1.

Automatismul cardiac
Automatismul este proprietatea fundamentala a miocardului de a genera
spontan potential de actiune.
Activitatea contractila a inimii este generata de stimuli ce provin din
sistemul excito-conductor:
- Nodulul sino-atrial
- Nodulul atrio-ventricular
- Fasciculul hiss
- Reteaua purkinje
Structurile sistemului excito-conductor pot determina activitatea inimii in
absenta oricaror influente extrinseci(AUTOMATISM)
Inima scoasa din organism, degrevata de orice influente nervoase si
umorale, isi continua activitatea o perioada de timp daca i se asigura
conditii adecvate de perfuzie si temperatura.

2. Ligaturile lui Stanius

Se realizeaza pe inima de broasca.
Sistemul excito-conductor la broasca are 3 ganglioni:
- Remak (la nivelul sinusului venos)
- Ludwig (la nivelul septului interatrial)
- Bidder (la nivelul ventricolului)
A. Prima ligatura
Se ligatureaza la limita dintre sinusul venos si auricul ducand la
izolarea sinusului venos de restul inimii
Consecinta: sinusul venos isi mentine activitatea contractila, atriile si
ventriculul isi opresc activitatea
Concluzie: nodulul Remak este excitator, o structura sau ambele din
restul inimii sunt inhibitoare (pt precizare se face ligatura 2)
B. Legatura 2
Se ligatureaza la limita dintre sinusul venos si auricul ducand la
izolarea sinusului venos de restul inimii si se ligatureaza si la nivelul
santului atrio-ventricular pt separarea atriilor de ventricul.
Consecinta: sinusul venos si ventriculul prezinta activitate contractila
iar atriile nu au activitate contractila.
 Concluzie: gangl Ludwig este inhibitor, gangl Bidder este excitator
(frecv mai mica decat gangl Remak)
C. Ligatura 3
Ligatura intre atrii si ventricul la nivelul santului atrio ventricular pt a
stabili raportul dintre gangl Remak si Ludwig
Consecinta: atriile si sinusul venos au activitate contractila (cu ritmul
sinusului venos), ventriculul are activitate contractila cu ritmul dat de
gangl Bidder
Concluzie: inhibitor(gang Ludwig), excitator(gangl Remak, Bidder-
mai slab)

3. Cardiograma la broasca
Cardiograma reprez inregistrarea grafica a activitatii contractile ale inimii
(activitatea mecanica a cordului) ce se obtine cu ajutorul pensei
cardiografice Marey.
Pensa Marey este un dispozitiv care permite o inregistrare directa a
activitatii contractile cardiace si este formata din: 2 valve concave, opozante
care pot fixa cordul. Una din valve este fixa iar cealalta mobila in plan
orizontal si in legatura cu o penita inscriitoare, astfel incat in momentul in
care inima este in diastola valvele se indeparteaza, iar cand este in sistola
valvele se apropie.
Se observa miscarea valvei mobile care antreneaza penita inscriitoare. Se
aduce penita inscriitoare langa dispozitivul de inregistrare a kimografului.
Miscarea tamburului kimografului va permite etalarea unui traseu format
dintr-o succesiune de deflexiuni, separate de segmente orizontale care
corespund diastolei generale.
Daca se fixeaza intre valvele pensei cardiografice cordul in intregime,
deflexiunea va fi precedata de o alta, de amplitudine mai mica care semifica
contractia si relaxarea atriilor.
Daca intre valvele pensei Marey este prins numai ventriculul, se obtine
ventriculograma.

4. Influenta temperaturii asupra activitatii cordului

Temperatura este un factor fizic care actioneaza la nivelul sist excito-
conductor influentand frecventa si forta de contractie a inimii.
 Efectul se datoreaza modificarii intensitatii schimburilor membranare ionice
cu consecinta asupra depolarizarii membranare. Se inregistreaza
cardiograma pe un preparat in situ pt traseu martor. Se realizeaza conditii de
temperatura scazuta si crescuta prin picurare de ser fiziologic rece si incalzit
direct pe cord.
Temperatura scazuta determina bradicardie
Temperatura ridicata det tahicardie si cresterea amplitudinii contractiilor.

5. Extrasistola
Muschiul cardiac raspunde prin contractie daca i se aplica un stimul adecvat
in perioada de relaxare(diastola). Amplitudinea raspunsului este cu atat mai
mare cu cat momentul de aplicare a stimulului se afla spre sfarsitul diastolei.
Stimulul care a det o contractie suplimentara poate proveni din zone diferite
ale inimii denumite focare ectopice. Contractia suplimentara poarta numele
de extrasistola.
Urmatoarea contractie dupa extrasistola se produce la un interval de timp
mai mare decat intervalul care separa obisnuit 2 contractii cardiace
Daca inima este in contractie (sistola) aplicarea oricarui stimul ramane fara
raspuns(perioada refractara absoluta).
Pauza post extrasistolica: stimulul fiziologic surprinde cordul in extrasistola
ramanand fara raspuns, apare o pauza in activitatea inimii pana la o noua
contractie det de un stimul fiziologic.

