Universitatea Valahia Trgoviste

Facultatea: Ingineria mediului si biotehnologii

Specializarea Master: Controlul si expertiza alimentelor

Analiza chimic a alimentelor prin RMN

Masterand:

2009 2010 Sem.I

1. Definitie ........................................................................................... 3
2. Principiul metodei .......................................................................... 5
3. Avantajele metodei ......................................................................... 7
4. Dezavantajele metodei .................................................................... 7
5. Aparatura utilizat ......................................................................... 8
6. Etapa preparativ de pregtire probelor..................................... 9
7. Descrierea metodei de lucru specifice ........................................... 14
8. Rezultatele furnizate........................................................................
9. Interpretarea rezultatelor obtinute ...............................................
10. Aplicatii n identificarea componentelor aleimentare ................ 16
11. Bibliografie..17

1. Definitie RMN
Rezonanta magnetic nuclear, RMN, este o tehnic spectroscopic
foarte des folosit n chimie, chimie-fizic, medicin, biofizic si inginerie
nuclear pentru determinarea structurii diversilor compusi chimici, n biochimie
pentru determinarea structurii proteinelor fiind singura tehnic destinat
determinrii structurii proteinelor n solutie.
Dintre toate metodele fizice, rezonana magnetic nuclear (RMN) este aceea
care ofer cea mai bogat i complet informaie structural asupra compuilor
organici. Spre deosebire de spectroscopia IR, n RMN practic toate semnalele
sunt interpretabile relativ uor, iar spre deosebire de spectroscopia electronic
metoda RMN ofer mult mai multe informaii. n timp ce spectroscopia IR sau
cele de mas sunt prea bogate n informaii, deci greu interpretabile, iar cele UVVIZ prea srace, spectrele RMN, att cele 1H ct i cele 13C, conin exact
informaia necesar, care poate fi pus n legtur direct cu formula structurar
a substanei.
Dezvoltat prin analogie cu rezonana electronic de spin, rezonana
magnetic nuclear de nalt rezoluie, aplicat iniial pentru studiul protonilor i
extins ulterior pentru o serie de ali nuclizi: 13C, 19F, 31P, 17O etc., a devenit
n prezent cea mai important metod de studiu a structurii, configuraiei
compuilor organici.
Rezonana este fenomenul de oscilaie cu aceeai frecven a doi oscilatori
care transfer energie. n acest caz oscilatorii se numesc cuplai.
Fenomenul rezonanei magnetice nucleare se bazeaz pe proprietatea nucleelor
de a prezenta moment magnetic. Nu toate nucleele ns posed moment
magnetic. Se preteaz la o rezonan magnetic acele nuclee care au moment
magnetic.
Practic se poate obine rezonana magnetic nuclear prin aplicarea unui
cmp electromagnetic de frecven variabil i observarea frecvenei la care
nucleele magnetice intr n rezonan cu cmpul indus.
Nucleele magnetice posed un moment unghiular de spin m care are o valoare
cuantificat dup formula:
m =)1I(+I2h.
unde I este numrul cuantic de spin (numit simplu spin) poate lua valorile I = 0,
, 1.
Valoarea numrului cuantic de spin I d numrul de orientri (stri) ale
momentului magnetic al nucleului fa de o ax oarecare nI:
nI = 2I + 1
Fiecare orientare a momentului magnetic se numete component a
momentului unghiular.

Valorile orientrilor momentului magnetic al nucleului sunt notate cu mI

(numite stri de spin sau stri) i sunt date de relaia:
mI = I, I-1, ..., -I
iar valorile componentelor momentului unghiular sunt:
I = mI2h
Dintre elementele chimice, elemente cu numr cuantic de spin I = sunt 1H,
13C, 19F, 31P. 14N are I = 1, iar 12C i 16O au numrul cuantic de spin I = 0.
Starea cu mI = se noteaz cu sau n timp ce starea cu mI = - se noteaz
cu sau .
Componenta momentului magnetic pe axa Oz, notat z este proporional cu
componenta momentului unghiular de spin nuclear pe aceast ax:
z = mI2h
unde este un coeficient de proporionalitate numit raport giromagnetic al
nucleului. Acesta depinde strict de tipul nucleului considerat i valorile sale
pentru cteva nuclee.
De la bun nceput trebuie specificat faptul c n RMN experimentele se
realizeaz pe nucleii atomilor i nu pe electronii acestora, deci informaia
furnizat se refera la poziionarea spaial a acestor nuclei n compusul chimic
studiat. Aceti nuclei au o proprietate intrinsec numit spin dar pentru a explica
fenomenologia care se ascunde n spatele acestei tehnici trebuie s inem cont de
urmtoarele considerente fizice:
Orice sarcin electric n micare genereaz n jurul su un cmp
magnetic. Acelai lucru se ntmpl i n cazul nucleilor (sarcini electrice
pozitive) cnd, datorit rotaiei n jurul propriilor axe, se genereaz un
cmp magnetic caracterizat printr-un moment magnetic , proporional i
de sens opus cu spinul nucleului I. n RMN nucleii de interes sunt acei
nuclei care au valoarea I=1/2 (1H, 13C, 15N, 19F, 31P).

