Campul magnetic al pamantului Nu il putem vedea, insa exista un camp de forta invizibil in jurul Pamantului.

Bine, de fapt nu este chiar un camp de forta, ci un camp magnetic care inconjoara Pamantul si care actioneaza ca un camp de forta, protejand planeta si viata de pe aceasta de radiatiile din spatiu. Liniile campului magnetic se extind in spatiu pana la zeci de mii de kilometri, pornind de la acesti poli acestea alcatuiesc magnetosfera Pamantului. Indic busolele cu adevrat nordul? Atunci cnd o busol se rotete liber, cmpul magnetic terestru exercit un cuplu de fore asupra acului acesteia care, n consecin, se rotete pentru a indica nordul. Cnd privim o busol spunem c acul acesteia, de fapt captul acestuia marcat ca fiind nordul, ne indic n ce direcie este acest punct cardinal. tim ns c magneii funcioneaz dup principiul "polii opui se atrag". Asta nseamn c ceea noi numim polul nord, zonele arctice, se comport de fapt ca polul sud al unui magnet imens. Cu alte cuvinte, "polul nord" arctic este de fapt polul sud, iar polul sud pe care l asociem cu toii Antarcticii este de fapt polul nord al acestui magnet imens care este Pmntul. De ce este Pmntul magnetizat? Care este originea cmpului magnetic terestru? Nimeni nu tie cu precizie rspunsul la aceast ntrebare. Exist doar ipoteze. Unii oameni de tiin consider c miezul lichid al planetei, care are n componen metale precum fierul i nichelul, d natere cmpului magnetic datorit dispunerii i micrii sarcinilor electrice din compoziia atomilor acestor elemente chimice. Efectul este cunoscut sub numele de efect de dinam i s-ar produce datorit micrii n convecie a sarcinilor electrice prezente n structura nucleului exterior al Pmntului. Aceast teorie a dinamului ncearc s descrie procesele prin care un fluid bun conductor din punct de vedere electric aflat n micare de rotaie i de convecie poate genera i ntreine un asemenea cmp magnetic. Este cmpul magnetic al Pmntului staionar? Folosind observaii cu privire la depozitele de minereu de fier de la nivelul scoarei terestre i la sedimentele de pe fundul oceanelor, geologii au speculat pe tema inversrii de-a lungul istoriei geologice a planetei a polilor si magnetici. S-au impus concepii conform crora cmpul magnetic al Pmntului nu este constant n timp, iar intensitatea cmpului magnetic la poli, dar i dispunerea acestora, variaz. Mai mult, polii magnetici se inverseaz periodic, dar la intervale aleatorii de timp, n cadrul unui proces care a fost denumit inversiune geomagnetic. Se estimeaz c, de-a lungul erelor geologice, cei doi poli magnetici s-au inversat de foarte multe ori, iar poziia lor i intensitatea cmpului n zona acestora se vor modifica probabil din nou n urmtoarele cteva sute de ani. Un amanunt interesant este faptul ca am trecut de ceva timp de momentul in care trebuia sa aiba loc aceasta inversare a polilor magnetici. Ultima data cand a avut loc inversarea polilor magnetici a fost acum aproximativ 780 000 de ani. Polii geografici si polii magnetici sunt suficient de indepartati incat oamenii de stiinta sa-i poata distinge in mod diferit. Daca am putea trasa o linie intre polul nord magnetic si polul sud magnetic, am obtine o axa magnetica, care este inclinata cu 11,3 grade fata de axa de rotatie a Pamantului. Se stie ca acesti poli magnetici se deplaseaza pe suprafata Pamantului, ratacind pe o suprafata de pana la 15 kilometri pe an.

Cnd, unde i de ctre cine a fost localizat pentru prima dat nordul magnetic? Prima expediie care a atins polul nord magnetic a fost condus de James Clark Ross, care l-a localizat lng Capul Adelaide, n peninsula Boothia, la data de 1 iunie 1831. La rndul su, Roald Amundsen a stabilit n 1903 c polul nord magnetic se deplasase puin fa de locaia stabilit n 1831. Au urmat observaile efectuate de oameni de tiin angajai de guvernul canadian, care au stabilit a treia locaie a polului nord magnetic pe lacul Allen de pe insula Prinul de Wales La ce ne este de folos campul magnetic al pamantului ? Asa cum am mentionat mai sus, campul magnetic al Pamantului protejeaza planeta de radiatiile din spatiu. Cel mai mare vinovat este vantul solar. Vantul solar reprezinta particule extrem de incarcate care sunt expulzate din soare. Magnetosfera Pamantului imprastie vantul solar in jurul planetei, pentru ca acesta sa nu ne loveasca. Fara campul magnetic, vantul solar ar destrama atmosfera Pamantului cel mai probabil, acest lucru s-a intamplat pe planeta Marte. Soarele elibereaza deasemenea cantitati mari de energie si materie in cadrul ejectiilor coronale de masa. Aceste ejectii trimit o multime de particule radioactive in spatiu. Din nou, campul magnetic al Pamantului ne protejeaza, directionand particulele departe de planeta si eliminand pericolul iradierii noastre.

