crusta
Campul magnetic extern - produs de curentii electrici din
magnetosfera si ionosfera
Campul magnetic indus - produs de curentii electrici din
oceane
 Magnetosfera
vantul solar, fiind format din
particule incarcate,
interactioneaza cu campul
magnetic terestru
magnetosfera reprezinta
cavitatea in care este inchis
campul geomagnetic
Limita dintre campul magnetic
al Pamantului si vantul solar se
numeste magnetopauza, iar tot
ce este sub magnetopauza
poarta numele de magnetosfera
Magnetosfera
 Magnetosfera este comprimata în
partea dinspre Soare datorita fortei
particulelor ce vin dinspre acesta
si este mai extinsa în partea opusa
Soarelui.
 Se constituie ca un obstacol in
drumul vantului solar, cauzand
dispersarea acestuia
 Latimea sa este de aproximativ
190 000 Km, iar in timpul noptii o
lunga “coada magnetica” se
extinde pe distante chiar si mai
mari
 Ciocnirea unor particule incarcate
electric din magnetosfera cu atomi
din straturile superioare ale
atmosferei, aflate la inaltimi de
peste 80 Km, provoaca aparitia
aurorei polare
 Cum polurile magnetice si
geografice nu sunt aliniate, in
acelasi fel regiunile aurorale nu
sunt aliniate cu polul geografic
 Cele mai bune puncte de
observatie a aurorelor se gasesc in
Canada pentru aurorele boreale, si
in sudul Noii Zeelande pentru cele
australe
 Centurile van Allen
au fost descoperite pentru prima
data in 1958 cu ajutorul satelitilor
americani Explorer. Fizicianul
James van Allen a descris aceste
benzi care acum ii poarta numele
reprezinta un camp plasmatic aflat
in jurul Pamantului, alcatuit din
particule incarcate electric, tinute
laolalta de campul magnetic al
planetei
sunt centrate la inaltimi in jur de
3000 si 16000 Km
 Centurile van Allen
Pe langa centurile interioara si
exterioara, in 1963 geofizicienii rusi au
descoperit, la inaltimi mai mari, o a treia
centura de radiatii: centura superioara de
radiatii
Toate cele trei centuri se compun din
particule electrizate, care sunt captate de
campul magnetic terestru si dirijate pe
traiectorii spiralate
Ele se diferentiaza insa prin pozitie,
dimensiuni si intensitate
Curiozitati
Starfish Prime, un test nuclear care a avut loc la mare
altitudine, a creat o centura artificiala de radiatii care a avariat
sau a distrus o treime dintre satelitii aflati pe orbita joasa a
Pamantului in acea perioada (1962).
aceeasi ar fi probabil soarta tuturor satelitilor de pe orbita
Pamantului, daca s-ar afla sub incidenta centurii de radiatie
Van Allen.
in timpul misiunilor Apollo, echipajele umane de la bordul
aeronavelor au fost partial expuse radiatiei Van Allen,
astronautilor crescandu-le sansa de a dezvolta forme de cancer
de 5 ori mai mult decat persoanelor obisnuite
Curiozitati
Un lucru cert este ca N magnetic se deplaseaza in directia N-V
Pe parcursul secolului XX s-a deplasat cu aproximativ 1100 Km
Incepand cu anul 1970, rata sa de deplasare a crescut de la 9 Km/an
la 41 Km/an
Prima expeditie care a atins polul N magnetic a fost condusa de
James Clarck Ross , care l-a localizat langa Capul Adelaide, in
peninsula Boothia, la 1 iunie 1831
Roald Amudsen a stabilit in 1903 ca polul N magnetic se deplasase
putin fata de locatia stabilita in anul 1831
Au urmat apoi observatiile facute de oamenii de stiinta angajati de
guvernul canadian, care au stabiliat a 3-a locatie a polului N magnetic
pe lacul Allen de pe insula Printul de Wales
Va multumesc
pentru atentie