Fiziologia capilarelor sanguine

A. Organizarea functională a vaselor

capilare

Capilarele sanguine sunt vase mici, cu diametrul

de aproximativ 8 m şi lungimea sub 0,5 mm.
Peretele capilar este alcătuit dintr-un singur strat
de celule epiteliale aşezat pe o membrană
bazală.
Structura specifică a capilarelor permite
schimbul de substanţă între sânge şi lichidul
interstiţial.
 B. Mecanismele de transport transcapilar

• Mecanismele de trecere a diferitelor

substanţe prin peretele capilar sunt:
• difuziunea simplă,
• difuziunea facilitată,
• osmoza şi
• ultrafiltrarea.
• Substanţele hidrosolubile (electroliţi,
glucoză şi aminoacizi) străbat peretele
capilar numai prin porii hidrosolubili ai
acestora.
• Substanţele liposolubile, cum ar fi
oxigenul, bioxidul de carbon, acizii graşi,
etanolul şi hormonii liposolubili, pot difuza
atât prin porii hidrofili cât şi direct prin
peretele celulelor endoteliale ale peretelui
capilar.
• Rata de difuziune a unei substanţe este direct
proporţională cu coeficientul de difuziune (D), suprafaţa
de difuziune (A), diferenţa de concentraţie [S]c – [S]i a
substanţei dintre fluidele între care se realizează
difuziunea şi invers proporţională cu distanţa de
difuziune (DX), conform legii lui Fick:

A(Sc  Si)
Rata de difuziune  D
ΔX
• Viteza redusă de curgere şi presiunea
relativ ridicată a sângelui facilitează
schimbul de substanţe între fluidul capilar
şi fluidul interstiţial (desen).
 Q = PxS
P = Q/S
S= suprafata de sectiune
Q= debit
P = presiunea de perfuzie
• viteza de curgere a sângelui la
pătrunderea în patul capilar scade brusc la
0,5 – 0,8 mm/secundă
• Presiunea cu care sângele curge în vasul
capilar scade de la 35 – 36 mmHg în
porţiunea sa arterială la 10 – 12 mmHg în
porţiunea sa venoasă
 C. Hemodinamica în vasele capilare;
mişcarea apei prin peretele capilar
• Mişcarea apei prin peretele capilar se
realizează prin smoză. Trecerea apei prin
peretele capilar se realizează bidirecţonal.
• Mişcarea apei dinspre plasma sanguină
spre lichidul interstiţial se numeşte filtrare,
iar sensul invers de deplasare, dinspre
lichidul intrestiţial spre plasma sanguină se
numeşte reabsorbţie.
• Sensul dominant al deplasării apei, filtrare
sau reabsorbţie, este determinat de
echilibrul a două forţe:
• presiunea oncotică (plasmatică şi
intrestiţială) şi
• presiunea hidrostatică (de asemenea,
plasmatică şi interstiţială).
• Presiunea oncotică (sau coloid osmotică)
este presiunea creată de proteine, care,
fiind molecule hidrofile, atrag moleculele
de apă.
• Presiunea hidrostatică este forţa cu care
masa de lichid (plasmă sanguină sau
lichid interstiţial) apasă asupra peretelui
capilar.
• Următoarea ecuaţie exprimă matematic
interacţiunea dintre forţele presionale în
determinarea presiunii nete care
acţionează asupra apei:
• Prs. netă de filtrare = (Pc - Pi)–(c - i)=
(18-(-7)-(25-1)=+1
• Semnul pozitiv al presiunii nete (+1) indică
faptul că această presiune favorizează
filtrarea. Apa filtrată în spaţiul interstiţial
este preluată de circulaţia limfatică şi
readusă în circulaţia sanguină.
 D. Rolul circulaţiei capilare
• Reprezentând teritoriul vascular de schimb
între sânge şi lichidul interstiţial, capilarele
reglează schimburile nutritive şi
circulatorii în funcţie de necesităţile
locale şi generale ale organismului.
• Circulaţia capilară participă la menţinerea
în limite normale a temperaturii corpului:
scăderea temperaturii ambientale
determină capilaroconstricţie pentru
reducerea pierderilor de căldură prin
iradiere, convecţie sau conducţie.
• În schimb, creşterea temperaturii
ambientale determină capilarodilataţie în
vederea favorizării pierderilor de căldură
odată cu transpiraţia (0,6 calorii pentru
fiecare ml de apă pierdută prin
transpiraţie).
• Capilarele participă şi la reglarea
homeostaziei circulatorii: volumul de
sânge care circulă prin reţeaua capilară
reprezintă, în repaus, doar 5 – 7% din
volumul sanguin total.
• În condiţii de efort, prin vasodilataţie
capilară şi deschiderea de noi capilare,
reţeaua capilară deţine până la 30% din
volumul sanguin circulant.