Grile Microbi

1.
Despre antibiotice, putem afirma:

1. Rar, unele pot fi de regulă, bacteriostatice, dar pot avea efect -cid pentru
unele specii de bacterii
2. Sunt produse pe cale naturală de către unii fungi sau de către unele bacterii
3. Nu există antibiotice obținute prin semisinteză, deoarece sutn toxice
4. Pot avea acțiune bactericidă
5. Pot fi prouse și prin semisinteză sau sinteză chimică
6. Sunt obținute pe cale naturală, având ca sursă, exclusiv unele bacterii
7. Sunt obținute pe cale naturală, având ca sursă exclusiv fungii
8. Pot avea acțiune bacteriostatică
9. Nu există niciun antibiotic care să aibă efect bacteriostatic, dar să aibă efect
-cid pentru unele specii de bacterii
10. Toate antibioticele au efect bactericid, dacă le adminsitrăm în cantități foarte
mari
2. După ținta de atac, antibiotice pot acționa:
1. Glicopeptidele acționează asupra peretelui bacterian prin același mecanism
ca și beta-lataminele
2. Cele mai toxice antibiotice sunt cele care acționează asupra peretelui
3. Cele mai toxice antibiotice sunt cele care acționează asupra sintezei de
proteine
4. Unii autori admit și acțiunea asupra sintezei acidului folic, când antibioticele
acținează în 2 etape diferite (ex. asocierea sufonamide și trimetroprim)
5. Prin afectarea structurii şi funcţiilor membranei celulare
6. Antibioticele nu pot fi clasificate în funcție de ținta de atac
7. Toate antibioticele care acționează asupra paretelui bacterian au un nucleu
beta-lactamic
8. Prin perturbarea sintezei proteinelor celulare
9. Prin blocarea sintezei acizilor nucleici
10. Inhibând sinteza peretelui bacterian
3. Proprietățile farmacologice ale antibioticelor sunt:
1. lipsa interacţiunii cu alte medicamente
2. antibioticul trebuie să fie toxic pentru bacterie, de preferat cu efect –cid, și să
aibă toxicitate cel mult medie pentru celulele eukariote
3. nu este necesar să aibă bună distribuţie tisulară, deoarece putem crește
dozele
4. lipsa reacţiilor de sensibilizare
5. persistenţa în organism un interval de timp suficient de lung
6. să nu favorizeze dezvoltarea fenomenului de rezistenţă secundară
7. bună distribuţie tisulară, inclusiv în LCR
8. să aibă un spectru antibacterian suficient de larg
9. să fie ieftin
10. lipsa de toxicitate faţă de organismul gazdă
4. Antibiotice care inhibă sinteza peptidoglicanului sunt:
1. Monobactam
2. Peniciline
3. Aminoglicozide
4. Macrolide
5. Cefalosporine
6. Cotrimoxazol
7. Carbapeneme
8. Glicopeptide
9. Tetracicline
10. Sulfamite
5. Antibiotice care inhibă sinteza proteinelor sunt:
1. Lincosamide
2. Monobactam
3. Tetracicline
4. Aminoglicozide
5. Fosfomicina
6. Oxazolidinone
7. Macrolide
8. Bacitracina
9. Polimixine
10. Carbapeneme
6. Despre beta-lactamine, putem afirma:
1. Cel mai frecevent rezistența apare prin sinteza de beta-lactamaze
2. Sunt bactericide
3. Au efect sinergic în asociere cu aminoglicozide
4. Unele sunt bactericide, altele, bacteriostatice
5. Au efect sinergic în asociere cu tetraciclinele
6. Au efect sinergic în asociere cu amoxicilinele
7. Au efect sinergic în asociere cu sulfamidele
8. În structură chimică conţin inelul beta-lactamic
9. Ca mecanism de acţiune: se fixează pe enzime din membrana
citoplasmatică, respective proteinele de legare a penicilinelor (PLP) și, în
final, inhibă sinteza peptidoglicanului în faza terminală
10. Au efect sinergic în asociere cu macrolidele
7. Despre penicilinele de biosinteză, putem afirma:
1. sunt active pe: coci Gram-negativ, anaerobi și spirochete
2. sunt active pe anaerobi, inclusiv, Bacteroides
3. fenoximetilpenicilina, sau penicilina V, este forma orală
4. fenoximetilpenicilina, sau penicilina G, este forma orală
5. benzilpenicilina, sau penicipina G, este forma parenterală
6. benzatin benzilpenicilina, reprezintă forma retard
7. benzilpenicilina, sau penicipina V, este forma parenterală
8. nu sunt active pe bacili Gram-pozitiv
9. sunt active pe coci și bacili Gram-pozitivi
10. sunt active pe bacili Gram-negativ
8. Despre penicilinele de semisinteză, putem afirma:
1. Ampicilina face parte din aminopeniciline
2. Ticarcilina este rezistentă la acţiunea beta-lactamazelor
3. Ticarcilina face parte din ureidopeniciline
4. Amoxicilina face parte din aminopeniciline
5. Aminopenicilinele sunt sensibile la acţiunea beta-lactamazelor
6. Aminopenicilinele sunt rezistente la acţiunea beta-lactamazelor
7. Piperacilina este rezistentă la acţiunea beta-lactamazelor
8. Piperacilină face parte din carboxipeniciline
9. Oxacilina face poarte din grupul M al penicilinelor
10. Meticilina face poarte din grupul M al penicilinelor
9. Despre cefalosporinele de generația a 2-a, putem afirma:
1. Cefoxitinul face parte din cefalosporinele propriu-zise
2. Sunt active pe bacili gram-negativi (enterobacterii) neproducători de
betalactamaze și pe unii anaerobi
3. Cefaclorul face parte din cefalosporinele propriu-zise
4. Cefuroximul face parte din cefalosporinele propriu-zise
5. Nu sunt active pe anaerobi
6. Cefaclorul face parte din cefamicine
7. Cefoxitinul face parte din cefamicine
8. Sunt active pe coci Gram-pozitiv
9. Cefuroximul face parte din cefamicine
10. Sunt active pe coci Gram-negativ
10. Despre cefaosporinele de generația a 3-a, putem afirma:
1. Cefuroxim face parte din această categorie
2. Cefpodoxima face parte din această categorie
3. Ceftazidim nu este activ asupra P. aeruginosa
4. Ceftazidim face parte din această categorie
5. Cefaclorul face parte din această categorie
6. Cefixim face parte din această categorie
7. Ceftriaxona face parte din această categorie
8. Cefotaxim face parte din această categorie
9. Cefriaxona este activă asupra P. aeruginosa
10. Cefoxitin face parte din această categorie
11. Despre cefaosporinele de generația a 4-a și a 5-a, putem afirma:
1. Asocierea ceftolozan + tazobactam este active asupra S. aureus
2. Ceftobiprol face parte din generația a 5-a
3. Cefepim și cefpiroma fac parte din cefalosporinele de generația a 5-a
4. Cefpirom face parte din generația a 4-a
5. Asocierea ceftolozan + tazobactam este active asupra S. pneumoniae
6. Cefepim face parte din generația a 4-a
7. Ceftarolin face parte din generația a 5-a
8. Ceftobiprol nu este activ și asupra SARM
9. Ceftarolin nu este activ și asupra SARM
10. Cefalosporinele de generația a 4-a sunt active și pe P. aeruginosa si
stafilococi
12. Despre următoarele betalactamine, putem afirma:
1. Ertapenem este activ și asupra Acinetobacter
2. Ertapenem este activ și asupra Pseudomonas
3. Meropenem face parte din carbapeneme
4. Aztreonam este reprezentant al monobactamelor
5. Imipenem nu este activ asupra bacililor Gram-negativ producători de BLSE
6. Imipenem și meropenem au spectru foarte larg, dar nu și asupra anaerobilor
7. Imipenem face parte din carbapeneme
8. Ertapenem face parte din carbapeneme
9. Meropenem nu este activ asupra bacililor Gram-negativ producători de BLSE
10. Aztreonam este activ numai faţă de bacili gram-negativi (enterobacterii şi P.
aeruginosa)
13. Despre inhibitorii de beta-lactamaze, putem afirma:
1. Rudobactam face parte din această categorie
2. Acidul fusidic face parte din această categorie
3. Avibactam face parte din această categorie
4. Sulfametoxazolul face parte din această categorie
5. Aceștia au și bună activitate ca antibiotic
6. Relebactam face parte din această categorie
7. Sulbactam face parte din această categorie
8. Varborbactam face parte din această categorie
9. Acidul clavulanic face parte din această categorie
10. Solebactam face parte din această categorie
14. Despre glicopeptide, putem afirma:
1. Noile glicopeptide, ca dalbavancinul sunt active și pe bacili Gram-negativ
nepretențioși nutritiv
2. Vancomicina face parte din această categorie
3. Mecanismul lor de acțioune este identic cu cel al penicilinelor
4. Noile glicopeptide, ca televancinul sunt active și pe cocobacili Gram-negativ
5. Televancin face parte din această categorie
6. Nu există tulpini rezistente la glicopeptide
7. Dalbavancin face parte din această categorie
8. Teicoplanina face parte din această categorie
9. Glicopeptidele inhiba sinteza peretelui celular prin legare la D-Ala-D-Ala ale
acidului N-acetil muramic si N-acetil-glucozaminei
10. Mecanismul lor de acțioune este identic cu cel al cefalosporinelor
15. Despre antibioticele care inhibă sinteza acizilor micolici sau arabinogalactanului,
putem afirma:
1. Pirazinamida are efect bacteriostatic numai asupra b.a.a.r, intracelular, la pH
alcalin
2. Etambutolul este activ asupra bacililor tuberculozei şi micobacteriilor atipice
3. Izoniazida are efect bacteriostatic
4. Etambutolul are efect bacteriostatic, numai faţă de micobacterii extracelulare
5. Izoniazida are efect –cid (atât pe b.a.a.r intra-, cât și pe cei extracelulari)
6. Izoniazida are efect bactericid doar asupra b.a.a.r. intracelulari
7. Izoniazida are efect bactericid doar asupra b.a.a.r. extracelulari
8. Izoniazida este activă asupra bacililor tuberculozei
9. Pirazinamida are efect bactericid numai asupra b.a.a.r, intracelular, la pH acid
10. Etambutolul are efect bactericid, numai faţă de micobacterii intracelulare
16. Despre polimixine, putem afirma:
1. Au efect bactericid
2. Sutn active pe bacterii Gram-negativ (enterobacterii, Pseudomonas,
Acinetobacter)
3. Daptomicina este un nou antibiotic din această categorie, care pe lângă
bacteriile Gram-negativ, mai este activă doar asupra S. pneumoniae
bacteriile Gram-negativ, mai este activă doar asupra SARM
bacteriile Gram-negativ, mai este activă doar asupra E. faecalis sau E.
faecium rezistente la oritavancin
6. Sunt antibiotice care alterează funcţiile membranei citoplasmatice
bacteriile Gram-negativ, mai este activă doar asupra Corynebacterium
jeikeium, un bacil Gram-pozitiv
8. Polimixina B face parte din această categorie
9. Polimixina E (numită și colistin) face parte din această categorie
10. Polimixina B (numită și colistin) face parte din această categorie
17. Despre aminoglicozide, putem afirma:
1. Streptomicina are efect sinergic cu penicilinele sau cu glicopeptidele asupra
enterococilor
2. Din această categorie fac parte: gentamicină, tobramicină, amikacină,
streptomicină
3. Gentamicina are efect sinergic cu penicilinele sau cu glicopeptidele asupra
enterococilor
4. Sunt active și asupra anaerobilor
5. Acționează prin inhibiția sintezei proteinelor, pe subunitatea 30S ribozomală
6. Tobramicină și amikacină sunt active asupra P. aeruginosa
7. Acționează prin inhibiția sintezei proteinelor, subunitatea c0S ribozomală
8. Sunt bacteriostatice
9. Nu au afect asupra stafilococilor
10. Sunt bactericide
18. Despre tetraciclince, putem afirma:
1. Sunt active doar asupra bacteriilor anaerobe
3. Sunt active asupra: micoplasmelor, chlamidiilor, rickettsiilor și spirochetelor
4. Sunt active doar asupra bacteriilor aerobe
5. Sunt antibiotice cu spectru larg, bacteriostatice
6. Din această categorie fac parte: tetraciclină, doxiciclină și minociclină
7. Au efect bactericid
8. Deși au spectru larg, nu sunt active asupra spirochetelor
10. Sunt active asupra bacteriilor Gram-pozitive şi Gram-negative, aerobe
(excepţie, P. aeruginosa) şi anaerobe
19. Despre antibioticele din grupul MKLS, putem afirma:
1. Clindamicina face parte din lincosamide și are ca spectru antibacterian:
bacteriile Gram-negativ și anaerobii Gram-pozitiv
2. Eritromicină, claritromicină, azitromicină, roxitromicină, fac parte din
macrolide
3. Macrolidele au spectru larg și sunt bacteriostatice
4. Macrolidele au spectru larg și sunt bactericide
5. Clindamicina face parte din lincosamide și are ca spectru antibacterian:
bacteriile Gram-pozitive și anaerobii Gram negativ
6. Telitromicina face parte din ketolide și are efect bactericid
7. Telitromicina face parte din sinergistine și are efect bactericid
8. Telitromicina face parte din ketolide și are efect bacteriostatic
9. Asocierea quinupristină/dalfopristină face parte din sinergistine și este activă
asupra bacteriilor Gram-negativ MDR
10. Asocierea quinupristină/dalfopristină face parte din sinergistine și este activă
asupra bacteriilor Gram-pozitiv
20. Despre antibioticele care acționează prin inhibarea sintezei acizilor nucleici, putem
afirma:
1. Acidul nalidixic este activ pe enterobacterii
2. Riampicina este activă doar asupra micobacteriilor
3. Nitrofuranii sunt activi asupra tuturor enterobacteriilor, inclusiv Proteus
4. Moxifloxacina și delafloxacinul fac parte din quinolonele de generația a 3-a
5. Levofloxacina este activă pe bacili gram-negativi, inclusiv P.aeruginosa, dar și
pe chlamidii și micoplasme
6. Levofloxacina face parte din quinolonele de generația a 3-a
7. Quinolonele din generația a 2-a sunt active pe bacteriile Gram-negativ, dar nu
și asupra P. aeruginosa
8. Moxifloxacina și delafloxacinul fac parte din quinolonele de generația a 4-a
9. Acidul nalidixic este activ pe enterobacterii și face parte din quinolonele de
generația a 2-a
10. Norfloxacina, ciprofloxacina, ofloxacina și pefloxacina fac parte din
quinolonele de generația a 2-a
21. Bacteriile din genul Staphylococcus:
1. Sunt bacterii gram-negative
2. Sunt așezate mai ales în grămezi neregulate
3. Sunt coci
4. Sunt bacterii imobile
5. Sunt bacterii gram-pozitive
6. Pot fi așezate în perechi
7. Sunt cocobacili asezați în perechi
8. Sunt bacterii cu tendinţă de a rezista la decolorarea cu etanol-acid clorhidric
9. Sunt diplococi lanceolați
10. Sunt diplococi cu feţele adiacente aplatizate
22. Bacteriile din genul Staphylococcus:
1. Sunt bacterii facultativ anaerobe
2. Sunt bacterii strict anaerobe
3. Toate speciile genului Staphylococcus sunt pretențioase nutritiv
4. Cultivă doar pe medii îmbogățite
5. Sunt bacterii nepretențioase nutritiv
6. Cresc bine în bulion simplu
7. Sunt bacterii strict aerobe
8. Tolerează concentrații de >7,5% NaCl
9. Toate speciile genului Staphylococcus cultivă pe agar chocolat
10. Nu cultivă pe agar nutritiv
23. Staphylococcus aureus:
1. A dezvoltat rezistență la penicilină
2. Este singurul stafilococ coagulazo-pozitiv
3. Este o specie pretențioasă nutritiv
4. Și-a păstrat sensibilitatea naturală la penicilină
5. Poate fi identificat prin evidențierea clumping factor
6. Cultivă pe geloză nutritivă
7. Este o specie rezistentă în mediul extern
8. Ciprofloxacina este antibiotic de primă intenție în tratamentul foliculitei
9. Poate fi identificat prin evidențierea leucocidinei Panton Valentine
10. Este un stafilococ coagulazo-pozitiv
1. Virulenţa S. aureus este rezultatul efectului combinat al mai multor factori de
patogenitate
2. Tratamentul de primo-intenție este ceftriaxona
3. Ocazional, S. aureus poate fi prezent la nivelul tegumentului
4. Se transmite prin contact sexual
5. Poate coloniza mucoasa nazală
6. Este o bacterie rezistentă la uscăciune
7. Determină angină
8. Este sensibil la acțiunea lizozimului
9. Portajul de S. aureus este mai frecvent la personalul din spitale, decât în
populația generală
10. Determină vaginită la femei
25. Factori de patogenitate ai Staphylococcus aureus:
1. Leucocidina Panton Valentine
2. Toxine exfoliative
3. Glicocalix
4. Proteina M
5. Enterotoxine
6. Eritrotoxina
7. Coagulaza legată
8. Factorul V
9. Factorul CAMP
10. Neuraminidază
26. Factori de patogenitate ai Staphylococcus aureus sunt:
1. Enterotoxinele sunt termolabile
2. Toxina 1 a sindromului şocului toxic funcţionează ca superantigen
3. Stafilokinaza formează trombi
4. Toxina exfoliativă are efect abraziv
5. Enterotoxinele funcţionează ca superantigene
6. Coagulaza liberă determină conversia fibrinogenului în fibrină
7. Proteina M leagă IgG prin Fc
8. Proteina A împiedică opsonizarea şi fagocitoza
9. Leucocidina Panton-Valentine funcţionează ca superantigen
10. Capsula are efect antifagocitar
1. Este o bacterie înalt patogenă
2. Produce angină
3. Produce ophtalmia neonatorum
4. Produce vaginită la femeie
5. Produce furuncul
6. Este o bacterie condiționat patogenă
7. Produce panarițiu
8. Produce foliculită
9. Produce bacteriemie
10. Produce scarlatină
28. Infecții localizate produse de Staphylococcus aureus sunt:
1. Foliculita
2. Erizipel
3. Hidrosadenita
4. Endocardită
5. Bacteriemie
6. Angină
7. Tromboflebită
8. Impetigo
9. Panarițiu
10. Furuncul
1. Crește pe mediu Chapman
2. Este microaerofil
3. Este coc gram-pozitiv
4. Este sensibil la aztreonam
5. Produce catalază
6. Este carboxifil
7. Crește pe agar-sânge
8. Nu produce oxidază
9. Este sensibil la colistin
10. Crește pe agar McConkey
30. Despre diagnosticul infecțiilor determinate de Staphylococcus aureus, putem afirma:
1. S. aureus poate fi izolat doar din produse patologice provenite din zone
normal sterile
2. Hemolizinele S. aureus pot fi evidențiate prin metode imunologice
3. Examenul microscopic are valoare în special în cazul produselor provenite
din zone normal sterile
4. Identificarea S. aureus se bazează pe caracterele microscopice, de cultivare,
testul catalazei şi al coagulazei
5. S. aureus se diferențiază de streptococi prin factul că nu produce catalază
6. Produsul patologic variază în raport cu localizarea infecţiei
7. În cazul pacienților aflați sub terapie cu antibiotice, diagnosticul infecțiilor