6. Influenta stimularii vagului

Sistemul nervos parasimpatic are efect cronotrop (ritmicitate: capac
cardiomiocitelor de a descarca ritmic PA), si inotrop (contractilitate:propr
cardiomiocitelor de a se contracta) negativ asupra activitatii cardiace.
Excitarea vagului determina bradicardie, scaderea amplitudinii de contractie
urmata de oprirea inimii in diastola.
Daca se continua stimularea vagului se reia progresiv activitatea contractila
a inimii, acest proces fiind numit fenomenul de scapare ce se datoreaza:
- Distensia inimii (cordul e oprit in diastola) fiziologic pt fibrele musculare
cardiace
- Epuizarea mediatorului chimic (acetilcolina)
- Adaptarea fibrelor musculare la acetilcolina
 - Prezenta in structura vagului a unor fibre simpatice.

7. Legea inimii
Legea inimii= cresterea lungimii fibrei musculare ventriculare determinata
de intoarcerea venoasa mare duce la crearea unei suprapuneri optime intre
filamentele de actina si miozina si la cresterea fortei de contractie a cordului
Una dintre aorte se ligatureaza, iar cealalta se canuleaza si se pune in leg cu
un sistem de tuburi cu ramificatii laterale care reprezinta rezistenta vasculara
periferica (postsarcina)
Postsarcina= pres care se gaseste in artera emergenta ventriculara din care
pleaca (pres din Ao si pulmonara) si este presiunea pe care ventriculul
trebuie sa o invinga pt a evacua sg din artera respectiva
Sinusul venos se canuleaza si se pune in legatura cu un sistem de perfuzie
care reprez intoarcerea venoasa (presarcina)
Presarcina= pres care se gaseste in ventricul la sfarsitul diastolei (atunci
cand V e plin cu sange)
- Se permite unei cant crescute de lichid sa perfuzeze cordul. Se apreciaza
debitul cardiac prin nr. de picaturi recoltate pe prima canula lat a tubului
- Se creste intoarcerea venoasa dand drumul la o cant mai mare de lichid
ceea ce det cresterea debitului cardiac pe masura ce inima trimite cant
mai mare de lichid. Cordul se adapteaza dupa o perioada ceea ce face ca
DC sa fie egal cu cel de repaus dat cresterii vol telesistolic
- Cresterea rezist periferice este stimulata prin obstruarea succesiva a
tuburilor laterale de pe canula din Ao, inima fiind obligata sa pompeze
lichidul la inaltimi din ce in ce mai mari
Se stabileste de fiecare data debitul cardiac prin nr de picaturi recoltat la
nivelul fiecarei canule
Cresterea rezistentei periferice det scaderea debitului cardiac. Dupa o
perioada sg se acumuleaza, intinde fibra musculara ceea ce duce la
cresterea fortei de contractie det egalizarea DC cu cel de repaus, astfel
scazand volumul telesistolic.

8. Actiunea ionilor extracelulari

A. Ca este factor inotrop pozitiv (contractilitate, propr cardiomiocitelor de a
se contracta). Ca determina:
 - Cresterea amplitudinii contractiilor
- Cresterea tonusului bazal al inimii
- Tahicardie moderata
Exces: Oprirea cordului in sistola (rigiditate calcica)
Conc Ca in lichidul extracelular = fact det al fortei de contractie
Doze mici: stimuleaza excitabilitatea, contractilitatea
Absenta: oprirea cordului in diastola (dominata de actiunea K)
B. K este necesar mentinerii automatismului cardiac, dar intr-o anumita
proportie cu Ca, Mg, Na
Exces: bradicardie, caderea amplitudinii contractiilor pana la oprirea
cordului in diastola (cord globos, plin de lichid)
K> 8 mEq/l duce la risc de aritmii cardiace => stop cardiac
C. Na
Exces: actiunea inhibitorie asupra excitabilitatii si contractilitatii
miocardului (bradicardie), oprirea inimiiin diastola

9. Actiunea neuromediatorilor
Adrenalina: cresterea frecventei si a amplitudinii contractiilor, efect
asemanator stimularii simpatice
Aceticolina: scaderea amplitudinii contractiilor cardiace urmata de oprirea
inimii in diastola, efect asemanator stimularii parasimpatice

