9 FENOMENE ALE NATURII

Simion Ramona Stefania

Clasa a X a D
 AURORA POLARA
Poate cel mai „vânat” dintre aceste evenimente, aurora se poate observa cel mai
frecvent în zona polilor magnetici ai Terrei, pe o rază de aproximativ 2.500 de
kilometri. Fenomenul nu se produce exclusiv pe Pământ, ci apare și pe alte planete
din sistemul solar, puternic încărcate magnetic, precum Jupiter, Saturn, Marte și
Venus – doar că acolo n-are cine să-l vadă.
 ARCUL CIRCUMORIZONTAL
Datorită nuanțelor roșiatice din partea superioară, acestui fenomen i se mai
spune și „curcubeul de foc”, deși nu este chiar un curcubeu ci, mai degrabă, un
tip de halou. 
Un curcubeu se formează prin reflexia, refracția și dispersia luminii soarelui, în
picăturile de apă din atmosferă, luând forma unui arc format din șapte culori:
roșu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo și violet (ROGVAIV). De
obicei, curcubeul poate fi observat după ploaie, atunci când în atmosferă
persistă picături de apă.
 CURCUBEUL NOCTURN
Lumina lunii este capabilă să
producă efectul de curcubeu
nocturn, dar nu pe cer, ci în jurul
unor căderi de apă. O astfel de
apariție a fost imortalizată în
Parcul Național Yosemite, SUA,
în 2011. Oficialii parcului au
reușit să înregistreze fenomenul,
iar filmul a făcut înconjurul
lumii.
 SOARELE NEGRU
Primăvara (martie-aprilie) sau toamna
(septembrie-octombrie), cu
aproximativ o jumătate de oră înainte
de apusul soarelui, stoluri de mai mult
de un milion de grauri (Sturnus
Vulgaris) se adună pe cer în
formaţiuni spectaculoase. Fenomenul
este numit Soarele Negru sau Sort
Sol  și poate fi observat în SUA și
Europa, în special în Anglia, deși
populația britanică a păsărilor ajuns la
doar o treime din ceea ce era acum 40
de ani.
 PLOAIA ROSIE
Ploaia colorată nu este deloc rară și poate fi adesea explicată prin amestecarea
picăturilor cu prafului din deșert sau din alte regiuni uscate, ridicat și transportat
de vânt la distanțe de zeci sau sute de kilometri. „Ploile roșii” au fost observate
frecvent în sudul Europei și sunt în creștere în ultimii ani.
 FULGERUL VULCANIC
În aproximativ 200 de ani, au fost
observate și documentate în jur de
200 de erupții vulcanice însoțite de
descărcări luminoase, printre care
și cea a vulcanului
Eyjafjallajokul, însă oamenii de
știință nu pot explica în totalitate
de ce și cum apare fenomenul. Nu
sunt foarte multe studii pe subiect,
dar experții au câteva ipoteze.
Una dintre ele sugerează că magma, rocile și
cenușa vulcanică, aruncate în timpul unei
erupții, sunt încărcate electric printr-un proces
anterior, necunoscut, ducând la descărcări
electrice în apropierea deschiderii vulcanului.
Un altul susține că aerul și gazele expulzate,
puternic ionizate de ciocnirea cu particule
mai reci din atmosferă, generează fulgere
ramificate deasupra vârfului vulcanului. 
 FURTUNILE CU FULGERE
Fulgerul este extrem de Pe cât sunt de captivante, pe atât sunt de
fierbinte și poate încălzi aerul înfricoșătoare aceste furtuni cu descărcări electrice.
din jurul lui la temperaturi de În timpul unei furtuni, arcurile strălucitoare sunt
cinci ori mai ridicate decât declanșate atunci când nori încărcați cu energie
cele de pe suprafața soarelui. interacționează cu alți nori sau cu pământul. În cazul
Această căldură face ca aerul din urmă, descărcare este numită trăsnet. 
din jur să se extindă și să
vibreze rapid, ceea ce creează
tunetul pe care îl auzi la scurt
timp după ce ai văzut un
fulger sau un trăsnet.
 PARHELION SAU
“CAINII SOARELUI”
Este un alt fenomen din familia
halourilor, extrem de rar, iar numele
popular se explică prin faptul că cele
două imagini care apar, de obicei, la 22°
în stânga și-n dreapta soarelui, par a fi
doi câini de pază. Parhelion, cum este
denumit științific, este o iluzie optică
apărută la temperaturi foarte scăzute,
când lumina se reflectă în nori formați
din mici cristale hexagonale de gheață.
În centru se află adevăratul soare și, pe
ambele părți, reflexia sa pe gheața
norilor. 
 NORUL IRIZANT
Un ochi mai puțin experimentat, poate confunda foarte ușor arcul circumorizontal
cu norul irizant (numit și „nor curcubeu”), care se formează deasupra norilor
cumulus după furtuni, atunci când aerul este împins rapid în sus, făcându-l să se
răcească și să se extindă. Astfel, picăturile de apă se condensează și pot acționa apoi
ca prisme, formând un soi de tichie colorată (numită, științific, pileus) peste norul
cumulus.