produse de S. aureus poate fi stabilit serologic
8. În cazul produselor contaminate, izolarea S. aureus se face pe mediul ADCL
9. Diagnosticul de laborator al infecţiilor supurative se bazează pe examen
bacteriologic
10. Izolarea S. aureus din produse patologice se face prin însămânţare pe
agar-sânge
31. Despre profilaxia infecților determinate de Staphylococcus aureus, putem afirma:
1. Pacienții purtătorii nazali de S. aureus pot deveni sursă de infecție
2. Purtătorii nazali de S. aureus trebuie carantinaţi faţă de pacienţii cu risc
crescut până la eradicarea portajului
3. Chimioprofilaxia infecțiilor stafilococice este recomandată la copil
4. Pentru prevenirea infecțiilor cu S. aureus se recomandă screening-ul
pacienților înaintea unei intervenții chirurgicale
5. Pentru prevenirea infecțiilor cu S. aureus este necesară respectarea strictă a
măsurilor de asepsie și antisepsie
6. Infecțiile stafilococice pot fi prevenite prin vaccinare
7. Vaccinul antistafilococic se administrează începând cu luna a 2-a de viață
8. Pentru persoanele nevaccinate, se poate face chimioprofilaxie cu
gentamicină imediat după expunere
9. Vaccinul antistafilococic a redus foarte mult frecvenţa infecţiilor invazive
10. Medicii care sunt purtători nazali de S. aureus pot fi rezervor de infecție
32. Despre tratamentul infecțiilor determinate de Staphylococcus aureus, putem afirma:
1. Cel mai frecvent, rezistența la oxacilină se datorează producerii de
penicilinază
2. Rezistența S. aureus la vancomicină este rară
3. Tulpinile de S. aureus rezistente la oxacilină sunt rezistente la cotrimoxazol
4. Cel mai frecvent, rezistența la oxacilină se datorează sintezei de PLP2a
5. Majoritatea tulpinilor sunt rezistente la penicilină
6. Rezistența S. aureus la penicilină este datorată producerii de beta-lactamază
7. Cel mai frecvent, rezistența S. aureus la penicilină este datorată sintezei de
beta-lactamaze cu spectru extins
8. Cel mai frecvent, rezistența S. aureus la penicilină se datorează sintezei unei
PLP modificate
9. Cel mai frecvent, rezistența S. aureus la vancomicină se datorează sintezei
de PLP2a
10. Cel mai frecvent, rezistența la oxacilină se datorează prezenței genei mecA
33. Despre tratamentul infecțiilor determinate de Staphylococcus aureus, putem afirma:
1. Oxacilina este utilizată în tratamentul infecțiilor cu S. aureus producător de
penicilinază
2. Ceftriaxona poate fi utilizată în tratamentul infecțiilor cu S. aureus rezistent la
oxacilină
3. Linezolid este o opțiune terapeutică în infecții cu tulpini cu sensibilitate
modificată la vancomicină
4. Vancomicina este tratamentul de primo-intenție în infecțiile cu S. aureus
rezistent la oxacilină
5. Meropenem este tratamentul de primo-intenție în infecțiile cu S. aureus
rezistent la oxacilină
6. Tulpinile de S. aureus rezistente la oxacilină sunt rezistente la toate
beta-lactaminele
7. Colistin poate fi utilizat în infecțiile osoase cu S. aureus
8. Metronidazol este o opțiune terapeutică în infecții cu tulpini cu sensibilitate
modificată la vancomicină
9. Penicilina este tratamentul de primo-intenție în infecțiile cu S. aureus
10. Clindamicina poate fi utilizată în infecțiile osoase cu S. aureus
34. Despre Staphylococcus aureus, putem afirma:
1. S. aureus se poate transmite prin mâini
2. Pentru eradicarea portajului nazal de S. aureus se recomandă administrare
de mupirocin pe cale generală
3. Majoritatea infecțiilor determinate de S. aureus sunt asimptomatice
4. Infecțiile produse de S. aureus sunt zoonoze
5. Tratamentul infecțiior severe cu S. aureus este strict chirurgical
6. S. aureus produce frecvent infecții asociate asistenței medicale
7. În infecțiile minore produse de S. aureus, drenajul chirurgical este esenţial
8. În tratamentul foliculitei este recomandată administrare de metronidazol pe
cale generală
9. Pentru eradicarea portajului nazal de S. aureus se poate administra
mupirocin, local
10. S. aureus se poate transmite prin picături Flügge
35. Despre Staphylococcus aureus, putem afirma:
1. Poate produce un singur tip de coagulază
2. Produce doar infecții cutanate, minore
3. Nu produce toxiinfecții alimentare
4. Unele infecții au evoluție extrem de gravă
5. Infecțiile au localizări foarte diverse
6. Cultivă pe medii hiperclorurate
7. Este foarte pretențios nutritiv, nu poate crește nici pe agar-sânge
8. Este un stafilococ coagulazo-pozitiv
9. Tratamentul de primo-intenție al infecțiilor severe este reprezentat de
ceftriaxonă
10. Poate produce coagulază liberă și/sau coagulază legată
36. Stafilococii coagulazo-negativi:
1. Sunt bacterii oportuniste
2. Fac parte din flora rezidentă de la nivelul tegumentului şi a mucoaselor
colonizate
3. Cea mai frecventă specie în infecții umane este S. haemolyticus
4. Sunt diplococi gram negativi lanceolați
5. Sunt frecvent meticilino-rezistenţi
6. Pot fi contaminanți ai hemoculturilor
7. Cultivă doar în aerobioză
8. Exopolizaharidele sintetizate favorizează ataşarea lor la suprafaţa unui
cateter intravascular à demeure
9. Sunt bacterii pretențioase nutritiv
10. Sunt cocobacili gram negativi
37. Despre stafilococii coagulazo-negativi, putem afirma:
1. Pot produce infecții asociate cu şunt LCR
2. Pot produce infecții asociate cu proteze articulare
3. Un reprezentant este S. lugdunensis
4. Sunt cocobacili așezat în grămezi
5. Reprezintă al treilea agent etiologic al otitei medii după S. pneumoniae şi H.
influenzae
6. Pot produce infecții asociate cu pace-maker implantat
7. Determină faringită
8. Un reprezentant este S. epidermidis
9. Determină pneumonie
10. Determină tuse convulsivă
38. Staphylococcus epidermidis:
1. Produce glicocalix prin care poate adera la proteze articulare
2. Are rezistenţă naturală la novobiocină
3. Este catalază negativ
4. Este oxidază pozitiv
5. Este o bacterie oportunistă
6. Este o bacterie gram negativă
7. Poate determina infecţii de cateter
8. Este prezent în microbiota indigenă a tegumentului
9. Este sensibil la penicilină
10. Este o bacterie nepretențioasă nutritiv
39. Staphylococcus epidermidis:
1. Izolarea sa, chiar și într-o singură hemocultură, are semnificație clinică de
infectant
2. Biofilmul format pe un dispozitiv medical implantat este un focar din care
bacteriile se pot deversa în sânge, producând bacteriemie
3. Produce infecții mai frecvent la femei tinere
4. Produce biofilm pe dispozitive medicale implantate
5. Este cea mai frecventă specie din flora normală a tegumentului
6. Produce infecţii asociate cu dispozitive medicale implantate
7. Produce pneumonie lobară acută după o infecție virală anterioară
8. Poate fi identificat prin evidențierea activității enzimelor bacteriene
9. Este cel mai frecvent stafilococ coagulazo-pozitiv
10. Produce impetigo, o infecție a straturilor superficiale ale epidermului
40. Staphylococcus saprophyticus:
1. Produce vaginite, în special la femeia tânără, activă sexual
2. Produce infecţii necomplicate ale tractusului urinar
3. Este catalază-negativ
4. Poate produce pielonefrită acută
5. Este natural rezistent la novobiocină
6. Nitrofurantoinul poate fi utilizat în tratamentul infecției necomplicate de tract
urinar produsă de S. saprophyticus
7. Este un coc gram-negativ
8. Este o bacterie saprofită, nu produce infecții la om
9. Se găsește frecvent pe mâinile personalului medical
10. Este un oportunist
41. Despre speciile din genul Streptococcus, putem afirma:
1. Sunt pretenţioşi nutritiv (cultivă pe agar-sânge)
2. Sunt facultativ anaerobi (↓O2); unele tulpini sunt carboxifile în culturi primare
3. Sunt oxidază pozitivi
4. Sunt bacterii mobile
5. Sunt imobili
6. Sunt catalază pozitivi
7. Sunt coci Gram-pozitivi, sferici/ ovalari, aşezaţi în lanţuri/perechi
8. Sunt uzual nehemolitici
9. Sunt strict aerobi
10. Unele specii au capsulă
42. Despre speciile din genul Streptococcus, putem afirma:
1. Coloniile α-hemolitice prezintă o zonă incompletă de hemoliză, de culoare
verzuie
2. Pot fi clasificate în funcție de Ag parietal de grup, respectiv carbohidratul C
din peretele bacterian, numit și Ag Lancefield
3. Streptococii grup C, G, și F produc cel mai frecvent infecții umane
4. Streptococii de grup A, B și D sunt mai puțin frecvent izolați din infecții umane
5. Pot fi clasificate în funcție de Ag parietal de tip, respectiv carbolipidul C
6. Coloniile β-hemolitice prezintă o zonă completă de hemoliză
7. Deoarece hemoliza nu este un caracter constant, nu poate fi utilizată ca și
criteriu de clasificare al streptococilor
8. Pot fi clasificate în funcție de tipul hemolizei, pe agar-sânge
9. Deoarece există reacții Ag-Ac încucișate, nu este utilă clasificarea pe bază
diversității antigenice
10. Unele coloni sunt nehemolitice (colonii care nu modifică mediul)(mai sunt
numite și γ hemolitice)
43. S. pyogenes:
1. Poate coloniza doar mucoasa orofaringelui sau nasofaringelui raportându-se
5-20% purtători sănătoşi (mai ales copii)
2. Poate determina complicaţii poststreptococice supurative şi tardive,
nesupurative, prin mecanism imunopatologic
3. Au morfologie caracteristică de coci sferici în diplo- sau scurte lanţuri în culturi
pe medii solide
4. Este catalază pozitiv
5. Este cel mai frecvent agent etiologic al anginelor (faringitelor) bacteriene
6. Determină infecţii sistemice frecvente, unele deosebit de grave
7. Este oxidază pozitiv
8. Este un patogen strict uman
9. Este numit și streptococul beta-hemolitic de grup A
10. Determină variate infecţii cutanate
44. Despre S. pyogenes, putem afirma:
1. FOS înseamnă fosfoproteina S
2. Este sensibil la antiseptice şi dezinfectante uzuale
3. Prezintă ca antigene cu specificitate de specie, carbohidratul C, proteina M și
proteina T
4. Prezintă ca antigene cu specificitate de tip, proteina M, factorul de opacifiere
serică și proteina T
5. MAP înseamnă manose associated proteine (proteina asociată manozei)
6. Există 100 de tipuri, în funcție de proteina M
7. Işi pierde virulenţa prin deshidratare
8. Proteina MAP este marker epidemiologic
9. Poate supravieţui timp îndelungat pe suprafeţe uscate, la întuneric, la
temperatura camerei
10. Prezintă ca antigene cu specificitate de specie, carbohidratul C și proteina
MAP (asociată proteinei M)
45. Despre structura antigenică a S. pyogenes, putem afirma:
1. Capsula de acid hialuronic este înalt imunogenă
2. Proteina M este un antigen cu specificitate de grup
3. Proteina M, proteina T și capsula de acid hialuronic sunt merkeri
epidemiologici
4. Peptidoglicanul reacţionează încrucişat cu fibrele miocardice, membrana
bazală glomerulară renală
5. Capsula de acid hialuronic este ne-imunogenă
6. Peptidoglicanul are efect pirogen și determină leziuni cardiace
granulomatoase
7. Proteina T este un antigen cu specificitate de grup
8. Proteina asociată proteinei M este un antigen cross-reactiv, implicat în RAA și
cardita reumatismală
9. Proteina M este un marker epidemiologic și există peste 220 serotipuri
10. Ac anti-polizagarid C sunt implicaţi în reacţii încrucişate faţă de ţesutul
conjunctiv şi glicoproteinele cardiace
46. Despre factorii de patogenitate ai S. pyogenes, putem afirma:
1. Ca factori antifagocitari, proteina M şi capsula de acid hialuronic impiedică
interacţiunea bacteriilor cu celulele fagocitare
2. Ca factori de invazivitate sunt: streptokinaza, hialuronidaza și
dezoxiribonucleaza
3. Ca factor de colonizare, proteina F se ataşează de fibronectină
4. Există 3 tipuri antigenice (A, B si C) de dezoxiribonuclează care
depolimerizează ADN-ul rezultat din dezintegrarea leucocitelor
5. Streptolizina S funcționează ca superantigen
6. Ca factori de colonizare, proteina M şi acizii lipoteichoici realizează proiecții
filamentoase pe suprafaţa celulei bacteriene, prin care se ataşează la celulele
gazdei
7. Ca toxine citolitice sunt streptolizina O și S
8. Există 4 tipuri de toxină eritrogenă (sau pirogenă) (notate de la A la D)
9. Streptolizina O este neimunogenă
10. C5a-peptidaza inhibă fagocitoza prin eliminarea efectului chemotactic al C3a
47. Despre streptococii de grup C, G și D, putem afirma:
1. Streptococii de grup C și G determină infecți asemănătoare cu S. agalactiae
2. Streptococcus gallolyticus (fost S. bovis) aparține grupului D
3. S. canis aparține grupului G
4. Streptococcus gallolyticus determină cel mai frecvent, bacteriemie sau/și
endocardită infecțioasă subacută
5. Majoritatea tulpinilor de S. gallolyticus au devenit rezistente la penicilină
6. Streptococii de grup C și G prezintă caractere microscopice şi de cultivare,
factori de virulenţă, patogenitate asemănătoare cu S. agalactiae
7. Streptococii de grup C și G şi-au menţinut nemodificată sensibilitatea la
penicilină
8. S. canis aparține grupului C
9. S. dysgalactiae și S. equi aparțin grupului C
10. S. dysgalactiae și S. equi aparțin grupului G
48. Despre Streptococcus agalactiae, putem afirma:
1. In cazul alergiei la beta-lactamine se preferă ca tratament, lincomicina
2. Prezintă Ag polizaharidic specific de grup B în peretele celular şi Ag capsular
cu specificitate de tip (Ia, Ib, II-VIII)
3. Produce factorul CAMP, cu rol antifagocitar
4. Chimioprofilaxia intrapartum utilizează ceftrixonă în caz de ruptură precoce
de membrane sau febră și sarcină sub 37 săptămâni la gravidă fără status S.
agalactiae cunoscut
5. Determină colonizare asimptomatică (mucoasa vaginală, intestinală,
faringiană, uretrală)
6. Prezintă un Ag capsular cu specificitate de grup
7. Are habitat uman sau animal
8. Prezintă Ag polizaharidic specific de tip în peretele celular (Ia, Ib, II-VIII)
9. În prezenţa factorului CAMP, β-hemolizina produsă de o cultură de S.
pyogenes determină o hemoliză completă
10. Aparține grupului B, în clasificarea Lancefield
49. Despre Streptococcus agalactiae, putem afirma:
1. Cultivă doar pe agar chocolat, fiind foarte pretențios nutritiv
2. La adult au fost semnalate: bacteriemii, infecții cutanate sau de țesuturi moi
3. Prezintă risc crescut de infecții nou-născuți prematuri sau când are loc
ruptura precoce a membranelor
4. La nou-născut infecțiile tardive survin între o săptămână și 3 luni, de la
naștere, fiind semnalată meningita cu bacteriemie
5. La nou-născut infecțiile precoce survin în 1-7 zile, de la naștere, fiind
semnalată pneumonia cu bacteriemie
6. La nou-născut infecțiile tardive survin între 1-7 zile, de la naștere, fiind
semnalată pneumonia cu bacteriemie
7. La adult au fost semnalate: infecţii urinare, endocardite și meningite
8. Identificarea antigenică presupune reacții de evidențiere a Ag de grup D
9. Examenul microscopic direct din produsul patologic are valoare de certitudine
pentru diagnostic
10. La nou-născut infecțiile precoce survin între o săptămână și 3 luni zile, de la
naștere, fiind semnalată meningita cu bacteriemie
50. Despre Streptococcus pneumoniae, putem afirma:
1. Coloniile pot fi uneori beta-hemolitice
2. Este cel mai frecvent agent etiologic al pneumoniei lobare acute
3. Frotiul de pe medii lichide, de îmbogățire, evidențiază capsula
4. Are habitat strict uman
5. Există peste 220 de serotipuri, în funcție de antigenul capsular
6. Face parte dintre streptococii negrupabili
7. Are habitat uman și animal, portajul fiind mai mare la adulți
8. Determină mai mult de jumătate din otitele medii acute la copii
9. Nu este pretențios nutritiv
10. Figurează în primii trei agenţi etiologici majori ai meningitelor purulente,
meningita pneumococică având cel mai sever prognostic
51. Despre factorii de virulență ai Streptococcus pneumoniae și răspunsul imun din
infecțiile pneumococice, putem afirma:
1. Răspunsul imun secundar infecției nu are specificitate în funcție de tipul
antigenic al capsulei, fiind dirijat doar împotriva acizilor teichoici de perete
2. Neuraminidază degradează mucusul, afectând apărarea specific a gazdei
3. Pneumolizina are efect hemolitic, leucolitic și activează sistemul complement
4. IgA proteaza clivează IgA1, afectând apărarea specifică a mucoaselor
5. IgA proteaza clivează IgA1, afectând apărarea nespecifică a mucoaselor
6. Acidul lipoteichoic din perete promovează inflamația
7. Autolizina expune celulele gazdei la acțiunea neuraminidazei
8. CbpA este proteina A de legare a colicinei, fiind un marker util identificării prin
PCR
9. Capsula, cu rol antifagocitar, prezinta aproximativ 100 tipuri antigenice
10. Neuraminidază degradează mucusul, afectând apărarea nespecifică
52. Streptococcus pneumonia:
1. Determină otită medie și mastoidită
2. Se identifică prin testul de sensibilitate la bacitracină
3. Poate determina endocardită, meningită purulentă și bacteriemii (în
aproximativ 30% din cazurile de pneumonie)
4. Determină pneumonie lobară acută și acutizări al ebronșitei cronice
5. Poate determina peritonită la pacienți cu ascită sau la fetiţe
6. Se identifică prin testul de sensibilitate la cotrimoxazol
7. La examenul microscpic direct, dacă decontaminăm riguros sputa, nu mai
este nevoie să efectuăm scorul Q
8. Ag capsular poate fi detectat prin latex aglutinare doar în LCR
9. Este o bacterie condiționat patogenă
10. Numit și pneumococ, este rezistent la optochin
53. Despre tratamentul infecțiilor determinate de pneumococ, putem afirma:
1. In infecţii cu tulpini rezistente la penicilină, putem administra acid nalidixic
2. In infecţii cu tulpini rezistente la penicilină, putem administra: cefalospirine de
generația întâi
3. In infecţii cu tulpini rezistente la penicilină, putem administra: macrolide,
carbapeneme sau fluorochinolone de generația a 3-a
4. In infecţii cu tulpini rezistente la penicilină, putem administra fluorochinolone
de generația a 3-a (e.g., ceftriaxona, cefotaxima)
5. In infecţii cu tulpini rezistente la penicilină, putem administra colistin
6. Penicilina este antibioticul de elecţie în infecţii cu tulpini sensibile
7. In infecţii cu tulpini rezistente la penicilină, putem administra: vancomicină
sau linezolid
8. Rezistenţa pneumococului la penicilină este în creştere, fiind semnalată față
de beta-lactamine, macrolide, tetracicline sau cotrimoxazol
9. Mecanismul de rezstență la penicilină este prin producerea de
beta-lactamaze
10. In infecţii cu tulpini rezistente la penicilină, putem administra: cefalospirine de
generația a 20-a sau a 3-a
54. Care dintre următoarele afirmații sunt adevărate?
1. Majoritatea infecţiilor penumococice sunt endogene, la purtători
nazo-faringieni cu tulpini capsulate
2. Sursa de infecție pentru pneumococ o reprezintă purtătorii sănătoşi de tulpini
necapsulate
3. Există un vaccin conjugat 13/15-valent (cu Ag capsulare asociate cu
anatoxina difterică), care se administrează la copii până la 5 ani, pentru
prevenția infecțiilor penumococice și a difteriei
4. Există un vaccin polizaharidic 13/15-valent (cu Ag capsulare asociate cu
anatoxina tetanică), care se administrează la copii până la 5 ani, pentru
prevenția infecțiilor penumococice și a difteriei
5. Sursa de infecție pentru pneumococ o reprezintă purtătorii sănătoşi de tulpini
capsulate
6. Există un vaccin conjugat 23-valent
7. Există un vaccin conjugat 15/20-valent, indicat la vârstnici peste 65 ani și la
adulți cu factori de risc, pentru prevenția infecțiilor penumococice
8. Majoritatea infecţiilor pneumococice sunt exogene, la purtători nazo-faringieni
cu tulpini necapsulate
9. Există un vaccin polizaharat cu 23 de valențe pentru prevenția infecțiilor
pneumococice
10. Există un vaccin polizaharidic 15/20-valent, indicat la vârstnici peste 65 ani și
la adulți cu factori de risc, pentru prevenția infecțiilor penumococice
55. Despre streptococii orali, putem afirma:
1. Ca alternative terapeutice, putem utiliza macrolide sau cotrimixazol
2. Aceste grup de bacterii include mai multe specii ordonate în următoarele
grupe: anginosus, mitis, sanguinis, mutans și salivarius
3. Se mai numesc streptococi viridans
4. Majoritatea streptococilor orali izolați de la pacienți cu endocardită sunt
rezistenți la penicilină
5. Pot coloniza doar mucoasele
6. Sunt α-hemolitici și pretenţioşi nutritivi
7. Sunt α-hemolitici și nepretenţioşi nutritivi
8. Colonizează mucoasa orofaringeană, dar și alte mucoase (ex. intestinală,
genito-urinară, conjunctivală), sau tegumentul
9. Sunt implicați mai ales în etiologia endocarditelor subacute (pe valve lezate)
și în patogenia cariei dentare (S. mutans, S. sanguinis)
10. Sunt implicați mai ales în etiologia endocarditelor subacute (pe valve native)
și în patogenia cariei dentare (S. anginosus, S. salivarius)
56. Despre speciile din genul Enterococcus, putem afirma:
1. Sunt bacterii care supravieţuiesc perioade scurte de timp pe suprafeţe, fiind
sensibili la factorii de mediu
2. Formează doar colonii α hemolitice
3. Cele mai frecvente specii în medicina umană sunt E. faecalis și E. faecium
4. Sunt strict anaerobi
5. Sunt bacterii care supravieţuiesc perioade lungi pe suprafeţe
6. Pot colonizează mucoasa intestinală, genitourinară și ocazional, pe cea
faringiană
7. Cultivă între 10 și 35 °C
8. Cultivarea în prezenţa a 6.5% NaCl reprezintă un caracter diferenţial față de
streptococii de grup D, util în identificare
9. Prezintă antigen parietal de grup D (în clasificarea Lancefield)
10. Sunt diplococi gram-negativ, în "boabă de cafea"
57. Despre enterococi, putem afirma:
1. Sunt frecvent izolați din infecții asociate asistenței medicale
2. Grupa de risc pentru infecții enterococice îl reprezintă pacienţii cu spitalizări
prelungite, trataţi cu antibiotice cu spectru larg (cum ar fi cefalosporinele)
3. Sunt bacterii condiționat patogene
4. Pot determina infecții monobacteriene, cum ar fi: infecții intra-abdominale sau
infecţii ale plăgilor
5. Sunt bacterii strict patogene
6. Pot determina infecții polimicrobiene (împreună cu enterobacterii sau
anaerobi), cum ar fi: ITU, endocardita subacută, meningita sau bacteriemiile
7. Grupa de risc pentru infecții enterococice îl reprezintă pacienţii cu spitalizări
prelungite, trataţi cu antibiotice cu spectru larg (cum ar fi avibactamul)
8. Pot determina infecții monobacteriene, cum ar fi: ITU, endocardită subacută,
meningită sau bacteriemie
9. Pot determina infecții polimicrobiene (împreună cu enterobacterii sau
anaerobi), cum ar fi: infecții intra-abdominale sau infecţii ale plăgilor
10. Deoarece sunt bacterii care supravieţuiesc perioade scurte de timp pe
suprafeţe, fiind sensibili la factorii de mediu, nu sunt frecvent asociați cu
infecțiile de spital
58. Despre tratamentul infecțiilor determinate de enterococi, putem afirma:
1. Enterococii sunt natural rezistenți la majoritatea cefalosporinelor
2. Prezintă rezistență naturală de nivel jos la aminoglicozide
3. In endocardite se administrează asocierea sinergică între un glicopeptid
(etambutol) și aminoglicozide (cum ar fi daptomicina)
4. Pentru enterococi, penicilina are doar efect bacteriostatic
5. Tulpinile de E. faecium sunt frecvent sensibile la ampicilină
6. In endocardite se administrează asocierea sinergică între un beta-lactamic și
aminoglicozide (cum ar fi aztreonamul)
7. Enterococii sunt natural rezistenți la sulfamide
8. Rezistența la peniciline se datorează cel mai frecvent producerii de
beta-lactamaze și mai rar unei PLP modificate (PLP2a)
9. Enterococii sunt natural rezistenți la lincosamide (ex. clindamicină)
10. In ITU necomplicată administrăm netilmicină
1. Tulpinile de E. faecium sunt de obicei sensibile la asocierea
quinupristin/dalfopristin, spre deosebire de E. faecalis
2. Rezistența la vancomicină a enterococilor nu este îngrijorătoare, deoarece
genele de rezistență sunt cromozomale, deci netransferabile la alte bacterii
3. Rezistența pneumococului la peniciline se datorează unor PLP modificate
4. Pentru enterococi, rezistența de nivel înalt la aminoglicozide nu exclude
sinergismul cu agenți activi asupra peretelui celular
5. Majoritatea streptococilor orali izolați de la pacienți cu endocardită sunt
sensibili la penicilină
6. Pentru identificarea pneumococului putem utiliza reacția de umflare a
capsulei, cu specificitate de tip
7. Streptococii orali pot fi implicați ca bacterii oportuniste doar în etiologia cariei
dentare și a endocarditelor subacute
8. Tulpinile de E. faecium pot fi multirezistente la antibiotice (ex. ampicilină,
glicopeptide, aminoglicozide)
