ANATOMIA SI FIZIOLOGIA SISTEMULUI CARDIOVASCULAR – PARTEA A II- A

PROPRIETATILE FIZIOLOGICE ALE MIOCARDULUI

1. EXCITABILITATEA = FUNCTIA BATMOTROPA

- este proprietatea celulei musculare cardiace de a raspunde la un stimul printr-un potential de
actiune propagat;
- este conditionata de polarizarea electica a membranei fibrelor musculare miocardice :
 in stare de repaus interiorul celulei este negativ, iar exteriorul predominant pozitiv;

 in stare de excitatie potentialul de actiune al membranei celulare determina inversarea

sarcinilor electrice prin intrarea Na+ in celula si iesirea K+ din celula →interiorul devine
pozitiv , iar exteriorul negativ.
- inima prezinta particularitatea de a fi excitabila numai in faza de relaxare (diastola) si
inexcitabila in faza de contractie (sistola) = legea inexcitabilitatii periodice a inimii. In timpul
sistolei inima se afla in perioada refractara absoluta, oricat de puternic ar fi stimulul el ramane
fara efect. Aceasta particularitate a excitabilitatii miocardice prezinta o mare importanta
pentru conservarea functiei de pompa ritmica.
2. AUTOMATISMUL CARDIAC = FUNCTIA CRONOTROPA
Automatismul reprezinta proprietatea inimii de a se autostimula. Scoasa din corp, inima continua
sa bata. In lipsa influentelor extrinseci nervoase, vegetative si umorale, inima isi continua
activitatea ritmica timp de ore sau zile, daca este irigata cu un lichid nutritiv special.

Suportul anatomic al automatismului este tesutul excitoconductor = tesutul nodal:

  nodulul sinoatrial (nodulul Keith-Flack)
 localizat in peretele atriului drept, langa orificiul de varsare al venei
cave superioare;
 descarca 70- 80 impulsuri pe minut → conduce activitatea inimii, inima
bate in mod normal in ritm sinusal ( este pacemaker = inductor de ritm)
 impulsul electric generat este transmis celulelor musculare contractile
din atriul drept si cel stang si prin acestea la nodulul atrioventricular;
 nodulul atrioventricular (nodulul Aschoff-Tawara) :
 localizat la baza septului interatrial;
 descarca 40 impulsuri pe minut → acest centru nu se poate manifesta in
mod normal, desi el functioneaza permanent si in paralel cu nodulul
sinoatrial;
 preia comanda inimii daca centrul sinusal este scos din functie →
imprima inimii ritmul nodal sau jonctional;
 fasciculul atrio- ventricular His :
 pleaca de la nodulul atrioventricular, coboara prin septul interventricular
si dupa un scurt traiect se imparte in doua ramuri , dreapta si stanga, care
isi continua ramificarea formand reteaua Purkinje care se distribuie
subendocardic in peretii ventriculelor , la nivelul celulelor miocardului
contractil;
 aici, frecventa descarcarilor este de 25 impulsuri pe minut. Acest centru
poate comanda inima numai in cazul intreruperii conducerii
atrioventriculare, imprimand inimii ritmul idio-ventricular.

3. CONDUCTIBILITATEA = FUNCTIA DROMOTROPA

 asigura raspandirea excitatiei in toata masa miocardului;
 viteza de conducere difera : este de 10 ori mai mare prin fasciculul His si reteaua
Purkinje, decat prin miocardul contractil atrial si ventricular;

4. CONTRACTILITATEA = FUNCTIA IONOTROPA

 unda de depolarizare determina o unda de contractie in miocard;

5. TONICITATEA = FUNCTIA TONOTROPA

 este starea de semicontractie a muschiului cardiac care se mentine si in diastola;

CICLUL CARDIAC

Un ciclu cardiac este format dintr-o sistola si o diastola.

Datorita intarzierii propagarii stimulului prin nodulul atrio-ventricular exista un asincronism intre sistola
atriala si cea ventriculara. Sistola atriala o precede cu 0,1 s pe cea a ventriculelor.

Durata unui ciclu cardiac este invers proportionala cu frecventa cardiaca. La un ritm de 75 batai /minut
ciclul cardiac dureaza 0.8 s.
Sistola atriala ( 0,1 s) ………………………………..Diastola ventriculara (0,5 s)

Diastola atriala (0,7s)………………………………..Sistola ventriculara (0,3 s)

Total:0,8 s Total: 0,8 s

Diastola generala : 0,4 s

MANIFESTARILE CARE INSOTESC CICLUL CARDIAC

1. ACUSTICE = ZGOMOTELE CARDIACE

- pot fi ascultate direct cu stetoscopul sau inregistrate grafic pe fonocardiograma;
- se disting 2 zgomote cardiace principale:
 Z1 – zgomotul sistolic – produs de inchiderea valvelor atrio- ventriculare si de
vibratia miocardului la inceputul sistolei ventriculare; este mai lung, de tonalitate
joasa si mai intens;
 Z2 – zgomotul diastolic – este produs la inceputul diastolei ventriculare de
inchiderea valvelor semilunare; este mai scurt, mai acut si mai putin intens;

2. MANIFESTARILE MECANICE :
 SOCUL APEXIAN;
 PULSUL ARTERIAL.

SOCUL APEXIAN – reprezinta o expansiune sistolica a peretelui toracelui in dreptul varfului inimii ( spatiul
5 intercostal stang);

PULSUL ARTERIAL

- reprezinta o expansiune sistolica a peretelui arterial datorita cresterii bruste a presiunii

sangelui; unda de presiune se propaga de-a lungul peretelui aortei si ramurilor sale cu o viteza
de 10 ori mai mare decat a sangelui;
- se percepe comprimand o artera superficiala pe un plan dur, osos – d.ex. artera radiala
comprimata pe radius, artera carotida externa, etc
- inregistrarea grafica = sfigmograma - ofera informatii despre artere si despre modul de golire
a ventriculului stang;
 3. MANIFESTARI ELECTRICE

EKG = electrocardiograma = inregistrarea modificarilor de potential electric care insotesc activitatea

inimii ;

Inregistrarea se poate face la suprafata inimii sau a corpului.