10.Zgomotul 1 (sistolic)
Determinat de inchiderea valvelor atrio-ventriculare (mitrala, tricuspida). E
un zgomot sistolic (valvele se inchid in timpul fazei de contractie
izovolumetrica ventriculara)
Ascultator: se percepe pe toata aria precordiala cu un maxim de intensitate in
spatiul 5 stang la linia medioclaviculara pt valva mitrala (soc apexian:vf
cordului loveste) si la baza apendicelui xifoid pt valva tricuspida (partea inf
a sternului)
Fonocardiografic: e format din 3 grupuri de vibratii:
- Grupul principal: vibratii cu amplitudine mare det de inchiderea mitralei
(prima) si a tricuspidei
- Grupul initial: de frecv si amplitudine mica e det de vartejurile de sange
care au tendinta sa reflueze din V in A
 - Grup terminal: frecv si amplitudine scazuta, det de vibratia peretelui
ventricular din timpul sistolei ventriculare
Fata de EKG se pozitioneaza la ½ a complexului QRS. Fen mecanic
(putin dupa cel electric)

11.Zgomot 2
Det de inchiderea valvelor semilunare Ao si pulmonara. Zgomot diastolic,
valvele se inchid in faza de relaxare izometrica ventriculara.
Ascultator: se asculta pe toata aria precordiala cu un maxim de intensitate in
spatiul 2 intercostal dr la 2 cm de stern pt Ao si in spatiul 2 intercostal st la 2
cm de stern pt valva pulmonara.
Fonocardiografic: format din 3 grupuri de vibratii:
- Grup principal: det de inchiderea semilunarelor (Ao si apoi pulmoara)
- Grup initial: frecv si amplitudine mica, det de vartejurile de sg care au
tendinta sa se intoarca din artere in V
- Grup final: frecv si amplitudine mica det de vibratia peretelui
Pe EKG e situat la sfarsitul unei T

12.Zgomotul 3
Se poate asculta doar la copii care au perete toracic mai subtire si la sportivii
bine antrenati care au un perete ventricular bine dezvoltat. E det de vibratia
peretelui ventricular atunci cand sg cade cu viteza din A in V
Fonocardiografic: e format din 3 grupuri de frecv si amplitudine mica si e
situat intre T si urmatoarea unda P

13.Zgomotul 4
Nu se asculta niciodata, e dat de vibratia peretelui atrial din timpul sistolei
atriale si e situat la sfarsitul undei P

14.Apexograma (cardiograma la om)

Apexograma reprezinta inregistrarea grafica a miscarii varfului inimii din
timpul revolutiei cardiace.
a= sistola atriala
AB= faza de contractie izovolumetrica ventriculara (faza de preejectie)
M= inchiderea valvei mitrale
 B= deschiderea semilunarei aortei
BC= faza de ejectie rapida
CC1= faza de ejectie lenta
BC1= faza de contractie izotonica ventriculara (ejectie)
C1= inchiderea semilunarei Ao
C1D= faza de relaxare izometrica ventriculara
E= deschiderea mitralei
EF= faza de umplere ventriculara (relaxare izotonica ventriculara)

