AURORELE POLARE

DE COSTEA OANA, FILIPIUC RĂZVAN,

PĂDURARIU ȘTEFAN ȘI CEBAN ANDRIAN
CE ESTE O AURORĂ POLARĂ?

• Aurora polară este un fenomen optic ce constă într-o strălucire intensă observată pe cerul nocturn în
regiunile din proximitatea zonelor polare, ca rezultat al impactului dintre particulele de vânt solar în
câmpul magnetic terestru.
• Când apare în emisfera nordică, fenomenul este cunoscut sub numele de: AURORA BOREALĂ, termen
folosit pentru prima dată de către Galileo Galilei, cu referire la zeița romană a zorilor, Aurora, și titanul
care reprezenta vânturile, Boreas.
CÂND ȘI UNDE PUTEM VEDEA O AURORĂ
POLARĂ?
• Luminile nordului, așa cum mai sunt numite aurorele polare, pot fi văzute cel mai frecvent între lunile
septembrie și martie (în special, apare în intervalele lunilor septembrie-octombrie și martie-aprilie). De
obicei, acestea pot fi observate în toată splendoarea lor între orele 19 și 2 noaptea. Cu cât Soarele este
mai activ însă, cu atât este mai impresionantă Aurora Boreală. Soarele are un ciclu de activitate, care
durează 11 ani. Ultimul maxim de activitate solară a fost atins în anul 2014, când au fost văzute și cele
mai frumoase lumini ale nordului.
• Din punct de vedere ştiinţific, Aurorele Polare pot apărea oriunde pe glob. Totuși, ele sunt văzute cel mai
bine pe o rază de aproximativ 2500 de km în jurul polilor magnetici ai Pământului: Aurora Boreală la
Polul Nord, respectiv Aurora Australă la Polul Sud. Locurile unde poate fi văzută cel mai frecvent
Aurora Boreală sunt Norvegia, Finlanda, Islanda, Suedia, Groenlanda, Canada, Rusia și Alaska.
• https://vm.tiktok.com/ZMYxWjbVn/
AURORA BOREALĂ DIN
NORVEGIA
• Norvegia este una dintre țările europene unde acest
spectacol al naturii de pe bolta cerească se poate vedea în
toată frumusețea lui. Sezonul ideal este de la jumătatea lui
septembrie la sfârșitul lui martie. Aurora Boreală se poate
observa în Norvegia în locuri precum Tromso, Insulele
Lofoten, Alta, Nordkapp și Kirkenes.
• Această imagine este realizată în orașul nordic, Tromso, cu
deschidere la Marea Norvegiei.
AURORA BOREALĂ DIN
ISLANDA

• Islanda este o desinație turistică extrem de populară mai ales

datorită frumuseții naturii. Abundența de gheizere, ghețari,
cascade impresionante și vulcani creează un peisaj de
neuitat, în mijlocul căruia, luminile nordului sunt pur și
simplu spectaculoase. Muntele Kirkjufell este locul perfect
pentru a vedea aurorele polare. Uneori, chiar și în capitala
Reykjavik se pot observa, însă frumusețea este estompată de
luminile orașului.
• Fotografia este realizată în apropierea Muntelui Kirkjufell.
 AURORA BOREALĂ DIN
FINLANDA
• Și în Finlanda sunt multe locuri din care se poate asista la
spectacolul naturii dat de luminile nordului. Orașul Rovaniemi
este cea mai apreciată destinație, atât pentru aurora boreală,
pentru peisaj, dar și pentru că este numit Capitala Moș
Crăciun.
• Această fotografie a fost realizată în orașul Rovaniemi.
AURORE PE ALTE PLANETE
• Atât Jupiter cât și Saturn posedă câmpuri magnetice mult mai puternice decât cele terestre
(Uranus, Neptun și Mercur sunt de asemenea magnetice) și dispun ambele de centuri de
radiații. Efectul de auroră polară a fost observat pe ambele planete, mai clar, cu telescopul
Hubble.
• Aceste efecte de auroră par să fie provocate de vânturile solare. Pe de altă parte, lunile
planetei Jupiter, în special Io, sunt la rândul lor surse importante producătoare de aurore.
Aurorele sunt formate de curenții electrici din câmpul magnetic, generați de mecanismul de
dinam relativ la mișcările de rotație a planetei și de translație a lunii sale. În particular, Io
are vulcani activi și o ionosferă, iar curenții săi generează emisiunea de unde radio, fenomen
studiat din 1955.
CULORILE AURORILOR POLARE
• Culoarea unei aurore variază în funcție de altitudine și de tipul de atomi implicați. Dacă particulele din
vântul solar lovesc atomii de oxigen în partea superioară a atmosferei, interacțiunea produce o strălucire
roșie. Cea mai des întâlnită culoare este verde-gălbui, care apare atunci când interacțiunea are loc la
altitudini mai mici.
• Lumina roșiatică și albăstruie care apare adesea la marginile inferioare ale aurorelor este produsă de
particulele care lovesc atomii de azot. Particulele care lovesc atomii de hidrogen și heliu pot produce
aurore albastre și violete, deși ochii noștri pot detecta rareori această parte a spectrului
electromagnetic.
• Pentru a afla mai multe despre misterioasele lumini de pe ceruri, oamenii de știință au lansat sateliți
special concepuți pentru a studia aurorele. Până în 2005, satelitul IMAGE (Imager for Magnetopause-to-
Aurora Global Exploration) al NASA a folosit undele ultraviolete și radio pentru a studia aurorele și
modul în care acestea se formează.
SUNETELE AURORELOR POLARE