Dac aezm un nucleu atomic ntr-un cmp magnetic extern Bo, atunci
vectorul moment magnetic va putea fi paralel (I=+1/2) sau antiparalel (I=1/2) cu direcia acestui cmp. Trebuie specificat faptul c energia
sistemului antiparalel este mai mare dect energia sistemului paralel, iar
aceast diferen este direct proporional cu valoarea cmpului Bo
(E=B/I).

Dac iradiem nucleul cu un cmp de radiofrecvene RF pe o direcie

transversal cmpului constant Bo, acest cmp transportnd o energie
egal cu E, atunci nucleul (spinul) se va excita trecnd din starea de
energie +1/2 n starea de energie 1/2 caracterizat prin energie mai mare.

Dar cum n condiii naturale, orice sistem fizic tinde spre o stare de
energie ct mai mic acest nucleu se va relaxa revenind la starea +1/2 i
emind un alt camp de radiofrecvene din a crui parametri (frecven) se

obin informaii despre natura nucleului (poziia n molecul, respectiv

tipul).

2. Principiul metodei
Instalatia experimental RMN trebuie s realizeze acest acord ntre cmp si
frecvent, permitnd n acelai timp declararea absorbtiei (extrem de mici) de
energie care are loc n momentul rezonantei.
Realizarea experientelor de RMN se poate face fie n aparate de baleiaj n
cmp, lucrnd la frecvent fix, cum se practic de obicei, fie n aparate cu
baleiaj de frecvent, la cmp magnetic fix.
Schita de principiu, mult simplificat a unui spectrometru RMN cu baleiaj
n cmp este prezentat n fig. 1.

Fig. 1. Schita de principiu a unui spectrometru RMN:

1,1 polii electromagnetului; 2 generatorul de radiofrecvent; 3 tubul de
proba; 4 bobina de radiofrecvent; 5 detector-amplificator; 6 nregistrator
de semnal; 7 bobin generatoare a cmpului de baz; 8 surs de curent
continuu stabilizat; 9 bobin de variatie a cmpului magnetic; 10 generator
de curent tip dinte de ferstru.
Proba se introduce n fiola 3 plasat n cmpul magnetic omogen dat de
electromagnetul 1,1 (sau de un magnet permanent). n scopul uniformizrii
pozitiei tuturor protonilor n raport cu cmpul magnetic, proba se roteste n jurul
axei verticale cu circa 20-30 rotatii/secund. Generatorul 2 produce un cmp de
radiofrecvent (cu frecvena constant v) din care o parte trece prin bobina 4
iradiind proba iar cealalt parte se transmite detectorului amplificator 5.
Majoritatea aparatelor 1H-RMN lucreaz cu frecvente de 60; 80; 90 sau 100
MHz, desi n prezent exist aparate de rezolutie mai mare, lucrnd la 220 MHz
sau la 360 MHz (care ns necesit folosirea supraconductorilor, deci rcire cu
5