15.Pulsul arterial si sfigmograma

Pulsul arterial reprez expansiune ritmic a peretelui arterial det de evacuarea
sg din VS in Ao in timpul sistolei ventriculare
Aceste pulsatii pot fi percepute ca o senzatie de lovitura usoara daca se
comprima adecvat artera pe un plan dur.
Pulsul arterial se evalueaza prin 2 metode:
A. Palpator: se comprima artera pe un plan dur cu 3 degete:
- A temporala
- A carotida
- A subclaviculara
- A axilara
- A brahiala
- A radiala
- Ao abdominala
- A femurala
- A poplitee
- A tibiala post
- A pedioasa
B. Inregistrarea grafica= sfigmograma (graficul obtinut in urma inregistrarii
pulsului arterial)
Reprez un fenomen sistolic, incepe de la ½ a sist QRS.
Unda A= anacrota, ejectia sg din VS in Ao
Unda I= coresp Zg2, diacrota, inchiderea valvei semilunare Ao
Unda C= catacrota, coresp diastolei ventriculare
La periferie: creste unda A, scade unda I
16. Metode de masurare a presiunii arteriale
pres arteriala= forta cu care sagele apasa pe peretii vasculari
Egala si de semn contrar cu pres arteriala e tensiunea arteriala care reprez
forta cu care peretii vasc apasa aspura sangelui
I. Metode sangerande presupun cateterizarea unei artere (carotida) si
racordarea ei la un manometru (se face in timpul interventiilor pe
cord) se foloseste rar la om, in general pe animale de experienta.
II. Metode indirecte (nesangerande) det tensiunea arteriala:
Daca plasam capsula unui stetoscop pe o artera cu curgere laminara
nu se aude nimic, daca plasam capsula pe o artera cu curgere
turbulenta vom auzi zgomote det de vibratia peretelui art det de
vartejuri de sange.
a. Metoda palpatorie
Se aplica pe brat manseta unui tensiometru la 2 cm deasupra plicii
cotului. Se foloseste drept reper pulsul la nivelul arterei radiale. Se
umfla manseta tensiometrului pana dispare pulsul la artera radiala.
Atunci cand nu avem puls in art radiala=> pres din manseta e
crescuta sau cel putin egala cu Pres art sistolica
Se decomprima usor manseta pana cand se simte pulsul la nivelul
arterei radiale. Aceasta pulsatie reprez pres art sistolica
b. Metoda ascultatorie
Se aplica pe brat manseta tensiometrului la 2 cm deasupra plicii
cotului. Se aseaza capsula stetoscopului la niv art brahiale
In stetoscop nu se aude nici un zgomot. Se ia drept reper pulsul la
nivelul a radiale. Se umfla manseta tensiometrului pana dispare
pulsul la artera radiala.
Se decomprima usor manseta pana cand in stetoscop se aude
primul zgomot (coresp pres art sitolice), se decomprima manseta
pana cand in stetoscop se aude ultimul zgomot (coresp pres art
diastolice)
Zgomotelele ce se ud se numers zgomote Korotkov si sunt in nr de
4. Sunt date de vibratia peretelui arterial det de curgerea turbulenta
a sangelui
c. Metoda oscilometrica
 Se utilizeaza oscilometrul Pachon (are 2 manometre) inregistreaza
pulsul arterial in functie de presiunea ce se gaseste in teritoriul
vascular sub manseta compresiva.
Atunci cand artere avem pres arteriala medie => vibratia peretelui
arterial e maxima si acul se misca pe 4-6 gradatii (diviziuni)
Nr de diviziuni pe care se misca acul= indice oscilometric. Acesta
indica gradul de permeabilitate a unei artere. Se utilizeaza pt a
diagnostica obstructiile arteriale:
- Obstructie cronica= nu e foarte periculoasa (se dezv. in circulatia
periferica)=>circulatie colaterala
- Obstructie acuta= trombusul se scoate=>tromboza
=oscilatiile vasculare sunt maxime la presiune medie
= se foloseste pentru determinarea indicelui oscilometric corespunzator
presiunii medii
=ofera indicatii asupra gradului de irigare a teritoriului vascular subjacent
I.O. = 85 – 100 mm Hg (scade in obstructie arteriala prin leziuni
ateromatoase, diabetice)

17.Timpul de circulatie
Timpul de circulatie reprez intervalul de timp necesar unei subst test
introduse in sange sa strabata circuitul sistemic si pulmonar.
Daca se urmareste timpul cat substanta strabate intregul circuitul arterial se
obtine timpul de circulatie total iar daca se urmareste numai pe o port
limitata se obtine timpul de circulatie partial.
a. Timpul de circulatie total este intervalul de timp necesar subt test
injectate intr-o vena sa ajunga la vena corespunzatoare homolaterala.
- Metoda cu fluoresceina: se masoara timpul din momentul injectarii de
fluoresceina la una din venele de la plica cotului pana antebratul de
partea opusa se coloreaza in nuante de galben- verzui. Pt sesizarea
modificarilor de culoare ale tegumentelor se foloseste o lampa cu
ultraviolete palasata la 30 cm de locul examinat. Valori normale: 18-28
secunde
b. Timpul de circulatie partial
 - Metoda cu zaharina(brat-limba): se noteaza intervalul de timp dintre
momentul injectarii intr-o vena de la plica cotului a unei solutii de
zaharina pana se percepe gustul dulce. Val normale: 8-16 sec.
- Metoda cu gluconat de calciu: se noteaza intervalul de timp dintre
momentul injectarii intr-o vena de la plica cotului a gluconatului de
calciu pana la aparitia unei senzatii intense de caldura la nivelul limbii si
a faringelui. Val normale: 8-16 sec
- Metoda cu izotopi radioactivi: explorarea cu izotopi radioactivi ofera date
aspura timpului de circulatie a sangelui prin artere. Se foloseste: Na 24, I
131, K 42. Subst radioactive se pot introduce pe cale generala (arteriala
sau venoasa) sau local (cutanat, muscular). Datele obtinute se apreciaza:
prin det procentului de descrestere a radioactivitatii pe minut, prin det
timpului necesar reducerii numarului de impulsuri la jumatate din val
initiala.

Val timpului de circulatie depinde de: vol sanguin, debitul circulator,

vascozitatea sangelui, rezistenta periferica.