9. Pentru enterococii rezistenți la vancomicină, de tip Van B, aceștia sunt
rezistenți la vancomicină și teicoplanină
10. Pentru enterococii rezistenți la vancomicină, de tip Van A, aceștia sunt
rezistenți numai la vancomicină
1. RAA (reumatism articular acut) și GNA (glomerulonefrită acută) sunt infecții
streptococice tardive supurative
2. Toxina eritrogenă a S. pyogenes a fost evidenţiată la tulpini izolate de la
cazuri cu scarlatină şi şoc toxic streptococic
3. Scarlatina și erizipelul sunt infecții specifice determinate de S. pyogenes
4. Pentru identificarea S. agalactiae utilizăm testul de sensibilitate la optochin și
testul de bilioliza
5. Streptolizina S, a S. pyogens este neantigenică, oxigen-stabilă și este
responsabilă de caracterul hemolitic al coloniilor dezvoltate în condiţii aerobe
6. Impetigo, numit popular “bube dulci” este semnalat mai ales la copii între 2-5
ani și poate fi determinat doar de S. pyogenes
7. Titrul Ac anti- SLO este util în diagnosticul complicațiilor post-streptococice
nesupurative, cum ar fi RAA
8. Scarlatina și erizipelul sunt infecții nespecifice determinate de S. gallolyticus
9. Ac anti-streptolizină O (SLO) protejează faţă de eritemul scarlatinos
10. Streptolizina O (SLO), a S. pyogenes este antigenică, inhibată reversibil de
prezenţa O2, are efect litic faţă de numeroase tipuri de celule eucariote,
inclusiv hematii
61. Care dintre următoarele enunțuri despre speciile genului Neisseria sunt adevărate:
1. Sunt bacterii aerobe
2. Sunt bacterii gram-negative
3. Sunt cocobacili asezați în perechi
5. Sunt diplococi cu feţele adiacente aplatizate
7. Sunt bacterii cu tendinţă de a rezista la decolorarea cu etanol-acetonă
8. Sunt bacterii cu tendinţă de a rezista la decolorarea cu etanol-acid clorhidric
10. Sunt bacterii anaerobe
62. Care dintre următoarele enunțuri despre speciile genului Neisseria sunt adevărate:
1. Toate speciile genului Neisseria cultivă pe agar chocolat
2. Meningococul este o bacterie facultativ intracelulară
3. Neisseria gonorrhoeae este o specie strict patogenă
4. Neisseriile sunt bacterii rezistente în mediul extern
5. Neisseria meningitidis este o specie patogenă doar pentru om
6. Gonococul este o specie nepretențioasă nutritiv
7. Gonococul poate determina infecții asimptomatice
8. Toate speciile genului Neisseria sunt pretențioase nutritiv
9. Meningococul produce infecţii doar la gazda imunocompromisă
10. Toate speciile genului Neisseria sunt oportuniste
63. Neisseria gonorrhoeae:
1. A dezvoltat rezistență la penicilină
2. Femeile pot fi purtători sănătoși de gonococ
3. Supraviețuiește în citoplasma neutrofilelor
4. Determină co-infecții cu Treponema pallidum
5. Fermentează glucoza
6. Ciprofloxacin este antibiotic de primă alegere în tratamentul gonoreei
7. Este o specie rezistentă în mediul extern
8. Este o specie pretențioasă nutritiv
9. Determină infecții asimptomatice la femei
10. Cultivă pe geloză nutritivă
1. Femeile pot fi purtători sănătoși de gonococ
2. Tratamentul de primo-intenție este ciprofloxacin
3. Determină conjunctivită
4. Se transmite prin contact sexual
5. Este o bacterie rezistentă la temperaturi scăzute
7. Determină artrită supurată
8. Determină vaginită la femei
9. Determină angină
10. Barbații pot fi purtători sănătoși de gonococ
1. Determină endocervicită
2. Infecția poate fi prevenită prin vaccinare
3. Se atașeză la celulele epiteliale cu ajutorul pilinei și a proteinei Opa
4. Este o bacterie stabilă antigenic
5. Imunitatea este asigurată de anticorpi anti-capsulari
6. Prezintă o porină care inhibă formarea fagolizosomului
7. Chimioprofilaxia se face cu ciprofloxacin
8. Este o bacterie pretențioasă nutritiv
9. Determină perihepatită
10. Efectuarea hemoculturii este standardul de aur în diagnosticul infecției
66. Despre infecția determinată de Neisseria gonorrhoeae putem afirma:
1. Infecția asimptomatică este mai frecventă la femei
2. Spectinomicina reprezintă antibioterapia de rezervă
3. La bărbații cu uretrită purulentă, examenul microscopic al frotiului din puroi
uretral este sensibil și specific pentru diagnosticul gonoreei
4. Ceftriaxona este tratamentul de primă alegere
5. Infecția poate fi prevenită prin vaccinare
6. Standardul de aur în diagnosticul gonoreei este cultura exsudatului de la locul
infecției
7. Hemoculturile sunt pozitive la majoritatea pacienților cu infecție diseminată
8. La femeile cu endocervicită, examenul microscopic al frotiului din secreție
endocervicală este sensibil și specific pentru diagnosticul gonoreei
9. Ciprofloxacina este tratamentul de primă alegere
10. Bărbații pot fi purtători sănătoși
1. Determină vaginită la femeie
2. Determină ophtalmia neonatorum
3. Este o bacterie facultativ intracelulară
4. Este natural rezistent la ceftriaxonă
5. Aparține microbiotei indigene a tractului genital masculin
6. Purtătorii sănătoși de gonococ sunt sursă de infecție
7. Determină salpingită
8. Este un diplococ gram negativ, oxidază pozitiv
9. Determină infecții diseminate la persoane cu deficit de complement seric
10. Chimioprofilaxia infecției se face cu penicilină
68. Neisseria gonorrhoeae prezintă următorii factori de virulență:
1. Proteina Por
2. Proteina Rmp
3. Proteaza IgA1
4. Proteine ale membranei externe
5. Acizi teicoici
6. Proteina Opa
7. Capsulă lipoproteică
8. Capsulă polizaharidică
9. Pilina
10. Lipopolizaharidul
1. Este carboxifil
2. Este sensibil la lincomicină
3. Crește pe agar sânge
4. Crește pe agar chocolat
5. Crește pe mediul Thayer–Martin
6. Este microaerofil
7. Este diplococ gram negativ
8. Oxidează glucoza
9. Oxidează galactoza
10. Este sensibil la vancomicină
70. Neisseria meningitidis:
1. Penicilina este antibiotic de primă intenție în tratamentul infecțiilor
meningococice
2. Ciprofloxacin este antibiotic de primă intenție în tratamentul infecțiilor
meningococice
3. Prezența pe mucoase are întotdeauna semnificaţie patologică
4. Este o bacterie fragilă în mediul extern
5. Este unul dintre principalii agenţi etiologici ai meningitelor purulente
6. Nu există purtători sănătoși de meningococ
7. Poate coloniza mucoasa nazo-faringiană
8. Determină sindromul Waterhouse Friderichsen
9. Antibioticul de elecţie în tratamentul infecţiilor meningococice este ceftriaxona
71. Care dintre următoarele enunțuri sunt adevărate?
1. Neisseriile nepretențioase nutritiv pot determina pneumonie și osteomielită
2. Meningococul și gonococul sunt bacterii pretențioase nutritiv
3. Chimioprofilaxia gonoreei se face cu ciprofloxacin
4. Gonoreea poate fi prevenită prin vaccinare
5. Toate speciile genului Neisseria sunt oportuniste
6. Chimioprofilaxia infecției meningococice se face cu rifampicină
7. Neisseria mucosa determină endocardită subacută și meningită
8. Infecția meningococică poate fi prevenită prin vaccinare
9. Majoritatea neisseriilor nepretențioase nutritiv sunt rezistente la penicilină
10. Rezistența neisseriilor la penicilină este datorată sintezei de beta-lactamaze
cu spectru extins
72. Neisseria meningitidis:
1. Este o bacterie microaerofilă
2. Este diplococ “în boabă de cafea”
3. Este o bacterie gram pozitivă
4. Supraviețuiește intracelular în citoplasma celulei epiteliale
5. Este rezistentă la refrigerare
7. Crește pe agar sânge
8. Este o bacterie strict anaerobă
9. Crește pe agar chocolat
10. Este o bacterie carboxifilă
73. Neisseria meningitidis are următorii factori de virulență:
1. Capsula polizaharidică
2. Capsula lipoproteică
3. IgA proteaza
4. Pilii
5. Proteina Rmp
6. Capacitatea de a supraviețui în citoplasma fagocitelor
7. Proteina Por
8. Proteina Opa
9. Lipooligozaharidul
10. Proteina Oma
1. Meningococul este principalul agent etiologic al meningitelor la nou-născut și
sugar
2. Majoritatea infecțiilor determinate de meningococ sunt asimptomatice
3. În meningita meningococică netratată mortalitatea este aproape 100%
4. În Europa predomină tulpinile de meningococ de grup A
5. Imunitatea în infecția meningococică este asigurată de anticorpii specifici
împotriva capsulei polizaharidice şi a altor antigene bacteriene
6. În meningita meningococică tratamentul de primă intenție este ciprofloxacin
7. În meningita meningococică tratamentul de primă intenție este rifampicina
8. Meningita meningococică survine la 1 din 1000 persoane infectate cu
meningococ
9. Vaccinul conjugat (polizaharide capsulare) asigură protecție contra
meningococului de grup B
10. Meningococul poate determina sindrom Waterhouse-Friderichsen
75. Neisseria meningitidis determină:
1. Artrită septică
2. Pneumonie lobară post infecție virală
3. Sindromul Fitz – Hugh - Curtis
4. Conjunctivită purulentă
5. Meningită la nou nascut și sugar
6. Pericardită
7. Infecție pelvină
8. Rinofaringită
9. Otită medie
10. Infecții de tract urinar
76. Speciile genului Moraxella:
1. Sunt diplococi lanceolați gram negativi
2. Sunt cocobacili gram negativi
3. Habitează mucoasele căilor respiratorii superioare doar la animale
4. Fermentează zaharurile
5. Sunt bacterii catalază negativ
6. Sunt bacterii aerobe
7. Nu prezintă capsulă
8. Sunt oxidază pozitive
77. Moraxella catarrhalis:
1. Este al treilea agent etiologic al otitei medii după S.pneumoniae şi
H.influenzae
2. Fermenteaza maltoza
4. Este sensibilă la peniciline de biosinteză
5. Este cocobacil așezat în perechi
6. Crește doar pe geloză chocolat
7. Determină faringită
8. Determină tuse convulsivă
9. Poate determina meningită
10. Aparține microbiotei indigene a căilor respiratorii superioare
78. Moraxella catarrhalis:
1. Este oxidază negativ
4. Este catalază negativ
6. Este sensibilă la penicilină
7. Prezintă o capsulă polizaharidică
8. Este al treilea agent etiologic al sinuzitei acute după S.pneumoniae şi
H.influenzae
9. Poate determina osteomielită
10. Fermenteaza glucoza
1. Majoritatea speciilor genului Moraxella sunt pretențioase nutritiv
2. Tratamentul de prima intenție în meningita meningococică este penicilina
3. Meningococul este o bacterie nepretențioasă nutritiv
4. Profilaxia infecției meningococice se face cu vaccin conjugat (polizaharid
capsular)
5. Prezența meningococului pe mucoase are întotdeauna semnificaţie
patologică
6. Gonococul poate determina artrită septică
7. Moraxella catarrhalis poate determina meningită
8. Chimioprofilaxia gonoreei se face cu ciprofloxacin
9. Tratamentul infecțiilor produse de Moraxella catarrhalis se face cu
amoxicilină-acid clavulanic
10. Neisseriile sunt bacterii oxidază negative
1. Moraxella catarrhalis poate determina faringită acută
2. Neiseriile sunt bacterii facultativ anaerobe
3. Neisseriile sunt bacterii rezistente în mediul extern
4. Gonococul este o bacterie nepretențioasă nutritiv
5. Moraxella catarrhalis este o bacterie nepretențioasă nutritiv
6. Meningococul poate determina artrită septică
7. Gonococul determină ophtalmia neonatorum
8. Profilaxia infecției meningococice de grup B se face cu vaccin bazat pe
proteine subcapsulare
9. 90% dintre tulpinile de Moraxella catarrhalis produc penicilinază
10. Meningococul determină sindromul Fitz – Hugh - Curtis
81. Sunt cocobacili Gram- negativi:
1. Corynebacterium diphtheriae
2. Brucella melitensis
3. Clostridium tetani
4. Legionella pneumophila
5. Listeria monocytogenes
6. Pasteurella multocida
7. Bordetella pertusis
8. Erysipelothrix rhusiopathiae
9. Bacillus anthracis
10. Francisella tularensis
82. Despre Haemophilus influenzae, putem afirma:
1. Incidența serotipului f este în scădere
2. Sunt bacili scurți (cocobacili) Gram-negativi, fini, frecvent polimorfi
3. Ampicilina poate fi folosită ca antibioterapie de primointenție (80% dintre
tulpini sunt sensibile)
4. Este foarte rezistent la temperaturi scăzute
5. Se transmite aerogen prin picături Flügge
6. Tratamentul de elecție al infecțiilor invazive (meningite, sepsis) se realizează
cu colistin
7. Capsula (PRP) este factorul de virulenţă cel mai important
8. Necesită pentru creștere medii de cultură ce conțin factorii X (hemina) și V
(NAD)
9. Produce pigmenți difuzibili: piocianina (verde-albastru) și pioverdina
(verde-galben fluorescent)
10. Tipul b (Hib) este cel mai virulent
83. Despre Haemophilus influenzae, putem afirma:
1. Tulpinile necapsulate sunt mai puțin virulente
2. Incidența infecțiilor severe invazive cu Hib a scăzut dramatic după
introducerea vaccinării Hib
3. Sunt bacili Gram- pozitivi mari, cu extremităţile tăiate drept
4. Chimioprofilaxia după expunere se realizează cu izoniazidă
5. Tulpinile necapsulate colonizează căile respiratorii superioare
6. Produce ca bacterie oportunistă infecţii comunitare în sfera ORL, la copii şi
adulţi (otită medie acută, sinuzită, conjunctivită)
7. Majoritatea infecțiilor sunt produse de tulpini capsulate
8. Cele mai rare infecții sunt sub 1 an și peste 65 ani
9. Este agentul etiologic al tusei convulsive
10. În infecţii respiratorii se folosește o beta-lactamină rezistentă la
beta-lactamaze (ampicilina&sulbactam)
84. Din grupul HACEK fac parte:
1. Kingella kingae
2. Stenotrophomonas maltophilia
3. Cardiobacterium hominis
4. Aggregatibacter actinomicemtemcomitans
5. Acinetobacter baumannii
6. Burkholderia cepacia
7. Eikenella corrodens
8. Acinetobacter haemolyticus
9. Haemophilus parainfluenzae
10. Burkholderia pseudomallei
85. Despre grupul HACEK putem afirma:
1. Pentru terapia de primointenție a endocarditei HACEK se preferă etambutol
2. Poduc endocardite infecţioase ale valvelor cardiace native sau protezate
3. Sunt cocobacili Gram negativi
4. Sunt bacilli Gram negativi încurbați “în virgulă”
5. Peste jumătate dintre endocarditele infecțioase produse de grupul HACEK
sunt asociate cu diferite patologii oculare
6. Sunt pretenţioşi nutritiv (agar chocolat) cu creştere relativ lentă (48-72 h)
7. Se pot identifica prin MALDI-TOF
8. Determină frecvent diaree
9. Pentru terapia de primointenție a endocarditei HACEK se preferă ceftriaxona
10. Colonizează rar orofaringele
86. Despre Bordetella pertussis, putem afirma:
1. Este agentul etiologic al botulismului infantil
2. Pentru terapie, eritromicina este antibioticul de elecţie, administrată cât mai
precoce
3. Pentru terapie, ceftriaxona este antibioticul de elecţie, administrată cât mai
precoce
4. Profilaxia specifică se realizează cu trivaccin DTaP
5. Determină frecvent infecții de tract urinar la pacienții vărstnici, imunodeprimați
6. Sunt mici cocobacili gram-negativi, izolaţi sau în perechi, uneori pleomorfi
7. Este agentul etiologic al tusei convulsive
8. Este un patogen al tractului urinar
9. Cultivă lent (3-4 zile) la 37°C, pe medii îmbogățite, speciale
10. Cultivă rapid (3-4 ore) la 37°C, pe medii îmbogățite, speciale
87. Referitor la tusea convulsivă, putem afirma:
1. Agentul etiologic este Brucella melitensis
2. În stadiul cataral bolnavii sunt foarte contagioşi
3. Simptomatologia bolii prezintă patru stadii
4. Se transmite la om prin intermediul puricelui de șobolan
5. În stadiul convulsiv bolnavii prezintă diaree și macule roz pe tegumentul
abdominal
6. Este o infecţie specifică omului cu transmitererespiratorie
7. Simptomatologia bolii prezintă 3 stadii și infecția este deosebit de gravă la
sugari
8. Perioada de incubație este de 2 zile
9. Agentul etiologic este Bordetella pertussis
10. În stadiul convulsiv bolnavii prezintă tuse spasmodică cu cianoză, vărsături,
convulsii, congestie conjunctivală
88. Despre genul Bordetella, putem afirma:
1. Sunt bacterii imobile sau mobile prin flageli peritrichi
2. Sunt mici cocobacili gram-negativi
4. B.bronchiseptica, B.holmesii, B. hinzii sunt specii prezente numai la om si
sunt capabile să determine infecţii oportuniste respiratorii sau sistemice
5. Sunt oxidază pozitivi
6. Sunt catalază pozitivi
7. Sunt bacterii sporulate
8. Sunt bacterii pretenţioase nutritiv
9. B. pertusis este prezentă numai la animale
10. B. parapertussis este prezentă numai la animale
89. Despre factorii de virulenta ai bacteriei Bordetella pertusis, putem afirma:
1. Toxina pertussis (tip A-B) scade sensibilitatea la histamină şi endotoxină
2. Hemaglutinina filamentoasă deprimă răspunsul imun umoral şi celular
3. Toxina pertussis (tip A-B) are rol în adezivitate
4. Citotoxina traheală are efecte ciliostatice şi cilionecrotice
5. LPS are rol in adezivitate si determina efecte sistemice
6. Adenilatciclaza calmodulin-dependentă stimulează funcţiile celulelor
fagocitare
7. LPS contribuie la lezarea epiteliului respirator
8. Hemaglutinina filamentoasă perfectează aderenţa la celulele epiteliului ciliat
respirator
9. Adenilatciclaza calmodulin-dependentă stimulează secreţia de mucus
10. Toxina pertussis (tip A-B) inhiba secreţia de insulină
90. Despre bacteriile din genul Brucella, putem afirma:
1. Sunt patogeni stricți umani
2. Pasteurizarea laptelui le omoară
3. Prezintă rezistență naturală la doxiciclină și streptomicină
4. Sunt cocobacili gram-negativi fini
5. Sunt bacili gram- pozitivi sporulați
6. Prezintă rezistență naturală la doxiciclină și rifampicină
7. Cultivă dificil pe medii îmbogăţite
8. B. melitensis deţine cel mai înalt potenţial de patogenitate şi de infecţiozitate
pentru om
9. Sunt patogeni primari ai animalelor
10. Cele mai severe infecții sunt determinate de B. abortus şi B. suis
91. Referitor la bruceloză, putem afirma:
1. Imunitatea celulară joacă rolul principal în vindecare
2. Examenul serologic este indicat doar în stadiul acut
3. Pentru terapia de primă intenție se preferă doxiciclină +
rifampicină/streptomicină timp de 6 săptămâni
4. Reacția de aglutinare (R. Wright) este utilă în stadiul cronic
5. Examenul bacterioscopic (chiar şi prin IF) este, de regulă, pozitiv
6. Pentru terapia de primă intenție se preferă levofloxacina
7. Diagnosticul de laborator se bazează pe cultivare și/sau examen serologic
8. Este o zoonoză
9. Pentru terapia de primă intenție se preferă ceftriaxona
10. Infecția se mai numește și febră de Malta
92. Referitor la diagnosticul serologic din infecțiile determinate de bacteriile din genul
Brucella, putem afirma:
1. Nu apar niciodata reacții pozitive după infecţii acute sau după vaccinare
2. Reacția de aglutinare (R. Wright) este utilă în stadiul acut şi în puseele de
acutizare
3. Sunt necesare 2 probe de ser (I, în primele 7 zile de la debut, și II, după 2-4
luni)
4. În infecţia latentă IgM persistă la titruri mari
5. În infecţia latentă IgM persistă la titruri mici
6. Este indicat doar în stadiul acut și subacut
7. Se poate utiliza testul de microaglutinare (Brucella microagglutination test,
BMAT)
8. Persistența sau o nouă creștere a titrului IgG semnifică infecție cronică sau
acutizarea formei cronice
9. Detectează anticorpi anti-B. abortus, B. melitensis sau B. suis
10. Ac IgM apar tardiv în stadiul acut
93. Despre tratamentul infectiilor determinate de Brucella spp., putem afirma:
1. Tratamentul de primo-intenție este: doxiciclină + rifampicină/streptomicină
timp de 6 săptămâni
2. Streptomicina si rifampicina sunt antibiotice active cu rată scăzută de recidivă
3. Tratamentul de prima intenție în infecțiile severe se realizează cu
metronidazol
4. Bacteria este natural rezistentă la aminoglicozide
5. Bacteria este natural rezistentă la cotrimoxazol
6. Doxiciclină si gentamicina sunt antibiotice active cu rată scăzută de recidivă
7. În terapie nu putem utiliza streptomicina, bacteria fiind natural rezistentă
8. Recăderile sunt posibile datorită parazitismului intracelular
9. In tratament putem utiliza colistin
10. Recăderile sunt posibile datorită caracterului granulomatos al leziunilor
94. Despre Pasteurella multocida,putem afirma:
1. Pe mediul geloza- sânge coloniile sunt mari și pot avea uneori un luciu
metalic
2. Capsula și citotoxina dermonecrotică reprezintă factorii de patogenitate
3. Sunt bacili gram-pozitivi, dispuși în palisade, sub forma literei V sau în lanțuri
4. Determină gastrita cronică antrală
5. Este agentul etiologic al pestei
6. Prezintă 5 tipuri capsulare: A, B, C, D, E
8. Infecția la om este frecvent asociată cu mușcătura sau zgârietura de animal
(mai ales pisică, câine)
9. Prezintă rezistență naturală la peniciline
10. Sunt mici cocobacili gram-negativi, uneori capsulaţi, colorați bipolar
95. Despre Francisella tularensis,putem afirma:
1. Pentru transmiterea pe cale respiratorie sau cutanată doza infectantă este de
10-50 UFC
2. Produce pigmenți difuzibili (piocianina, pioverdina)
3. Sunt cocobacili gram-negativi, polimorfi
4. Se poate transmite prin manipularea animalelor bolnave sau moarte
5. Cultivă pe agar TCBS
6. Se poate transmite prin ciupitura de insecte (căpușe)
7. Cultiva pe mediul Thayer Martin
8. Sunt bacili gram- negativi încurbați, “în virgulă”
9. Este considerată o potențială armă biologică
10. Este o spirochetă
96. Despre tratamentul infecțiilor determinate de Francisella tularensis, putem afirma:
1. Meropenemul este antibioticul de elecție
2. Bacteria este natural rezistentă la aminoglicozide
3. Bacteria este natural rezistentă la tetraciclină
4. Se realizează doar antibiograma calitativă
5. Este necesară antibiogramă cantitativă pentru determinarea CMI
6. În terapie putem utiliza amikacina
7. În terapie putem utiliza tetraciclina
8. Streptomicina este antibioticul de elecție
9. În terapie putem utiliza gentamicina
10. Piperacilina este antibioticul de elecție
97. Referitor la tularemie, putem afirma:
1. Este o zoonoză
2. Vancomicina este antibioticul de elecție
3. Streptomicina este antibioticul de elecție
4. Simptomul principal este pruritul
5. Perioada de incubație este de 4-6 zile
6. Pentru transmiterea pe cale respiratorie sau cutanată doza infectantă este de
100-500 UFC
7. Cultivarea are sensibilitate scăzută și risc mare pentru personalul de laborator
8. Diagnosticul serologic este cel mai utilizat
9. Pentru terapia de primă intenție se preferă cefalosporine de generația a 3-a
10. Infecția se mai numește și morva
98. Despre Legionella pneumophila,putem afirma:
1. Determină melioidoza
2. Sunt bacili gram- negativi subțiri, pleomorfi, slab coloraţi, cu capetele ascuţite
3. Determină febra de Pontiac, febră fără pneumonie
4. Este implicată în apariţia cariilor dentare
5. Sunt coci Gram pozitivi dispuşi izolat, în diplo, ocazional în scurte lanţuri şi
caracteristic în grămezi neregulate
6. Se transmitere respirator, prin aerosoli
7. Este capabilă de replicare în macrofage alveolare (și amoebe, în natură)
8. Se transmite enteral (apă de băut sau alimente contaminate)
9. Posedă un perete de tip Gram-pozitiv, care este bogat în acizi graşi
10. Supravietuieste in apa de robinet la 4°C timp de 1 an
99. Diagnosticul de laborator a infecției cu Legionella pneumophila, include:
1. Cultivare spută pe mediul Lowenstein-Jensen
2. Microscopie (frotiu Gram)
3. Cultivare spută pe mediul Tinsdale
4. Cultivare urină pe mediul Löeffler
5. Teste biochimice (TSI, MIU)
6. PCR (urină, LBA, ser)
7. Microscopie (frotiu Macchiavello )
8. IFD
9. Detectarea Ag L. pneumophila (serogrup 1) în lichid pleural și urină
10. Cultivare spută pe medii speciale care conţin cărbune activat, extract de
levură şi factori stimulatori ai creşterii
100. Despre Gardnerella vaginalis,putem afirma:
1. La persoanele simptomatice se administrează Metronidazol
2. Unele femei sunt colonizate cu Gardnerella vaginalis
3. Este o bacterie filamentoasă foarte subţire cu extremităţi efilate, cu aspect
helicoidal și spire regulate
4. Sunt cocobacili Gram-negativ/Gram-variabil, necapsulați, nesporulați
5. Pe mediul geloză-sânge coloniile sunt de tip S, de culoare roșie
6. Habitează vaginul femeii adulte, la vârsta procreerii
7. Este dependentă de prezenţa în mediu a factorilor X şi V
8. Cultivă în “văluri concentrice” pe medii neselective
9. Pe mediul Tinsdale formează colonii negre, înconjurate de un halou brun
10. Participă în etiologia vaginozei, frecvent asociat altor bacterii, anaerobi stricți
101. Despre bacteriile din ordinul Enterobacterales, putem afirma:
1. Cea mai specifică metodă de identificare este reacția de aglutinare pe lamă
2. Pentru a le diferenția, în lactozo-poztiv și negativ, în primo-cultură, utilizăm
medii selective și diferențiale, când produsul patologic provine din zone
normal colonizate
medii selective și diferențiale, când produsul patologic provine din zone
normal sterile
4. Sunt bacili gram-negativi, nesporulați, mobili sau imobili, facultativ anaerobi,
pretenţioşi nutritiv și majoritatea fermentează glucoza, cu sau fără gaz
5. Pentru a le diferenția, în lactozo-pozitiv și negativ, în primo-cultură, utilizăm
medii diferențiale, când produsul patologic provine din zone normal sterile
6. Unele specii sunt lactozo-pozitive și sunt numite, coliformi (ex. Salmonella,
Shigella și Yersinia), alte specii sunt lactozo-negative (ex. E. coli, K.
