Inotropismul sau contractilitatea

cardiacă

Contracţia cordului se face conform legii

“tot sau nimic”.
• Legea “tot sau nimic” a funcţionării
cordului:
• dacă excitanţii subliminali determină doar
răspunsuri contractile gradate locale, care
nu se pot propaga şi nu pot determina o
sistolă, excitanţii liminali şi supraliminali
determină un răspuns contractil maximal
pentru condiţiile respective de funcţionare
a cordului.
• Amplitudinea şi durata răspunsului
contractil nu depind de intensitatea
excitantului
Efectele sistemului nervos vegetativ şi ale altor
factori asupra inotropismului cardiac

• Stimularea simpaticului creşte

contractilitatea cardiacă prin eliberarea de
noradrenalină.
• Noradrenalina activează receptorii -
adrenergici ai celulelor musculare
ventriculare.
• Ca rezultat al acestei activări, contracţia
este mai puternică.
• Diferiţi agonişti -adrenergici, printre care
adrenalina, mimează acţiunea
noradrenalinei asupra cordului crescând
astfel contractilitatea cardiacă.
• Glicozide cum ar fi digitalina stimulează de
asemenea contractilitatea cardiacă.
• Parasimpaticul are efecte opuse prin
intermediul acetilcolinei (vezi laboratorul)