18.Evaluarea permeabilitatii capilare

Se recolteaza sg in care se det concentratia de prot si hematocrit, se pune un
garou si se recolteaza sg dupa 5 min si se det hematocritul si proteinele.
Daca capilarul este permeabil => ies prot si eritrocite => scade hematocritul
si conc prot la a 2 a proba

19.Microsopia intravitala
In capilare, circulatia sangelui se face intr-un singur sir si hematiile sunt
aliniate sub forma sir indian (periferie plasma, central hematii). Se ia o
membrana interdigitala de broasca care se plaseaza la microscop pe o
planseta speciala => la nivelul membranei interdigitale se obseva circulatia
capilara.

20. Evaluarea fragilitatii capilare (proba Rumpel Leeds)

Se det pres sistolica. Se angajeaza manseta pneumatica a unui tensiometru
pe antebrat inf plicii cotului, se umfla manseta pneumatica cu o pres cu 10
mmHg mai mica decat sistolica.
 Artera nu este comprimata complet, iar vena este colabata, astfel se
acumuleaza o cant mare de sange in capilar, iar daca peretele capilarului este
fragil acesta se rupe si sangele extravazeaza in interstitiu.
Pe tegument, inf mansetei se observa un nr de petesii (pete tegumentare
rosietice det de extravazarea sg in interstitiu). Cu cat nr de petesii e mai
mare, cu atat fragilitatea capilarului este mai mare.

21.Jugulograma
Jugulograma reprez inregistrarea grafica a variatiilor de pres ale AD (sunt
concordante cu variatia de volum ale venei jugulare)
a: contractia atriala (SA): cresterea vol venei jugulare dat de cresterea vol
cavei superioare (cresterea pres intraatriala)
c: faza de contractie izometrica ventriculara, planseul AV e impins catre AD
=> creste pres AD care se manifesta retrograd prin cresterea de volum a v.
cave sup si a v. jugulare
x: faza de contractie izotonica ventriculara, planseul AV e aspirat catre V =>
scade pres din AD ceea ce duce la scaderea volumului venei cave sup =>
scade vol v. jugulare
v: faza de relaxare izometrica ventriculara, planseul AV revine la pozitia de
repaus, apare o usoara crestere de pres a AD => blocheaza curgerea de sg
din v. cava in AD => creste vol venei cave sup => creste vol venei jugulare
y: faza de relaxare izotonica ventriculara, valva tricuspida se deschide =>
scade pres AD => scade vol venei jugulare si a venei cave

22.Proprietatile fizice ale urinei

a. Cantitatea(vol sau diureza) din 24 ore: 1000-1500 mL
Din aceasta cant: ¾ se elimina in timpul zilei, ¼ se elimina in cursul
noptii. Modificari patologice:
- Poliurie > 2l/24h
- Oligourie<o,6l/24h
- Anurie< 150mL/24h
b. Aspect
- Urina normala este limpede, transparenta
- Variaza in functie de: timp trecut de la emisiune, temperatura de pastrare,
tehnica de conservare
c. Culoare
- Urina normala are culoare galben deschis sau galben roscat
- Culoarea este data de: urocromi, urobilina, porfirina, indoxil urinar
- Modificari fiziologice de culoare: urina nocturna e mai inchisa la culoare
comparativ cu cea diurna, urina acida are o culoare mai inchisa fata de
cea alcalina, rosietica dupa consum de sfecla, varza rosie sau
administrare de piramidon, aspirina
- Modificari patologice: urina rosie (hematurie microscopica/
mascroscopica, urina bruna (ictere), urina galben-portocaliu (stari febrile
sau dupa transpiratii severe)
d. Miros
- Urina normala are un miros caracteristic: fad, de migdale amare dat
acizilor volatili
- Modificari fiziologice: accentuat in urinile concentrate, dupa ingestie de
hrean, usturoi
- Modificari patologice: miros amoniacal(boli infectioase), miros putred
(infectii cu flora anaeroba), miros de mere acre (diabet, varsaturi
acetonemice la copil)
e. Consistenta
- Urina normala: consistenta unei solutii alb saline
- Cant mari de albumina: spuma persistenta
- Urina ce contine puroi: vascoasa si filanta
f. Densitate
- Se det cu urodensimetrul in urina de 24 h. urina se toarna intr-un cilindru
suficient de larg pentru a permite plutirea urodensimetrului fara sa faca
spuma. Se cufunda urodensimetrul in cilindrul cu urina. Se citeste
diviziunea la care se afla nivelul lichidului.
- Valori normale: 1015-1025
- Deshidratare: 1035
- Hiperhidratare: 1001
- Modificarile de densitate ale urinei: hipotensiune (hiperhidrtari, diabet
insipid), izostenurie, insuficienta renala cronica, hipertensiune
(deshidratari, diabet zaharat, administrare subt de sontrast)
g. pH
- normal are o reactie acida (6,8-7,4)
 - det din urina proaspata cu hartie indicatoare
- variatii mari: creste pH( regim carnat), scade pH (regim vegetarian)
- urina de dimineata este acida
- variatii patologice: acida (diabet, insuficienta renala grava), alcalina
(infectii urinare, hiperaldosteronism, varsaturi)

