Sunteți pe pagina 1din 18

FENOMENE OPTICE ÎN

ATMOSFER
“ Fizicienii știu că metodele lor de a analiza și raționamentul logic
sunt insuficiente pentru a putea cuprinde fenomenele naturale în toat ă
complexitatea lor și, de aceea, ei izolează un grup de fenomene și caută
un model care să decsrie acest grup. Dar procedând așa, se neglijează alte
fenomene, iar modelul elaborat nu va descrie complet realitatea.”
(Fritjof Capra- Taofizica)
 Suprafaţa Pământului este acoperită de un înveliş numit atmosferă, care constă
dintr-un amestec de gaze şi particule de lichid ori solide.

 Compoziţia atmosferei:

 Azot: 78.084%
 Oxigen: 20.948%
 Argon: 0.0934%
 Dioxid de Carbon: 0.033%
 Gaze rare (Ne, He, Kr, Xe)
 Hidrogen
 Metan
 Oxid de Azot
 Monoxid de Carbon
 Vapori de apă
Împ rţirea atmosferei
Amestecul de gaze i mici particule solide, formează patru straturi principale:
troposfera, stratosfera, mezosfera i termosfera.

 troposfera este cel mai subțire strat, se termină la distanța de aproximativ 12


km deasupra Pământului. Acesta este stratul cel mai cald, deoarece razele solare se reflectă în
suprafața Pământului i încalzesc aerul. Pe masură ce ne îndepărtăm de Pământ, temperatura
aerului scade treptat, limita troposferei fiind in jur de - 55oC

 stratosfera-se întinde până la înălțimea de aproximativ 50 km deasupra Pământului.


La limita superioară a stratosferei se află o concentrare maximă de ozon, numită scut de ozon.
Aici temperatura este mai ridicată decât în troposferă, deoarece ozonul absoarbe o mare
parte a razelor ultraviolete.
În lipsa acestui scut Pământul va fi expus radiațiilor ultraviolete nocive.
 mezosfera se întinde deasupra stratosferei, la 50-70 km de Pământ.
 mezopauza, stratul cel mai rece al atmosferei (tempeatura este de aproximativ - 90oC).
În acest strat se formează norii de gheață, care sunt vizibili doar la asfințitul soarelui, când
sunt iluminaţi de jos.

 termosfera este ultimul strat al atmosferei, înainte de spațiul cosmic. Acesta se află la o
distanță de aprximativ 100 km de Pământ, fiind compusă din ionosfer i magnetosfer .

 În ionosfer radiațiile solare produc o ionizare: particulele sunt încărcate electric. Ionosfera
reflectă undele radio folosite în telecomunicații.
 magnetosfera se află deasupra ionosferei. Aceasta este limita exterioară a câmpului
magnetic al Pământului. Se comportă ca un câmp magnetic produs de un magnet uria : reține
particulele cu energie ridicată, ferind Pământul de ele.

 exosfera are cea mai scazută densitate dintre toate straturile. Cu cat ne indepartam de
Pamant, densitatea va fi tot mai mică, adică distanţa dintre moleculele de gaz va fi din ce în ce
mai mare. La suprafaţa Pământului moleculele sunt foarte apropriate, iar la marginea
termosferei , foarte îndepărtate. La limita superioară a atmosferei - numită exosferă - aerul are
o densitate atât de mică, încât se trece în spaţiul interplanetar fără o limită evidentă.
Viaţa nu ar fi posibilă pe Pământ fără atmosferă. Pe lângă
faptul că ne asigură oxigenul, aceasta are şi alte funcţii extrem
de importante în menţinerea vieţii. Pe de-o parte, aceasta
reduce variaţiile extreme de temperatură. De pildă pe Lună,
temperaturile variază de la 120oC până la -170oC. Pe de altă
parte, atmosfera ne protejează de radiaţiile solare şi cosmice.

 O treime din radiaţia Soarelui este reflectată înapoi şi


aproximativ 20% este absorbită de atmosferă şi numai
jumătate din aceasta este reţinută de Pământ. Radiaţiile
ultraviolete, periculoase pentru sănătate, în cantitate mare
putând duce la cancer de piele, sunt de asemenea filtrate de
atmosferă, numai o parte mică din frecvenţele ultraviolete
atingând Pământul.

