PROIECT DIDACTIC

Clasa: a XI-a
Obiectul: STIINTE
Tipul leciei: COMUNICARE DE CUNOSTINTE NOI
Titlul leciei:LUMINA-FENOMENE OPTICE
Profesor: BURTESCU MARINELA
OBIECTIVE DE REFERIN:
s comunice n maniere diverse observaii privind relaiile dintre prile componente ale
unui sistem i/sau dintre sistemele studiate

s interpreteze succesiunea unor fenomene i procese din natur

s aplice procedee de natur tiinific n activitatea proprie

OBIECTIVE OPERAIONALE:
La sfritul leciei elevii vor fi capabili:
s pun n eviden obinerea culorilor la trecerea luminii
albe printr-o prism, prin baloanele de spun, petele de ulei
s descrie fenomenul apariiei curcubeului,
s identifice culoarea unui obiect n lumin alb, roie,
verde, albastr
s descopere rolul culorilor n viaa cotidian
METODE DE NVMNT: Conversaia, problematizarea, lucrul n perechi
MIJLOACE DE NVMNT: Fie de evaluare, manual,
ETAPELE LECTIEI:
1. MOMENT ORGANIZATORIC:
-

notarea absentelor

restabilirea linistii in clasa

2. REACTUALIZAREA CUNOSTINTELOR
- discutii despre fenomenele observabile in natura

3. DIRIJAREA INVATARII

1. FENOMENE OPTICE ONDULATORII OBSERVABILE IN NATUR

Curcubeul este un fenomen optic care ia nastere din cauza dispersiei si reflexiei luminii solare in
picaturile de ploaie din atmosfera. El este vizibil atunci cand soarele bate din spatele nostru in perdeaua de
nori din fata, lumina reflectandu-se pe bolta senina. Norii sunt grupari mai mult sau mai putin conturate
de picaturi de apa sau cristale de ghiata, aflate in suspensie in atmosfera, provenite din condensarea sau
sublimarea vaporilor de apa. La fel ca in prisma optica, in picaturile de apa din nori lumina se descompune
in cele sapte culori: rosu, oranj, galben, verde, albastru, indigo, violet. De obicei, apar un curcubeu
principal si un curcubeu secundar.In arcul curcubeului principal rosul se situeaza in partea exterioara, in
timp ce la cel secundar, rosu se situeaza in interior. Culorile curcubeului sunt cu atat mai vii si mai pure cu
cat lumina se refracta si se reflecta pe picatirile mai mari. Este de mentionat faptul ca si lumina lunii
produce uneori curcubee, ele sunt insa palide si greu de observat cu ochiul liber. Trasnetul, fulgerul si
tunetul care insotesc furtunile si care au ingrozit pe oameni multe secole isi gasesc explicatia stiintifica in
existenta electricitatii in atmosfera. Trasnetul este o descarcare electrica in scanteie care se produce in
atmosfera terestra, fie intre doi nori, fie intre un nor si pamant.Norii de furtuna se incarca in partea lor
inferioara, in special, cu sarcina negativa, iar aceasta incarca prin influenta suprafata pamantului cu
sarcina pozitiva.Cand norul se deplaseaza, zona de sarcina pozitiva de pe pamant il urmareste ca o umbra.
Norul si pamantul pot fi considerati drept armaturile unui condensator intre care tensiunea electrica atinge
valori de ordinul zecilor si chiar al sutelor de milioane de volti.Daca tensiunea dintre doi nori sau dintre
nori si pamant devine suficient de mare apare o descarcare electrica foarete puternica numita trasnet.