23. Sediment urinar organizat

Examinarea microscopica a sedimentului urinar este importanta pt
diagnosticarea bolilor renale si ale cailor urinare.
Pt examinarea sedimentului urinar se prefera urina proaspata, din prima
emisiune de dimineata (este mai concentrata si se evita liza celulara).
Se centrifugheaza. Sedimentare spontana (2-3 ore). Se decanteaza
supernatantul clar, dupa agitare se aspira cu o pipeta din sedimentul urinar
ramas pe fundul eprubetei.
Se depune o picatura pe lama de cercetat, se aseaza o lamela peste picatura
de sediment, se cerceteaza la microscop.
a. Celule
- Epiteliale (descuamarea cailor urinare)= nr redus => inflamatie
- Leucocite = nr redus => leucociturie (afectiuni renale, cai urinare,
apendice)
- Hematii = absente => af renale, administrare sulfamide
b. Cilindri (mulaje ale tubilor urinari det de precipitarea anumitor elemente)
- Hialini (proteine) =redus => proteinurie, boli febrile, stres, efort
- Epitelial =>af tubulara
- Leucocitar => inflamatie parenchim renal
- Hematici => hematurii
- Granulos =>nefropatii
- Grasosi => degenerare tes renal
c. Cilindroizi
d. Pseudocilindri
e. Filamente urinare => normal in prima urina de dimineata, gonoree
f. Secretii ale glandelor genitale

24.Sediment urinar neorganizat

 Examinarea microscopica a sedimentului urinar este importanta pt
diagnosticarea bolilor renale si ale cailor urinare.
Pt examinarea sedimentului urinar se prefera urina proaspata, din prima
emisiune de dimineata (este mai concentrata si se evita liza celulara).
Se centrifugheaza. Sedimentare spontana (2-3 ore). Se decanteaza
supernatantul clar, dupa agitare se aspira cu o pipeta din sedimentul urinar
ramas pe fundul eprubetei.
Se depune o picatura pe lama de cercetat, se aseaza o lamela peste picatura
de sediment, se cerceteaza la microscop.
Sedimentele neorganizate includ diverse substante de forma cristalina sau
amorfa. Prezenta acestor compusi depinde de pH sau alimentatie.
In urinele acide:
- Urati amorfi
- Acid uric
- Oxalat de Ca
In urinele alcaline:
- Fosfati amorfi
- Fosfati amoniaco-magnezieni
- Urat de amoniu
- Carbonat de calciu
Cu aspecte patologice se mai pot intalni:
- Tirozina si leucina
- Cistina
- Xantina
- Colesteron
- Sferule de grasime
- Cristale de acizi grasi

25.Proba Addis
Se det in urina din 24 h recoltata in 2 etape. Se masoara cant eliminata.
Urina din cele 2 probe se omogenizeaza, se pipeteaza cate 10 ml in 2
eprubete. Se centrifugheaza. Se decanteaza supernatantul clar pana la 1 ml.
Se omogenizeaza continutul ramas. Se aspira 1 picatura si se incarca o
camera de numarat. Se lasa 5-10 minute in repaus.
Se numara: hematiile si leucocitele si cilindri.
 Nr de elemente in 10 ml= N*(v/0,0009)
N=nr de elemente
0,0009= volumul intregii camere de numarat
v=volumul de urina in care s-a concentrat sedimentul

pt nr de elemente in 24h: volumul la care s-a redus urina/ vol in care s-a
facut numararea * (vol urinii din 24h/ 10ml)
valori normale: hematii<500 000, leucocite <1-2 mil, cilindri<5000

26.Clearance de creatinina
Creatinina este un produs final rezultat din catabolismul muscular.
Clearence-ul creatininei endogene serveste la explorarea functiei
glomerulare, deoarece acest compus se elimina prin urina (filtrare
glomerulara) fara sa mai fie secretat sau reabsorbit la nivel tubular.
Se determina:
- Conc plasmatica a creatininei
- Conc urinara a creatininei
- Volumul urinar (pe o perioada determinata de timp)
Pe durata determinarii pacientul nu se alimenteaza si sta in repaus. Se
goleste complet vezica urinara (urina nu se recolteaza). Se ingera 300 ml
ceai slab, neindulcit (pentru a se obtine un flux urinar adecvat)
Dupa o ora se goleste vezica. Urina se recolteaza si se masoara volumul
(V1) cu un cilindru gradat. Din volumul V1 se ia o proba de 10 ml si se
det creatinina U1.
Imediat dupa urinare se recolteaza prin punctie venoasa sange pe
anticoagulant si se det creatinina (P)
Dupa o ora: se evacueaza complet vezica si se masoara volumul V2, se
dozeaza creatinuria U2, nu se mai preleva proba de sange