Se poate simti campul magnetic? Cercetatorii de la Universitatea de Medicina din Massachusetts, Statele Unite, au descoperit ca o proteina din retina este in stare sa simta campurile magnetice. Aceasta proteina, care se gaseste in retina pasarilor, are un rol esential in perceperea campului magnetic al Pamantului de catre acestea. Pentru pasarile migratoare si pentru broastele testoase, abilitatea de a simti campul magnetic al Pamantului este cruciala pentru deplasarea pe distante lungi, in timpul migratiei. Pasarile isi folosesc ochiul drept pentru a vedea campul magnetic al Pamantului, cu ajutorul caruia se orienteaza in spatiu, au descoperit oamenii de stiinta. Cercetatorii germani au descoperit ca daca ochiul drept al pasarilor ar fi acoperit, aceasta nu ar mai putea sa se orienteze deloc. Daca ochiul stang ar fi acoperit insa, abilitatea de orientare a pasarilor nu are deloc de suferit.

Aurora polara (Boreala) si campul magnetic Aurora polar este un fenomen optic ce const ntr-o strlucire intens observat pe cerul nocturn n zonele polare, ca rezultat al impactului particulelor de vnt solar n cmpul magnetic terestru. Cnd apare n emisfera nordic, fenomenul e cunoscut sub numele de aurora boreal, termen folosit iniial de Galileo Galilei, cu referire la zeia roman a zorilor, Aurora, i la titanul care reprezenta vnturile, Boreas. Apare n mod normal n intervalele septembrie-octombrie i martie-aprilie. n emisfera sudic, fenomenul poart numele de auror austral, dup James Cook, o referin direct la faptul c apare n sud. Aurora apare n mod obinuit att ca o strlucire difuz ct i ca o cortin extins n spa iu orizontal. Cteodat se formeaz arcuri care i pot schimba forma permanent. Fiecare cortin este compus dintr-o serie de raze paralele i aliniate pe direcia liniilor de cmp magnetic, sugernd faptul c fenomenul de pe planeta noastr este aliniat cu cmpul magnetic terestru. De asemenea, variabilitatea unor anumi i factori poate determina formarea de linii aurore de tonaliti i culori diferite. Aurora se formeaza in timpul unei eruptii solare. O data la 11 ani, activitatea solara cunoaste un maxim, produs de rotatia inegala a Soarelui. Polii sai nu se invirt cu aceeai viteza ca si centrul, fapt care provoaca asa-zisele umbre solare. Rupte din Soare, particulele calatoresc in jur de doua zile inainte de a ajunge in preajma Terrei, care este protejata de centurile magnetice, al caror rol este tocmai acela de a opri respectivele particule. In consecinta, acestea sunt obligate sa ocoleasca aceste centuri magnetice si sa ajunga pe Pamant prin cei doi poli magnetici (nord si sud). Cand moleculele din atmosfera ajung in contact cu o serie de gaze, produc culori diferite. Cele mai multe dintre aurore au o culoare verde, dar in componenta lor intra si rosul si movul, dar extrem de rar. Aurora boreal a fascinat omenirea dintotdeauna, iar cercettorii s-au ntrecut n explicaii privind formarea ei. Galileo Galilei credea c fenomenul se datoreaz refleciei rezelor solare n vaporii care se ridicau din pmnt, iar Rene Descartes a naintat ipoteza c ar fi vorba de reflecii n cristalele de ghea. Primul care s-a apropiat de adevr a fost Edmond Halley, la sfritul anilor 1600, noteaz New Scientist. Acesta a fcut pentru prima dat legtura ntre aurora boreal i cmpul magnetic al Pmntului. Totui, abia n anii 1950 oamenii de tiin au artat c fenomenul este creat atunci cnd electronii sunt mpini n sus de acest cmp magnetic.