Exista multe forme (tipuri) de trasnete: trasnetul liniar, superficial, globular, perlat, etcFenomenul
luminos care insoteste trasnetul se numeste fulger, iar fenomenul acustic poarta denumirea de tunet.
Lungimile pe care le pot atinge scanteile trasnetului sunt cuprinse intre cateva sute de metrii si cativa km.
Datorita degajarii unei mari cantitati de energie intr-un interval de timp foarte scurt, in canalul subtire de
plasma are loc un salt brusc al presiunii care produce unde de soc acustice (tunetul. Fenomenul lumimos
care insoteste descarcarea se numeste fulger. Spectaculoase sunt fulgerele globulare de diverse forme si
diametre cuprinse intre cativa decimetri si zeci de metri si care se deplaseaza in aer cu viteze relativ mici,
asezandu-se uneori pe diferite obiecte, iar durata lor e cuprinsa intre cateva fractiuni de secunda si cateva
minute. Stingerea lor este de obicei brusca, explosiva, putand produce deteriorari insemnate ale obiectelor
din regiunea respectiva. Fulgerul al carui canal luminos nu este continuu ci fragmentat intr-o serie de
formatiuni mici sferice luminoase, ce par insirate pe un fir, se numeste fulger perlat. El este considerat o
forma de tranzitie intre fulgerul obisnuit si cel globular.
2. FENOMENE OPTICE FOTONICE Ionizarea atomilor i moleculelor Atomii i moleculele sunt
neutri din punct de vedere electric deoarece numrul electronilor avndsarcini negative este egal cu
numrul protonilor care au sarcini pozitive.Atomii i moleculele pot dobndi sarcin electric atunci cnd
exist surse energetice disponibile; acestproces numit ionizare.Straturile atmosferei conin ioni pozitivi i
negativi produi datorit interaciunilor dintre radiaiilecosmice, radiaiilor radioactivitii terestre cu
particulele care compun atmosfera. Plasma este una dintre cele patru stri ale materiei. Este cea mai
rspndit stare a materiei. Soareleeste n fapt o mare sfer de plasm; enorma temperatur din Soare
disloc electronii atomilor dehidrogen i heliu ce formeaz masa solar.Plasma este n fapt un gaz ionizat
n care electronii sunt ndeprtai de atomii lor, permind astfelelectronilor i ionilor s coexiste
independent.De obicei, fenomenele plasmatice nu se petrec pe Pmnt n mod natural, cu excepia
fulgerelor. ntimpul descrcrilor electrice se formeaz dre subiri de molecule de aer ionizate n procent
deaproximativ 20%.Dei pe Pmnt plasma se gsete n cantiti neglijabile, ea constituie 95% din
materiaUniversului.Este constituentul stelelor i al norilor interstelari ionizai. O cantitate important de
plasm este prezent n ionosfer. Aici radiaiile UV i X provenite de laSoare determin disocierea i
ionizarea moleculelor din atmosfer. Au loc numeroase descrcrielectrice i deplasri ale sarcinilor
datorit cmpului magnetic terestru. Plasma rezultat se extinde nspaiu, n zona inferioar a
magnetosferei, alctuind plasmasfera.Formarea plasmei n ionosfer contribuie la protejarea i meninerea

echilibrului natural la suprafaaPmntului. Particulele de mare energie i radiaiile provenite de la Soare