C1= (U1*V1)/60P
C2=(V2*U2)/60P

Valoarea medie: (C1+C2)/2

V1, V2= debit urinar la prima si a doua recoltare de urina
U1, U2= conc creatininei in prima si a 2 a urina recoltate
P= conc creatininei in sg
60= fact de corelatie a volumului urinar de la o ora la un minut
C1, C2= clearence-ul de la prima si a 2 a determinare

Valori normale: 100-190 ml/min = 140 ml/min cu variatii cu depind de sex, supraf
corporala, varsta

27.Evaluarea reabsorbtiei tubulare

Testul se foloseste pt evaluarea capacitatii maxime de reabsorbtie la niveulul
tubului proximal.
Metoda foloseste glucoza. Aceasta substanta se filtreaza si este reabsorbita
in totalitate din urina primara la nivelul tubului proximal daca concentratia
plasmatica nu depaseste o valoare prag de 180 mg% (in conditii normale
este absenta in urina definitiva)
Daca glicemia este marita progresiv (prin perfuzii intravenoase cu glucoza),
reabsorbtia este depasita si glucoza este prezenta in urina.
Se determina nivelul bazal al glicemiei. Se injecteaza i.v. glucoza (100-120g
in 300ml apa distilata timp de 10 minute)
Dupa terminarea injectarii, se recolteaza 5 probe (la intervale de 10 min
fiecare). La mijlocul intervalului de recoltare a probelor de sange se
recolteaza urina (prin sondaj vezical): 4 probe.
Se dozeaza glucoza in probele de sange si urina.
Valori ale transportului tubular maximal al glucozei:
- Barbat: 375 mg/min +- 79,7
- Femeie: 303 mg/min+- 53,5
Valori medii: 350 mg/min +-50
Val ale glicemiei sub 3g%O
a. Prag minim: 1,7-1,8 g%O
b. Prag maximal: 3,3-4 g%O
c. Pragul mediu: 2-3 g%O

28.Proba de dilutie si de concentrare a urinei (Volhard)

Se urmareste volumul si densitatea urinii in 2 situatii:
- Incarcare hidrica
 - Regim de deshidratare
Se realizeaza 2 etape care sa realizeze conditiile respective.
A. Proba de dilutie
- Proba se incepe dimineata cu golirea completa a vezicii, aceasta urina nu
se pastreaza
- Timp de 30 min se ingera 1,5 l de ceai neindulcit sau apa
- Se evacueaza vezica din 30 in 30 min timp de 4 ore. Fiecarei probe de
urina i se det volumul si densitatea
B. Proba de concentrare
- se desfasoara imediat dupa prima proba
- incepe prin administrarea unui pranz consistent constand in alimente
solide si fara ingestie de lichide
- timp de 8 ore, la intervale de 2 ore se evacueaza vezica. Se masoara la
fiecare proba volumul si densitatea
- tot ce pacientul urineaza in urmatoarele 12 ore se colecteaza ca proba
unica. Se masoara volumul si densitatea

Interpretare:
- pt proba de dilutie: in cursul probei trebuie sa se elimine toata cantitatea
ingerata (cel putin 1300ml), densitatea urinii trebuie sa fie 1005 in cel
putin o proba
- pt proba de concentrare: densitatea urinii trebuie sa creasca, asftel incat in
cel putin o proba va avea valoarea de 1028, pe parcursul desfasurarii
probei diureza trebuie sa scada la 300-750ml

Patologie:
- eliminare cu intarziere a urinii in timpul probei de dilutie
- daca densitatea minima este mai mare de 1005 iar cea maxima nu
depaseste 1027
- densitatea maxima: 1025-1028(leziune renala discreta), 1018-1025
(leziune renala moderata), <1018(leziune renala importanta)
- daca densitatea nu variaza de la 1010 (izostenurie) insuficienta renala
este severa