Lumina provenită de la SOARE interacţionează variat cu


atmosfera terestră.
 Reflexia luminii este fenomenul de
întoarcere a luminii în mediul din care provine,
atunci când întâlneşte suprafaţa de separaţie
cu un alt mediu.
 i = unghi de incidenţă (unghiul dintre raza
de lumină incidentă şi normala la suprafaţă în
Legile reflexiei punctul de incidenţă)
 Raza de lumină incidentă, raza de lumină  r0 = unghi de reflexie (unghiul dintre raza
reflectată şi normala în punctul de incidenţă de lumină reflectată şi normala la suprafaţă în
sunt coplanare. punctul de incidenţă)
 Unghiul de reflexie r0 este egal cu unghiul
de incidenţă i.
 r0 = i
 Reflexia dirijat (regulată) este reflexia pe
o suprafaţă de separaţie netedă (razele de lumină
incidente paralele sunt reflectate aşa încât razele
reflectate sunt şi ele paralele).
 Reflexia difuz (neregulată) este reflexia pe
o suprafaţă de separaţie neregulată (razele de
lumină incidente paralele sunt reflectate în toate
direcţiile).
 Refracţia luminii este fenomenul de schimbare a
direcţiei de propagare a luminii atunci când traversează
suprafaţa de separaţie a două medii.
 i = unghi de incidenţă (unghiul dintre raza incidentă
şi normala la suprafaţa de separaţie dintre cele două medii
în punctul de incidenţă)
 r = unghi de refracţie ( unghiul dintre raza refractată
şi normala la suprafaţa de separaţie dintre cele două medii
în punctul de incidenţă)

Legile refracţiei

 Raza de lumină incidentă, raza de lumină refractată şi normala în punctul de


incidenţă sunt coplanare.
 Raportul dintre sinusul unghiului de incidenţă şi sinusul unghiului de refracţie
este o constantă specifică unei perechi de medii date. unde:
 n21 - este indicele de refracţie relativ al mediului 2 faţă de mediul 1
 n - este indicele de refracţie absolut al mediului
 Pentru mediul 1, respectiv mediul 2 avem:
n1= c/ v1 n2= c/ v2
În general, lumina ro ie se refractă cel mai
puţin, iar lumina violetă se refractă cel mai
mult.
Experimental, dispersia se observă cu
ajutorul prismei optice