heliu lichid). Generatorul 10 produce un curent continuu de intensitate

cresctoare liniar n timp (curent tip dinte de fierstru). Trecnd prin bobina 9
acest curent face s creasc intensitatea H a cmpului. La atingerea valorii
critice, corespunztoare rezonantei , se produce o inversare a spinilor nucleari,
bobina 4 absorbind un surplus de energie. n acest moment la amplificator
ajunge o energie micsorat, lund nastere un semnal care dup o amplificare
corespunztoare este nregistrat de nregistratorul 6.
Dac n prob se afl mai multe probe de nuclizi diferind prin valorile gn si
I, conditia de rezonant va fi satisfcut pe rnd, la diferite cmpuri magnetice,
aprnd cte un semnal la fiecare specie de nuclizi. Acest tip de experiment
RMN nu prezint nici un interes pentru chimia organic, unde n general se
cunoaste de la nceput tipul de nuclid existent n prob.
n functie de structura si de anturajul chimic, unul si acelasi tip de nuclid
(de exemplu H) poate prezenta foarte mici diferente n valorile (aparente) ale lui
gn. Datorit efectului de ecranare (v. mai departe) diferit al electronilor de
legtur si datorit orientrii diferite a spinilor nucleelor vecine, cmpul local H
la nivelul nuclidului respectiv poate prezenta foarte mici diferente fat de
valoarea cmpului exterior.
Deci, n realitate , nu gn ci H prezint mici abateri de la valoarea cmpului
exterior.
mpingnd rezolutia spre o limit extrem, prin realizarea unui cmp
magnetic intens, de o perfect omogenitate n spatiu si constant n timp, precum
si realizarea unei frecvente perfect stabile, se pot sesiza mici diferente (aparente)
de valori gn. Astfel se pot obtine pentru acelasi nuclid (de ex. 1H) o serie de
semnale apropiate, rezultnd un spectru RMN extrem de bogat n informatii
asupra structurii compusului investigat.

3. Avantajele metodei
RMN a fost deja folosit pentru un numr de aplicaii n domeniul tehnologiilor
de prelucrare a alimentelor, inclusiv: caracterizeaz starea energetica a celulelor
de a monitoriza fermentarea iaurturilor (folosind fosfor 31 LR RMN), examen
de culturi de celule, la bere (folosind RMN de protoni ), precum i la gtit,
diferite tipuri de orez (RMN proton). Cu toate c RMN este o tehnica relativ
insensibil n aceste aplicaii proces, este examinarea proprieti n vrac i acest
lucru nu are importan. Tehnic poate fi utilizat pentru a examina procese i
texturi fr a folosi orice compui marker sau ntr-adevr, orice incursiune
fizice, la toate dincolo de un cmp magnetic. RMN de date pot fi folosite pentru
a crete nelegerea proceselor, cum ar fi reacii chimice enzimatice i
convenionale, n timpul unui proces de producie i, de asemenea, s
completeze i controlul calitii n timpul procesului de producie.

4. Dezavantajele metodei
Dejavantajul RMN-ului sunt instrumentele scumpe si complexe. Gama limit
de solventi pentru studierea spectrelor de protoni cu exceptia cazului n care sunt
deuterizate. Absorbtia de radiatie n radio-frecvent, RF,regiune a spectrului
electromagnetic se poate obseva pentru acele nuclee care sunt considerate spin
axele lor. Modificrile de energie sunt asociate cu orientarea axei nucleare n
spatiu, n raport cu un cmp magnetic extern aplicat si sunt de ordinul 0,1 mol
J-1, 10-600MHz (50-30 m sau 310-4 la 2 10-2cm-1).
Acest lucru este considerat mai mic dect schimbrile de energie asociate cu
tranzitiile vibrante si electronice. Toate nuclee se atribuie unui numr de spin
cuantic I, care poate fi zero, semiintegral sau integrant; numai cele cu valoare
non-zero poate da nastere unui spectru RMN. Asa cum nucleul are o ax, se
roteste n jurul axei sale proprii si produce un monent megnetic sau dipol de-a
lungul axei. Acest lucru este analog cmpului magnetic asociat cu un curent care
curge intr-o bul de srm. Nucleul, de asemenea, posed momentul cinetic I,
precum si pentru fiecare izotop valorile relative si determin frecventa la care
energia poate fi absorbit. n plus, sensibilitatea tehnic pentru un nucleu
special, este determinat de valoarea . Trebuie remarcat cu 1H are cea mai
mare sensibilitate relativ si c 12C si 16O, avnd numere cuantice de spin de la
zero, sunt inactive. Din aceste motive, rezonanta magnetic protonic, a devenit
una din tehnicile cele mai utilizate n identificarea si analizarea structural a
compusilor organi
7

5. Aparatur utilizat

Aparatul RMN cuprinde:

Un elctromagnet puternic si omogen, generator de semnal (radiofrecvent), integrator electronic si tuburi de sticl pentru proba esantion.