pneumoniae)
7. Unele specii sunt lactozo-pozitive și sunt numite, coliformi (ex. E. coli, K.
pneumoniae), alte specii sunt lactozo-negative (ex. Salmonella, Shigella și
Yersinia)
8. Sunt bacili gram-negativi, nesporulați, mobili sau imobili, facultativ anaerobi,
nepretenţioşi nutritiv și fermentează glucoza, cu sau fără gaz
medii diferențiale, când produsul patologic provine din zone normal colonizate
10. Testele de triaj biochimic necesită confirmarea prin reacții antigen-anticorp
(ex. reacția de aglutinar epe lamă)
102. Despre factorii de virulență și rezistența la antibiotice ai bacteriillor din ordinul
Enterobacterales, putem afirma:
1. Sistemul de secreție de tip III facilitează transferul genelor de rezistență la
antibiotice
2. Antigenul capsular de virulență al Salmonella Typhi este Ag Vi
3. Genele de rezistență la antibiotice sunt cel mai frecvent codificate plasmidic și
transferate între bacterii, prin transformare
4. Unele tulpini pot fi capsulate
5. Genele de rezistență la antibiotice sunt cel mai frecvent codificate plasmidic și
transferate între bacterii, prin conjugare
6. Lipidul A, mai este denumit și exotoxină
7. Unele tulpini produc enzime, BLSE, care înseamnă inducerea rezistenței la
macrolide și carbapeneme
8. Sistemul de secreție de tip III facilitează transferul factorilor de virulență
bacterieni în celulele gazdă vizate
9. Capsula K1 a E. coli, seamănă cu cea a meningococilor de grup C
10. Lipidul A este numit și endotoxină
103. Despre testele de identificare ale bacteriilor din ordinul Enterobacterales, putem
afirma:
1. Printre testele moleculare de identificare se numără și secvențierea genelor
de rezistență la antibiotice
2. Identificarea definitivă a speciei presupune teste moleculare (pentru tulpini
dificil de identificat sau rare)
3. Printre testele moleculare de identificare se numără și secvențierea întregului
genom
4. Identificarea prezumptivă se face pe baza testului de fermentare a glucozei și
a testului oxidază negativ
5. Identificarea speciei presupune doar examenul microscopic și examinarea
coloniilor pe medii diferențialeIdentificarea antigenică a bacteriilor presupune
efectuarea reacției de fixare a complementului
6. Identificarea prezumptivă a speciei presupune teste de biologie moleculară
7. Identificarea definitivă a speciei presupune teste biochimice (de rutină)
8. Identificarea speciei presupune teste biochimice (TSI, MIU)
9. Identificarea prezumptivă se face pe baza testului de fermentare a sucrozei și
a testului de sensibilitate la bacitracină
10. Printre testele moleculare de identificare se numără și secvențierea genelor
care codifică factori de virulență
104. Despre E. coli, putem afirma:
1. Fiind un bacil Gram-negativ este foarte rezistent în mediul extern
2. Determină mai frecvent infecții endogene
3. Fiind sensibil în mediu extern, reprezintă indicatorul fecal de contaminare al
apei
4. In infecțiile exogene intervin suplimentar unii factori de virulență (adezine și
exotoxine gene plasmidice sau profagice)
5. Patotipurile diareegene, ETEC, EPEC și EAEC au ca sediu de acțiune
intestinul gros
6. Este rar prezent în flora normală a colonului
7. EAEC, însemană E. coli entero agresivă
8. Este un bacil Gram-negativ care fermentează lactoza
9. Este un bacil Gram-negativ fermentativ
10. Sindromul hemolitic uremic apare ca și complicație în diareea determinată de
patotipul EPEC
105. În diagnosticul infecțiilor diareigene determinate de E. coli, putem utiliza:
1. Ca metode imunologice, putem utiliza detecția de enterotoxine termostabile,
în diareea asociată ETEC
2. TSI, înseamnă trei săruri și indol
3. Standardul de aur în diagnosticul bolii diareice este testul de aglutinare pe
lamă, pentru precizarea grupului antigenic (Ag O)
4. In identificare, Ag H, clasifică enterobacteriile în grupe antigenice
5. Ca metode imunologice, putem utiliza detecția de enterotoxine termolabile, în
diareea asociată ETEC
6. Screening-ul pentru O157:H7 se realizează pe mediul agar McConkey cu
sorbitol
7. Identificarea preliminară prin teste biochimice, cum ar fi TSI și MIU
8. Detecția acizilor nucleici (utilizând multiplex enteric) este considerat
standardul de aur în diagnostic (sunt tehnici moleculare de identificare a
genelor care codifică factorii de patogenitate)
9. Izolarea pe medii de îmbogățire, cu subcultivare pe medii selective și
diferențiale
10. Nu este utilă însămânțarea pe medii de îmbogățire, deoarece întotdeauna
izolăm tulpina infectantă pe medii îmbogățite
106. Despre E. coli uropatogen, implicat în infecții de tract urinar (ITU), putem afirma:
1. Tulpinile implicate în ITU prezintă ca factori de patogenitate adezine
(pili/fimbrii P), care aderă specific de antigenul de grup sanguin P și
hemolizină HlyA (alpha-haemolysin)
2. Infecţiile urinare înalte pot evolua bacteriemic
3. Piuria, înseamnă evidențierea unui leucocit, la 10 câmpuri, cu putere de
mărire 100
4. Pentru diagnosticul ITU este suficient să punem în evidență prezența
bacteriei în cantitate mai mare de 106
5. Determină 70-80 % din infecţiile urinare necomplicate
6. Pentru diagnosticul ITU este suficient să punem în evidență prezența
bacteriei în cantitate mai mare de 105
7. In tratamentul de primo-intenție al ITU necomplicate, recurgem la
nitrofurantoin sau la fosfomicină, cu administrare orală
8. In tratamentul de primo-intenție al ITU necomplicate, recurgem la ceftriaxonă
9. În ITU este necesară evidențierea piuriei și a bacteriuriei semnificative
10. In tratamentul de primo-intenție al ITU necomplicate, recurgem la colistin
107. Despre patotipul bacteriemic al E. coli, putem afirma:
1. Ag K1 al E. coli se poate identifica ușor prin imunohistochimie
2. In meningita nou-născutului, în absenţa Ac IgG specifici materni (care nu
traversează placenta) se asociează recunoaşterea ca self a AgK1 (care
seamănă cu propriile glicopeptide cerebrale)
3. In meningita nou-născutului, în absenţa Ac IgM specifici materni (care nu
seamănă cu propriile glicopeptide cerebrale)
4. E. coli K1 poate produce meningite neonatale, la sugarii cu vârsta sub 1 an
5. In meningita nou-născutului, în absenţa Ac IgM specifici materni (care nu
seamănă cu propriile structuri de suprafață, de la nivelul mucoasei nazale)
6. Acest tip, este identic cu antigenul capsular al N. meningitidis grup B
7. E. coli K1 poate coloniza mucoasa vaginală a mamei şi paote contamina la
naştere nou-născutul.
8. E. coli K1 poate produce meningite neonatale, la sugarii cu vârsta sub 1 lună
9. Meningita la nou-născut survine ărin migrarea baceriei din naso-faringe
10. Antigenul capsular K1 constituie factorul major de patogenitate
108. Despre Genul Salmonella, putem afirma:
1. Există >200 de serotipuri de Salmonella (pe baza antigenelor O și H)
2. Sunt bacterii lactozo-negative, producătoare de H2S
3. Există >2600 de serotipuri de Salmonella (pe baza antigenelor O și H)
4. In ultima clasificare a genului s-au descris 2 specii: S. enterica și S. bongori
5. Sunt bacterii lactozo-negative, neproducătoare de H2S
6. Salmonella enterica este singura specie izolată de la om
7. S. enterica prezintă 16 subspecii
8. S. enterica, subspecia enterica, determină marea majoritate a infecţiilor la om
9. In noua clasificare, denumirea speciilor se scrie cu literă mare și italic
10. In ultima clasificare a genului s-au descris 2 specii: S. enteritidis și S.
bongolitica
109. Despre Salmonella Typhi, putem afirma:
1. Pentru diagnosticul bacteriologic direct al febrei enterice recoltăm în
săptămână a 2-a de boală, sânge, pentru hemocultură
2. In febra tifoidă (numită și enterică), doza infectantă este de 105-106 UFC
3. Pentru diagnosticul bacteriologic direct al febrei enterice recoltăm în prima
săptămână de boală mateii fecale
4. Prezența S. Typhi în urină semnifică întodeauna infecție acută
5. Atașarea bacteriei are loc la nivelul mucoasei intestinului subțire
6. In febra tifoidă (numită și enterică), doza infectantă este de 102-103 UFC
7. Ag capsular Vi al S.Typhi are proprietăţi antifagocitare
8. Este o bacterie facultativ intracelulară, care supraviețuiește în fagocite prin
inhibarea fuzionării fago-lizozomale
9. Bacteria invadează intestinul la nivelul celulelor M, de la nivelul plăcilor Peyer
și al enterocitelor
10. Atașarea bacteriei are loc la nivelul mucoasei intestinului gros
110. Despre serotipurile non-tifoidice de Salmonella, putem afirma:
1. Sursa de infecție este doar omul
2. In infecțiile determinate de acestea, doza infectantă este de 106-108 UFC
3. La unele grupe de risc, secundar bacteriemiei, pot surveni: meningita,
osteomielita, endocardita sau artrita
4. In infecțiile determinate de acestea, doza infectantă este de 103-104 UFC
5. Gastroenterita acută asociată acestora apare la 5-6 zile, după consumul de
alimente sau apă contaminate
6. In gastroenterita acută asociată acestora, bacteriemia poate surveni la sugari,
vârstnici sau la imunosupresaţi
7. Simptomele de gastroenterită pot persista timp de 2 până la 7 zile înainte de
dispariția lor spontană
8. Cei mai afectați de aceste infecții sunt adulții tineri
9. Gastroenterita acută asociată acestora apare la 6-48 de ore, după consumul
de alimente sau apă contaminate
10. Simptomele de gastroenterită pot persista timp de 2 până la 7 zile înainte de
dispariția lor după tratament cu antibiotice
111. Despre Shigella, putem afirma:
1. Prezintă ca factori de patogenitate: proteine Ipa (Invasion Plasmid Antigen),
iar S. flexneri produce o exotoxină, toxina Shiga, identică cu cea produsă de
STEC
2. In Africa de Vest și America Centrală, predomină S. flexneri, S. sonnei,
determinând infecții cu mortalitate de 5-15%
3. Sunt bacterii lactozo-negative, care produc H2S și sunt urează poztive
4. Cele mai frecvente sunt infecțiile determinate de S. dysenteriae
5. Există 4 specii: S. sonnei, S. flexneri, S. dysenteriae și S. boydii
6. Sunt bacterii lactozo-negative, care nu produc H2S sau urează
7. In dizenterie, doza infectantă este foarte mică (100-200 bacterii)
8. Prezintă ca factori de patogenitate: proteine Ipa (Invasion Plasmid Antigen),
iar S. dysenteriae produce o exotoxină, toxina Shiga, identică cu cea produsă
de STEC
9. Infecția este, în general, autolimitată și se manifestă cu: febră, dureri
abdominale colicative, tenesme, scaune apoase, apoi mucosanguinolente
10. Infecția este, în general cu evoluție severă și se manifestă cu: febră, dureri
abdominale colicative, tenesme, scaune mucosanguinolente și la final,
apoase
112. Despre bacteriile din genul Yersinia, putem afirma:
1. Factori de patogenitate comuni tuturor yersiniilor sun: proteina P1, cu rol în
adezivitate si proteine Yops (Yersinia outer proteins), sintetizate numai la
37°C, cu rol citotoxic şi antifagocitar
2. In yersiniozele cu poartă de intrare digestivă nu există risc de bacteriemii
3. Yersiniozele cu poartă de intrare digestivă au carcater autolimitat și afectează
mai ales adulții vârstnici
4. Y. pestis este agentul etiologic al ciumei
5. Factori de patogenitate specifici doar pentru Y. pestis sunt: proteina P1, cu rol
în adezivitate si proteine Yops (Yersinia outer proteins), sintetizate numai la
37°C, cu rol citotoxic şi antifagocitar
6. Yersiniile cu poartă de intrare digestivă sunt natural rezistente la
cefalosporine de generația a 2-a si la cotrimoxazol
7. Factori de patogenitate, specifici doar pentru Y. pestis sunt: capsula proteică
(Ag F1), sintetizată numai la 37°C, cu rol antifagocitar și protează activatoare
a plasminogenului, care degradează C3b și C5a, împiedicănd opsonizarea și
migrarea fagocitelor
8. Yersiniozele cu poartă de intrare digestivă recunosc ca sursă de ifnecție, doar
omul
9. Sunt bacterii lactozo-negative care produc urează
10. Y. enterocolitica şi Y. pseudotuberculosis sunt patogeni primari intestinali
113. Despre Y. pestis, putem afirma:
1. In forma pulmonară, mortalitatea poate ajunge, la 100% (fără tratament)
2. Transmiterea la om este accidentală
3. Pesta pulmonară poate să survină doar după transmiterea pe cale
respiratorie
4. In pesta bubonică, leziunea caracteristică este bubonul pestos, iar
mortalitatea este de 30-60%
5. Din fericire, nu au fost izolate tulpini rezistente de Y. pestis
6. Izolarea Y. pestis nu est eposibilă, deoarece există un risc de infecțiozitate
foarte mare pentru mersonalul de laborator
7. Are ca habitat natural rozătoarele (cum sunt şobolanii) și se transmite prin
ectoparaziţi (purici)
8. Răspunsul imun în ciumă (pestă) este doar umoral
9. Pentru detectarea Ag capsular F1 este utilă tehnica ELISA
10. Streptomicina și gentamicina sunt antibioticele de elecție pentru tratatmentul
care reprezintă o urgență
114. Despre genul Klebsiella, putem afirma:
1. Sunt bacterii lactozo-pozitive
2. Cel mai important factor de virulență este capsula
3. Speciile cele mai reprezentative sunt: K. pneumoniae, K. oxytoca și K.
aerogenes
4. Din fericire, pentru K. pneumoniae nu s-au semnalat tulpini rezistente la
carbapeneme
5. K. pneumoniae poate avea frecvent ca habitat orofaringele, mai ales la copiii
de vârstă mică
6. K. pneumoniae determină infecții oportuniste, inclusiv meningite, infecții de
cateter și ale plăgilor, bacteriemii sau infecții de tract urinar sau pulmonare
7. K. pneumoniae poate avea ca habitat doar tegumentele expuse la factorii de
mediu (ex. umezeală)
8. K. pneumoniae este natural rezistentă la aminopeniciline
9. Cel mai frecevnt infecțiile determinate de K. Pneumoniae au carcater
comunitar, fiind rare în emdiul de spital
10. Cel mai frecvent rezistențala antibiotice este secundară modificării PLP
115. Despre bacteriile din genul Enterobacter, putem afirma:
1. Sunt bacterii condiționat patogene, lactozo-negativ
2. Specia reprezentativă este E. cloacae
3. Sunt comensali ai intestinului
4. Sunt comensali ai faringelui
5. Rezistenţă dobândită este prin producere de BLSE
6. Sunt natural rezistente la aminopeniciline ± inhibitori de beta-lactamază şi la
cefalosporine de generația 1
7. Sunt bacterii oportuniste, lactozo-pozitiv
8. Rezistenţă dobândită este prin producere de carbapenemaze
9. Sunt bacterii lactozo-negativ
10. Sunt natural rezistente la cefalosporine de generația a 2-a
116. Despre bacteriile din genul Citrobacter, putem afirma:
1. Sunt bacterii oportuniste lactozo-pozitiv
2. Sunt bacterii condiționat patogene, lactozo-negativ
3. C. diversus a fost izolat din infecţii oportuniste de spital (infecţii urinare,
supuraţii
4. C. diversus a fost izolat din meningite şi abcese cerebrale la nou-născut
5. Aceste bacteri prezintă rezistență naturală la aminopeniciline ± inhibitori de
beta-lactamază şi cefalosporine de generația 1
6. Aceste bacteri prezintă rezistență naturală la ureidopleniciline și colistin
7. Speciile reprezentative sunt C. freundeus și C. diverticulus
8. C. freundii a fost izolat din meningite şi abcese cerebrale la nou-născut
9. Speciile reprezentative sunt C. freundii și C. diversus
10. Tulpini multirezistente la antibiotice ale C. freundii pot fi implicate în infecţii
oportuniste de spital (infecţii urinare, supuraţii)
117. Despre bacteriile din genul Proteus, putem afirma:
1. Genul face parte din familia Morganelaceae
2. Prezintă rezistență naturală la: aminopeniciline ± inhibitori de beta-lactamază
şi cefalosporine de generația 1
3. Sunt bacterii lactozo-negative, urează-pozitive, foarte mobile
4. Pentru terapia de primă intenție se preferă nitrofurantoinul, deoarece
determină frecvent infecții urinare
5. Prezintă rezistență naturală la: polimixine (colistin), tetracicline și la
nitrofurantoin
6. Pentru terapia de primă intenție se preferă tetraciclinele
7. Determină frecvent diaree
8. Speciile reprezentative sunt frecvent izolate din flora comensală a
tegumentului
9. P. mirabilis produce cantități mari de urează, ceea ce explică formarea de
calculi renali
10. P. mirabilis si P. vulgaris sunt cele mai reprezentative specii
118. Despre bacteriile din genul Morganella, putem afirma:
1. Pentru terapia de primă intenție se preferă cefalosporinele de G2
2. Pentru terapia de primă intenție se preferă asocierea aminopeniciline ±
inhibitori de beta-lactamază
3. Sunt bacterii lactozo-negative, urează-pozitive
5. Nu produc efect de swarming
6. M. morganii este specia reprezentativă a genului
7. Determină și infecții comunitare, dar și IAAM, cum ar fi: ITU, sepsis,
pneumonie, infecții ale plăgilor etc.
8. Sunt bacterii lactozo-pozitive, urează-negativ
9. Prezintă rezistență naturală la cefalosporine de G2
10. Pentru terapia de primă intenție se preferă colistinul
119. Despre bacteriile din genul Providencia, putem afirma:
1. Cel mai frecevent determină diaree comunitară
2. Prezintă rezistență naturală la: aminopeniciline ± inhibitori de beta-lactamază
3. Pentru terapia de primă intenție se preferă cefalosporinele de G1
4. Sunt bacterii lactozo-negative, urează-pozitive
7. P. stuartii și P. rettgeri sunt speciile reprezentative
8. Sunt bacterii lactozo-pozitive, urează-negative
9. Pentru terapia de primă intenție se preferă tetracilinele
10. Determină infecții rare, cel mai frecvent ITU (la pacienți cu catetere urinare),
cel mai frecvent IAAM
120. Despre bacteriile din genul Serratia, putem afirma:
2. S. marcescens este specia reprezentativă
3. Serratia marcescens este o bacterie oportunistă implicată în IAAM:
bacteriemii, ITU, infecții TRI (la pacienţi ventilaţi mecanic), infecții plăgi
chirurgicale
4. Face parte din familia Yersiniaceae
5. Sunt bacteri lactozo-negativ
6. Pentru terapia de primă intenție se preferă cefalosporinele de G1 sau G2
7. Pentru terapia de primă intenție se preferă tetracilinele
8. Prezintă o rezistenţă deosebită la agenți fizico-chimici
9. Unele tulpini produc un pigment roșu, prodigiozina
10. Pentru terapia de primă intenție se preferă aminopenicilinele, cu sau fără
inhibitori de beta-lactamază,
121. Despre genul Vibrio, putem afirma:
1. Sunt imobili
2. Sunt bacterii facultativ-anaerobe, care fermentează glucoza
3. Sunt nepretențioși nutritiv
4. Sunt mobili, posedând un flagel monotrich
5. Sunt bacterii facultativ-anaerobe, care nu fermentează glucoza
6. Sunt bacili gram-negativi, încurbaţi “în virgulă”
7. Tolerează concentrații de 2-3% NaCl
8. Sunt pretențioși nutritiv
9. Sutn oxidază negativ
10. Sunt catalază negativ
122. Despre cultivarea Vibrio cholerae, putem afirma:
1. Cultivă doar pe medii cu sare
2. In mediul lichid, formează o peliculă, după 6-12 ore de cultivare
3. Pot cultiva și la pH acid
5. Tolerează sărurile biliare, motiv pentru care cultivă pe mediul selectiv cu
sucroză (TCBS -tiosulfat, citrat, săruri biliare, sucroză)
6. Unele tulpini sunt pretențioase nutritiv
7. Nu tolerează sărurile biliare
8. Tolerează mediul alcalin
9. Pe mediul selectiv, după 48 de ore, formează colonii sucroză pozitivi
10. Ca mediu de îmbogățire se utilizează apa peptonată, cu 3% NaCl și pH
alcalin
123. Despre structura antigenică și factorii de virulență ai Vibrio cholerae, putem
afirma:
1. V. cholerae O139 a fost identificat în 1992, doar în Europa
2. Determinații genetici ai virulenței se transmit orizontal
3. Pilii coregulați cu producția de toxină determină aderență specifică la celulele
mucoase din intestinul gros proximal
4. V. cholerae O1 este clasificat în 2 biotipuri: cholerae și eltor
5. In funcție de structura AgO si AgH s-au descris peste 200 serotipuri
6. Toxina holerică este termostabilă, deci fierberea apei este ineficientă
7. In funcție de structura AgO si AgH s-au descris peste 2600 serotipuri
8. Toxina holerică este o enterotoxină termolabilă de tip A-B, având un
mecanism de acţiune identic cu enterotoxina TL a ETEC
9. Penetrează greu mucoasa, deoarece nu produce mucinază
10. Toxina holerică este o enterotoxină de tip A-B, având un mecanism de
acţiune identic cu enterotoxina patotipului EPEC
124. Despre tabloul clinic, epidemiologia și diagnosticul holerei, putem afirma:
1. Boala nu poate fi prevenită prin vaccinare
2. Identificarea antigenică presupune efectuarea testului de imobilizare
(încetarea mobilității bacteriei în prezența serului imun), utilizând ser anti-O1
sau ser anti-O139
3. Rezervorul de infecţie pentru V. cholerae O1 și O139 este omul și unele
păsări
4. Pentru prevenirea bolii există doar un vaccin viu atenuat
5. Doză infectantă este mare, respectiv 103 -106 bacterii
6. Pentru prevenirea bolii există doar un vaccin inactivat
7. Evoluează ca sindrom holeriform (diaree apoasă), cu vărsături (până la 20L)
– pierderi masive de apă şi electroliţi, care determină deshidratare acută și
tulburări hidro-electrolitice majore
8. Materiile fecale au aspect macroscopic de “fiertură de orez”
9. Boala evoluează doar endemic
10. Identificare biochimică evidențiază colonii sucroză și oxidază pozitiv
125. Despre bacteriile din genul Campylobacter, putem afirma:
1. Sunt bacteri imobile
2. C. jejuni cultivă la 37-42ºC
3. Sunt BGN încurbați în formă de virgulă, “S” sau spiralați
4. Sunt pretențioși nutritiv, cu creștere lentă
5. C. jejuni cultivă la 25-37ºC
6. Prezintă 1 sau 2 flageli, ceea ce le conferă o mare mobilitate, având la
examenul microscopic, aspect de «pescăruș în zbor»
7. Sunt pretențioși nutritiv, cu creștere rapidă (1 zi)
8. Cultivă pe îmbogățite cu sânge, în atmosferă de incubare microaerofilă și
capnofilă (5% O2 și 10% CO2)
9. C. fetus cultivă la 37-42ºC
10. Sunt bacili Gram-begativ, fini și drepți
126. Despre factorii de virulență și patogenia infecțiilor determinate de bacteriile din
genul Campylobacter, putem afirma:
1. Atașarea se realizează prin pili
2. Produc citotoxine, fără relaţie antigenică cu toxina Shiga (fiind incriminate în
diarea de tip inflamator)
3. C. fetus poate determina la normoreactivi o bacteriemie urmată de localizări
secundare (peritonită, artrită, meningită, colecistită, ocazional endocardită)
4. Produc o enterotoxină cholera-like responsabilă de pierderi de apă şi
electroliţi
5. Produc citotoxine, fără relaţie antigenică cu toxina Shiga (incriminate în
diarea de tip holeriform)
6. C. fetus poate determina la imunosupresași bacteriemie, urmată de localizări
secundare (peritonită, artrită, meningită, colecistită, ocazional endocardită)
7. C. fetus poate determina la normoreactivi o bacteriemie tranzitorie
8. Doza infectantă nu este influenţată de bariera acidă gastrică
9. Produc o enterotoxină cholera-like responsabilă de diarea de tip inflamator
10. In enterocolita determinată de C. jejuni, care evoluează ca sindrom
dezinderiform, doza infectantă este de 1000-10.000 de bacterii
127. Despre infecțiile cu Campylobacter, putem afirma:
1. Pentru un diagnostic rapid, sensibil și specific, putem recurge la PCR
2. Spre deosebire de alte infecții (ex. Yersinia), în aceste infecții nu apar
complicaţii, cum ar fi: artrite reactive, bacteriemii sau sindrom
hemolitic-uremic
3. Examenul microscopic nu este necesar în gastroenteritele asociate acestor
bacterii
4. La examenul microscopic al materiilor fecale (frotiu Gram sau cu albastru de
metilen), evidențiem formă specifică, în asociere cu PMN și hematii
5. Gastroenterita are evoluție autolimitată
6. In infecția cu C. jejuni nu survin niciodată bacteriemii
7. Tratamentul cu antibiotice nu scurtează evoluţia clinică şi nu previne
recidivele, deci nu este necesar
8. Pentru diagnostic putem recurge la evidențierea de Ag în materiile fecale
9. Nu s-au semnalat tulpini rezistente
10. In infecții severe, tratamentul de primo-intenție se face cu macrolide
(azitromicină), iar ca alternativă, fluorochinolonele
128. Despre Helicobacter pylori, putem afirma:
1. Deși este natural sensibilă la pH acid, poate coloniza mucoasa gastrică
antrală sau fundică
2. Este foarte rezistentă la factorii de mediu
3. Reunește bacii Gram-negativ încurbaţi/ spiralați (helicaţi)
4. Este urează pozitiv
5. Este o bacterie mobilă, prin flegeli lofotrichi
6. După recoltarea biopsiei, prin endoscopie, nu este necesar transportul
acesteia în mediu de transport
7. Nu poate coloniza niciodată mucoasa duodenală
8. Este o bacterie mobilă, prin flegeli dispuși peritrich
9. Este o bacterie fastidoasă, microaerofilă, cu creștere lentă
10. Este oxidază și catalază negativ
129. Despre factorii de virulență ai H. pylori, putem afirma:
1. Produce mucinază, care distruge mucusul gastric
2. Mobilitatea bacteriei nu influențează patogenia bolii
3. Prezintă o mobilitate mare, care favorizează penetrarea și colonizarea rapidă
a mucusului gastric
4. Producerea de mucinază explică supraviețuirea în mediul acid
5. Produce urează în cantități mari, ceea ce permite eliberarea de amoniac din
uree și neutralizarea parțială a acidității gastrice
6. Produce o citotoxină cu efect vacuolizant care distruge celulele mucoase
7. Producerea de urează nu are importanță decât pentru identificarea bacteriei
8. Leziunile de la nivelul mucoasei sunt secundare acțiunii exclusive a lipazelor
9. Prezinte adezine non-fimbriale, care permit atașarea specifică
10. Se atașează prin pili
130. Despre infecțiile determinate de H. pylori, putem afirma:
1. Infecția poate avea ca sursă, pe lângă om, animale domestice
2. Transmiterea este doar fecal-orală
3. H. pylori poate determina gastrită cronică antrală care creşte riscul apariţiei
ulcerului prin diminuarea rezistenţei mucoasei gastrice sau duodenale
colonizate
4. Diagnosticul prin metode invazive, presupune biopsie, examen microscopic,
evidențierea ureazei preformate, izolarea pe medii de cultură și tehnici de
amplificare genică
5. Diagnosticul prin metode neinvazive se poate face prin testul respirator cu
uree marcată, cu dozarea CO2 marcat în aerul expirat
6. Diagnosticul serologic este foarte util
7. Nu există teste care să evidențieze Ag de H. pylori în materiile fecale
8. Diagnosticul prin metode neinvazive se poate face prin evidențierea în
materiile fecale a Ag H. pylori
9. Această bacterie poate determina adenocarcinom și limfom gastric de tip
MALT(mucosa associated lymphoid tissue)
