Câmpul magnetic a

Pământului
Despre câmpul magnetic

1. Câmpul magnetic al Pământului ne protejează de radiațiile cosmice și de particulele încărcate

transportate de vânturile puternice care se deplasează dinspre Soare. Atunci când aceste particule
se ciocnesc cu atomii și moleculele - în principal oxigen și azot - din atmosfera superioară, o parte
din energia rezultată din coliziuni se transformă în lumina verde-albastră tipică pentru aurora
boreală, care poate fi observată uneori de la latitudini nordice înalte.
2. Aurora boreală oferă o modalitate de a vizualiza particulele încărcate de la Soare care
interacționează cu câmpul magnetic al Pământului. În schimb, a putea auzi efectiv câmpul
magnetic generat de Pământ sau interacțiunea acestuia cu vânturile solare este mai dificil.
3. Câmpul nostru magnetic este generat în mare parte de un ocean de fier lichid supraîncălzit de sub
picioarele noastre, ce alcătuiește nucleul extern al planetei. Mișcarea sa creează curenți electrici,
care, la rândul lor, generează câmpul nostru electromagnetic în continuă schimbare.
 Acest clip audio reprezintă câmpul
magnetic generat de nucleul Pământului și
de o furtună solară.
 Istorie

Când, unde si de catre cine a fost localizat pentru prima

data nordul magnetic?
Prima expeditie care a atins polul nord magnetic a fost
condusa de James Clark Ross, care l-a localizat lânga Capul
Adelaide, în peninsula Boothia, la data de 1 iunie 1831. La
rândul sau, Roald Amundsen a stabilit în 1903 ca polul nord
magnetic se deplasase putin fata de locatia stabilita în 1831.
Au urmat observatile efectuate de oameni de stiinta angajati
de guvernul canadian, care au stabilit a treia locatie a polului
nord magnetic pe lacul Allen de pe insula Printul de Wales.

 Polul Nord Magnetic al Pământului este punctul de pe suprafața

emisferei nordice în care câmpul magnetic al Pământului este
îndreptat direct în jos. Deși geografic se află în partea de nord a
planetei, el este, conform direcției liniilor de câmp magnetic, din
punct de vedere fizic un „sud” magnetic.
 Campul magnetic al Pamantului se inverseaza o
data la 250 000 de ani. Polul nord magnetic devine
polul sud magnetic, si invers. Oamenii de stiinta nu au
nicio teorie concreta legata de motivul pentru care are
loc aceasta inversare. Un amanunt interesant este
faptul ca am trecut de ceva timp de momentul in care
trebuia sa aiba loc aceasta inversare a polilor
magnetici. Ultima data cand a avut loc inversarea
polilor magnetici a fost acum aproximativ 780 000 de
ani.
 Aurora boreală

Temperatura din miezul Soarelui este enormă. La această

temperatură are loc o reacție de fuziune nucleară a hidrogenului. Ca
urmare, particulele încărcate electric sunt aruncate din atmosfera
Soarelui și scapă în spațiu. Acestea ajung la un moment dat la
Pământ și interacționează cu câmpul magnetic al Terrei (numit
magnetosferă), creând o perturbare în magnetosferă. Apoi, aceste
particule ale vântului solar, încărcate cu o energie mare, se ciocnesc
cu gazele care compun atmosfera Pământului (în principal oxigen si
azot). Aceste coliziuni determină emisia de lumină vizibilă. Această
lumină vizibilă o numim Auroră Polară (Boreală în emisfera nordică
și Australă în emisfera sudică).
 curiozități despre
02 aurora boreală
● Aurora boreală este unul dintre cele mai spectaculoase
fenomene naturale și nu este deloc de mirare că în jurul ei s-au
format, de-a lungul timpului, o mulțime de mituri și legende. În
plus, sunt încă multe curiozități legate de aurora polară.
● Termenul de auroră boreală a fost prima dată menționat de
Galileo Galilei, în anul 1619, și provine de la zeița romană a
răsăritului Aurora și la zeul vântului Boreas.
● În secolul XVIII navigatorul englez James Cook a constatat
prezența fenomenului observat de Galileo în Oceanul Indian,
botezându-l aurora australă. Aurore polare au fost create și
artificial.
● Oamenii de știință au reușit să obțină un efect auroral de
culoare verde emițând raze radio pe cerul nocturn. La fel ca în
cazul fenomenului natural, particulele atingeau ionosfera,
stimulând electronii din plasmă. La ciocnirea electronilor cu
atmosfera terestră erau emise razele de lumină
● Prima mențiune despre fenomenul de auroră boreală în mitologia nordică se regăsește în
cronica Konungs Skuggsja, în anul 1250. Autorul dădea, la momentul respectiv, trei
explicații posibile pentru acest fenomen. Una ar fi fost că oceanul ar fi fost înconjurat de
focuri vaste. Cea de-a doua susținea că razele solare ar fi putut atinge „latura nocturnă” a
lumii. Și, nu în ultimul rând, că ghețarii ar putea stoca energie așa încât să devină
fluorescenți.
● De-a lungul timpului, s-a scris și vorbit mult despre sunete asociate fenomenului de auroră.
Oamenii de științp susțin însă că energia aurorelor și alți factori fac improbabilă atingerea
solului de către aceste sunete. Mai mult, sincornizarea sunetelor cu modificările vizibile ale
aurorei nu ar fi posibilă din cauza decalajului de timp necesar propagării sunetului pentru ca
acesta să fie auzit.
Citeşte întreaga ştire: Aurora boreală: mituri și curiozități. Unde și când se vede spectacolul
celest