6. Etapa preparativa de pregtire a probelor

Chiar n conditiile n care se dispune de un spectrometru RMN multinuclear

dotat cu toate accesoriile ce permit executarea experimentelor de rezonant
multipl si acumularea spectrelor, precum si oricare din artificiile instrumentale
descrise mai sus, obtinerea unui spectruRMN utilizabil si n general calitatea
informatiei analitite furnizate de spectru depinde intr-o proportie apreciabil,
adesea hotrtoare, de modul de pregtire a probei. n cele ce urmeaz se vor
trata problemele legate de acest subiect, examinndu-se conditiile pe care
trebuie s le ndeplineasc proba supus analizei.
5.1 Celula de msur
La totalitatea aparatelor RMN de uz curent, proba supus analizei este
continut intr-un tub cilindric, confectionat dintr-o sticl de bun calitate, cu
rezistent mecanic. Sticla trebuie s prezinte de asemenea calitti termice
satisfctoare si mai ales s fie lipsit de impuritti paramagnetice. Aceast
cerint a ndeprtrii impurittilor paramagnetice din ntraga zon de msur o
vom regsi amintit n repetate rnduri si importanta ei deosebit poate fi
nteleas dac se tine seama de faptul c paramagnetismul vreunei componente a
sistemului din zona activ a spectrometrului afecteaz practic toate laturile
fenomenului de pezonant.
Tubul ce contine proba de analizat are de obicei dimensiunile standard
mentionate cu alte prilejuri, si anume un diametru de 5 mm pentru RMP si de 10
mm pentru RMC. Aceste dimensiuni reflect n primul rnd bine cunoscuta
diferent de sensibilitate intrinsec ntre experimentele RMP si RMC dar, pe de
alt parte se iau n considerare si pretentiile cu mult mai mari n privinta
omogenittii cmpului magnetic ce actioneaz asupra probei n RMP fat de
RMC; la aceasta din urm domeniul spectral de aproape 40-50 ori mai larg si
faptul c semnalele apar ca singleti, deci prezint mult mai putine pericole de
suprapunere prin lrgire, creeaz posibilitatea tolerrii unui grad ceva mai ridicat
de neomogenitate a cmpului magnetic ce actioneaz n diferite puncte ale probei
si deci mrirea dimensiunii acesteia. Necesitatea limitrii zonei active n RMP
constituie si ratiunea indicatiei continute n instructiunile de lucru ale tuturor
spectrometrlor, cu privire la situarea nivelului solutiei din tubul de prob ntre
anumite repere prestabilite: cantitti pre mici de solutie nseamn evident
micsorarea numrului de nuclee ce particip efectiv la experiment, iar o cantitate
prea mare, pe lng ncrcarea mecanic inutil a probei mai creeaz si
9

posibilitatea ca semnalele provenite de la nucleele aflate n afara zonei de

omogenitate optum s apar n spectru, nruttind rezolutia acestuia.
Tubul de analiz este de regul, calibrat prin slefuire n interior si exterior,
astfel ca otirea s decurg n conditiile unei stabilitti mecanice ct mai ridicate,
iar nregistrarea propriu-zis, precum si introducerea si scoaterea s se fac fr
riscul spargerii fiolei din aparat.
5.2 Substanta de analizat
n principiu, substanta supus analizei trebuie adus n conditii de puritate care
s ofere certitudinea c propriettile observate se datoreaz numai unei specii
moleculare si pot fi corelate univoc cu structura acesteia. Aceast cerint isi
pstreaz fireste valabilitatea si trebuie ndeplinit cu deosebit scrupulozitate
dac se urmreste chiar determinarea parametrilor spectrali RMN ca atare, cu
scopuri de analiz structural mai amnuntit. Trebuie ns subliniat c RMN
prezint, ca metod de analiz, unele particularitti foarte avantajoase, care
antenueaz severitatea conditiilor de puritate impuse probei, n unele cazuri.
Astfel, sensibilitatea relativ redus a spectrometriei RMN face ca spactrul obtinut
de la o prob s reflecte aproape exclusiv, n unele cazuri, substanta care
reprezint 80-90% din speciile moleculare prezente.
Este mult mai rational s se utilizeze intensiv spectrometrele RMN din doatarea
laboratoarelor si s se supun analizei si probe din amestecuri brute de reactie sau
din diferitele etape intermediare ale proceselor izolate a componentilor utili din
produsi naturali. Mai ales atunci cnd substantele sunt solubile n solventi curent
accesibili si nu necesit medii deuterate, un spectru fcut la timp poate scuti zile
ntregi de prelucrare a unor produse de reactie care se soldeaz uneori cu
concluzia c substanta cutat nici nu era prezent n materialul brut.
Spectrometrul RMN este prin excelent un aparat de analiz structural si acest
gen de probleme, unde d rezultate aproape nentrecute, trebuie desigur s aib
priorotate, dar pe lng acestea se pot executa, cu eficient economic global
deosebit, si analize de detectare a unor grupe functionale, elemente structurale
sau compusi chimici pe parcursul lucrrilor curente, avnd n vedere rapiditatea,
selectivitatea si caracterul reductiv.
5.3 Etaloanele
Un alt component esential al probei de analizat n RMN este etalonul, substanta
standard al crei rol este acela de a oferi o verificare rapid si direct a punctului
zero al scrii deplasrilor chimice din fiecare nregistrare, fcnd posibil o
comparare cu deplin sens fizic ntre diferitele spectre nregistrate la avelasi
aparat.
Dup cum s-a mai artat, modularea cmpului magnetic cu o audiofrecvent (25000 kHz) permite utilizarea, n conditiile unei bune reproductibilittii, a hrtiei
calibrate pentru nregistrarile de apectre si ofer certitudinea c intervalele ntre
semnale se raporteaz corect la diviziunile de pe hrtie. n schimb originea axei
10