10. Gastrita cronică nu poate evolua spre ulcer peptic
131. Despre Pseudomonas aeruginosa, putem afirma:
1. Unele tulpini fermentează glucoza în condiții de microaerofilie
2. Cultivă în limite largi de temperatură (5-42 °C)
3. Este un bacil Gram-negativ, fin, nefermentativ
4. Este un oportunist, nepretențios nutritiv, natural rezistent la multe antibiotice,
implicat în IAAM
5. Nu prezintă rezistență naturală la antibiotice, doar rezistență dobândită
6. Cultivă doar pe geloză-sânge, fiind relativ pretențios nutritiv
7. Cultura degajă un miros plăcut, de flori de tei sau iasomie
8. Cultivă în limite largi de temperatură (10-40 °C)
9. Este o bacterie imobilă
10. Produce numeroși pigmenți (piocianină, pioverdină, piorubină, etc.)
132. Despre factorii de virulenă ai P. aeruginosa, putem afirma:
1. Exotoxina A are rol antifagocitar
2. Exotoxina A determină necroza țesuturilor, prin inhibarea sintezei proteinelor
3. Exotoxina S are rol antifagocitar
4. In atașare și colonizare intervin fimbrii și adezine ne-frimbriale
5. Piocianina, ca pigment nu are rol de factor de virulență
6. Atașarea și colonizarea se realizează doar prin intermediul unor adezine
ne-fimbriale
7. Exotoxina S determină necroza țesuturilor, prin inhibarea sintezei proteinelor
8. Atașarea și colonizarea se realizează doar prin intermediul fimbriilor
9. Prin producerea de exopolizaharid mucoid alginat, formează un biofilm care
protejează contra fagocitelor, Ac, C, transportului către exterior, prin cilii
epiteliului respirator
10. Prin metaloproteaze, hidrolizează elastina, colagenul și laminina
133. Despre infecțiile determinate de P. aeruginosa și terapia acestora, putem afirma:
1. P. aeruginosa determină: pneumonie, bacteriemie, meningită sau abces
cerebral
2. Ca aminoglicozide putem folosi amikacina și tobramicina
3. Tratamentul de primă intenţie în infecții severe se realizează cu asocierea
beta-lactamină și aminoglicozid
4. P. aeruginosa determină: infecții ale arsurilor, infecții ale plăgi postoperatorii,
ITU, otita externă (a înotătorului), otită medie, otită externă malignă (invazivă,
la pacienți cu diabet necontrolat), infecții oculare (keratită, endoftalmită),
osteomielite sau foliculite
5. In terapie nu putem utiliza levofloxacina, bacteria fiind natural rezistentă
6. In terapie nu putem utiliza meropenemul, bacteria fiind natural rezistentă
7. In terapie putem utiliza ertapenemul, bacteria fiind natural sensibilă la această
carbapenemă
8. In terapie nu putem utiliza imipenemul, bacteria fiind natural rezistentă
9. Ceftazidimul și cefoperazona sunt cefalosporine de G3, utile tratamentului
10. In terapie nu putem utiliza ciprofloxacina, bacteria fiind natural rezistentă
134. Despre Acinetobacter baumannii, putem afirma:
1. Sunt bacili măciucați, așezați în palisade
2. Unele tulpini fermentează glucoza, în condiții de microaerofilie
3. Este o bacterie ubicuitară, unele persoane fiind colonizate (colonizare la
nivelul tegumentului)
4. Este o bacterie nefermentativă, strict aerobă
5. Este o bacterie facultativ anaerobă
6. Sunt bacili Gram-negativ cocoizi, polimorfi, frecvent așezați în diplo-.
7. Este o bacterie nefastidioasă, coloniile fiind asemănătaore cu cele ale
bacteriilor din familia Enterobacteriaceae
8. Este o bacterie fastidioasă, coloniile fiind asemănătaore cu cele ale bacteriilor
din familia Micrococcaceae
9. Este sensibilă la factorii de mediu, fiind sensibilă la uscăciune
10. Este o bacterie care supravieţuieşte timp îndelungat în mediul de spital, pe
suprafeţe umede, fiind rezistentă la uscăciune, ca și la numeroşi agenţi
antimicrobieni
135. Despre factorii de virulență ai A. baumannii și infecțiile determinate de acesta,
putem afirma:
1. Atașarea se realizează prin intermediul pililor și ai capsulei
2. Atașarea se realizează numai prin intermediul unor adezine ne-fimbriale
3. Izolarea este ușoară și presupune recoltarea produsului patologic de la
nivelul leziunii
4. Daignosticul trebuie să diferențieze între colonizare și infecție (izolări repetate
și evidențierea BGN așezați în diplo-, în asociere cu celulele inflamatorii)
5. Determină endocardită pe valve neprotezate
6. Este o bacterie oportunistă implicată în infecții de cateter, ale plăgilor și
arsurilor, bacteriemii, meningite, endocardite la protezați valvular, infecți
urinare sau oculare
7. Izolarea este dificilă, motiv pentru care recurgem doar la testul PCR
8. Produce enzime care determină modificări ale lipidelor tisulare
9. In atașare intervine doar capsula
10. A. baumannii este o bacterie strict patogenă
136. Despre tratamentul infecțiilor determinate de A. baumanii, putem afirma:
1. In tratament putem utiliza carbapeneme (meropenem, imipenem)
2. In tratatament putem utiliza flurochinolone (levofloxacin, ciprofloxacin)
3. In tratatament putem utiliza aminoglicozide (amikacina, gentamicină,
tobramicină)
4. Bacteria este natural rezistentă la cotrimoxazol
5. In tratament putem utiliza carbapeneme (amikacina, gentamicină,
tobramicină)
6. Este o bacterie natural rezistentă la multe antibiotice, care a dezvoltat
rezistență la multiple antibiotice, antibiograma fiind întotdeauna necesară
7. Deși este Gram-negativ, prezintă rezistență naturală la colistin
8. In tratatament putem utiliza flurochinolone (amikacina, gentamicină,
tobramicină)
9. Bacteria este natural rezistentă la amikacină
10. In tratatemnt putem utiliza colistin
137. Despre Stenotrophomonas maltophilia, putem afirma:
1. Tratamentul de primă intenție se face cu peniline, în asociere cu
aminoglicozidele
2. Este natural sensibil la carbapeneme
3. Este natural sensibil la aminoglicozide
4. Este natural rezistentă la multe antibiotice
5. Este natural sensibil la cefalosporine de G3
6. Este un bacil Gram negativ, oportunist, implicat in infecţii grave ale gazdelor
imunocompromise
7. Cea mai buna activitate antimicrobiana documentata clinic o are
cotrimoxazolul
8. Este natural sensibil la peniciline
9. Determină infecții asociate asistenței medicale, la pacienți cu deficiențe ale
apărării
10. Determină infecții bronhopulmonare pulmonare, (la pacienţi cu fibroză
chistică, după intubaţii traheale), infecții ale plăgilor şi arsurilor, bacteriemii
sau septicemii
138. Despre Burkholderia cepacia, putem afirma:
1. Este o bacterie Gram-negativ, prezentă ubicuitar, în sol sau apă
2. Determină infecții oportuniste la pacienți imunocompromiși sau cu boli cronice
de plămân (e.g., pneumonie la pacienți cu fibroză chistică)
3. Bacteria este natural rezistentă la meropenem
4. Prezintă multirezistență la antibiotice, infecțiile fiind dificil de tratat
5. Bacteria este natural rezistentă la minociclina
6. Bacteria este natural rezistentă la ceftazidim,
7. Determină IAAM, asociate cu medicamente sau dispozitive medicale
contaminate
8. Are virulență redusă, fiind o bacterie oportunistă
9. Bacteria este natural rezistentă la piperacilina
10. Bacteria prezintă doar rezistență câștigată
139. Despre fibroza chistică, putem afirma:
1. Deși acești pacienți dezvoltă frecvent infecții bacteriene, acestea sunt ușor de
tratat, cu vancomicină
2. Frecvent acești pacienți dezvoltă infecții cu P. aeruginosa
3. Frecvent acești pacienți dezvoltă infecții cu B. cepacia
4. Este o boală ereditară autosomal recesivă, care afectează o genă, care
antrenează modificarea consistenței secrețiilor, care devin vâscoase și
lipicioase
tratat, cu teicoplanină
tratat, cu glicopeptide
tratat, cu dalbavancin
8. Frecvent acești pacienți dezvoltă infecții cu S. maltophilia
tratat, cu oritavancin
10. Afectează mai ales plămânul, dar și alte organe (sistem digestiv)
140. Despre bacteriile din genul Burkolderia, putem afirma:
1. Burkholderia cepacia recunoaște drept gazdă unică, omul
2. Melioidoza a fost semnalată exclusiv în Europa
3. Burkholderia pseudomallei determină morva
4. Burkholderia mallei determină morva
5. Melioidoza a fost semnalată Asia SE, America Centrală şi de Nord
6. Burkholderia mallei determină melioidoza
7. Morva afectează frecvent caii, și rar omul
8. Morva reprezintă încă o problemă de sănătate publică în Europa
9. Burkholderia pseudomallei determină melioidoza
10. Sunt bacili Gram-negativ, nefermentative
141. Sunt bacili gram-pozitivi nesporulați:
1. Clostridium perfringens
2. Corynebacterium jeikeium
4. Clostridioides difficile
5. Erysipelothrix rusiopathiae
7. Clostridium botulinum
9. Arcanobacterium haemolyticum
10. Bacillus cereus
142. Bacteriile din genul Corynebacterium:
1. Sunt bacterii strict aerobe
2. Toate speciile genului Corynebacterium sunt lipofile
3. Sunt bacili gram-pozitivi cu capete măciucate
4. Tolerează concentrații de >7,5% NaCl
5. Cresc bine pe agar-sânge
6. Cultivă doar pe medii simple
7. Au dispoziţie particulară în “litere chinezeşti”
143. Corynebacterium diphtheriae:
1. Are așezare tipică, în lanțuri lungi
2. Pe frotiul din cultura pe agar-sânge are morfologie tipică
3. Medii selective pentru aceste bacterii conţin selenit acid de sodiu
4. Pe mediul Tinsdale produce colonii înconjurate de un halou brun
5. Pe frotiul din cultura pe mediul Löeffler are morfologie tipică
6. Sunt diplococi gram-pozitivi, ovalari
7. Are dispoziţie particulară tipică în litere chinezeşti sau în palisade
8. Medii selective pentru aceste bacterii conţin telurit de potasiu
9. Pe agar-sânge produce colonii alfa-hemolitice, cu autoliză centrală
10. Sunt bacili gram-pozitivi polimorfi, cu extremități măciucate
144. Despre factorii de virulență ai Corynebacterium diphtheriae, putem afirma:
1. Toxina difterică este produsă ca urmare a unui fenomen de conjugare
2. Toxina difterică acționează asupra factorului de elongație 2 celular
3. Toxina difterică este produsă ca urmare a unui fenomen de conversie
lizogenică
4. Există mai multe tipuri antigenice de toxină difterică
5. Toxina difterică blochează ireversibil sinteza proteică în celulele ţintă
6. Virulenţa C. diphtheriae este rezultatul efectului combinat al mai multor factori
de patogenitate
7. Fragmentul B al toxinei difterice este responsabil pentru activitatea biologică
a toxinei
8. Factorul de virulenţă este toxina difterică
9. Toxina difterică este o toxină de tip A-B
10. Toxina difterică afectează mai ales celulele epiteliului intestinal
145. Despre Corynebacterium diphtheriae, putem afirma:
1. Este sensibil la acțiunea radiațiilor solare
2. Tratamentul de primo-intenție al infecției este anatoxina difterică
3. Tratamentul de primo-intenție al infecției este anti-toxina difterică
4. Este agent etiologic al difteriei
5. Anticorpii anti-toxină difterică apar după administrarea de anatoxină difterică
6. Infecția poate fi localizată la nivelul amigdalelor
7. Este agent etiologic al dizenteriei
8. Anticorpii anti-toxină difterică asigură o protecţie durabilă
9. Determină cervicită
146. Difteria:
1. Toxina difterică diseminată sanguin poate determina miocardită
2. Falsele membrane pot provoca obstrucția căilor respiratorii și deces prin
asfixie
3. Toxina difterică poate disemina pe cale nervoasă și produce paralizii flasce
ale musculaturii scheletice
4. Infecția poate fi localizată la nivelul unor cicatrici cutanate
5. Infecţia naturală nu conferă imunitate postinfecţioasă
6. Infecția amigdalelor îmbracă aspectul de angină pseudo-membranoasă
7. Este produsă de Shigella dysenteriae
8. Difteria este întotdeauna o infecție localizată la poarta de intrare
9. În cursul infecției, bacteria poate disemina hematogen
10. Infecția amigdalelor îmbracă aspectul de angină ulcero-necrotică
147. Despre difterie, putem afirma:
1. Cea mai frecventă localizare este cea pulmonară
2. Este o urgență medicală
3. Pentru diagnosticul de laborator se recoltează spută
4. Orice tulpină de Corynebacterium diphtheriae izolată trebuie considerată a fi
agent etiologic al difteriei
5. Pentru diagnosticul de laborator se recoltează exsudat faringian de la limita
falsei membrane
6. Diagnosticul de laborator este finalizat prin demonstrarea toxigenezei
bacteriei infectante
7. Este o infecție autolimitată
8. Agentul etiologic este Corynebacterium diphtheriae
9. Toxigeneza tulpinii infectante poate fi demonstrată prin evidențierea genei tox,
prin PCR
10. Izolarea bacteriei infectante din produsul patologic poate fi făcută pe agar
nutritiv
1. Produce infecție printr-un mecanism toxigen
2. Transmiterea infecției se poate face prin picături Flügge
3. Transmiterea infecției se poate face prin alimente contaminate
4. Bolnavii de difterie sunt surse de infecție
5. Păsările de curte sunt rezervor de infecție
6. Omul este rezervor de infecție
7. Bolnavii de dizenterie sunt surse de infecție
8. Produce infecție printr-un mecanism invaziv
9. Purtătorii sănătoși intestinali sunt surse de infecție
10. Purtătorii sănătoși nazali sunt surse de infecție
1. Trebuie administrată penicilină cât mai precoce după suspiciunea clinică
2. Tratamentul trebuie inițiat rapid, înainte de confirmarea microbiologică a
diagnosticului
3. Infecția poate fi prevenită prin vaccinare cu anatoxină difterică
4. Contacții bolnavilor trebuie să primească chimioprofilaxie cu eritromicină
5. Crește bine pe agar McConkey
6. Este sensibil la colistin
7. Trebuie administrată eritromicină cât mai precoce după suspiciunea clinică
8. Este sensibil la aztreonam
9. Poate fi izolat pe mediul Lőeffler
10. Anti-toxina difterică trebuie administrată cât mai precoce după suspiciunea
clinică
150. Despre bacilii gram-pozitivi difterimorfi, putem afirma:
1. Izolarea lor din produse patologice semnifică întotdeauna infecție
2. Corynebacterium ulcerans poate produce toxină difterică
3. Cutibacterium acnes este responsabil de producerea acneei
4. Rhodococcus equi produce infecții pulmonare la pacienți cu SIDA
5. Arcanobacterium haemolyticum produce angină
6. Corynebacterium urealyticum produce infecții de tract urinar la pacientul
vârstnic
7. Au aceleași caractere microscopice ca bacilii difterici
8. Produc frecvent infecții
9. Nu fac parte din microbiota indigenă a omului
10. Pot produce infecții la gazda imunocompetentă
151. Despre infecția determinată de Listeria monocytogenes, putem afirma:
1. La nou-născut infecţia este transmisă in utero, transplacentar sau consecutiv
contactului cu flora vaginală a mamei
2. Animalele purtătoare sănătoase de L. monocytogenes pot fi rezervor de
infecție
3. Medicii care sunt purtători nazali de L. monocytogenes pot fi rezervor de
infecție
4. Vaccinul împotriva L. monocytogenes se administrează începând cu luna a
2-a de viață
5. Pentru prevenirea infecțiilor cu L. monocytogenes se recomandă screening-ul
pacienților înaintea unei intervenții chirurgicale
6. Chimioprofilaxia infecției cu L. monocytogenes este recomandată la gravidă
7. Listerioza este o zoonoză
8. Listerioza poate fi transmisă prin alimente contaminate
9. Vaccinul împotriva L. monocytogenes a redus foarte mult frecvenţa infecţiilor
invazive
10. Pentru prevenirea infecției trebuie evitat contactul cu animale posibil infectate
152. Despre Listeria monocytogenes, putem afirma:
1. Este natural sensibilă la colistin
2. Este cel mai frecvent agent etiologic al endocarditei
3. Este o bacterie fragilă în mediul extern
4. Este un diplococ gram-pozitiv
5. Este un bacil gram-pozitiv nesporulat
6. Este natural rezistentă la cefalosporine
7. Listerioza poate fi transmisă prin contact direct cu animale infectate
8. Prezintă antigen parietal Lancefield de grup D
9. În tratamentul listeriozei poate fi folosită asocierea ampicilină + gentamicină
10. Tratamentul de primo-intenție este ampicilina
1. Se multiplică la temperatura frigiderului
2. Se transmite pe cale digestivă
3. Cultivă doar pe medii îmbogățite cu sânge
4. Rezistă la autoclavare la 121°C, 1 atmosferă, timp de 30 minute
7. Este un patogen strict uman
8. Poarta de intrare este cutanată
9. Este o bacterie sporulată
10. Poate supraviețui pasteurizării laptelui
1. Infecțiile produse de L. monocytogenes sunt zoonoze
2. Polimerizează actina pentru a se răspândi de la o celulă la alta
3. La nou-născut infecția se poate transmite transplacentar
4. Tratamentul infecțiior severe cu L. monocytogenes este strict chirurgical
5. La subiecții cu deficite ale limfocitelor T produce bacteriemie
6. Pentru eradicarea portajului nazal de L. monocytogenes se recomandă
administrare de mupirocin pe cale generală
7. Majoritate infecțiilor determinate de L. monocytogenes la subiecții
imunocompetenți sunt asimptomatice
8. Listerioza neonatală poate fi prevenită prin vaccinare în ultimul trimestru de
sarcină
9. L. monocytogenes se poate transmite prin mâini contaminate cu secreții
nazale
10. Imunitatea în listerioză este preponderent umorală
1. Tratamentul de primo-intenție al meningitei cu L. monocytogenes este
ampicilina
2. În examenul microscopic al LCR la pacienții cu meningită cu L.
