 Numele provine de la apariția lor frecventă în timpul

orelor de amurg (cele din jurul zorilor și amurgului),

când contrastele dintre lumină și întuneric sunt cele
mai evidente. „Crepuscular” provine din cuvântul
latin „crepusculum”, care înseamnă „amurg”.
 Razele crepusculare din optica atmosferică sunt raze
de lumină solară care par să radieze din punctul cerului
în care se află Soarele. Aceste raze, care curg prin
golurile din nori sau între alte obiecte, sunt linii
luminoase provenind de la Soare, separate de regiuni
mai întunecate. În ciuda faptului că ele par să convergă
într-un punct, razele sunt de fapt niște linii aproape
paralele de lumină solară. Convergența lor aparentă
este un efect de perspectivă, similar, de exemplu,
modului în care liniile feroviare paralele par să
conveargă într-un punct situat la distanță. Razele
solare converg spre Soare, dar acesta este mult mai
departe decât ar putea să arate razele.
 Haloul (adesea numit aură) este un inel luminos,
multicolor, care poate apărea pe bolta cerească în
jurul Soarelui sau al Lunii în condiții atmosferice
propice. Apare din cauza reflexiei sau refracției luminii
în cristale de gheață care sunt prezente la nori de mare
altitudine.
 Multe sunt aproape de soare sau luna, dar altele sunt
în altă parte și chiar în partea opusă a cerului. Ele se
pot forma, de asemenea, în jurul luminii artificiale, în
vreme foarte rece, atunci când cristalele de gheață
numite "praf de diamant" plutesc în aerul din
apropiere.
 "Toată apa este înghețată, adică sub formă de cristale
hexagonale de gheață. și atunci când turbulentă este
puternică, dar turbulentă poate fi atunci când este
foarte cald, hexagoanele acestea se mișcă haotic și
atunci razele solare nimeresc sub unghiuri diferite.
Astfel apare fenomenul optic de halou
 Fulgerul este un arc electric, luminos, rezultat în urma
unui proces de descărcare electrică între nori, cauzat de
o diferență de potențial electrostatic.
Acest fenomen meteorologic are loc în natură între nori
încărcați cu sarcini electrice diferite.
În mitologie
o Etruscii considerau fulgerele ca oracol care
le prezicea viitorul. Așa numitele libri fungurales descriu
indicațiile (informațiile) transmise prin fulgere.
o Fulgerele au fost observate și categorisite încă din
anii 800-600 î.e.n.. Vechii germani considerau fulgerele
ca semn al zeului Thor, care aruncă ciocanul său
spre pământ. Slavii aveau zeul Perun ca zeu al furtunii.
La fel Zeus și Jupiter sunt reprezentați însoțiți de fulgere
în perioada Renașterii. Zeii furtunii
sunt Zeus, Jupiter și Donar, iar saxonii înainte
de creștinism considerau stejarul ca arbore sfânt sau ze
u al furtunii.
 Curcubeul este un
fenomen optic și meteorologic atmosferic
care se manifestă prin apariția pe cer a
unui spectru de forma unui arc colorat atunci
când lumina soarelui se refractă în picăturile
de apă din atmosferă. De cele mai multe ori
curcubeul se observă după ploaie, când
soarele este apropiat de orizont.
 În condiții bune de lumină, în fața peretelui
de ploaie, un curcubeu secundar este vizibil
deasupra curcubeului principal. Acesta este
mai slab din cauza dublei reflexii a luminii în
picăturile de apă și are o secvență de culori
opusă.
 Mirajul (sau Fata Morgana) este
un fenomen optic datorat devierii razelor
de lumină la trecerea printr-un mediu
neomogen, în particular prin straturi
de aer aflate la temperaturi diferite.
 Fenomenul este vizibil în special deasupra
întinderilor de apă, plajelor sau suprafețelor
acoperite cu zăpadă și constă în apariția –
datorită refracției produse de trecerea
razei luminoase prin
straturi atmosferice cu indici de
refracție diferiți – a unor obiecte îndepărtate
sub formă de imagini simple sau multiple,
normale sau inversate, stabile sau
tremurătoare, la scară mărită sau redusă.