abciselor poate fi deplasat de la o nregistrare la alta, desigur n limite foarte

mici, dar care au semnificatie, atunci cnd se ncearc identificri ale semnalelor
dup pozitia exact si mai ales n studii fizico-chimice, n care variatia deplasrii
chimice n spectrul de rezonant magnetic nuclear constituie functia de
structur urmrit. Unele spectrometre, de exemplu modelul Tesla 478 de 80
MHz, folosesc semnalul etalonului si pentru ancorajul homonulear. Este usor de
nteles c n acest caz toate numrtorile efectuate n aceleasi conditii de solvent,
temperatur, concentratie sunt practic identice ntre ele, si n orice nregistrare este
valabil aceeasi calibrare a spectrului si acelasi punct zero. Din motive tehnice
ns semnalul etalonului nu apare pe astfel de spectre si nregistrarea este limitat
la zone ce se extind pn la 30-50 Hz ale semnalului etalonului, din pricina
interferentei dintre unda ci care se mentine rezonanta necesar ancorajului si cea
cu care se baleiaz spectrul.
Aceste dou functii potentiale ale etalonului determin n bun parte
caracteristicile structurale pe care trebuie s le ndeplineasc o asemenea
substant; restul nsusirilor cerute sunt n mod evident analoage celor discutate pe
larg n cazul solventilor si de aceea nu vom insista asupra lor; etalonul trebuie s
fie compus inert din punct de vedere chimic, izotrop din punct de vedere
magnetic, lipsit de polaritate si, dac este posibil,s fie la rndul lui un bun
solvent, pentru a nu afecta sensibil solubilitatea compusului supus anlizei deci
stabilitatea de faz a probei. Totusi, asa cum in cazul solventului toate insusirile se
subordonau n cele din urm capacittii de a realiza concentratii acceptabile din
compusul studiat, n alegerea etalonului, pe primul plan se gseste capacitatea
substantei respective da a da un semnal RMN singlet, intens, ngust si simeric.
Spectrometria RMN datoreaz lui G.V.D. Tiers introducerea ca etalon n 1958 a
tetrametilsilanului, pentru care s-a generalizat desemnarea prin prescurtarea TMS.
Aceast substant s-a impus repede ca etalon aproape universal pentru RMP si a
nlocuit relativ curnd sulfura de carbon si benzen n RMC devenind astfel
substanta de referint preferat n ambele laturi majore ale RMN.
5.4 Solventii
Alegerea solventului reprezint una din problemele cheie ale spectrmetriei RMN.
S-a subliniat n repetate rnduri n cele de pn acum c pentru chimia organic,
cu rare exceptii, asupra crora nu ne oprim dect n tracat, sunt interesante numai
spectrele RMN de nalt rezolutie ce se obtin cu conditia ca moleculele s execute
nestingherite miscrile de translatie si de rotatie ale agitatiei termice, adoptnd
cele mai variate orientri reciproce si permitnd medierea la zero a interactiunilor
magnetice dintre ele.
Plecnd de la ideea minimalizrii interferentei solventilor cu manifestarea
propiettilor substantei de analizat si tinnd seama de natura fizic a
experimentului de rezonant magnetic nuclear, se pot enumera principalele
calitti pe care trebuie s le posede un solvent pentru a se dovedi adecvat acestui
tip de analiz:

11

a) Mediul ales trebuie s aib calitti de bun solvent. Cu toate perfectionrile

tehnice discutate n sectiunile precedente, RMN rmne totusi o metod de
analiz destul de putin sensibil. Astfel, la 60 MHz frecvent de lucru din cele mai
rspndite la aparatele RMP comerciale, o substant continnd un singur tip de
protoni, poate fi analizat in concentratii minime de ordine 5 10-3M, conditii n
care raportul S/N este de cca 15-20. Aceasta ar corespunde, pentru exemplul dat,
unei concentratii de cca 0,04%. In practica curent ns, greuttile moleculare
sensibil mai mari, precum si numrul mare si mai ales diversitatea tipurilor de
protoni din molecula amalizat, fac s fie necesare concentratii minime de 5-10%
pentru spectrometrele CW si 1-3% pentru spectrometrele PET. Cnd se analizeaz
substante solide, nu este ntotdeauna usor s se ating aceste limite de
concentratii, astfel c pretentiile impuse eficientei solventului sunt realmente
ridicate. Nu rareori experimentatorul este pus n situatia de a sacrifica indeplinirea
altor exigente pentru a reusi totusi s obtin solutii de concentratii analizabile.
Este important s se retin n legtur cu acest aspect faptul c sensibilitatea
spectrometrelor este cu att mai mare cu ct se lucreaz la frecvente mai nalte.
b) Solventul trebuie s fie lipsit de absorbtii RMN sau cel putin s aib numai
un numr foarte limitat de semnale proprii, pentru a evita acoperirea semnalelor
probei de ctre semnalele solventului prewent n mare exces. Pentru RMP se cer
n primul rnd solventi fr protoni n molecul; deoarece aceast conditie este
foarte greu de adus n compatibilitate cu celelalte cerinte, ndeosebi cu cea
discutat n aliniatul precedent, se apeleaz la utilizarea solventilor deuterati. ntre
acestia, cloroformul deuterat (CDCl3) ocup primul loc, att din pricina calittilor
sale de solvent, ct si datorit pretului relativ redus n raport cu alti soventi din
aceeasi categorie. n RMC se pune n mod analog problema limitrii numrului si
mai ales a tipurilor atomilor de carbon din molecula solventului. De regul,
solventii uti pentru RMP sunt adecvati si pentru RMC, deoarece exigente analoge
duc la rezolvri structurale analoage, dat fiind strns corelatie dintre structura
protonic si structura de carbon a substantelor organice.
Dac substanta este exceptional de solubil, se pot folosi si solventi obisnuiti
(de exemplu spectrul RMC al benzofrenonei poate fi obtinut cu un singur puls, la
15.08 MHz. dac se face o solutie saturat n CDCl3 fr ca semnalul solventului
s deranjeze nregistrarea spectrului). Nu trebuie scapat din vedere faptul la
spectrometrele RMC, care lucreaz practic exclusiv n tehnica PFT, nu exist
posibilitatea de a exclude din spectru semnalul solventului.
c) Solventul trebuie s fie inert din punct de vedere chimic, pentru a interactiona
ct mai putin cu substanta. Sub acest aspect, solventi ca tetraclorura de carbon si
ciclohexanul sunt de preferat, din aceleasi motive ca si la nregistrrile spectrelor
electronice sau vibrationale. Este ns evident c exist o anumit
incompatibilitate ntre cerinta c o substant s functioneze ca bun solvent,
realiznd deci cu moleculele sale solvatarea moleculelor variatelor substante de
analizat, si totusi, in acelasi timp s interactioneze ct mai putin cu acesta. Aceast
conditie va fi deci, de regul, limitat la inertia chimic propriu-zis, nu fr a
12