monocytogenes pot fi observați bacili gram-pozitivi
3. Produce doar infecții cutanate, minore
4. La nou-născut determină infecții severe
5. Este foarte pretențios nutritiv, nu poate crește decât pe agar-chocolat
ceftriaxonă
7. Serologia este utilă în diagnsoticul infecției cu L. monocytogenes
8. Produce meningită la vârstnici
9. La nou-născut L. monocytogenes poate fi izolată din meconiu
10. Nu produce toxiinfecții alimentare
156. Despre Erysipelothrix rhusiopathiae, putem afirma:
1. Pentru că se găsesc în microbiota tegumentului, pot fi contaminanți ai
hemoculturilor
3. Este încadrat în grupul antigenic Lancefield A
4. Adezinele sale sunt implicate în atașarea pe valvele cardiace
5. Face parte din flora rezidentă de la nivelul tegumentului şi a mucoaselor
colonizate
6. Sunt diplococi gram negativi lanceolați
7. Pe agar-sânge produce colonii alfa-hemolitice
8. Sunt bacili gram-pozitivi fini
9. Păsările sunt gazde naturale
10. Este un bacil gram-pozitiv cu capete măciucate
157. Erysipelothrix rhusiopathiae:
1. Este bacil gram-pozitiv nesporulat
2. Produce erizipeloid Rosenbach
3. Infecția poate disemina sistemic producând bacteriemie
4. Poate produce infecții asociate cu pace-maker implantat
5. Produce tuse convulsivă
6. Poarta de intrare a infecției este tegumentul lezat
7. Sunt cocobacili gram-negativi așezat în grămezi
8. Produce scarlatină
9. Prezintă o structură similară capsulei, cu rol antifagocitar
10. Reprezintă al treilea agent etiologic al otitei medii după S. pneumoniae şi H.
influenzae
158. Despre infecția determinată de Erysipelothrix rhusiopathiae, putem afirma:
1. Poate determina infecţii de cateter
2. Este prezent în microbiota indigenă a tegumentului uman
3. Tratamentul de primo-intenție al infecției este penicilina
4. Poate fi identificat prin evidențierea rezistenţei naturale la novobiocină
5. Infecția produsă este o zoonoză
6. Este sensibil la vancomicină
7. Alcoolicii au receptivitate crescută la infecție
8. Pentru diagnosticul infecției sistemice se recoltează hemoculturi
9. Pentru diagnosticul infecției localizate se recoltează biopsie cutanată de la
marginea leziunii
159. Listeria monocytogenes:
1. Poate fi izolată din spută
2. Este un bacil gram-pozitiv, facultativ intracelular
3. Produce infecţii asociate cu dispozitive medicale implantate
4. Este cea mai frecventă specie din flora normală a tegumentului
5. Pe agar-sânge produce colonii cu o zonă îngustă de hemoliză completă
6. Este un patogen primar
7. Se propagă de la o celulă infectată la una indemnă
8. Produce frecvent infecții asimptomatice
9. Se multiplică la temperatura frigiderului
10. Produce pneumonie lobară acută după o infecție virală anterioară
160. Despre bacili gram-pozitivi nesporulați, putem afirma:
1. Erysipelothrix rhusiopathiae produce erizipel
2. Corynebacterium jeikeium produce difterie
3. Cutibacterium acnes este o bacterie anaerobă sau microaerofilă
4. Mobiluncus spp. este implicat în producerea vaginozei
5. Corynebacterium urealyticum produce infecții de tract urinar la pacientul
imunodeprimat
6. Mobiluncus spp. nu se găsește în flora vaginală normală
7. Corynebacterium diphtheriae produce dizenterie
8. Tropheryma whipplei este agent etiologic al bolii Whipple
9. Tropheryma whipplei poate fi izolat pe agar sânge
10. Corynebacterium jeikeium este frecvent multirezistent la antibiotice
161. Care dintre următoarele enunțuri despre speciile genului Bacillus sunt adevărate:
1. Toate speciile sunt oportuniste
2. Sunt bacili gram pozitivi
3. Prezintă un spor nedeformant
4. Specia Bacillus anthracis este patogenă doar pentru mamifere
5. Bacillus cereus este un bacil antracoid
6. Formează colonii mari, S
7. Unele specii sunt aerobe
9. Nu sporulează în cultură
10. Unele specii sunt anaerobe
162. Care dintre următoarele enunțuri despre speciile genului Bacillus sunt adevărate:
1. Prezintă endospori ovalari sau sferici dispuşi central, subterminal sau terminal
3. Bacillus subtilis este un bacil antracoid
4. Formează colonii mari, R
5. Bacillus anthracis este o specie strict patogenă
6. Sunt bacterii nesporulate
7. Specia Bacillus anthracis este patogenă doar pentru om
8. Unele specii sunt facultativ anaerobe
9. Majoritatea speciilor sunt mobile
10. Sunt bacili gram negativi
163. Despre Bacillus anthracis, putem afirma:
1. Este o bacterie mobilă
2. Formează colonii cu aspect de sticlă pisată
3. Ac anti-capsulari conferă rezistență la reinfecție
4. Sporul se formează în prezența oxigenului
5. Este o bacterie ubicuitară
6. Este un bacil gram negativ
7. Prezintă un spor oval, central
8. Este o bacterie hemolitică
9. Sporul este deformant
10. Pe frotiul din produs patologic prezintă capsulă
1. Capsula este factor de virulență
3. Forma de cultură este S
4. Determină infecție la om
5. Este o specie strict anaerobă
6. Sporulează în absența oxigenului
7. Este o bacterie rezistentă în mediul extern
8. Formează colonii alfa-hemolitice
9. Factorul protector din structura toxinei cărbunoase are proprietăți antigenice
10. Determină infecție la animale
1. Tratamentul infecției se face cu Penicilină
2. Factorul edematogen din structura toxinei cărbunoase are proprietăți
antigenice
3. Anticorpii anti-antigen protector conferă imunitate împotriva infecției cu B.
anthracis
4. Determină meningită
5. Nu există vaccin de uz uman
6. Sinteza toxinei cărbunoase este codificată de gene cromosomiale
7. Se transmite pe cale respiratorie
8. Determină pustulă malignă
9. Diagnosticul infecției este doar serologic
10. Tratamentul include administrarea de anticorpi monoclonali anti-capsulari
1. Profilaxia nespecifică include vaccinarea persoanelor cu risc
2. Determină gastroenterită severă
3. Sinteza capsulei este codificată de gene cromosomiale
4. Tratamentul infecției se face cu Doxiciclină
5. Se transmite prin contactul cu obiecte contaminate, dacă tegumentul este
lezat, pentru a crea o poartă de intrare
6. Tratamentul infecției se face uzual cu Vancomicină
7. Determină bacteriemie
9. La animale determină infecție asimptomatică
10. Chimioprofilaxia se face cu Penicilină
1. Bacillus subtilis este un bacil antracoid
2. Fosfolipaza C este un factor de patogenitate al Bacillus cereus
3. Bacillus cereus este rezistent la Vancomicină
4. Bacillus cereus produce o enterotoxină similară celei produse de Escherichia
coli
5. Bacillus anthracis este o bacterie producătoare de lecitinază
6. Bacillus cereus nu crește pe geloză sânge
7. Bacillus anthracis determină infecția numită cărbune
8. Bacillus cereus este o bacterie imobilă
9. Bacillus anthracis determină o zoonoză
10. Bacillus cereus este un bacil antracoid
1. Bacillus cereus formează colonii nehemolitice
2. Bacillus cereus este un saprofit al mediului extern
3. Bacillus anthracis determină ulcer cutanat
4. Bacillus cereus determină toxiinfecție alimentară prin consum de orez
contaminat
5. Bacillus anthracis nu sporulează în cultură
6. Bacillus anthracis este rezistent la Penicilină
7. Bacillus cereus este sensibil la Vancomicină
8. Bacillus licheniformis este un bacil antracoid
9. Bacillus cereus este o bacterie producătoare de lecitinază
10. Bacillus anthracis este o bacterie oportunistă
169. Care dintre următoarele enunțuri despre speciile genului Clostridium sunt
adevărate?
1. Toate speciile sunt patogene
3. Toate speciile sunt mobile
4. Prezintă un spor deformant
5. Sunt prezente în tubul digestiv uman
6. Unele specii fermentează zaharurile
7. La majoritatea speciilor sporul este situat terminal
8. Formează colonii mari, S
9. Toate speciile au spor oval
10. Sunt bacili gram pozitivi
170. Care dintre următoarele enunțuri despre speciile genului Clostridium sunt
adevărate?
1. Sunt bacterii cu creștere invazivă
2. Clostridium perfringens are un spor oval, localizat numai subterminal
3. Clostridium perfringens determină colita pseudomembranoasă
4. Unele specii sunt nepatogene
5. Clostridium perfringens produce lecitinază
6. Toate speciile sunt sporulate
7. Sunt bacterii rezistente în mediul extern
8. Clostridium perfringens este o bacterie mobilă
171. Despre Clostridium perfringens, putem afirma:
2. Determină colita pseudomembranoasă
3. Determină toxiinfecție alimentară
4. Este singura specie mobilă a genului Clostridium
5. Are o creştere optimă la 35°C
6. Sintetitează toxina letală θ răspunzătoare de tromboze intravasculare
7. Prezintă un spor sferic terminal
8. Coloniile sunt înconjurate de o dublă zonă de hemoliză
10. Determină gangrena gazoasă
172. Despre Clostridium tetani, putem afirma:
1. Tetanospasmina este o toxină de tip A-B
2. Sintetizează o toxină care produce paralizie spastică
3. Tratamentul infecției se face cu imunoglobulină antitetanică
5. Tetanolizina acționează pe joncțiunea neuro-musculară
6. Germinarea sporilor se produce în prezența oxigenului
7. Prezintă un spor sferic, subterminal
8. Diagnosticul infecției determinate de C.tetani este uzual serologic
9. Este un bacil gram negativ
10. Tratamentul infecției se face cu Metronidazol
173. Despre Clostridium botulinum, putem afirma:
1. Anticorpii anti-toxină botulinică asigură imunitate
2. Toxina botulinică determină paralizie flască
3. Este un bacil gram pozitiv
4. Toxina botulinică stimulează eliberarea de acetilcolină la nivelul joncțiunii
neuromusculare
5. Profilaxia infecției se face cu vaccin trivalent
6. Perioada de incubație în botulismul plăgilor este de 4-10 ore
7. Nu supraviețuiește la pH acid
8. Tratamentul infecției se face cu Penicilină
9. Prezintă spor deformant, oval, subterminal
10. Toxina botulinică poate fi folosită în scop terapeutic
174. Despre Clostridioides difficile, putem afirma:
1. Tratamentul infecției se face cu Metronidazol
2. Cultivă lent pe medii uzuale
3. Determină colită pseudomembranoasă
4. Este o specie a genului Clostridium, redenumită după ultima clasificare
5. Sporii sunt distruși de aciditatea gastrică
6. Infecția apare după tratamentul de lungă durată cu ampicilină, care determină
o disbioză
7. Infecția apare după tratamentul cu vancomicină
9. Este prezent în microbiota colonului la 2-3% dintre adulții sănătoși
1. Bacillus anthracis produce o Zn metalopeptidază care determină șoc toxic
2. Toxina cărbunoasă este produsă de Clostridium botulinum
3. Singura specie strict patogenă a genului Bacillus este Bacillus anthracis
4. Bacillus anthracis produce o toxină de tip A-B care determină edem local
5. Cea mai frecventă formă de antrax are localizare digestivă
6. Cea mai frecventă formă de antrax are localizare cutanată
7. Anticorpii anti-capsulari conferă rezistență la reinfecția cu Bacillus anthracis
8. Cea mai frecventă formă de antrax are localizare pulmonară
9. Chimioprofilaxia antraxului se face cu Penicilină
10. Tratamentul antraxului pulmonar se face cu Ciprofloxacin
1. Identificarea Bacillus subtilis se face prin testarea producerii de lecitinază
2. Clostridium botulinum determină pustula malignă
3. Bacillus cereus determină infecții oculare grave
4. Bacillus cereus este rezistent la vancomicină
5. Identificarea Clostridium perfringens se face prin testarea producerii de
lecitinază
6. Toxina botulinică se utilizează pentru tratamentul torticolisului
7. Tratamentul gangrenei gazoase se face cu asocierea penicilină și
clindamicină
8. Toxina Clostridium botulinum este distrusă de pH-ul acid
9. Clostridium tetani determină paralizia flască a musculaturii scheletice
10. Clostridium perfringens, C. septicum și C. novyi produc majoritatea cazurilor
de gangrenă gazoasă
177. Care dintre următoarele genuri bacteriene sunt bacterii anaerobe?
1. Bacteroides
2. Providencia
3. Fusobacterium
4. Peptostreptococcus
5. Morganella
6. Citrobacter
7. Cutibacterium
8. Lactobacillus
9. Pseudomonas
10. Bacillus
178. Care dintre următoarele enunțuri despre bacteriile anaerobe nesporulate sunt
adevărate?
1. Determină infecţia plăgilor muşcate de om
2. Determină infecții după tratament cu aminoglicozide
3. Determină infecții în zone normal colonizate
4. Cultivă în absența aerului
5. Sunt sensibile la Metronidazol
6. Împiedică dezvoltarea bacteriilor aerobe
7. Domină microbiota indigenă a mucoaselor normal colonizate
8. Uzual sunt izolate din materiile fecale
9. Determină infecții în ţesuturi cu vascularizaţie dezorganizată
10. Sunt nepretențioase nutritiv
179. Despre bacteriile anaerobe nesporulate, putem afirma:
1. Pot fi izolate din prelevate recoltate pe tampon
2. Determină endocardită
3. Determină pneumonii de aspirație
4. Determină osteomielită
5. Sunt foarte pretențioase nutritiv
6. Unele specii sunt aerotolerante
7. Pot fi izolate din prelevate contaminate cu microbiotă indigenă
8. Sunt bacterii strict patogene
9. Uzual sunt izolate din exsudatul oro-faringian
10. Produc infecții după tratamentul cu Metronidazol
1. Speciile genului Peptostreptococcus sunt rezistente la Penicilină
2. Bacillus anthracis este o bacterie strict anaerobă
3. Peptococcus niger este o bacterie anaerobă nesporulată
4. Vaginoza este o infecție determinată de lactobacili
5. Bacteroides fragilis habitează normal intestinul
6. Antraxul se localizează cel mai frecvent la nivel pulmonar
7. Clostidium botulinium este o bacterie facultativ anaerobă
8. Consumul de conserve cu pH acid, insuficient sterilizate determină botulism
9. Bacteriile anaerobe nesporulate produc infecții în zone normal sterile
10. Bacteriile anaerobe pot crea un mediu pro-tumoral
181. Bacteriile din genul Mycobacterium:
1. Sunt bacili acido-alcoolo-rezistenţi
3. Cultivă foarte rapid
4. Sunt cocobacili așezați în perechi
5. Degradează zaharurile oxidativ
8. Sunt bacterii mobile
9. Sunt bacterii necapsulate
10. Au o compoziţie particulară a peretelui celular
182. Mycobacterium tuberculosis:
1. Este o specie strict anaerobă
2. Este o specie rezistentă la numeroase antiseptice, acizi și baze diluate
3. Creşte mai repede pe medii solide decât în medii lichide
4. Supraviețuiește minim 15-30 minute la NaOH 4%
5. Este sensibil la radiații ionizante, UV, lumină, alcool 70°
6. Cultivă doar pe agar sânge
7. Este foarte rezistent la uscăciune
8. Persistă timp îndelungat în mediul exterior (ex., spută uscată)
9. Datorită structurii peretelui celular se coloreaza doar gram
10. Este o specie nepretențiosă nutritiv
183. Mycobacterium tuberculosis:
1. Crește pe agar Middlebrook
2. Crește pe mediul Chapman
3. Crește doar pe medii cu sare
4. Crește pe mediul Sabouraud
5. Pe mediul Löwenstein-Jensen coloniile au aspect conopidiform și sunt de tip
R
6. Creşte mai repede în medii lichide decât pe medii solide
7. Crește pe mediul Thayer-Martin
8. Crește pe medii ce conțin ou, asparagină, glicerol și verde malachit
9. Crește lent pe mediul Löwenstein-Jensen (3-8 saptamâni)
10. Crește rapid pe mediul agar-sânge (3-8 ore)
184. Referitor la Mycobacterium tuberculosis, putem afirma:
1. Cultivă doar pe agar chocolat
2. Sunt baar fini, granulați, uneori ramificaţi, cu aspect de litere unghiulare
3. Peretele celular are un conținut bogat în lipide și ceruri
4. Este sensibil la o gamă restrânsă de antibiotice şi chimioterapice
5. Este o bacterie gram pozitivă
6. Supravieţuiește şi se multiplică în macrofage
dapsonă
8. Acido-alcoolo-rezistența se evidențiază prin colorația Ziehl-Neelsen
9. Nu este o bacterie pretentioasă nutritiv
10. Este agentul etiologic al leprei
185. Bacteriile din genul Mycobacterium:
1. Sunt bacterii aerobe sau microaerofile
2. Pe mediul geloză-sânge coloniile sunt de tip S, de culoare roșie
3. Sunt bacterii sporulate
6. Sunt cocobacili așezați în perechi
7. Cultivă lent, foarte lent sau sunt necultivabili in vitro
9. Sunt bacterii necapsulate
186. Referitor la diagnosticul de laborator al infecției cu Mycobacterium tuberculosis,
putem afirma:
1. Se realizează decontaminarea chimică (NaOH 4%) a prelevatelor
contaminate
2. Izolarea este o metodă rapidă (creștere în 3-8 ore)
3. Izolarea se realizeză pe mediul Lowenstein-Jensen
4. Izolarea se realizeză pe mediul agar chocolat
5. Cultura negativă nu exclude diagnosticul de tuberculoză
6. Izolarea se realizeză pe mediul agar Thayer-Martin
7. Izolarea este indispensabilă diagnosticului de certitudine al tuberculozei
8. Izolarea este o metodă lentă (creștere în 3-8 săptămâni)
9. Izolarea se realizeză pe mediul agar sânge
10. Cultura negativă exclude diagnosticul de tuberculoză
187. Referitor la examenul microscopic în infecția cu Mycobacterium tuberculosis,
putem afirma:
1. Baciloscopia negativă nu exclude diagnosticul de tuberculoză
2. Identifică specia M. tuberculosis
3. Un rezultat negativ se poate da numai după examinarea a minim 100 de
câmpuri microscopice
4. Are o sensibilitate redusă (pozitiv doar dacă >10.000baar/ml)
5. Se efectuează pe frotiuri colorate Gram
6. Se efectuează pe frotiuri colorate Ziehl-Neelsen
7. Un rezultat pozitiv are valoare diagnostică (infecție) în cazul prelevatelor
necontaminate sau a sputei
8. Un rezultat negativ se poate da numai după examinarea a minim 10 câmpuri
microscopice
9. Are o sensibilitate redusă (pozitiv doar dacă <10baar/ml)
10. Baciloscopia negativă exclude diagnosticul de tuberculoză
188. Despre Mycobacterium tuberculosis putem afirma:
1. Cultivă lent (3-8 săptămâni) pe mediul Löwenstein-Jensen
2. Dezvoltă colonii R cu aspect conopidiform
3. Sunt baar fini, granulați, uneori ramificaţi, cu aspect de litere unghiulare
4. Sunt bacili Gram negativi subţiri, izolaţi sau grupaţi în litere unghiulare
5. Persistă un timp foarte scurt în mediul exterior (ex., spută uscată)
6. Este foarte rezistent la uscăciune
7. Este rezistent la radiații ionizante, UV, lumină, alcool 70°
8. Este sensibil la numeroase antiseptice, acizi și baze diluate
9. Dezvoltă colonii S cu aspect de luciu metalic
10. Pe medii lichide tulpinile virulente se dispun în corzi
189. Care dintre următoarele enunțuri despre Mycobacterium tuberculosis sunt
adevărate?
2. Este rezistent la numeroase antiseptice, acizi și baze diluate
3. Cultivă pe agar TCBS
4. Dezvoltă colonii mici, S, înconjurate de zonă îngustă de hemoliză pe
geloză-sânge
5. Supraviețuiește minim 15-30 minute la NaOH 4%
6. Sunt coci gram negativi
7. Este o bacterie strict aerobă
8. Se localizează cel mai frecvent la nivelul amigdalelor, determinând o angină
cu false membrane
9. Creşte mai repede în medii lichide decât pe medii solide
10. Produce pigmenți difuzibili (piocianina, pioverdina)
190. Despre tuberculoză, putem afirma:
1. Primoinfecţia tuberculoasă manifestă necomplicată evoluează funcţie de
reactivitatea gazdei
2. Infecția apare după inhalarea picăturilor Flügge, nucleilor de picături ori
pulberilor contaminate
3. În infecția tuberculoasă latentă vindecarea leziunilor coincide cu vindecarea
microbiologică
4. În tuberculoza secundară riscul reactivării focarelor de infecție latentă este
