Entropia și evoluția ireversibilă a sistemelor reale

ENTROPÍE, entropii, s. f. 1. Mărime de stare termică a sistemelor fizice,

care crește în cursul unei transformări ireversibile a lor și rămâne constantă în
cursul unei transformări reversibile. 2. Mărime fundamentală în teoria
informației, care indică cantitatea de informație raportată la un element al
mesajului transmis. 3. P. gener. Măsură care indică gradul de organizare a unui
sistem. – Din fr. entropie.
Viata si termodinamica
Ori de cate ori un sistem trece printr-un proces termodinamic, sistemul nu
va mai putea sa revina la starea exacta de dinaintea acelui proces. Insa cea de-a
doua lege a termodinamicii aplicata asupra originii vietii este o problema mult
mai complicata decat dezvoltarea si evolutia vietii, deoarece nu exista un “model
standard” al modului in care au aparut primele forme de viata biologice.
Biologii folosesc termenul numit “conditii de nepotrivire” pentru a descrie
atunci cand un organism nu este potrivit pentru o situatie cu care se confrunta. Si
avem chiar expresii binecunoscute pentru situatii de neconcordanta: “ma simt ca
un peste pe uscat”. Evident, atunci cand te afli intr-o situatie de nepotrivire, este
mai greu sa reusesti si sa castigi.
La prima vedere, organismele vii par a incalca sistematic principiul al II-
lea al termodinamicii, deoarece, cel putin in prima parte a vietii lor, se
organizeaza spontan, marindu-si gradul de ordine iar entropia lor in loc sa
creasca, scade. O asemenea concluzie (ca viata incalca principiul al II-lea) este
posibila numai daca se ignora faptul ca sistemele biologice sunt sisteme
deschise, iar procesele biologice sunt procese ireversibile.
Principiul al II-lea al termodinamicii postuleaza cresterea entropiei intr-un
sistem izolat in care procesele se desfasoara de la sine. Este adevarat ca
procesele biologice se desfasoara de la sine, dar este in acelasi timp, evident ca
sistemul biologic nu este izolat. Organismele vii preiau din mediul inconjurator
(sub forma de hrana) molecule complexe cu entropie scazuta si elimina in
exterior molecule simple ce rezulta din arderea primelor. Se poate spune ca
organismul preia din mediul inconjurator entropie negativa (sau negentropie) si
elimina in mediu entropie pozitiva.
Procesele biologice sunt ireversibile; formularea locala a principiului II al
termodinamicii afirma ca desfasurarea unui proces ireversibil intr-un domeniu
oricat de mic al unui sistem termodinamic este insotita intotdeauna de producere
de entropie chiar in acel loc. Intr-adevar, in organism, la nivel celular au loc
procese termodinamice generatoare de entropie, dar tot acolo, pe seama acestor
procese, se desfasoara in paralel procese producatoare de ordine, care duc la
scaderea entropiei. Procesul generator de entropie este numit proces cuplant, iar
procesele care se desfasoara pe seama lui si se soldeaza cu scadere de entropie
se numesc procese cuplate.
Variatia totala a entropiei la nivel de celula este, totusi, pozitiva,
deoarece producerea de entropie in procesele cuplante depaseste scaderea de
entropie asociata proceselor cuplate.
In organism, procesele cuplante sunt reprezentate de arderile metabolice
(care alcatuiesc catabolismul) in timp ce procesele cuplate constau in biosinteze
ale macromoleculelor (anabolism) si in constructii de structuri biologice cu mare
grad de ordine. In timp ce produsii de aredere (CO2, H2O etc) sunt eliminati
prin respiratie, excretie etc, produsii biosintezelor raman in organism, devenind
parti constituente ale acestuia.
De ce entropia este importanta?
Imaginati-va ca luati o cutie de puzzle si aruncati toate piesele pe o masa.
Teoretic, este posbil ca piesele sa cada perfect la locul lor si sa creeze un puzzle
complet. Dar in realitate, asta nu se intampla niciodata. De ce nu este posibil?