mentiona faptul c uneori se caut n mod voit efectul invers, de exemplu la

protonarea substantelor bazice prin dizolvarea n acid trifloracetic, la generarea n
situ a carbonilor.Mult atentie trebuie acordat cazurilor n care recurge la solventi
avnd protoni mobili. Pe lng transferul de protoni, formarea de legturi de
hidrogen, n spectre RMP ale protonilor mobili apar semnale dependente de
concentratie, iar integralele acestor semnale nu sunt dect rareori n raporturi
sistematice cu formula molecular.
d) O alt cerint relativ important si care se gseste se asemenea n partial
contradictie cu cea formulat la primul aliniat, este conditia referitoare la
polaritatea ct mai redus a solventului. Acest aspect este, de asemenea, bine
satisfcut la solventi de tipul tetracloruri de carbon si si gseste ratiunea pe de o
parte n alterarea distributiilor normale ale sarcinilor electrice din molecula sub
influenta dipolilor solventilor, iar pe de alt parte, n perturbarea propagrii
radioundelor prin prob, datorit faptului c n general, constanta dielectric
creste paralel cu polaritatea moleculelor solventului. n solventi foarte polari, ca
H2SO4 si chiar D2O au loc uneori pierderi n dielectric relativ nsemnate;
avantajele apei grele, n special n RMC compenseaz, de obicei, cu prisosinta
acest mic dezavantaj.
e) Solventul trebuie s aib o vcozitate redus, viteza miscrilor de agitatie
termic ale moleculelor substantei analizate trebuie s fie ct mai mare pentru a
avea o bun omogenizare a cmpului magnetic si o eficace mediere la zero a
influentelor dipolilor vecini fapte deja mentionate si care se impun cerinta
fluidittii solventului. Acestei mprejurri i se datoreaz preferinta pentru lucrul n
solutie chiar n cazul multor substante lichide, deoarece vscozitatea relativ
ridicat a multor compusi organici lichizi limiteaz calitatea nregistrrilor de
spectre RMN pe lichidul ca atare. Din punct de vedere practic, problema apare
mai ales n cazul dimetisulfoxidului. De cte ori este posibil se vor aduga cel
putin cteva picturi de CDCl3 la o solutie de dimetilsulfoxid-d6, procedeu care
amelioreaz sensibil mobilitatea solutiei, se poate proceda si invers, accentund
propriettile de bun solvent ale CDCl3 cu un mic adaos de dimetilsulfoxid
deuterat, conditii n care fluiditatea ansamblului este dictat n continuare de
cloroform.

13

7. Descrierea metodei de lucru specifice

n spectroscopie RMN influenta diferitilor factori experimentali asupra
aspectului spectrului este mai important dect n cazul spectroscopiei IR sau
UV-VIZ.
Dintre acesti factori se amintesc cei mai importanti.
Rotirea probei n cmpul magnetic supune toti nucleii situati ntr-un anumit
moment pe un cerc orizontal de sectiune a tubului de prob aceluiasi cmp
magnetic mediu. Dac rotirea probei se face prea lent uniformizarea amintit nu
este perfect si semnalul apare aplatizat. Rotatia probei se manifest n spectru
prin apariia unor sateliti de rotatie (benzi foarte slabe situate simetric,
deoparte si de alta a semnalului la diferente de frecvent egale cu frecventa de
rotatie a probei). La viteze prea mici de rotatie intensitatea satelitilor de rotatie
creste mult, putnd ngreuna interpretarea spectrului (fig. 2). Vitezele prea mari
de rotatie nu sunt de asemenea recomandate ntruct scad rezolutia datorit
formrii unor vrtejuri n prob.

Fig. 2. (a) Aspectul unei benzi RMN nsotit de sateliti de rotatie (frecventa de
rotatie 15 rot/s); (b) aspectul unui semnal RMN la vitez mic de variatie a
cmpului (frecventei) 0,1 Hz/s; (c) aspectul aceluiasi semnal la viteza de variatie
a cmpului (frecventei) de 1 Hz/s;
Viteza de variatie a cmpului magnetic (n cazul baleiajului de cmp)
determin forma benzilor de absorbtie. La viteze mari de variaie (1 Hz/s)
sfrsitul semnalului de rezonant este n sfrsit de legnri caracteristice, a
cror intensitate descreste rapid (Fig. 2.). Aceast form a semnalului RMN al
unui compus etalon este un indiciu al omogenittii cmpului si ea este testat de
regul nainte de nceperea nregistrrii spectrului. La viteze mici de variatie a
cmpului magnetic legnrile amintite dispar (Fig. 2.).
Realizarea unei sensibilitti ridicate n nregistrrile RMN este conditionat de
o valoare ridicat a raportului semnal/zgomot de font. Pentru obtinerea unor
sensibilitti mari se lucreaz cu probe relativ concentrate (la zgomot de fond
14