29.Evaluarea functiei vezicii urinare

Relaxarea adaptativa (prin plasticitate), reprezinta capacitatea vezicii urinare a-şi
mari volumul fara a creşte presiunea interioara (în limite fiziologice). Acest
fenomen permite umplerea vezicii pâna aproape de capacitatea maxima fara a
creşte presiunea asupra sfincterelor şi a risca eventualele creşteri externe de
presiune din abdomen (contractie abdominala brutala, tuse, stranut, etc.) sa
produca leziuni la nivel vezical sau sa creeze reflux vezico-ureteral.
Fi
g
. 119. Inerva

ia vezicii urinare
Masurarea presiunii intravezicale (cistomanometrie) ofera informatii
asupra functionalitatii musculaturii vezicale şi a inervatiei. Pierderea acestei
capacitati de relaxare adaptativa indica fenomene patologice, de obicei de
origine neurologica.
Presiunea creşte uşor pâna la aprox 5 mm H2O, unde se stabilizeaza, deşi volumul
creşte pâna la o capacitate vezicala maxima, de 300-350 ml. Abia dupa ce s-a atins
limita superioara a distensibilitatii vezicale, presiunea începe sa creasca, alertând
receptorii de la nivelul colului vezical şi anuntând iminenta mictiunii.

30.Metode imagistice de explorare a aparatului reno-urinar

a. Explorarea radiologica:
- Radiografia renala simpla
- Urografia descendenta (intravenoasa)
- Urografia ascendenta (pielografia)
- Arteriografia renala
b. Explorarea rinichiului cu izotopi radioactivi (nefrograma izotopica)
c. Examinarea separata a urinilor (separat pt fiecare rinichi)
- Proba de eliminare a indigocarminului
- Recoltarea separata a urinilor
d. Scintigrafie renala
e. Ecografie renala

31.Punerea in evidenta a proteinei urinare

Este o reactie calitativa, in mod normal in urina finala nu avem proteine.
Intr-o eprubeta se iau 2-3 ml urina peste care se adauga reactiv Esbach. Se
 pune in baia de apa (37 grade incalzire). Daca dupa incalzire apare un
precipitat, urina contine proteine. Daca se gasesc se dozeaza.

32.Dozarea proteinelor urinare

Metoda cantitativa. Se utilizeaza uroalbuminometrul Esbach care arata ca o
eprubeta cu 2 repere U,R. Se pune urina pana la reperul U. Pana la reperul R
se pune reactiv Esbach. Dupa reactiv se lasa in pozitia verticala 24 h. Dupa
24h se formeaza un precipitat care se depune pe fundul eprubetei => se
citeste nivelul precipitatului.

33.Punerea in evidenta a glucozei urinare

In mod normal in urina finala nu exista glucoza. Reactia se bazeaza pe
proprietatile oxido-reducatoare a monozaharidelor. Este o reactie calitatita.
Intr-o eprubeta se pun 2-3 ml de urina, peste care se adauga reactiv Trommer
(format din hidroxid de sodiu cu sulfat de Cu= NaOH + CuSO4).
Apare o coloratie albastra. Se incalzeste in baia de apa. Daca dupa o
incalzire culoarea vireaza in rosu caramiziu, inseamna ca in urina avem
glucoza (se formeaza oxid de Cu care e rosu).

34.Electrocardiografia (EKG):
Reprezinta inr grafica a activitatii electrice generate la nivelul inimii.
Derivatiile EKG:
- Directe – electrozii sunt plasati direct pe cord
- Semidirecte – electrozii sunt introdusi pe cai naturale in vecinatatea
inimii (trahee, bronhii)
- Indirecte – electrozii sunt plasati la distanta in campul electric al inimii,
pe tegumentele membrelor si toracelui.

A. Derivatiile membrelor:
a) Bipolare: Einthoven (3) – electrozii sunt plasati in 3 pct echidistante fata
de cord, coresp vf triunghiului echilateral Eithoven
- D I: R(-) -> L(+)
- D II: R(-) -> F(+)
- D III: R(+) -> F(+)
 b) Unipolare: Goldberg (3) – utilizeaza un singur electrod explorator notat
conventional (+)
- aVR: la antebratul drept
- aVL: la antebratul stang
- aVF: la gamba stanga
Postulatele lui Eindhoven:
1. D II = D I + D III
2. aVR + aVL + aVF = 0

B. Derivatii precordale (6):

- Unipolare, electrozi pozitivi plasati pe torace in reg precordala
1. V1 (rosu): sp IV intercostal dr parasternal
2. V2 (galben): sp IV intercostal stg parasternal
3. V4 (maro): sp V intercostal stg pe linia medioclavic
4. V3(verde): mijl dist dintre V2 si V4
5. V5 (negru): sp V intercostal stg pe linia axilara ant
6. V6 (mov): sp V intercostal stg pe linia axiala medie
*derivatii suplimentare
7. V7: intersectia orizontalei prin V4 cu linia axilara post
8. V8: intersectia orizontalei prin V4 cu verticala prin vf scapulei
9. V9: pe linia orizontala prin V4, la semidistanta V8-coloana vertebrala