mic la pacienții care au făcut primoinfecții subclinice sau manifeste clinic
5. În primoinfecţia tuberculoasă complicatăbacilii din leziunile complexului
primar se propagă pe cale limfatică retrogradă spre pleură
6. Reactivarea unor focare latente (“reinfecţie endogenă”) duce la tuberculoza
primară
7. Primoinfecţia tuberculoasă subclinică are o evoluție latentă
8. Reinfecțiile masive duc la tuberculoza primară
9. Primoinfecţia tuberculoasă inaparentă evoluează spre cicatrizarea leziunilor și
infecţie latentă
10. Persoanele cu infecție tuberculoasă latentă sunt surse de infecție
191. Despre intradermoreacţia (i.d.r.) la tuberculină, putem afirma:
1. Se utilizează PPD (Purified Protein Derivative) în concentrație de 200 UT/0,1
ml
2. Testul este negativ dacă zona eritematoasă indurată are diametrul ≥10 mm
3. Testul este pozitiv dacă zona eritematoasă indurată are diametrul ≤10 mm
4. Se utilizează PPD (Purified Protein Derivative) în concentrație de 2 UT/0,1 ml
5. Rezultatele sunt citite la 48-72 ore de la injectare
6. Reacţii fals-pozitive apar în caz de imunosupresie
7. Rezultatele sunt citite la 6 luni de la injectare
8. Pot apărea reacţii fals-pozitive datorită reacţiei încrucişate cu alte micobacterii
9. Se bazează pe imunitatea mediată celular dezvoltată împotriva M.
tuberculosis
10. Testul este pozitiv la cei care au făcut primoinfecţia tuberculoasă (inclusiv la
cei cu vaccinare BCG)
192. Despre testele de eliberare a IFNγ (Interferon-γ release assays, IGRA), putem
afirma:
1. Detectează interferon-γ produs de limfocitele sanguine când sunt inhibate de
către Ag M. tuberculosis
2. Detectează interferon-γ produs de limfocitele sanguine când sunt stimulate de
către Ag M. tuberculosis
3. IGRA se bazează pe capacitatea antigenelor M. tuberculosis (ESAT-6 și
CFP-10) de a inhiba producerea de interferon-gamma de către celulele
gazdei
4. Depistează tuberculoza latentă
5. Nu dau reacții pozitive după vaccinarea BCG
6. Dau reacții pozitive după vaccinarea BCG
7. IGRA se bazează pe capacitatea antigenelor M. tuberculosis (ESAT-6 și
CFP-10) de a stimula producerea de interferon-gamma de către celulele
gazdei
către Ac M. tuberculosis
9. Depistează tuberculoza activă
către Ag M. leprae
193. Despre tratamentul tuberculozei, putem afirma:
1. În iniţierea terapiei antituberculoase se asociează 4 medicamente: izoniazida,
rifampicina, pirazinamida, etambutol
2. Pirazinamida face parte dintre anti-tuberculoasele de a doua linie
3. Acidul para-aminosalicilic face parte dintre anti-tuberculoasele de primă linie
4. Izoniazida face parte dintre anti-tuberculoasele de a doua linie
5. Linezolid face parte dintre anti-tuberculoasele de a doua linie
6. Streptomicina face parte dintre anti-tuberculoasele de primă linie
7. Amikacina face parte dintre anti-tuberculoasele de primă linie
8. Durata este de 6-12 zile, în funcţie de gravitatea bolii
9. Durata este de 6-12 luni, în funcţie de gravitatea bolii
10. Complianţa pacientului este esenţială pentru a minimaliza emergenţa
tulpinilor rezistente
194. Sunt antituberculoase de primă linie:
1. Linezolid
2. Streptomicina
3. Dalbavancin
4. Vancomicina
5. Amikacina
6. Pirazinamida
7. Etambutol
8. Rifampicina
9. Izoniazida
10. Cloramfenicol
195. Sunt antituberculoase de a doua linie:
1. Linezolid
2. Etionamida
3. Etambutol
4. Amikacină
5. Rifampicina
6. Pirazinamida
7. Acid para-aminosalicilic
8. Streptomicina
9. Izoniazida
10. Cicloserina
196. Despre micobacteriile non-tuberculoase, putem afirma:
1. La persoane imunocompromise (SIDA) determină infecţii localizate
2. Sunt patogene pentru animale
3. Sunt condiţionat patogene pentru om
4. Sunt specii cu habitat, patogenitate şi sensibilitate la antibiotice diferite de ale
bacililor tuberculozei
5. Sunt specii cu caractere de cultivare identice cu ale bacililor tuberculozei
6. Sunt prezente în mediul înconjurător
7. Sunt specii cu caractere de cultivare diferite de ale bacililor tuberculozei
8. Sunt specii cu sensibilitate la antibiotice identică cu ale bacililor tuberculozei
9. La persoane imunoreactive determină infecţii generalizate grave
10. La persoane imunocompromise (SIDA) determină infecţii latente
197. Despre lepră, putem afirma:
1. Perioada de incubație este lungă (2-8 ani)
2. Este o boală infecțioasă cronică ce afectează nervii periferici, pielea,
mucoasele și provoacă infirmități severe
3. Evoluează foarte lent, cronic
4. În formele paucibacilare tratamentul se face cu dapsonă, rifampicină și
clofazimină timp de 2-4 ani
5. În lepra tuberculoidă leziunile sunt multibacilare
6. Infecția este transmisă prin contact direct cu leziuni tegumentare
7. În lepra lepromatoasă leziunile sunt paucibacilare
8. Infecția este transmisă prin inhalare de pulberi contaminate
9. Sursa de infecție o reprezintă bolnavii cu lepră tuberculoidă
10. În formele multibacilare tratamentul se face cu dapsonă și rifampicină timp de
6 luni
198. Despre Mycobacterium leprae, putem afirma:
1. Bacteria este natural rezistentă la rifampicină
2. Nu poate fi cultivat pe medii de cultură acelulare
3. Este un coc gram-negativ
4. Sunt baar drepți sau uşor încurbați, dispuși izolați, în mici grămezi sau,
caracteristic, în “globi” în macrofage
5. În forma lepromatoasă se depistează microscopic în exsudatul nasal
6. Bacteria este natural rezistentă la dapsonă
7. Este agentul etiologic al leprei (boala Hansen)
8. În forma lepromatoasă se depistează microscopic în biopsii din leziuni
cutanate
9. Bacteria este natural rezistentă la clofazimină
10. Cultivă foarte lent, la 30oC
199. Despre bacteriile din genul Nocardia, putem afirma:
2. Sunt natural rezistente la cefalosporine
3. Pe medii de cultură îmbogățite formează colonii rugoase, frecvent pigmentate
4. Sunt bacili gram-negativi, încurbați “în virgulă”
5. La gazda imunocompromisă celular determină nocardioze sistemice
6. Sunt diplococi lanceolați, gram negativi
7. Sunt natural rezistente la sulfamide
8. Sunt natural rezistente la cotrimoxazol
9. Sunt bacterii gram-pozitive cu aspect de filamente fine, de lungimi variabile,
parțial ramificate, care se fragmentează în forme scurte bacilare
10. Nocardia brasiliensis determină apariția de micetoame
200. Despre bacteriile din genul Nocardia, putem afirma:
1. Peretele celular conține acizi micolici
2. Majoritatea tulpinilor sunt natural rezistente la imipenem
3. Cultivă lent (3-5 zile)
4. Reunește specii asemănătoare din punct de vedere morfologic cu
Actinomyces
5. Cultivă pe medii de cultură îmbogățite
6. Cultivă rapid (3-5 ore)
7. Sunt diplococi în “boabă de cafea”
8. Cultivă între 10 și 150 C
9. Mai multe specii sunt slab acido-rezistente
10. Majoritatea tulpinilor sunt natural rezistente la cotrimoxazol
201. Despre spirochete, putem afirma:
1. Prezinta flageli cu dispozitie peritrich
2. Toate prezintă spire regulate
3. Nu toate speciile sunt patogene
4. Toate speciile sunt patogene
5. Prezintă flageli endocelulari
6. Sunt mobile
7. Sunt bacterii Gram-negative
8. Au intre 1-2 mm lungime
9. Toate speciile pot cultiva pe medi acelulare
10. Sunt spiralate
202. Despre genul Treponema, putem afirma:
1. T. pallidum subsp. pertenue determină pinta sau carate
2. T. pallidum subsp. endemicum determină infecția denumită, bejel (sau sifilis
endemic non-venerian)
3. Sunt mobile prin fibre axiale periplasmice
4. T. denticola, specie patogenă care determină caria dentară
5. T. pallidum subsp. endemicum determină infecția denumită, pian
6. T. pallidum subsp. pallidum determină sifilisul
7. Sunt spirochete subţiri, fine
8. Nu cultivă pe medii acelulare
9. T. vincentii, specie patogenă, determină angina Vincent
10. Treponema carateum determină infecția denumită, bejel
203. Despre Treponema pallidum, putem afirma:
1. Se transmite strict pe cale sexuală
2. Rezistă 10 ore la 42˚C
3. Determină sifilisul, numit și lues
4. Iși păstrează virulența 24 de ore, la 4˚C
5. Este sensibilă la acțiunea ionilor de Hg2+, As3+, Bi
6. Este patogen strict uman
7. Poate supraviețui în condiții de uscăciune
8. Este extrem de fragilă (la uscăciune și dezinfectante), de aceea transmiterea
se face mai ales prin contact direct
9. Iși păstrează virulența 24 de zile, la 4˚C
10. Poate fi observată în coloraţia Gram sau Giemsa pe preparate proaspete, din
șancrul sifilitic
204. Despre Treponema pallidum, putem afirma:
1. Tulpina se poate menține viabilă, prin inoculare intratesticulară, pe șoarece
2. Este o spirochetă cu spire neregulate, laxe, având capetele efilate
3. Tulpina se poate menține viabilă, prin inoculare intratestuculară, pe iepure
4. Poate fi observată în coloraţia Giemsa pe preparate proaspete, din șancrul
sifilitic
5. Poate fi observată în secțiuni histologice prin colorația imunoperoxidazei sau
prin colorație argentică
6. Mobilitatea poate fi pusă în evidență în microscopia pe câmp întunecat
7. Este o spirochetă cu spire regulate și strânse, având capetele efilate
8. Cardiolipinul este un antigen specific doar T. pallidum, deci este util pentru
testele de confirmare
9. In microscopia pe câmp întunecat, putem diferenția treponemele patogene de
cele saprofite, cele patogene fiind mai mobile
10. Nu poate fi cultivată in vitro
205. In ceea ce privește structura antigenică a T. pallidum și a patogeniei infecției,
putem afirma:
1. Perioada de incubație este 3-6 zile, fiind o specie înalt virulentă
2. Perioada de incubație este 3-6 săptămâni (limite: 10-90 zile)
3. Prezintă Ag proteice specifice care sunt caracteristice numai T. pallidum
4. Prezintă un Ag proteic de grup care este comun treponemelor patogene şi
nepatogene
5. Replicarea la poarta de intrare este minimă, de aceea leziunile din stadiul
secundar sunt sărace în treponeme
6. Replicarea la poarta de intrare este minimă, de aceea leziunile din stadiul
primar sunt sărace în treponeme
7. In absența tratamentului, sifilisul evoluează în 4 stadii: primar, secundar,
latent și terțiar
8. Cardiolipinul este comun treponemelor patogene, treponemelor saprofite şi
ţesuturilor animale (de ex., cord bovin)
9. Replicarea la poarta de intrare este minimă, de aceea nu există adenopatie
regională
10. Prezintă Ag lipidice specifice care sunt caracteristice numai T. pallidum
206. Despre sifilis, putem afirma:
1. Șancrul moale este leziunea caracteristică stadiului primar și este sărac în
treponeme
2. Diseminarea infecției are loc pe cale limfatică și sanguină
3. Șancrul sifilitic se poate evidenția doar la nivelul organelor genitale
4. Șancrul sifilitic este nedureros, nepruriginos, situat pe o bază infiltrativă, cu
margini ridicate, bine delimitate
5. Diseminarea infecției are loc doar pe cale sanguină
6. Leziuni din stadiul primar sunt localizate, superficiale, bogate în treponeme
care nu se vindecă spontan, tratamentul cu antibiotice ducând la dispariția
acestora
7. Leziuni din stadiul primar sunt localizate, superficiale, bogate în treponeme,
se vindecă spontan, fără cicatrici, în 4-8 săptămâni
8. Șancrul dur este leziunea caracteristică stadiului primar și este bogată în
treponeme
9. Șancrul sifilitic este însoțit de o limfadenopatie nedureroasă, după 1-2
săptămâni de la apariţia acestuia
10. Șancrul sifilitic este însoțit de o limfadenopatie dureroasă, după 1-2 zile de la
apariţia acestuia
207. Despre sifilisul latent, putem afirma:
1. In acest stadiu, infecția este asimptomatică, bacteriile nu mai sunt, temporar,
prezente în organism
2. In acest stadiu este posibilă transmiterea transplacentara
3. In acest stadiu nu este posibilă transmiterea transplacentara
4. In acest stadiu, infecția este simptomatică, doar prin prezența unor simptome
ușoare și subfebrilitate
5. Teste serologice sunt pozitive
6. In acest stadiu, infecția este asimptomatică
7. 1/3 dintre pacienții netratați evoluează spre sifilis terțiar
8. In acest stadiu, deși infecția este asimptomatică, bacteriile sunt prezente în
organism
9. Teste serologice sunt negative
10. 2/3 dintre pacienții netratați evoluează spre sifilis terțiar
208. Despre diagnosticul și tratamentul sifilisului, putem afirma:
1. Penicilina este antibioticul de elecție
2. In cazul neurosifilisului, testul VDRL are o mare sensibilitate
3. La pacienți alergici la penicilină se administrează vancomicină
4. Testul de IF directă este sensibil, dar nu poate diferenția între treponemele
patogene și cele saprofite
5. Testul de IF directă este sensibil și poate diferenția între treponemele
patogene și cele saprofite
6. Mezlocilina este antibioticul de elecție
7. Microscopia pe câmp întunecat poate genera reacții fals pozitive în cazul
prelevării de la nivelul leziunilor bucale sau anale
8. Un test PCR negativ nu exclude diagnosticul de sifilis
9. Pentru diagnosticul direct se prelevă exsudat din șancru, din leziuni în sifilisul
secundar, sau se recurge la biopsii ganglionare
10. Un test PCR negativ, exclude diagnosticul de sifilis
209. Despre genul Borrelia, putem afirma:
1. Sunt spirochete lungi, subțiri (vizibile în microscopie optică cu dificultate), cu
spire regulate
2. Sunt spirochete mobile, prezentând două fibre axiale
3. Cresc lent, fiind pretențioase nutritiv
4. Ciclul lor de viață implică omul, animalele sălbatice și artropodele coprofage
5. Sunt spirochete groase (vizibile în microscopie optică), cu spire laxe,
neregulate
6. Cresc lent, fiind nepretențioase nutritiv
7. Borreliella burgdorferi este agentul etiologic al bolii Lyme
8. Deși sunt spirochete groase, nu sunt vizibilel în microscopia optică
9. Ciclul lor de viață implică omul, animalele sălbatice și artropodele hematofage
10. Sunt spirochete mobile, prezentând multiple fibre axiale
210. Despre B. burgdorferi, putem afirma:
1. Cultivă pe medii îmbogățite, la 35 °C, în 5-10 zile
2. Se transmite prin căpușe Ornithodoros
3. Determină manifestări clinice tardive datorită replicării lente
4. Este agentul bolii Lyme
5. Principali factori de virulență sunt proteinele de la nivelul membranei
citoplasmatice
6. Cultivă pe medii îmbogățite, la 35 °C, în 1-2 zile
7. Determină manifestări clinice tardive datorită reacțiilor imunologice
încrucișate
8. Se transmite prin căpușe Ixodes
9. Pot fi evidențiate prin colorație Giemsa sau în microscopia cu câmp întunecat
sau cea cu contrast de fază
10. Pot fi evidențiate prin colorație Gimenez
211. Despre borelioză, putem afirma:
1. Stadiul II este cel tardiv, cronic
2. In stadiul II și III,amoxicilină sau doxiciclină tratamentul este cu
3. ELISA, EIA sai IFI, sunt utile ca teste de confirmare
4. Testul WB este util ca test screening
5. Stadiul III survine la luni, chia rani de zile de la inoculare și se caracterizează
prin manifestări reumatologice și neurologice
6. Incubația este de 7 zile în medie (limite: 3-30 zile)
7. Stadiul II, în care infecția este generalizată, survine la 3-10 săptămâni de la
inoculare
8. Stadiul I, precoce, la 7-10 zile de la înțepătura căpușei, apare erythema
migrans, care în final arată ca o leziune eritematoasă la periferie, decolorată
în centru
9. In stadiul II se notează manifestări musculo-scheletale, neurologice și
cutanate
10. In stadiul I tratamentul este cu ceftriaxonă
212. Despre borreliile febrei recurente, putem afirma:
1. Unele specii de Borrelia sunt implicate în febra recurentă endemică și se
transmit prin căpușe Ornithodoros
2. Febra recurentă epidemică are distribușie cosmopolită
3. Borreliile febrei recurente cultivă lent, pe medii complexe, la 33-35 °C, sunt
microaerofile
4. Borrelia recurrentis determină febra recurentă endemică și se transmit prin
căpușe Ornithodoros
5. Febra recurentă endemică nu se mai semnalează, considerându-se eradicată
6. Borreliile febrei recurente cultivă pe medii simple, la 37-39 °C și sunt
microaerofile
7. Unele specii de Borrelia sunt implicate în febra recurentă epidemică și se
transmit prin căpușe Ornithodoros
8. Borrelia recurrentis se transmite prin intermediul păduchelui
9. Borrelia recurrentis determină febra recurentă epidemică
10. Ca terapie utilizăm: penicilină, doxiciclină sau eritromicină
213. Despre genul Leptospira, putem afirma:
1. Prezintă unul sau ambele capete încârligate
2. Leptospira interrogans reunește tulpinile nepatogene
3. Leptospira biflexa reunește tulpinile nepatogene
4. Sunt mobile
5. Leptospira biflexa reunește tulpinile patogene
6. Sunt mobile prin flageli peritrich
7. Leptospira interrogans reunește tulpinile patogene
8. Sunt spirochete fine, cu spire regulate, puţin adânci
9. Sunt mobile prin flageli monotrich
10. Sunt spirochete groase, cu spire neregulate, puţin adânci
214. Aparțin speciilor patogene de Leptospira:
1. L. icterohaemorrhagiae
2. L. cuticola
3. L. grippotyphosa
4. L. icteroaustralis
5. L. canicola
6. L. pomona
7. L. autumnalis
8. L. autocollitis
9. L. pneumophila
10. L. tularensis
215. Despre leptospire, putem afirma:
1. Cultivă la 35-37 °C
2. Rezervorul de infecție este reprezentat mai ales de rpzătoare, urina lor
vehiculând bacteriile
3. Se multiplică în mediul extern
4. Supravieţuieşte 6 luni în ape de suprafaţă
5. Supravieţuieşte 6 săptămâni în ape de suprafaţă
6. Nu se multiplică în mediul extern
7. Sunt bacterii larg răspândite, asociate mediilor acvatice
8. Sunt strict anaerobe
9. Sunt sensibilă la uscăciune, lumină solară, pH acid, ape sărate
10. Sunt sensibilă la uscăciune, lumină solară, pH alcalin, ape dulci
216. Despre leptospiroză, putem afirma:
1. Poate evolua cu disfuncție hepatica și renală
2. Vascularita localizată este caracteristică
3. Vascularita generalizată este caracteristică
4. După inoculare prin mucosae intactes au tegument minim lezat, bacteria se
răspândește hematogen, inclusiv către SNC și este eliminată prin urină
5. Meningita, caracteristică stadiului II, este de regulă severă
6. In forma icterică, cel mai frecvent este implicată L. pomona
7. Leptospiroza anicterică poate evolua de regulă sever
8. Bacteriile penetrează mucoasele intacte (conjunctivală, naso-faringiană) sau
pielea cu leziuni minime
9. In faza imunitară, stadiul II, Ac apar după 4 săptămâno
10. Stadiul I, septicemic, durează 3-7 zile, iar stadiul II, faza imunitară, 4-30 de
zile
1. Vaccinul pentru prevenirea leptospirozei la animale este un avccin viu atenuat
2. Leptospiroza este considerată boală profesională pentru fermieri, măcelari
sau veterinari
3. Pentru lepotospiroză, un risc crescut îl au persoanele expuse la apă
contaminată cu materii fecale
4. In leptospiroză, sursa de infecție este animală
5. Poarta de intrare, în leptospiroză, este pielea lezată, mucoasa conjunctivală
sau mucoasa nazală
6. In leptospiroză, sursa de infecție este strict umană
7. Pentru lepotospiroză, un risc crescut îl au persoanele expuse la apă
contaminată cu urină
8. Transmiterea în leptospiroză presupune expunere la apă contaminată cu
urina unui animal infectat
9. Nu există vaccin pentru animale pentru a preveni leptospiroza
10. Antibioticele nu sunt utile pentru chimioprofilaxia leptospirozei
218. Despre diagnosticul bolii Lyme, putem afirma:
1. Examenul microscopic are sensibilitate redusă
2. Examenul microscopic are sensibilitate înaltă
3. Titrul Ac scade rapid
4. Izolarea este metoda de elecție pentru stadiul II
5. Cultivarea are sensibilitate foarte bună
6. Diagnosticul serologic este metoda de elecție pentru stadiul I
7. Putem apela la detectarea ADN specific (PCR) în sânge, urină, lichid sinovial
8. Nu se recomanda testarea capușei extrase în suspiciunea de boală Lyme
9. Cultivarea are sensibilitate redusă
10. Titrul Ac ramâne ridicat pentru perioade lungi de timp
1. In răspunsul imun, în sifilis, intervin limfocitele B
2. Consecințe ale sifilisului congenital: infecţia latentă, malformaţiile
multiorganice sau moartea fetală
3. In sifilisul secundar se pot semnala come osoase sau cutanate
4. In sifilisul congenital, leziunile sunt sărace în trepone
5. Diagnosticul în sifilis este mai ales serologic
6. In sifilisul congenital transmiterea transplacentară are loc în semestrul I de
sarcină
7. Testul VDRL cantitativ este util pentru aprecierea eficacității terapeutice în
sifilis
8. In sifilisul terțiar, leziunile sunt bogate în treponeme
9. Pentru sifilis, pacienţii cu infecţie latentă sau activă sunt rezistenţi la reinfecţie
10. In răspunsul imun, în sifilis, intervin limfocitele T sensibilizate
1. TPHA se negativează la un pacient vindecat
2. RPR , înseamnă Rapid Plasmatic Reactiv
3. Testul cu Ag recombinant este util ca test de confirmare, specific pentru sifilis
4. In sifilisul secundar este caracteristică o erupţie cutaneo-mucoasă diseminată
(inclusiv palme, tălpi), cunoscute ca rozeole sau plăci mucoase
5. Sifilisul secundar survine la 4-10 săptămâni după sifilis primar, prin
diseminare sanguină
6. In sifilis detectăm Ac în ser, LCR și urină
7. TPHA se pozitivează la o lună de la apariția șancrului sifilitic
8. In sifilisul secundar leziuni sunt generalizate, bogate în treponeme, se
vindecă spontan fără cicatrici
9. Condilomata lata este o afecțiune cutanată caracterizată prin leziuni
verucoase la nivelul organelor genitale, caracteristică sifilisului secundar
10. In sifilisul latent, serologia este pozitivă
221. Micoplasmele:
1. Sunt rezistente la antibiotice care inhibă sinteza peretelui bacterian
(beta-lactamine)
