Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Eclipsele au fascinat din totdeauna, atât prin spectaculozitatea lor cât şi prin misterul pe
care-l degajă. Este evident că din punct de vedere astronomic şi matematic o eclipsă nu
reprezintă ceva special - este doar interesantă -, însă din punct de vedere astrologic
reprezintă un moment important, pe baza ei făcându-se previziuni pe termen lung.
Explicarea eclipselor este extrem de simplă! Pământul şi Luna sunt corpuri opace care,
luminate de Soare, au fiecare o umbră şi anume: un con de umbră în care nu va pătrunde
deloc lumina Soarelui şi un con de penumbră în care va pătrunde lumina Soarelui doar
parţial.
Se poate ca Luna, în mişcarea ei în jurul Pământului, să intre în conul de penumbră al
acestuia şi astfel se va produce o eclipsă de Lună. Dacă Luna se va găsi între Soare şi
Pământ şi conul său de umbră va atinge planeta noastră, va avea loc o eclipsă totală de
Soare, Soarele fiind în întregime ascuns de discul Lunii. Dacă Luna este prea departe de
Pământ şi suprafaţa terestră se află dincolo de vârful conului de penumbră, discul Lunii
nu va acoperi Soarele în întregime şi va rămâne un inel luminos din astrul zilei: eclipsa
va fi inelară. Pentru locurile de pe Pământ aflate în conul de penumbră al Lunii va avea
loc o eclipsă parţială de Soare şi Soarele va fi acoperit doar în parte de discul Lunii.
Eclipsele de Soare au loc la fazele de Lună Nouă, iar eclipsele de Lună la fazele de Lună
Plină. Printr-o ciudată coincidenţă cosmogonică “diametrele aparente ale Soarelui şi
Lunii sunt aproape la fel de mari, însă datorită orbitelor Pământului şi Lunii, discul lunar
apare uneori mai mic”.
Dacă planul orbitei descrise de Lună în jurul Pământului ar coincide cu planul orbitei
descrise de Pământ în jurul Soarelui (ecliptica), în fiecare lună ar avea loc câte o eclipsă
de Soare şi una de Lună. Astfel, o eclipsă se poate produce numai atunci când cele două
planete trec simultan printr-un punct nodal – Nodurile lunare -, care reprezintă
intersecţia drumurilor circulare urmate de ele pe sfera cerească. Perioada unei revoluţii
complete a Soarelui (intervalul dintre 2 treceri consecutive în dreptul unui Nod) este de
346,62 de zile, pe când pentru Lună este de 29,5306 zile. Astfel dacă Soarele şi Luna se
întâlnesc o dată în punctul nodal, acest lucru se repetă după 6585,5 zile (18 ani, 11 zile şi
3 ore). Această periodicitate a eclipselor, numită “Saros”, a fost constatată pentru prima
dată abia în secolul al XVII-lea de către astronomul englez Edmund Halley.
Numărul maxim de eclipse dintr-un an este 7 iar cel minimum este de patru, în cazul
maximului - cinci sunt de Soare şi două de Lună sau patru de Soare şi trei de Lună. Deci
eclipsele de Soare sunt mai numeroase decât cele de Lună.
Eclipsele de Lună se produc într-un mod mai simplu. De câte ori Luna intră în conul de
umbră al Pământului, avem eclipsă de Lună. Ea se vede din orice punct al Pământului.
Luna nu este un corp luminos, de aceea eclipsele de Lună pot fi văzute de pe mai mult
de jumătatea Pământului. În schimb o eclipsă de Soare se poate vedea doar din regiunile
pe care cade umbra Lunii. Şi eclipsele de Lună pot fi totale, atunci când Luna intră în
întregime în conul de umbră al Pământului sau parţiale, atunci când numai o parte din ea
intră în acest con.