ar bombarda suprafaaPmntului, distrugnd materia vie.Plasma are numeroase aplicaii tehnologice cum
ar fi tratarea suprafeelor, funcionarea laserilor,iluminatul electric, obinerea reaciilor de fuziune
nuclear. Erupiile solare sunt una din cauzele producerii ionilor n atmosfer. Ele sunt formaiuni
luminoase devia scurt, formeaz nori mari corpusculari.
Distrugerea stratului de ozon este o preocupare crescand pentru ca stratul de ozon respinge intre 95%
si 99% din radiatiile ultraviolete. Pot rezulta multe consecinte datorita nivelelor ridicate de UV
(ultraviolete) incluzand efecte genetice, boli de ochi, efecte negative asupra vietii marine etc. Radiatiile
UV in cantitati mari in troposfera (primul strat al atmosferei) pot sa creasca cantitatea de smog din
atmosfera. Smogul este deja un lucru grav in marile orase. Scaderea cantitatii de ozon stratosferic a fost
raportata pentru prima data in 1974 si aceasta scadere a fost rapid legata de prezenta compusilor artificiali
CFC (un nou tip de gaz care are un efect de captare foarte mare: o molecula este de 12-16 mii de ori mai
eficienta la absorbtia radiatiei infrarosii decat una de CO2). Multe tari din toata lumea au inceput sa
reduca folosirea CFC-ului, dar datorita faptului ca aerul dintre strate se amesteca greu, s-a dedus ca CFCul din atmosfera va ramane la un nivel semnificativ si in secolul care urmeaza. Distrugerea ozonului a
devenit o problema economica si politica foarte controversata, dar si o problema stiintifica complexa.
Surse de agenti care afecteaza stratul de ozon sunt inca de domeniul lucrurilor nesigure, insa CFC este cu
siguranta una dintre acele substante care sunt dovedite ca afectand stratul de ozon. Modele stiintifice de
atmosfera sunt construite ca sa ajute oamenii de stiinta sa caute alti factori in distrugerea ozonului,
evaluarea importantei lor si prevenirea a ceea ce s-ar putea intampla in viitor.
Prin urmare, trebuie sa facem tot posibilul sa conservam toate resursele pe care Pamantul ni le
ofera, resurse considerate inepuizabile, deoarece, prin interventia noastra, a oamenilor, in incercarea de a
ne face viata mai usoara, le transformam in resurse epuizabile si, mai apoi, inexistente. Trebuie sa
protejam in special stratul de ozon care contribuie la mentinerea noastra in viata si care intra in
componenta scutului nostru protector.

Aurora polar este un fenomen optic ce const ntr-o strlucire intens observat pe cerul nocturn n
regiunile din proximitatea zonelor polare, ca rezultat al impactului particulelor de vnt solar n cmpul
magnetic terestru. Cnd apare n emisfera nordic, fenomenul e cunoscut sub numele de aurora boreal,
termen folosit iniial de Galileo Galilei, cu referire la zeia roman a zorilor, Aurora, i la titanul care
reprezenta vnturile, Boreas. Apare n mod normal n intervalele septembrie-octombrie i martie-aprilie. n
emisfera sudic, fenomenul poart numele de auror austral, dup James Cook, o referin direct la
faptul c apare n sud.
Fenomenul nu este exclusiv terestru, fiind observat i pe alte planete din sistemul solar, precum
Jupiter, Saturn, Marte i Venus. Totodat, fenomenul este de origine natural, dei poate fi reprodus
artificial prin explozii nucleare sau n laborator.
Aurora apare n mod obinuit att ca o strlucire difuz ct i ca o cortin extins n spa iu orizontal.
Cteodat se formeaz arcuri care i pot schimba forma permanent. Fiecare cortin este compus dintr-o
serie de raze paralele i aliniate pe direcia liniilor de cmp magnetic, sugernd faptul c fenomenul de pe
planeta noastr este aliniat cu cmpul magnetic terestru. De asemenea, variabilitatea unor anumii factori
poate determina formarea de linii aurore de tonaliti i culori diferite.[1]

Auror austral nregistrat la 22:50 (ora local) n Lakes Entrance, Victoria, Australia

Aurora polar terestr

Red fiierul media

Aurora boreal vzut din Staia Spaial Internaional.
Aurora polar terestr e provocat de ciocnirea unor particule ncrcate electric (de exemplu electroni)
din magnetosfer cu atomi din straturile superioare ale atmosferei terestre, aflate la altitudini de peste
80 km. Aceste particule electrice au o energie de 1 pn la 15 keV iar coliziunea lor cu atomii de gaz din
atmosfer determin energizarea acestora din urm. Prin fiecare coliziune o parte din energia particulei
este transmis atomului atins, ntr-un proces de ionizare, disociere i excitare a particulelor. n timpul
ionizrii, electronii se desprind de atom, care ncarc energie i determin un efect de ionizare de tip
domino n ali atomi. Excitaia rezult n emisie, ducnd atomul n stri instabile, dat fiind c acetia emit
lumin n frecvene specifice cnd se stabilizeaz. Dac procesul de stabilizare a oxigenului dureaz pn
la o secund, azotul se stabilizeaz i emite lumin instantaneu. Acest proces, esenial n formarea
ionosferei terestre, este comparabil cu cel ce st la baza ecranului de televizor: electronii ating suprafaa de
fosfor, alternd nivelul de energie al moleculelor, fapt care rezult n emisiunea de lumin.
n general, efectul luminos este dominat de emisiunea de atomi de oxigen n straturile superioare ale
atmosferei (aproximativ 200 de kilometri de altitudine), care produce tonalitatea verde. Cnd se produc
furtuni puternice, straturile inferioare ale atmosferei sunt atinse de vntul solar (la aproximativ 100 de
kilometri altitudine), producnd tonalitatea rou nchis prin emisiunea de atomi de azot (predominant) i
oxigen. Atomii de oxigen emit tonaliti de culori variate, dei, de cele mai multe ori, se ntlnesc roul
sau verdele.
Fenomenul poate aprea i ca o luminescen ultraviolet, violet sau albastr, datorat atomilor de
azot, prima dintre acestea putnd fi foarte bine observat din spaiu (dar nu de pe Pmnt, pentru c
atmosfera absoarbe razele UV). Satelitul NASA Polar a observat efectul n raze X, imaginile ilustrnd
precipitaii de electroni de energie ridicat.