 Aurora polară este un fenomen optic ce constă într-o
strălucire intensă observată pe cerul nocturn în
regiunile din proximitatea zonelor polare, ca rezultat al
impactului particulelor de vânt solar în câmpul
magnetic terestru. Când apare în emisfera nordică,
fenomenul e cunoscut sub numele de aurora boreală,
termen folosit inițial de Galileo Galilei, cu referire
la zeița romană a zorilor, Aurora, și la titanul care
reprezenta vânturile, Boreas. Apare în mod normal în
intervalele septembrie-octombrie și martie-aprilie.
În emisfera sudică, fenomenul poartă numele de auroră
australă, după James Cook, o referință directă la faptul
că apare în sud.
 Fenomenul nu este exclusiv terestru, fiind observat și
pe alte planete din Sistemul Solar,
precum Jupiter, Saturn, Marte și Venus. Totodată,
fenomenul este de origine naturală, deși poate fi
reprodus artificial prin explozii nucleare sau în
laborator.
 Electroluminiscența este un fenomen optic și electric,
în care un material emite lumină ca răspuns la un curent
electric care trece prin el, sau de la un câmp electric
puternic. Acest lucru este diferit de emisia de lumină care
rezultă din căldură (metale incandescente), din reacții
chimice (chimioluminiscență), ca efect de sunet
(sonoluminiscență), sau din alte acțiuni mecanice
(mecanoluminiscență).
 Efectul de electroluminiscență a fost descoperit în
1936 de către cercetătorul Georges Destriau, în
laboratorul fizicienei atomiste Marie Curie. Descoperirea a
fost dezvoltată în anii următori până la un produs de serie,
o folie luminiscentă. În 1962 a fost descoperită dioda
electroluminiscentă, LED, un produs semiconductor care
emite lumină dacă i se aplică tensiune electrică.
 Umbra este o zonă în care lumina directă, generată de
o sursă de lumină, nu poate ajunge datorită împiedicării
trasmiterii acesteia prin existența unui obiect opac între sursa
de lumină și zona umbrei. Umbra este o proiecție
bidimensională a obiectului opac interpus, reproducând cu o
oarecare precizie silueta corpului tridimensional. Precizia
siluetei depinde de mai mulți factori, dar în primul rând de
unghiul sub care se găsește suprafața pe care este proiectată
umbra față de bisectoarea conului unghiului solid al difuzării
luminii.
 Un obiect astronomic creează o umbră vizibilă de
dimensiuni mari pe suprafața planetei noastre, atunci
când magnitudinea aparentă a corpului ceresc este egală sau
mai mică decât - 4 . Un astfel de caz de umbră se produce în
timpul fenomenului astronomic cunoscut ca eclipsă.
Actualmente singurele corpuri cerești capabile de a produce
umbre semnificative pe Pământ sunt Soarele, Luna și, în
anumite condiții, planeta Venus.
 Ceața este un fenomen optic, care constă dintr-o
aglomerație de particule de apă aflate în suspensie
în atmosferă în apropierea suprafeței solului, care reduce
vizibilitatea orizontală sub 1.000 de metri.
 La o temperatură dată, cantitatea de vapori de apă
din aer se poate mări substanțial (de exemplu, în urma
evaporării intense a apei din sol), până când vaporii devin
saturați. De cele mai multe ori, vaporii de apă nu ating
punctul de saturație doar
datorită evaporăriiși/sau condensării, dar pot deveni saturați
prin răcire, dacă temperatura aerului coboară mai jos de așa-
numitul "punct de rouă", care este temperatura la care vaporii
de apă din aer, aflați la o presiune constantă, devin saturați și
încep să apară primele picături de lichid. În această stare, din
cauza suprasaturării, vaporii nu mai pot să se afle numai în
stare gazoasă și încep să se condenseze în mici picături de
apă care, fiind în suspensie în diferite straturi de aer aflate
deasupra suprafeței solului, micșorează transparența aerului,
provocând fenomenul căruia i se spune ceață.
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Ceață
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Auror%C4%
83_polar%C4%83
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Curcubeu