egal intensitatea semnalelor creste prin cresterea numrului de molecule

absorbante); se ncepe nregistrarea dup un anumit timp de la introducerea
probei n aparat (omogenizarea temperaturii n prob, diminuarea zgomotelor de
fond mari initiale) sau se utilizeaz dispozitive de acumulare a spectrelor, prin
parcurgerea lor repetat.
Probele spectrale RMN se pregtesc de regul sub form lichid sau de solutie.
n aceste cazuri se obtin spectre de nalt rezolutie, cci moleculele se misc
liber schimbndu-si orientarea cu frecvente mai ridicate dect frecventa radiatiei
radio absorbite.
Pentru o prob obisnuit sunt necesare 50 100 mg substan care se dizolv
n solventi adecvati (v. anexa 1), realizndu-se solutii de concentratie de la 10
15%. n cazul unor probe foarte mici se poate lucra n microcuve (volum de
solutie cca. 15l) sau se pot utiliza anexele de acumulare ale spectrelor. La
substante lichide de mic vscozitate se poate lucra si fr solvent (adic la
concentratii de 100%).
Tehnica de lucru H-RMN (protonic)
n cazul spectrometriei RMN protonice se utilizeaz drept solventi compusi ce
nu contin protoni, cum ar fi: CCl4; CS2; CDCl3; (D3C)2CO; C6D6; (D3C)2SO;
D2O (v. anexa 1). n anumite cazuri se poate folosi H2SO4 sau alti acizi (F3C
COOH) la care semnalul protonilor acizi este pozitionat de obicei departe de
semnalele utile ale compusilor organici. n cazuri speciale se pot utiliza si
solventi protici, cu conditia de a se interpreta doar regiunile din spectru n care
solventul nu d absorbtii directe sau benzi satelit.
Cu majoritatea aparatelor RMN se poate lucra pe un domeniu larg de
temperatur (de la -185 pn la +250 ) fapt important pentru studiul unor
fenomene dinamice (v. mai departe) dar si din punct de vedere al solubilittii
probelor.
Tehnica de lucru 13C-RMN
Pentru spectroscopia 13C-RMN se folosesc solventi anorganici ca: H2O; D2O;
H2SO4 sau solventi organici ce contin doar 1 2 tipuri de atomi de carbon
diferiti, de obicei tot solventii deuterati ca: CDCl3; CD2Cl2; C6D6; (D3C)2CO;
(D3C)2SO; F3C COOH. ntruct toate aparatele moderne folosesc pentru
ancorare1 frecvena nucleelor de deuteriu, dac solventul ales nu este deuterat
miscibil. Semnalul de referint este de obicei cel al tetrametilsilanului, standard
intern (v. mai jos) utilizat si n spectroscopia 1H-RMN.

15

10. Aplicatii n identificarea componentelor aleimentare

Aplicatii:
In sinteza organica
Elucidarea structurii compusilor organici ca si determinarea
stereochimiei si conformatiei acestora
In chimia substantelor naturale
Determinarea structurii si stereochimiei diferitilor componenti
obtinuti dupa izolarea si purificarea fractiunilor
In analiza amestecurilor
Analiza calitativa si cantitativa a amestecurilor de substante
organice
In studiul polimerilor
Analiza unitatilor de monomer si determinarea structurii
Determinarea grsimi si umiditti din lapte praf.
Acesta este un alt test util n industria alimentar. Alte tipuri de analiz
de multe ori au nevoie de timp pentru analiz considerabil mai mare si consum
alte materiale chimice dect solventi. n contrast de utilizare a pistei spin RMN
este n msur s determine continutul de grsime din laptele praf n mai multe
minute.
Determinarea rapid a grsimilor din ciocolata si cacao-Produse
Timpul de depozitare a produselor alimentare depinde puternic de continutul
de umiditate.
Excesul de umiditate duce la activitatea microbiologice si pot face alimentare
periculoase pentru consum.
Productorii trebuie s divulge datele exacte de grsime continute pe eticheta
produsului .
RMN este metoda cea mai rapid si precis pentru a determina aceti parametri
eseniali cu spectrometru RMN, este adecvat n special pentru analiza periodic
a calitii produselor alimentare.
Analiza RMN este aplicat pentru praf de cacao, nuci, pralin, glazur,
fondants i ciocolat pur. Timpul de msurare este mai mic de 2 minute.
Determinarea substantelor nutritive din bere
Berea contine un amestec foarte complex de substante nutritive, care, n aceast
lucrare sunt identificate ntr-o oarecare msur de cmpul de nalt rezolutie,
rezonanta magnetic nuclear (RMN) prin una sau dou metode dimensionale.
1
H RMN spectrul de frecvente radio din bere arat o predominare a vrfurilor
puternic suprapus care decurg din mai multe glucide. Componente minore sunt
16

n mod clar observate att n alifatice ct si n regiunile aromatice ale spectrului

de frecvent. Cu ajutorul celor dou metode de dimensionare, repartizarea
spectral a fost efectuat, si permite identificarea a 30 de compusi si
identificarea aproximativ aceluiasi numr de sisteme de spini.

1. www.regielive.ro
2. www.academicdirect.ro
3. Principles and Practice of Analytical Chemistry F.W. Fifield
Kingston University and D. Kealey
4. Ioan Silberg Spectrometria RMN a compusilor organici Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1978

17