Pentru ca sansele sunt coplesitoare impotriva. Fiecare piesa ar trebui sa cada
doar in locul potrivit pentru a crea puzzle-ul complet. Exista o singura situatie
posibila in care fiecare piesa este in ordine, dar exista un numar aproape infinit
de stari in care piesele sunt in dezordine. Din punct de vedere matematic, este
incredibil de putin probabil ca acest lucru sa se intample.
Iata un lucru esential despre entropie: aceasta creste intotdeauna in timp.
Este tendinta naturala a lucrurilor de a pierde ordinea. Lasata pe cont propriu,
viata va deveni intotdeauna mai putin structurata.
Aceasta este cunoscuta ca cea de-a doua lege a termodinamicii si este unul
dintre conceptele fundamentale ale fizicii si una din legile fundamentale ale
Universului. Pe termen lung, nimic nu scapa de aceasta lege. Totul se
descopune, iar dezordinea este in crestere. Aceasta dezordine are o tendinta
naturala de a creste in timp dar putem contracara aceasta tendinta prin folosirea
energiei – iar asta ne dezvaluie scopul vietii.
Legea a doua a termodinamicii poate fi formulata in mai multe
feluri, dar prezice un singur lucru: o stare de echilibru plictisitoare si o moarte
termica inevitabila a Universului si implicit a vietii. Afirmatia lui Rudolf Julius
Emanuel Clausius, fizician si matematician, “entropia Universului tinde spre
uniformitate” poate fi privita ca o forma a legii a doua a termodinamicii. Cu
toate acestea, dupa cum vedem, lumea prezinta un model interesant al vietii,
care genereaza in mod constant structuri impresionant de ordonate, de la
microorganisme, flori si pana la Homo sapiens. Deci cum este posibil ca un
organism viu sa existe, sa supravietuiasca si sa evolueze, nu sa se indrepte catre
o moarte lenta si rece?
Potrivit legii a II-a a termodinamicii si avand in vedere faptul ca viata si
cresterea sunt procese clar ireversibile, entropia este intotdeauna generata intern,
adica produsul este intotdeauna pozitiv. Dupa cum a subliniat si Schrodinger,
organismele vii trebuie sa mentina o stare de organizare si sa evite o crestere a
entropiei. Prin urmare, entropia interna trebuie sa fie transferata in mediul
inconjurator fie prin schimbul de entropie (caldura), fie prin producerea de
produse cu entropie mai mare decat nutrientii. In cele din urma, entropia produsa
ar depasi importul de entropie cu substante nutritive, si astfel, s-ar produce un
transfer net de entropie in mediul inconjurator.
Hildegard Meyer-Ortmanns, fizician la Universitatea din Bremen,
considera ca in cele din urma imbatranirea este un proces fizic, nu biologic, si
este guvernat de termodinamica.
Cu siguranta nu este pur si simplu o chestiune de epuizare a resurselor.
“Majoritatea celulelor din care suntem facuti sunt inlocuite de nenumarate ori in
decursul vietii, inainte de a avea sansa de a imbatrani”, a spus Meyer-Ortmanns.
Dar acest proces de reinnoire nu este perfect. Termodinamica copierii
informatiilor spune ca trebuie sa existe un compromis intre precizie si energie.
Un organism are o sursa finita de energie, astfel incat erorile se acumuleaza in
timp. Organismul trebuie apoi sa consume o cantitate din ce in ce mai mare de
energie pentru a remedia aceste erori. Procesul de inlocuire a celulelor produce
in cele din urma copii prea defecte pentru a functiona corect; iar apoi, urmeaza
moartea. Dovezile empirice par sa suporte aceasta ipoteza. Este cunoscut faptul
ca celulele umane se divid de 40-60 de ori (numita limita Hayflick) inainte de a
se opri. Si observatiile recente asupra longevitatii umane au sugerat ca poate
exista un motiv fundamental pentru care oamenii nu pot supravietui mult peste
100 de ani.