Interaciunea ntre moleculele de oxigen i azot, ambele generatoare de tonaliti ale culorii verde,
creeaz efectul de linie verde auroral. n acelai fel, interaciunea dintre aceti atomi poate produce
efectul de linie roie auroral, dei mai rar i prezent n altitudini mai ridicate.

Magnetosfer schematic a Terrei

Planeta noastr este atins permanent de vnturi solare, fluxuri rarefiate de plasm cald (gaz de
electroni liberi i cationi) emise de Soare n toate direciile, ca rezultat al temperaturii nalte a coroanei
solare, stratul exterior al stelei. Pe durata furtunilor magnetice, fluxurile pot fi mai puternice, asemenea
cmpului magnetic interplanetar aprut ntre dou corpuri celeste, determinnd conturbarea ionosferei n
rspuns la furtuni. Asemenea tulburri afecteaz calitatea comunicaiilor radio sau a sistemelor de
navigare, putnd afecta astronauii din aceste regiuni, celulele solare ale sateliilor artificiali, indicaia
busolelor i aciunea radarelor. Aciunea ionosferei este complex i dificil de modelat, ngreunnd
prezicerea fenomenelor de acest tip.
Magnetosfera terestr este o regiune din spaiu dominat de cmp magnetic. Ea se constituie ca un
obstacol n drumul vntului solar, cauznd dispersarea sa pe sensul de ntoarcere. Limea sa este de
aproximativ 190 000 Km, iar n timpul nopilor o lung coad magnetic se extinde pe distane chiar i
mai mari.
Aurorele sunt ncadrate n general n regiuni cu format oval, apropiate polurilor magnetice. Cnd
activitatea efectului este calm, regiunea dispune de o dimensiune medie de 3 mii de kilometri, putnd
varia pn la 4 sau 5 mii de kilometri cnd vnturile solare se intensific.
Sursa de energie a aurorelor este dat de vnturile solare care circul pe Terra. Att magnetosfera, ct
i vnturile solare pot conduce electricitate. Este cunoscut faptul c dac dou conductoare electrice legate
ntr-un circuit electric sunt introduse ntr-un cmp magnetic, iar unul dintre ele se deplaseaz n jurul
celuilalt, n circuit este generat un curent electric. Generatoarele electrice i dinamurile utilizeaz acest
principiu, ns conductoarele tradiionale pot fi nlocuite de plasme sau chiar alte fluide. n acest context,
vntul solare i magnetosfera sunt fluide conductoare de electricitate cu micare relativ, fiind astfel
capabile s genereze curent electric, care produce efect luminos.
Cum polurile magnetice i geografice ale planetei noastre nu sunt aliniate, n acelai fel regiunile
aurorale nu sunt aliniate cu polul geografic. Cele mai bune puncte de observaie a aurorelor se gsesc n
Canada pentru aurorele boreale i pe insula Tazmania sau n sudul Noii Zeelande pentru aurorele australe.
TEMA PENTRU ACASA: Referat Curcubeul si Aurora polara.