• În decursul istoriei, diverse persoane au scris și vorbit despre sunete asociate fenomenului de auroră.
Energia aurorelor și alți factori fac improbabilă atingerea solului de către aceste sunete, iar sincronizarea
sunetelor cu modificările vizibile ale aurorei intră în conflict cu decalajul de timp necesar propagării
sunetului pentru ca acesta să fie auzit. Anumite persoane speculează că fenomenele electrostatice
induse de aurore pot explica sunetele.
• https://youtu.be/NRZfKqhs6rM
MITURI

• În secolul XVIII navigatorul englez James Cook a constatat prezența fenomenului observat de Galileo în
Oceanul Indian, botezându-l aurora australă.
• Aurore polare au fost create și artificial. Oamenii de știință au reușit să obțină un efect auroral de
culoare verde emițând raze radio pe cerul nocturn. La fel ca în cazul fenomenului natural, particulele
atingeau ionosfera, stimulând electronii din plasmă. La ciocnirea electronilor cu atmosfera terestră erau
emise razele de lumină.
• Prima mențiune despre fenomenul de auroră boreală în mitologia nordică se regăsește în cronica
Konungs Skuggsja, în anul 1250. Autorul dădea, la momentul respectiv, trei explicații posibile pentru
acest fenomen. Una ar fi fost că oceanul ar fi fost înconjurat de focuri vaste. Cea de-a doua susținea că
razele solare ar fi putut atinge „latura nocturnă” a lumii. Și, nu în ultimul rând, că ghețarii ar putea stoca
energie așa încât să devină fluorescenți.
LEGENDĂ

• Poporul Sami (din nordul Europei) credea că omul trebuia să fie liniștit și silențios se uita la guovssahasa
– luminile nordului. În cazul în care erau luate în derâdere sau se cânta despre ele, luminile ar fi putut
ucide persoanele care făceau asta.
• Un nume foarte vechi scandinav pentru aurora boreală se traduce ca fulger de scrumbie. Se credea că
luminile erau reflexe lansate de mari maldăre de scrumbii spre cer.
• În Finlanda numele folosit pentru auroră este revontulet care se traduce prin ”focuri de vulpe”.
Legendele de acolo spun că vulpile de foc trăiau în Laponia, iar revontulet erau scânteile puternice pe
care le scoteau cu cozile lor.
BIBLIOGRAFIE

• Explorarea magnetosferei terestre - viziune generală a magnetosferei, incluzând aurorele

• www.libertatea.ro
• Eather, Robert H. (1980). American Geophysical Union, ed. Majestic Lights - The Aurora in Science,
History, and The Arts. Washington, DC
• Savage, Candace Sherk (1994 / 2001). Sierra Club Books / Firefly Books, ed. Aurora - The Mysterious
Northern Lights. San Francisco.
VĂ MULȚUMIM!