Observaţi cum lumina alb care intr în prisma


optic se descompune în lumin colorat :
Roşie,

Oranj,
Galbenă,
Verde,
Albastră,
Indigo,
Violetă (spectrul luminii albe)
Împr știerea Rayleigh sau Dispersia Rayleigh numită astfel după fizicianul
britanic Lord Rayleigh este împră tierea elastică a luminii (sau, în general, a radiației
electromagnetice) de către particule de dimensiuni mult mai mici decât lungimea de undă a
radiației (de exemplu atomi sau molecule). Culoarea albastră a cerului senin se datorează
împră tierii Rayleigh a luminii solare în atmosfera Pământului.
Dispersia Rayleight nu schimbă starea materiei întrucât aceasta este un proces parametric.
Poate să apară atunci când lumina traversează materiale solide sau lichide transparente, dar
este mai des întâlnită în gaze. Dispersia Rayleight rezultă din polarizarea electrică a
particulelor care devin fiecare un dipol mic radiant ale cărui radiații le vedem ca lumină
dispersată.
Atunci când lumina alb întâlneşte atomii de oxigen şi azot din atmosfera
P mântului,componentele sale de frecvenţă înaltă, asociate culorii albastre, se ciocnesc
cu electronii care orbitează în jurul nucleelor atomilor de azot şi oxigen. Acest lucru face ca
lumina de frecvenţă înaltă din spectrul vizibil să fie împrăştiată în toate direcţiile. Este vorba
de componentele luminii albe din zona culorilor violet, indigo şi albastru a spectrului
vizibil. Acestea sunt culorile reflectate de atomii din componenţa atmosferei terestre şi, în
consecinţă, aceste nuanţe dau şi culoarea cerului, aşa cum îl percepe ochiul uman.
 Curcubeul este un fenomen optic care apare când lumina
Soarelui suferă fenomenele de refracţie, reflexie şi difuzie la
întâlnirea cu picăturile de apă din atmosferă; are aspectul
unui imens arc multicolor desfăşurat pe cer. La contactul cu
un strop mărunt de apă, lumina albă este descompusă în
frecvenţe individuale corespunzătoare culorilor din spectrul
vizibil, prin refracţie, la fel ca la intrarea într-o prismă optică.
O parte din lumina din interiorul picăturii de apă este
reflectată la contactul cu marginea opusă a stropului de apă,
iar o alta se descompune încă o dată la momentul ieşirii din
picătura de apă, amplificând separaţia culorilor, aşa cum se
vede în imagine.
 Separarea în frecvenţele individuale combinată cu existenţa unui număr mare de picături
de apă expuse luminii solare creează un curcubeu de formă circulară. Ordinea culorilor dintr-
un curcubeu este de la lungimi de undă mici în arcul exterior la cele mari în arcul interior.
Succesiunea culorilor de la exterior spre interior este următoarea: roşu, portocaliu (oranj),
galben, verde, albastru, indigo, violet (ROGVAIV). Toate curcubeiele sunt rotunde, numai că
suprafaţa terestră este un obstacol în calea completării cercului. Totuşi, dacă observatorul se
află la mare altitudine, de exemplu într-un avion, curcubeiele circulare pot fi văzute atunci
când unghiul format de Soare, picăturile de apă şi avion este între 40oşi 42o. În acest caz,
curcubeul este orizontal, adică paralel cu solul, neputând fi blocat de suprafaţa Pământului.
 Coroanele sunt inele luminoase în jurul
soarelui sau al lunii. Sunt colorate cu culorile
spectrului, cu roşu pe exterior şi violet pe
interior. Uneori, sunt asociate cu un sistem
frontal, cald sau rece. Fronturile sunt schimbări
de temperatură a maselor de aer şi de aceea
sunt agenţi de schimbare a vremii

 În latitudinile medii şi mari, fronturile sunt zonele unde atmosfera este cea mai activă.
Coroanele sunt formate prin difracţia şi refracţia luminii. Coroanele sunt de asemenea
formate prin trecerea luminii prin straturi subţiri de picături de apă, care sunt produse de
norii stratus sau cumulus. Singurul moment în care poate exista o deformare a coroanei
este atunci când picăturile de apă nu sunt de aceeaşi dimensiune. Atunci culorile vor apărea
terse şi îşi vor pierde intensitatea. Coroanele se formează la altitudini medii sau mari şi pot
fi văzute în orice moment al zilei.
Iridiscenţa este un alt fenomen optic plăcut
vederii. Acesta are loc atunci când grupuri de nori de
înălţime medie (cumulus) sunt coloraţi în culori ale
spectrului. Iridiscenţele pot fi produse fie de soare, fie
de lună. Totuşi, iridiscenţele create de lumina solară
vor produce culori mai intense. Norii iridiscenţi apar
când lumina este difractată sau refractată de
picăturile de apă.

