Hormoni. Transplanturi, grefe, inlocuiri de organe.

 Hormonul (grec. ορμόνη, - horman, hormanus - a pune în mișcare, a trezi) este o

substanță biochimică ce transmite informații de la un organ sau țesut la altul, fiind
secretată de glandele endocrine sau de alte țesuturi, care stimulează și coordonează
activitatea anumitor organe sau a întregului organism.
 Spre deosebire de sistemul nervos, unde informațiile de la centru (creier sau măduva
spinării), respectiv impulsurile nervoase, se propagă prin prelungirile axonice sau
dentritice cu o viteză mare care durează fracțiuni de secundă, informațiile transmise
pe cale hormonală sunt mai lente, unele, ca de exemplu în cazul adrenalinei, care
durează secunde, pe când în cazul celorlalți hormoni durează zile, până când
informațiile ajung la organul sau țesutul țintă.
De la această regulă fac o excepție hormonii tisulari (produși de țesuturi), hormoni ca:
histamina, serotonina, sau prostaglandinele, care sunt produși direct de parenchimul
organului țintă.
 Hormonii au fost descoperiți pe la începutul secolului XX. Termenul de hormon a fost
pentru prima oară folosit în anul 1905 de psihologul englez Ernest Starling (1866-
1927).
 Hormonii din organismul animal sunt produși și de glandele endocrine: hipofiză,
epifiză, tiroidă, paratiroidă, pancreas, glandele suprarenale cu corticosuprarenala și
insulele Langerhans, gonadele sau glandele genitale.
Denumirea de glande endocrine sau glande cu secreție internă se datorează faptului că
hormonii produși de glandele respective se varsă direct în sânge, fiind transportați pe
calea sanguină la organul țintă.
 Transplantare de organ (sinonim cu grefare, uneori și grefă [1] de organ) înseamnă
înlocuirea totală sau parțială a unui organ sau țesut bolnav cu un organ sau țesut
sănătos, sau cu părți ale acestuia, provenind de la un donator. Organul sau țesutul
prelevat pentru transplantare (numit și grefon[2]) poate proveni de la donatori vii sau
de la donatori decedați. Beneficiarul unui transplant este numit primitor.
 Numit și homogrefă, homotransplantul este o transplantare efectuată între membrii ai
aceleiași specii. Este cel mai frecvent tip de transplantare folosit în practică. În
majoritatea cazurilor sistemul imunitar al primitorului percepe organul transplantat ca
pe un corp străin. De aceea, pentru a evita fenomenul imunologic de respingere a
transplantului, primitorul trebuie să urmeze toată viața tratament imunosupresor.
Sunt și cazuri care nu impun tratament imunosupresor, cum ar fi transplantarea
de cornee.
 Un caz particular de homotransplant îl constutuie transplantarea între organisme
genetic identice (între gemeni identici), care se comportă asemănător
autotransplantului, din punct de vedere imunologic.