PROPRIETATILE MIOCARDULUI

PROPRIETATILE MIOCARDULUI:
EXCITABILITATEA/ FUNCTIA BATMOTROPA

AUTOMATISMUL/ FUNCTIA CRONOTROPA

CONDUCTIBILITATEA/ FUNCTIA DROMOTROPA

CONTRACTILITATEA/ FUNCTIA INOTROPA

RELAXAREA/ FUNCTIA LUSITROPA

Excitabilitatea
(Functia Batmotropa)

Este proprietatea celulei musculare cardiace de a raspunde la un stimul printr-un

potential de actiune propagat. Inima prezinta proprietatea de a fi excitabila numai
in faza de relaxare(diastola) si inexcitabila in faza de contractie(sistola).

legea ,,inexcitabilitatii periodice’’- cordul este inexcitabil in sistola; la sfarsitul

sistolei sau inceputul diastolei poate raspunde la stimuli cu intensitati mari, dupa
o perioada de latenta crescuta; progresand in diastola, revine la
normoexcitabilitate.

In timpul sistolei, inima se afla in perioada refractara absoluta; oricat de puternic

ar fi stimulul, el ramane fara efect.
Factorii care influenteaza excitabilitatea:

▪ SN vegetativ parasimpatic are efect batmotrop negativ deoarece mareste permeabilitatea membranei pentru K, produce astfel hiperpolarizare care
este urmata de hipoexcitabilitate;
▪ SN vegetativ simpatic prin marirea permeabilitatii membranei pentru Na si Ca determina o hipopolarizare a membranei urmata de hiperexcitabilitate
- efect batmotrop pozitiv;
▪ Temperatura crescuta - determina hiperexcitabilitate;
▪ Factori mecanici - distensia fibrelor-efect batmotrop pozitiv;
▪ Factori metabolici- hipoxia modificand pragul de excitabilitate conduce la hiperexcitabilitate;
- dereglari endocrine-hipertiroidismul determina hiperexcitabilitate;
- hiperfunctia medulosuprarenalei prin cresterea concentratiei catcolaminelor induce hiperexcitabilitate;
- Hipertiroidismul creste excitabilitatea cardiaca, pana la instalarea fibrilatiei atriale.
- pH-ul acid are de asemenea un efect de crestere a excitabilitatii miocardului
Tulburari de excitabilitate: aritmii
A. Tranzitorii - de scurta durata
B. De lunga durata - Flutterul si Fibrilatia atriala
- Fibrilatia ventriculara - tulburare foarte grava, in care eficienta hemodinamica a ventriculilor este compromisa si daca nu se intervine cu defibrilare,
pacientul moare.
AUTOMATISMUL
(Functia cronotropa)

Reprezinta proprietatea inimii de a se autostimula.

Scoasa din corp, inima continua sa bata. In lipsa influentelor extrinseci nervoase,
vegetative si umorale, inima isi continua activitatea ritmica timp de ore sau zile,
daca este irigata cu un lichid nutritiv special.

Este propriu activitatii fibrelor miocardice specializate, capabile sa descarce PA

independent de orice stimulare externa; acestea sunt numite celule pacemaker,
grupate in trei centri de automatism:
Nodul sino-atrial: 70 – 80 PA/min - activitatea cardiaca este condusa de acest
centru, inima batand, in mod normal, in ritm sinusal.
Nodul atrio-ventricular: 40 - 50 PA/ min – ritm nodal sau jonctional
Fasciculul His, ramurile sale si reteaua Purkinje: 20 - 30 PA/min - ritm idio-
ventricular
CONDUCTIBILITATEA
(Functia dromotropa)

Proprietatea miocardului de a propaga excitatia la toate fibrele sale; viteza de

conducere difera; de exemplu, este de 10 ori mai mare prin fasciculul HIS si
reteaua Purkinje, decat prin miocardul contractil atrial si ventricular.
CONTRACTILITATEA
(Functia inotropa)
Este proprietatea miocardului de a dezvolta tensiune intre capetele fibrelor sale. Astfel, in
cavitatile inimii se genereaza presiune, iar, ca urmare a scurtarii fibrelor miocardice, are loc
expulzia sangelui. Geneza tensiunii si viteza de scurtare sunt manifestarile fundamentale ale
contractilitatii. Contractiile inimii se numesc sistole, iar relaxarile diastole.

La un ritm de 75 de batai pe minut,

ciclul cardiac dureaza 0,8 secunde.
RELAXAREA
(Functia lusitropa)

Lusitropismul este functia cardiaca care permite relaxarea ventriculului stang

printr-un mecanism bine coordonat, care necesita consum energetic si
care permite umplerea ventriculara in conditiile unor presiuni normale si
reluarea ciclului cardiac.

Relaxarea miocardica se realizeaza prin desfacerea progresiva a puntilor actin

o-miozinice, datorata scaderii calciului citosolic, acesta fiind directionat catre
reticului sarcoplasmic.
Bibliografie
• https://docgo.org/95126391-notiuni-de-anatomie-clinica-a-cordului-doc
• https://www.factretriever.com/human-heart-facts
• https://www.tes.com/lessons/l92P0JQvpWnB9Q/the-human-heart
• http://www.scrigroup.com/sanatate/PROPRIETATILE-MIOCARDULUI
54853.php
• Dan Dobreanu „Fiziologia Inimii‟, Targu-Mures University Press, 2007
• Dan Cristescu Manual Biologie clasa a XI-a, Corint, 2008
Va multumesc!