 Se formează când picăturile sunt prea mici pentru a forma o coroană, sau dacă soarele
sau luna nu sunt direct în spatele norului, cum se întâmplă la coroane. Spre deosebire de
curcubeie şi coroane, iridiscenţele nu au o anumită formă sau model. Pot fi văzute
oriunde pe glob, tot timpul anului, dar sunt foarte rare.
În acest fenomen, umbra unor obiecte sau
persoane este proiectată pe un nor sau o zonă cu
ceaţă, astfel că umbra apare mărita şi se poate
observa când obiectul se gaseste între astru (Soare)
la apus sau la răsărit şi un nor sau o zonă cu ceaţă.
Apare foarte rar. Gloria apare doar atunci când
anumite condiții sunt îndeplinite simultan: este un
fenomen optic mai complex, creat de refracția i
dispersia luminii atunci când soarele, situat în
spatele unui observator uman, îi proiectează umbra
pe un nor/ceață situat mai jos decât poziția
acestuia, iar norul respectiv este format din picături
de apă cu diametrul de dimensiune situată într-un
interval bine precizat. Umbra proiectată în jos este
mărită foarte mult datorită diferenței de înălțime
dintre poziția observatorului i cea a norului pe care
este proiectată umbra acestuia.
Pentru ca razele crepusculare să apară, trebuie ca
soarele să fie ascuns de un grup de nori sau de
relieful înaltat i neregulat. Din cauza iluziei date de
perspectivă, razele crepusculare par să se împrastie în
sus. În realitate, ele se înclina foarte u or în jos
pentru a atinge pământul departe, în spatele camerei
foto. Traiectoria curbată se datorează refracției
atmosferice.

În funcție de elevația soarelui la asfințit i de alti-


tudinea de la care se fotografiază, razele par să se
propage în sus, în jos sau paralel cu suprafața
Pământului. Razele crepusculare sunt coloane vizibile
de lumina, umbra si penumbra, de volume imense, ce
strabat cerul pe traiectorii aproape parelele. Razele
anticrepusculare reprezintă aceleasi raze, dar în
momentul în care ajung în punctul antisolar.
 Scânteierea verde a Soarelui (flash-ul verde). Acest
fenomen optic rar apare imediat după apusul Soarelui sau
înainte de răsărit. Atunci, o zonă verde apare chiar deasupra
Soarelui. Acest fenomen poate fi văzut de la o mică
altitudine, atunci când orizontul nu este blocat vizual.
Intensitatea flash-ului verde depinde de vizibilitate, şi este
cel mai bine văzut pe un orizont plan. Oceanul este un loc
perfect pentru a-l observa. i vârfurile de munte sunt foarte
bune puncte de observare ale acestor scânteieri verzi. Se
pare că ele provin de la refracția luminii în atmosferă.
Rămâne, totu i, întrebarea: de ce această lumină verde
apare doar într-o parte a Soarelui, luând în calcul mărimea
acestuia? Cu toate că flash-ul verde poate fi văzut tot timpul
anului, este totuşi un fenomen foarte rar.Un fenomen similar
este flash-ul roșu, care apare atunci când marginea de jos
a Soarelui iese dintr-un nor la orizont.
 Dacã motivul pentru care stelele "clipesc" este interferenţa luminii cu
atmosfera Pãmântului, atunci de ce nu "clipesc" şi obiectele de pe Pãmânt,
gen blocuri, copaci, etc? Dacã ieşim în spaţiu, stelele nu vor mai "clipi"?
Stelele nu pot fi vãzute de fapt ca obiecte aşa cum credem noi. Cum a spus cineva:
"stelele sunt prea departe sã fie vãzute, dar prea strãlucitoare sã fie ignorate".
Ce vedem noi când observãm o stea, cu ochiul liber sau un telescop, este un "spectru
de difracţie", nu steaua însãşi. Chiar şi printr-un telescop vedem acest fenomen, care
prin telescoape mai puternice, acest spectru devine tot mai mic.
Pe de altã parte însã, la planete sunt observate discurile. Pentru cã planetele
strãlucesc datoritã reflecţiei luminii solare, şi sunt vãzute ca discuri, adicã obiecte reale,
nu spectre de difracţie, Ele nu clipesc. Stelele însã fiind spectre de difracţie, sunt mai
mult susceptibile la pertutbãrile atmosferei în timp ce lumina este în tranzit spre noi, pe
Pãmânt
http://www.scientia.ro/univers/terra/51-atmosfera-terestra.html

http://www.e-scoala.ro/referate/geografie_atmosfera.html

http://www.reflexiasirefractia.meftimie.home.ro

http://www.descopera.ro/eticheta/dispersie-rayleigh

http://www.vremeax.ro/2013/08/10-fenomene-atmosferice-optice.html

http://astrofotografieluna.blogspot.ro/2014/09/de-ce-clipesc-stelele.html