Diferentele de potential electric care se transmit pana la suprafata corpului pot fi culese cu ajutorul unor
electrozi aplicati pe piele, la incheieturile mainilor si glezna piciorului stang;

Electrozii masoara diferenta de potential dintre cele 2 brate (I), dintre

bratul drept si piciorul stang (II) si dintre bratul stang si piciorul stang
(III) → electrocardiograma;
 - unde pozitive : P, R, T;
- Unde negative: Q si S;
- Unda P – modificarile electrice din timpul transmiterii
stimulului prin atrii = activarea sau depolarizarea atriala;
- Undele Q, R, S = activarea sau depolarizarea
ventriculara;
- Unda T – repolarizarea ventriculara;

Repolarizarea atriala se produce simultan cu depolarizarea

ventriculara, fiind mascata de aceasta;

EKG se modifica in bolile de inima, este utilizat pentru

diagnosticarea unor boli cardiace.

DEBITUL CARDIAC SAU CIRCULATOR

 volumul de sange expulzat de fiecare ventricul intr-un minut = volumul de sange pompat de
un ventricul la fiecare bataie ( volum – bataie) X frecventa cardiac =
70 ml X 70- 75 batai/ min = 4, 9 l – 5,25 l (litri);
 volumul – bataie variaza cu forta contractiei ventriculare, presiunea arteriala, volumul de
sange aflat in verntricul la sfarsitul diastolei;
 frecventa cardiaca poate creste pana la 200 batai/ min in timpul unor eforturi fizice intense,
iar volumul - bataie pana la 150 ml → cresterea debitului cardiac pana la 30 l.
 debitul cardiac scade in somn, creste in febra, sarcina, altitudine;

CIRCULATIA SANGELUI

 PRIN ARTERE :
- sangele are curgere continua datorita elesticitatii peretilor arterelor mari;
- sangele circula sub o anumita presiune (P) care depaseste presiunea atmosferica cu 120 mmHg
in timpul sistolei ventriculare stangi = presiune arteriala maxima sau sistolica si cu 80 mmHg in
timpul diastolei = presiune arteriala minima sau diastolica;
Presiunea sangelui se apreciaza indirect prin masurarea tensiunii arteriale (TA).
Cu ajutorul tensiometrului se masoara contrapresiunea necesara a fi aplicata la exteriorul
arterei, pentru a egala presiunea sangelui din interior.
Hipertensiunea arteriala sistemica reprezinta cresterea presiunii arteriale sistolice peste 130
mmHg, iar cea diastolica peste 90 mmHg.
Factorii determinanti ai presiunii arteriale:
o debitul cardiac (D) – presiunea arteriala variaza proportional cu acesta;
o rezistenta periferica (R) = totalitatea factorilor care se opun curgerii sangelui prin vase;
este direct proportionala cu vascozitatea sangelui si lungimea vasului, cea mai mare
rezintenta intalnindu- se la nivelul arteriolelor;
 o volumul sanguin (volemia)- variaza concordant cu variatia lichidelor extracelulare
(LEC).
Scaderea LEC →scaderea volemiei →scaderea presiunii arteriale;
Cresterea LEC →cresterea volemiei →cresterea presiunii arteriale;

D= P/R
- viteza sangelui in artere:
o 500 mm/s – in aorta
o 0,5 mm/s - in capilare
Scade de la arterele mari catre capilare datorita cresterii suprafetei de sectiune a
teritoriului capilar de o mie de ori fata de cea a aortei.

 PRIN VENE :
- volumul venos este de 3 ori mai mare decat cel arterial → in teritoriul venos se afla 75% din
volumul sanguin;
- presiunea sangelui:
o in capilarele venoase : 10 mm Hg;
o la varsarea venelor cave in atriul drept : 0 mmHg;
- viteza sangelui in vene :
o 0,5 mm/s in capilare;
o 100 mm/s in cele 2 vene cave;
- factorii care determina intoarcerea sangelui la inima:
o activitatea inimii de pompa aspiro- respingatoare : inima creeaza si mentine
permanent o diferenta de presiune intre aorta ( 100 mm Hg) si atriul drept (0 mm Hg);
o aspiratia toracica mentine o presiune scazuta in venele mari, mai ales in inspiratie→
sangele va curge de la presiune mare ( din capilare) la presiune mica ( in venele cave ).
o presa abdominala – presiunea pozitiva din cavitatea abdominala impinge sangele din
vene spre inima;
o pompa musculara – in tipul contractiilor musculare venele profunde sunt golite de
sange , iar in perioadele de relaxare dintre doua contractii ele aspira sangele din venele
superficiale; valvulele venoase din venele membrelor inferioare impiedica coborarea
sangelui in aceste vene;
o gravitatia – favorizeaza curgerea sangelui din venele situate deasupra inimii;
o masajul pulsatil – efectuat de artere asupra venelor profunde;