Aurora Boreala

Aurora boreala este un fenomen natural

de-o frumusețe aproape incredibilă ce se
formează în urma coliziunii moleculelor
gazoase de pe Pământ cu particule
încărcate magnetic provenite din
vânturile solare. Mai sexact, electroni și
protoni proveniți de pe Soare sunt
proiectați spre Terra prin așa numitele
vânturi solare.
Fig.1 : Aurora Polară
Când apare în emisfera nordică,
fenomenul e cunoscut sub numele de aurora boreală, termen folosit inițial de Galileo Galilei,
cu referire la zeița romană a zorilor, Aurora, și la titanul care reprezenta vânturile, Boreas. Apare
în mod normal în intervalele septembrie-octombrie și martie-aprilie. În emisfera sudică,
fenomenul poartă numele de auroră austral
Aurora apare în mod obișnuit atât ca o strălucire difuză cât și ca o cortină extinsă în spațiu
orizontal. Câteodată se formează arcuri care își pot schimba forma permanent. Fiecare cortină
este compusă dintr-o serie de raze paralele și aliniate pe direcția liniilor de câmp magnetic,
sugerând faptul că fenomenul de pe planeta noastră este
aliniat cu câmpul magnetic terestru.

Aurore pe alte planete

Atât Jupiter cât și Saturn posedă câmpuri magnetice mult
mai puternice decât cele terestre (Uranus, Neptun și Mercur 
sunt de asemenea magnetice) și dispun ambele de radiații.
Efectul de auroră polară a fost observat pe ambele planete, in
culori variate, mai clar, cu telescopul Hubble.

Fig. 2: Aurora Boreala pe Saturn

 Sunetele aurorei

În decursul istoriei, diverse persoane au scris și vorbit despre

sunete asociate fenomenului de auroră. Actualmente, diverse
persoane continuă să relateze despre aceste sunete, în ciuda
faptului că înregistrări ale lor nu au fost publicate niciodată și
ținând cont că există suspiciuni științifice serioase la ideea
cum că asemenea sunete provocate de aurore au fost auzite.
Energia aurorelor și alți factori fac improbabilă atingerea
solului de către aceste sunete, iar sincronizarea sunetelor cu
Fig. 3 Aurora Boreala pe Jupiter
modificările vizibile ale aurorei intră în conflict cu decalajul
de timp necesar propagării sunetului pentru ca acesta să fie auzit. Anumite persoane speculează că fenomenele
electrostatice induse de aurore pot explica sunetele.

Auroră artificială
Aurorele se pot forma de asemenea prin explozii
nucleare în straturile superioare ale atmosferei 
(la 400 km). Acest fenomen a fost demonstrat prin
aurora artificială creată în urma testului nuclear 
american Starfish Prime la 9 iulie 1962. Atunci,
cerul din regiunea Oceanului Pacific a fost
Fig. 4 Auroră cauzată de testul nuclear
iluminat de către auroră pentru mai mult de
șapte minute. Acest efect a fost anticipat de omul de știință Nicholas Christofilos, care lucrase
la alte proiecte referitoare la exploziile nucleare. Potrivit veteranului american Cecil R.

Simulări ale efectului în laborator au început să fie produse la finalul secolului al XIX-lea de

către omul de știință norvegian Kristian Birkeland, care a demonstrat, utilizând o cameră de
vid într-o sferă, că electronii erau atrași de regiunile polare ale sferei. Recent, cercetătorii au
reușit să creeze un efect auroral de culoare verde, cu vizibilitate redusă pe Terra, emițând raze
radio pe cerul nocturn. La fel ca în cazul fenomenului natural, particulele atingeau ionosfera,
stimulând electronii din plasmă. La ciocnirea electronilor cu atmosfera terestră erau emise
razele de lumină. Acest experiment a adus noi informații despre efectele ionosferei în
comunicațiile prin radio.
Aurora în folclor

În Mitologia de Thomas Bulfinch există câteva

idei preluate din mitologia nordică:
“Walkiriile sunt fecioare, suite pe cai și înarmate
cu căști și lănci. Când ele călăresc înainte în
misiunea lor, armurile lor emană o lumină stranie
tremurată, care străfulgeră cerurile nordice,
făcând ceea ce oamenii numesc „aurora borală”
sau „Lumina Nordului”.
În ciuda unei descrieri marcante, nu sunt relatări
în literatura scandinavă care să susțină această
afirmație. Deși activitatea aurorală este frecventă Fig. 5 Walkiriile
astăzi în Scandinavia și Islanda, e posibil ca
polul nord magnetic să fi fost situat destul de departe de această zonă în secolele anterioare
documentării mitologiei nordice, explicându-se astfel lipsa de referințe.

Bibliografie

https://ro.wikipedia.org/wiki/Auror%C4%83_polar%C4%83
https://www.libertatea.ro/lifestyle/aurora-boreala
https://www.northernlightscentre.ca\