2. Sunt foarte mari (500 μm)
4. Sunt foarte mici (0.3 μm)
5. Sunt spirochete
6. Nu se colorează Gram
7. Sunt foarte polimorfe
8. Sunt bacterii care se pot trata cu cefalosporine
9. Nu au perete celular rigid
10. Sunt bacterii cu perete celular rigid
222. Micoplasmele:
1. Prezintă o mare diversitate ca aspect microscopic: forme cocoide → filamente
lungi
2. Pot fi cultivate pe medii de cultură îmbogățite în colesterol
3. Sunt vizibile în coloratia Ziehl - Neelsen
4. Coloniile sunt de tip R, conopidiform
5. Sunt spirochete fine, mobile
6. Pot fi vizualizate la microscopia pe fond întunecat
7. Sunt distruse prin colorație
8. Cresc pe mediul Tinsdale
9. Pot fi vizualizate în formă nativă în microscopie în contrast de fază
10. Colonii mici, cresc in 2 – 8 zile, sub formă de ”ochi prăjit” sau muriforme, care
infiltrează parțial geloza
223. Mycoplasma pneumoniae produce:
1. Complicaţii: miopericardită
2. Ornitoză
3. Complicaţii: meningoencefalită
4. Faringită
5. Pneumonie lobară acută
6. Boală inflamatorie pelvină
7. Acutizare bronșită cronică
8. Pneumonie atipică primară (5-10%)
9. Cervicită
10. Pneumonie atipică primară (95-100%)
224. Diagnosticul infecțiilor cu Mycoplasma pneumoniae implică:
1. Cultivarea este rapidă, 18 – 24 ore
2. Utilizarea colorației Gram
3. Utilizarea de teste moleculare de amplificare a acizilor nucleici – real-time
PCR
4. Cultivarea: este lentă (3 saptămâni) si cu sensibilitate redusă
5. Utilizarea reacțiilor de precipitare în mediu lichid
6. Recoltarea de sânge, secreții genitale
7. Utilizarea RFC, ELISA, IFI
8. Recoltarea a 2 probe de ser, 10-15 zile pentru evidentierea seroconversiei/
demonstrarea prezentei IgM anti-M. pneumoniae
9. Seroneutralizarea
10. Recoltarea de probe respiratorii: exsudat faringian, aspirat traheal, lavaj
bronho-alveolar, lichid pleural, biopsie pulmonară
225. Tratamentul infecției cu Mycoplasma pneumoniae se realizează cu:
1. levofloxacin
2. penicilină
3. claritromicină
4. imipenem
5. eritromicină
6. vancomicină
7. moxifloxacin
8. piperacilină
9. doxiciclină
10. ceftriaxonă
226. Micoplasme genitale:
1. M. genitalium produce uretrită non-gonococică, non-chlamydia
2. U. urealyticum produce bacteriemii post-partum/post-abortum
3. M. hominis produce uretrită gonococică
4. U. urealyticum nu poate produce epididimo-orhită
5. M. hominis nu poate produce salpingită
6. M. genitalium produce prostatită
7. M. hominis poate fi prezentă în flora normală a mucoaselor genitale la adultul
sănătos
8. M. catarrhalis produce uretrită non-gonococică, non-chlamydia
9. U. urealyticum produce pneumonie atipica primara
10. U. urealyticum produce uretrită non-gonococică, non-chlamydia
227. Diagnosticul micoplasme genitale implică:
1. Incubarea 2 - 4 zile
2. PCR - M. genitalium
3. Utilizarea de criterii cantitative (>101 UFC/mL)
4. Cultivarea pe medii geloză simplă
5. Cultivarea pe medii îmbogăţite
6. Cresterea rapidă în 18 ore
7. Prelevate necontaminate ® semnificaţie clinică
8. Utilizarea de criterii cantitative (>104UFC/mL)
9. Prelevate contaminate ® semnificaţie clinică
10. PCR nu este util
228. Transmiterea micoplasmelor genitale se poate realiza:
1. Transplant de țesuturi
2. Ingestie alimente contaminate
3. Prin contact sexual (oral-genital)
4. Vertical (mamă-făt), in utero
5. Vertical (mamă-făt), în timpul nașterii
6. Prin contact sexual (genital-genital)
7. Hematogen
8. Neuronal
9. Limfatic
10. Cale respiratorie
229. Bartonella :
1. Se evidențiază pe frotiuri colorate Ziehl - Neelsen
2. Cultiva pe medii acelulare îmbogăţite, la 35 °C
3. La microscop se observa ca bacili gram-negativi scurţi, pleiomorfi
4. Culturile sunt urmărite 1-6 săptămâni
5. Caractere microscopice: coci gram-pozitivi
6. Este patogen strict uman
7. Frotiuri colorate Giemsa sau prin impregnare argentică
8. Cultivă pe ouă embrionate
9. Are ca habitat rezervorul animal
10. Incubarea este de 1 – 3 zile
230. Despre Bartoneloze se poate afirma:
1. B. quintana produce Endocardita
2. B. henselae produce Verruga peruana – forma cronică
3. B. quintana produce Febra de tranşee (febra de 5 zile)
4. B. henselae produce Febra de Oroya
5. B. bacilliformis produce Boala zgârieturii de pisică (adenopatie autolimitata)
6. B. bacilliformis produce Verruga peruana – forma cronică
7. B. bacilliformis produce Febra de Oroya
8. B. henselae produce angiomatoză bacilară la pacientul imunodeprimat (SIDA)
9. B. bacilliformis produce Febra de tranşee (febra de 5 zile)
10. B. henselae produce Boala zgârieturii de pisică (adenopatie autolimitata)
231. Despre Chlamydii se poate afirma:
1. Sunt bacterii mici, cocoide, imobile
2. Ciclu de reproducere particular: corpi elementari - neinfecţioşi si corpi
reticulaţi - infecţioşi
3. Peretele este similar bacteriilor Gram-pozitive
4. Ciclu de reproducere particular: corpi elementari - infecţioşi si corpi reticulaţi -
neinfecţioşi
5. Se cunosc 3 specii patogene pentru om: C. trachomatis, C. pneumoniae, C.
psittaci
6. Sunt obligat intracelulare (dependente total de ATP de la gazdă)
7. Se cunosc 3 specii patogene pentru om: C. trachomatis, C. perfringens, C.
psittaci
8. Cultivă pe agar sange
9. Sunt coci gram pozitivi, lanceolați
10. Prezinta membrană externă similară cu a bacteriilor Gram-negative
232. Chlamydia trachomatis:
1. Poate produce limfogranulomatoza veneriană: serovar L1-L3 –
limfogranulomatoza veneriană
2. Poate produce infecții genitale (uretrite, cervicite): serovar L1-L3
3. Poate produce trahom: serovar L1-L3
4. Poate produce infecții genitale (uretrite, cervicite): serovar D-K
5. Nu produce sterilitate tubara
6. Infecteaza si animalele
7. Produce infecții cu transmitere sexuală
8. Se transmite pe cale respiratorie
9. Este patogen primar uman
10. Poate produce trahom: serovar A, B, Ba, C
233. Diagnostic de laborator al Chlamydia trachomatis implică:
1. Depistarea Ag (IF, ELISA) specifică, relativ lipsită de sensibilitate
2. Testare prin tehnici amplificare acizi nucleici – secvență ADN specifică
(tehnica fara sensibilitate si fara specificitate)
3. Recoltare de produse patologice: materii fecale
4. Evaluare C. trachomatis a tuturor pacienților cu BTS
5. Microscopie pe fond intunecat
6. Cultivarea pe Hektoen
7. Recoltare de produse patologice: exsudat endocervical, uretral, rectal,
orofaringian, urină
8. Testare prin tehnici amplificare acizi nucleici – secvență ADN specifică
(tehnica cea mai sensibilă și specifica)
9. Cultivarea pe culturi de celule este foarte specifică, dar lipsită de sensibilitate
10. Serologie clinic utilă pentru diagnosticul infecției genitale acute
234. Chlamydophila pneumoniae:
1. Este patogen primar uman
3. Produce pneumonie lobară acută
4. Produce infecții cu transmitere genitală
5. Produce infecţii cu transmitere respiratorie
6. Nu se poate testa prin PCR
7. Diagnosticul se poate realiza serologic – microimunfluorescență, MIF
(specifică); IgM/4x
8. Produce infectii pneumonie atipică
9. Se tratează cu cefalosporine
10. Tratamentul se face cu eritromicină
235. Rickettsiile:
1. Sunt bacterii cu formă spiralată
2. Sunt transmise prin purici, păduchi, căpușe, acarieni (excepție, Coxiella –
transmitere aerogenă)
3. Se transmit pe cale sexuală
4. Sunt bacterii mici, pleomorfe (bacili, cocobacili)
5. Prezinta perete celular de tip gram-negativ
6. Cultivă pe geloza ciocolat
7. Produc doar infecții asimptomatice
8. Prezintă perete celular de tip gram-pozitiv
9. Sunt obligat intracelulare (nu pot fosforila glucoza) ® cultivă doar în gazde vii
10. Produc infecții minore, autolimitate/boli cu evoluție severă
236. Despre Rickettsii se poate afirma:
1. Cultivă pe Mueller Hinton
2. Pot fi inoculate pe culturi de celule
3. Sunt bacili scurți, intracelulari, frecvent pleiomorfi
4. NU se colorează Gram, si sunt vizibili in colorația Gimenez, Giemsa
5. Pot fi inoculate la animale de laborator (șoricel, șobolan, cobai)
6. Cultivă pe MacCankey
7. Cultiva in cavitatea vitelină a oului embrionat
8. Sunt coci extracelulari
9. Structură a peretelui de tip Gram-pozitiv
10. Pot fi vizualizați în colorația Gram
237. Rickettsiile:
1. Ehrlichia chaffeensis produce Ehrlichioză
2. Coxiella burnetii produce Febra pătată a Munţilor Stâncoşi
3. Orientia tsutsugamushi produce Rickettsioza variceliformă
4. Rickettsia rickettsia produce Tifos murin
5. Ehrlichia chaffeensis produce Tifos epidemic
6. Coxiella burnetii produce Febra Q
7. Rickettsia rickettsia produce Febra pătată a Munţilor Stâncoşi
8. Orientia tsutsugamushi produce Tifos de lăstăriş
9. R. prowazekii produce Ehrlichioză
10. R. prowazekii produce Boala Brill-Zinser
238. Rickettsiile:
1. C. burnetii este transmisă prin pulberi contaminate
2. Sunt transmise de artropode
3. Se multiplică la nivelul stratului superficial cutanat
4. Se multiplică în celulele endoteliale ale capilarelor, arteriolelor și venulelor –
vascularită cu infiltrat perivascular – piele, inimă, musculatură striată, SNC,
rinichi
5. Ehrlichia se multiplică în monocite și granulocite
6. Prevenția se face cu DTP
7. Penetreaza prin leziuni cutanate (înțepătură căpușe, leziuni cutanate
contaminate prin excremente de purici/păduchi)
8. Produc faringită
9. Produc faringita pseumembranoasă
10. Se transmit pe cale respiratorie
239. Rickettsiile:
1. Serologia nu este utilă
2. Cultiva pe TSI
3. Cultiva pe culturi de celule, ouă embrionate, animale laborator
4. Se utilizeaza PCR in caz de endocardite cu hemoculturi negative – ADN C.
burnetii la nivelul valvelor cardiace
5. Cultiva pe MIU
6. Se testează sânge/biopsie a escarelor cutanate
7. IFI este ”standard de aur” – nu identifică specia
8. Nu prezintă risc de infecție de laborator
9. Nu se poate testa prin PCR
10. Se testeza serologic, după 2-3 saptamani de evoluție a bolii
240. Vectori pentru Rickettsii sunt:
1. Ehrlichia chaffeensis - Păduchi
2. Rickettsia rickettsia - Căpuşe
3. Orientia tsutsugamushi - Larve de acarieni
4. R. prowazekii - Păduchi
5. Rickettsia rickettsia - Larve de acarieni
6. Coxiella burnetii - Căpuşe
7. Ehrlichia chaffeensis - Căpuşe
8. Orientia tsutsugamushi - Pulberi
9. Coxiella burnetii - Pulberi
10. R. prowazekii - Acarieni
241. Infecțiile asociate asistenței medicale:
1. Nu apar consecutiv actului explorator sau terapeutic
2. Apar după 8-12 ore de la internare
3. Sunt doar infectii localizate
4. Pot fi infecţii sistemice
5. Apar consecutiv condiţiilor de vieţuire în acest ambient
6. Sunt infecții contractate de un pacient în timpul asistenței medicale într-un
spital sau în altă unitate medicală, infecție care nu era prezentă sau în
incubație la data internării
7. Pot fi infecţii localizate
8. Apar după cel puțin 48 h de la internare
9. Sunt infecții contractate de un pacient în timpul asistenței medicale într-un
spital sau în altă unitate medicală, infecție care era prezentă sau în incubație
la data internării
10. Nu apar consecutiv actului medical sau chirurgical
242. Tipuri de infecții asociate asistenței medicale sunt:
1. Infecții sistemice asociate unui cateter venos central
2. Gonoree
3. Sifilis
4. Psitacoza
5. Infecții ale plăgilor operatorii
6. Condilomatoza
7. Infecții asociate cu dispozitivele utilizate în cadrul procedurilor medicale, cum
ar fi cateterele sau ventilatoarele
8. Antrax
9. Infecții de tract urinar asociate unui cateter urinar
10. Infecții pulmonare asociate ventilației mecanice
243. Infecțiile asociate asistenței medicale:
1. Implică reactivitatea antiinfecţioasă scăzută a bolnavilor, fragilizaţi de
afecţiunea care a determinat spitalizarea sau terapii imunosupresive
2. Implică reactivitatea antiinfecţioasă crescută a bolnavilor, fragilizaţi de
afecţiunea care a determinat spitalizarea sau terapii imunosupresive = factor
de risc suplimentar
3. Tulpinile bacteriene “periculoase” de spital sunt multirezistente la antibiotice şi
cu capacităţi de colonizare şi de virulenţă crescute
4. Tulpinile bacteriene “periculoase” de spital sunt sensibile la antibiotice şi cu
capacităţi de colonizare şi de virulenţă crescute
5. Sursa de infecţie poate fi exogenă, cel mai frecvent (colonizare cu bacterii de
spital, multirezistente)
6. Pot evolua ca infecţii sporadice sau izbucniri epidemice
7. Sursa de infecţie poate fi exogenă, de la un alt pacient, de la personalul de
spital sau din mediul ambiant = fondul microbian de spital
8. Pot evolua ca pandemii
9. Sursa de infecţie poate fi endogenă – de la un alt pacient, de la personalul de
spital sau din mediul ambiant = fondul microbian de spital
10. Sursa de infecţie poate fi endogenă – cel mai frecvent (colonizare cu bacterii
de spital, multirezistente)
244. Fondul microbian de spital implică:
1. Organisme accidental patogene ale mediului extern ocazional prezente în
microbiota flotantă a învelişurilor
2. Organisme patogene clasice
3. Organisme inoculate prin transfuzii/ derivate de sânge/ cu instrumentar
necontaminat
4. Prionii nu sunt incluși in fondul microbian de spital
5. Organisme ale microbiotei indigene ale rozătoarelor sau insectelor nu sunt
incluse in fondul microbian de spital
6. Anaerobii nesporulaţi nu sunt inclusi in fondul microbian de spital
7. Organisme inoculate prin transfuzii/ derivate de sânge/ cu instrumentar
contaminat
8. Organisme din instalaţii de spital
9. Microorganismele vehiculate de sistemele de aer conditionat din spitale nu
sunt incluse in fondul microbian de spital
10. Organisme ale microbiotei indigene (pacienţi, personal sanitar, rozătoare,
insecte)
245. In etiologia infecțiilor asociate asistenței medicale, care sunt cocii gram pozitivi cu
avantaje selective particulare în mediul de spital?
1. Tulpini de enterococi pan-rezistente la antibiotice
2. Acinetobacter
3. Enterococi cu rezistenţă de nivel înalt la beta-lactamine şi aminoglicozide
4. Stafilococi coagulazo-negativi (catetere i.v. à demeure, dializa peritoneală,
chirurgia cardiacă, proteze tisulare)
5. Stenotrophomonas maltophilia
6. Enterococi rezistenți la vancomicină (VRE)
7. MRSA, tulpini cu sensibilitate modificată la vancomicină
8. Enterobacterii rezistente la carbapeneme (CRE)
9. Escherichia coli, Klebsiella, Enterobacter, Serratia
10. Burkholderia cepacia
246. Din grupul OMS al bacteriilor înalt rezistente, pentru care se impune folosirea de
noi antibiotice, fac parte:
1. Stafilococii coagulază negativ rezistenți la penicilină
2. Streptococii viridans rezistenți la vancomicină
3. Enterococcus faecium rezistent la Vancomicină
4. MRSA
5. Acinetobacter baumannii rezistent la carbapeneme
6. C. difficile rezistent la vancomicină
7. C. tetani rezistent la colistin
8. Acinetobacter baumannii rezistent la dalbavancin
9. Pseudomonas aeruginosa rezistent la carbapeneme
10. Enterobacteriaceae rezistente la cefalosporine de generatia a III-a
247. Cele mai frecvent izolate microorganisme în infecțiile asociate asistenței medicale
sunt:
1. S. mutans
2. S. epidermidis
3. Bartonella
4. S. aureus
5. N. flava
6. E. coli
7. Proteus spp
8. C. tetani
9. P. aeruginosa
10. Klebsiella spp
248. Fungi și protozoare accidental patogene din microbiota rezidentă/ flotantă sau din
mediul extern implicați in etiologia infecțiilor asociate asistenței medicale sunt:
1. Chlamydia trachomatis
3. Coccidii
4. Trichosporon beigelii
5. Candida parapsilosis
6. Clostridioides difficile
7. Fusarium
8. M. tuberculosis multirezistent
9. Candida krusei
10. Chlamydophila pneumoniae
249. Investigaţia microbiologică a infecțiilor asociate asistenței medicale presupune:
1. Metode fenotipice: analiza endonucleazelor de restricţie a ADN cromozomal
sau plasmidic
2. Nu precizează sursa şi modul de transmitere a infecţiei prin demonstrarea
identităţii izolatelor (de la pacienţi, personal de spital, elemente de mediu)
3. Metode moleculare: MALDI-TOF
4. Metode fenotipice: MALDI-TOF
5. Metode fenotipice: biotip, serotip
6. Metode moleculare: secvențierea întregului genom (WGS- whole genome
sequencing)
7. Nu urmăreşte ulterior eficienţa metodelor antiepidemice instituite
8. Metode fenotipice: rezistotip, lizotip, bacteriocinotip
9. Metode moleculare: rezistotip, lizotip, bacteriocinotip
10. Metode moleculare: profilul elecroforetic al ADN sau al proteinelor din
membrana externă şi enzimelor constitutive celulare
250. Despre facilităţile de transmitere a infecţiei în spitale, putem afirma:
1. Condițiile necritice se referă la situațiile în care sunt suficiente dezinfecția,
antiseptizarea sau decontaminarea prin spălare
2. Aparatura pentru respirație asistată și aspirație endotraheală, vesela,
materialele contaminate cu produse patologice, trebuie să îndeplinească
condiții critice, în care sterilizarea este obligatorie
3. Endoscoapele, sondele, termometrele trebuie să îndeplinească condiții
critice, în care sterilizarea este obligatorie
4. Condițiile critice se referă la orice manevră medicală în care sterilizarea este
obligatorie
5. Aparatura pentru respirație asistată și aspirație endotraheală, vesela,
materialele contaminate cu produse patologice, trebuie să îndeplinească
condiții semicritice, în care sterilizarea este de dorit, dar riscul de infecție
poate fi prevenit prin dezinfecție eficientă
6. Stetoscopul, electrozii, instalațiile sanitare și lenjeria trebuie să îndeplinească
condiții semicritice, în care sterilizarea este de dorit, dar riscul de infecție
poate fi prevenit prin dezinfecție eficientă
7. Mâinile chirurgului și spălarea chirurgicală se includ în condițiile critice, în
care sterilizarea este obligatorie
8. Medicamentele și soluțiile injectabile trebuie să îndeplinească condiții
semicritice, în care sterilizarea este de dorit, dar riscul de infecție poate fi
prevenit prin dezinfecție eficientă
9. Condițiile semicritice se referă la orice manevră medicală în care sterilizarea
este de dorit, dar riscul de infecție poate fi prevenit prin dezinfecție eficientă
10. Cateterele vasculare trebuie să îndeplinească condiții semicritice, în care
sterilizarea este de dorit, dar riscul de infecție poate fi prevenit prin dezinfecție
eficientă
251. Despre categoria de sensibilitate “sensibilă la expunere crescută” a bacteriilor la
antibiotice putem afirma următoarele:
1. În cazul infecțiilor urinare, expunerea crescută a bacteriei infectante la
antibiotic poate fi obținută prin alegerea unui antibiotic care se concentrează
pe traiectul de eliminare în urină
2. Există o probabilitate mare de succes terapeutic la expunerea crescută a
bacteriei la antibiotic printr-o administrare mai frecventă a antibioticului
3. Existo o probabilitate mare de succes terapeutic la expunerea scăzută a
bacteriei la antibiotic
bacteriei la antibiotic prin creșterea dozei de antibiotic
5. Există o probabilitate mare de eșec terapeutic chiar și in cazul unei expuneri
crescute a bacteriei la antibiotic
bacteriei la antibiotic realizată prin alegerea unui antibiotic ce se
concentrează la locul infecției (datorită caracteristicilor sale farmacocinetice)
7. Expunerea crescută la antibiotic nu poate fi realizată prin alegerea unui
antibiotic care se concentrează la locul infecției
bacteriei la antibiotic prin administrare locală
9. În cazul meningitelor, expunerea crescută poate fi obținută prin alegerea unui
antibiotic ce nu poate traversa membrana hemato-encefalică
10. Există o probabilitate mare de succes terapeutic la administrarea de doze
standard de antibiotic
252. Despre antibiogramă putem afirma:
1. Metoda microdiluțiilor în bulion este o metodă cantitativă de detecție a
sensibilității la antibiotice
2. Metodele cantitative determină exact valoarea CMI, în funcție de care se va
stabili categoria de sensibilitate
3. Metoda difuzimetrică determină doar categoria de sensibilitate
(sensibil/rezistent)
4. CMI reprezintă concentrația maximă inhibitorie
5. Antibiograma poate fi interpretată fără a fi realizată identificarea bacteriei
infectante
6. Controlul de calitate se realizează cu ajutorul unei tulpini bacteriene
necunoscute
7. Tehnica de lucru a antibiogramei trebuie sa fie standardizată conform
EUCAST
8. Metoda E-test este o metodă cantitativă de detecție a sensibilității la
antibiotice
9. Metoda difuzimetrică este o metodă cantitativă de detecție a sensibilității la
antibiotice
10. Metoda E-test este o metodă calitativă de detecție a sensibilității la antibiotice
253. Despre antibiograma difuzimetrică putem afirma:
1. Diametrele măsurate ale zonei de inhibiție se compară cu cele două
concentrații minime inhibitorii critice stabilite în standardul EUCAST
2. Discurile de antibiotic conțin o concentrație necunoscută de antibiotic
3. Controlul de calitate presupune utilizarea unei tulpini de referință numită
ATSC (American Type Standard Culture)
4. Tehnica de realizare a antibiogramei presupune realizarea unei suspensii
bacteriene standardizate de 0,5 unități McFarland
5. Creșterea bacteriană este inhibată în zonele unde concentrațiile de antibiotic
sunt mai mari sau egale decât CMI
6. În timpul incubării antibioticul difuzează radiar în mediul de cultură realizând
un gradient descrescător de concentrații pe măsură ce se îndepărtează de
disc
7. Testarea sensibilității la antibiotice a pneumococului se realizează pe Agar
Mueller-Hinton îmbogățit cu sânge de cal și ß-NAD
8. Se realizează pe un mediu de cultură standardizat numit bulion
Mueller-Hinton
9. Interpretarea se realizează prin compararea diametrului zonei de inhibiție a
creșterii bacteriene cu diametrele critice
10. Diametrul zonei de inhibiție (mm) a creșterii bacteriene este echivalentul CMI
254. Despre metoda microdiluțiilor în bulion putem afirma:
1. O bacterie este sensibilă la doze standard ale unui antibiotic, dacă CMI
determinată în urma testării este mai mică sau egală cu concentrația critică
inferioară din EUCAST
2. Interpretarea se realizează prin compararea CMI cu cele două concentrații
critice din standardul EUCAST
3. Este o metodă calitativă de determinare a sensibilității la antibiotice
4. Este metoda utilizată pentru testarea sensibilității Staphylococcus aureus la
vancomicină și teicoplanină
5. Tehnica de lucru presupune utilizarea unui martor de creștere ce va folosi ca
și control de sterilitate a bulionului Mueller-Hinton utilizat
6. O bacterie este rezistentă la un antibiotic, dacă CMI determinată în urma
testării este mai mică sau egală cu concentrația critică inferioară din EUCAST
7. CMI este reprezentată de cea mai mare concentrație de antibiotic care inhibă
creșterea vizibilă a bacteriei testate
8. Presupune realizarea unei suspensii bacteriene standardizate a tulpinii de
testat de 5 unități McFarland
9. Este metoda utilizată pentru testarea sensibilității bacililor Gram-negativi la
colistin
10. Un inoculum standardizat din tulpina bacteriană de testat este inoculat într-un
gradient descrecător de antibiotic
255. Metoda E-test:
1. O tulpină bacteriană este încadrată în categoria REZISTENTĂ dacă CMI
determinată este mai mare decât concentrația critică superioară furnizată de
EUCAST
2. Valoarea CMI este indicată la intersecția zonei eliptice de inhibiție a creșterii
bacteriene și banda cu gradient exponențial de antibiotic
3. Poate fi realizată și cu ajutorul metodelor automate
4. Nu este necesară verificarea respectării condițiilor standardizate de lucru
5. Este o metodă calitativă
6. Presupune difuzia antibioticului în agar Mueller-Hinton
7. O bacterie este rezistentă la un antibiotic, dacă CMI determinată în urma
testării este mai mică sau egală cu concentrația critică inferioară din EUCAST
8. Este o metodă cantitativă ce permite determinarea CMI
9. Simultan trebuie realizat controlul de calitate cu ajutorul unei tulpini de
referință ATCC
10. Interpretarea se realizează prin compararea diametrului zonei de inhibiție a
creșterii bacteriene cu diametrele critice
256. Mediul de cultură pentru hemoculturi:
1. Cultivă doar bacteriile Gram-negative
2. Este îmbogățit
3. Bogat în factori de creștere
4. Este un mediu solid
5. Este un mediu selectiv
6. Cultivă doar bacteriile Gram-pozitive
7. Este lichid
8. Preîncălzit în momentul însămânțării
9. Conține anticoagulante
10. Conține antibiotice
257. Caracterele de cultura ale stafilococilor includ:
2. Coloniile sunt pigmentate variat (galben, portocaliu, alb)
3. Colonii rugoase, uscate
4. Colonii de tip S
5. Necesită incubare la 42 grade Celsius
6. Sunt facultativ anaerobi
7. Sunt frecvent hemolitici pe agar-sânge
8. Coloniile sunt translucide, dar produc pigment difuzibil în mediu
9. Necesită cultivare în anaerobioză
10. Necesită cultivare pe agar-chocolat
258. Testul catalazei:
1. Catalază-negativi sunt stafilococii
2. Streptococii sunt catalază-negativi
3. Catalază-pozitivi sunt streptococii
4. Catalaza produce coagularea plasmei
5. Staphylococcus epidermidis face parte din grupul stafilococilor
catalază-negativi
6. Test negativ: nu apare efervescența
7. Stafilococcii sunt catalază-pozitivi
8. Staphylococcus aureus este singurul stafilococ catalază-pozitiv
9. Testul catalazei se poate realiza pe lamă sau în eprubetă
10. Când este pozitiv, apare efervescența
259. Despre bacteriemii, putem afirma:
1. Post-intervenții dentare pot apărea bacteriemii non-patologice
2. Diagnosticul se bazează pe hemocultură
3. Bacteriemiile non-patologice sunt asimptomatice și tranzitorii
4. În bacteriemiile non-patologice, descărcarea bacteriană este masivă, dar cu
durată limitată
5. În endocardita infecțioasă, bacteriile se descarcă intermitent în sânge
6. Endocardita infecțioasă este un exemplu de bacteriemie continuă
7. Stafilococii coagulază-negativi nu pot produce bacteriemie
8. Cei mai frecvenți agenți etiologici sunt Escherichia coli și Staphylococcus
aureus
9. În bacteriemii sunt implicate bacterii strict aerobe, deoarece sângele este un
lichid oxigenat
10. Tabloul clinic este dominat de o erupție tegumentară generalizată și dureri
abdominale
260. Despre hemoculturi, putem afirma:
1. Un singur flacon de hemocultură pozitiv înseamnă întotdeauna contaminare
2. Întâi se însămânțează flaconul aerob, apoi cel anaerob
3. Sistemele de incubare automată a hemoculturilor urmăresc culturile timp de 5
zile
4. Antisepsia locul de puncție (plica cotului) se realizează cu alcool 70%, apoi cu
un produs iodat
5. Întâi se însămânțează flaconul anaerob, apoi cel aerob
6. Prezența acelorași două microorganisme în mai multe flacoane semnifică
contaminare
7. Același microorganism care este izolat din mai multe flacoane este mai
probabil să fie agentul etiologic, decât un contaminant
8. Locul de puncție (plica cotului) se spală cu ser fiziologic steril, pentru a
îndepărta flora cutanată
9. Interpretarea rezultatului hemoculturii presupune să facem distincția dintre
bacteriemia reală și o hemocultură contaminată
10. Examenul microscopic direct, din sânge, se realizează doar la pacienții cu
sepsis sever
261. Sunt agenți etiologici ai anginei eritematoase/eritemato-pultacee:
1. Neisseria gonorrhoeae
2. Streptococul de grup C
3. Arcanobacterium haemolyticum
4. Streptococcus anginosus
5. Streptococcus pyogenes
6. Streptococcus pneumoniae
7. Streptococul de grup G
8. Moraxella catharralis
9. Streptococcus agalactiae
10. Haemophilus influenzae
262. Identificarea streptococilor se face prin:
1. Test de latex aglutinare, care constă în detecția antigenului parietal de grup
(pentru streptococii beta-hemolitici)
2. Caractere biochimice: cum este testul catalazei, care pentru streptococci este
negativ
3. Studierea caracterelor biochimice pentru streptococii negrupabili
4. Caractere de cultivare, respectiv aspectul hemolizei (alfa/beta)
5. Caractere microscopice: coci Gram-pozitivi, așezați în lanțuri
6. Testul de sensibilitate la optochin: pneumococii sunt rezistenți
7. Test de latex aglutinare: detecția antigenului parietal de grup (pentru
streptococii alfa-hemolitici)
8. Caractere microscopice: coci Gram-negativi, așezați în lanțuri
9. Caractere biochimice, cum ar fi testul catalazei, care pentru streptococci este
pozitiv
10. Caractere microscopice: coci Gram-pozitivi, așezați în boabă de cafea
263. Despre exsudatul faringian, putem afirma următoarele:
1. Are ca indicații, detecția portajului de Moraxella spp.
2. Are ca indicații, detecția portajului de Streptococcus pneumoniae
3. Recoltarea se face de la nivelul amigdalelor, fără a atinge limba
4. Este produsul patologic pe care îl recoltăm într-o angină eritemato-pultacee
5. Este produsul patologic pe care îl recoltăm într-o infecție de tract respirator
inferior
6. Recoltarea se face cu ajutorul unui tampon steril, înainte de ingestia de
alimente sau de periajul dentar
7. Este produsul patologic pe care îl recoltăm într-o angină
pseudo-membranoasă
8. Examenul microscopic ne ajută să diferențiem speciile de streptococi
9. Are ca indicații diagnosticul etiologic al anginelor bacteriene
10. Are ca indicații, detecția portajului de Haemophilus influenzae
264. Despre diagnosticul anginelor streptococice, putem afirma următoarele:
1. Se realizează prin test de latex aglutinare, pentru detecția antigenului parietal
de grup
2. Tratamentul pacienților alergici la penicilină se realizează cu cefalosporine
3. Se realizează prin test de diagnostic rapid, prin depistarea antigenelor
steptococului beta-hemolitic de grup A
4. Antibiograma este necesară doar la pacienții alergici la penicilină
5. Tratamentul pacienților alergici la penicilină se realizează cu polimixine
6. Antibiograma este necesară, deoarece S. pyogenes nu și-a păstrat
sensibilitatea naturală la Penicilină
7. Se realizează prin izolarea bacteriei infectante, în cultură
8. În cultură, coloniile suspecte sunt cele alfa-hemolitice, cu o hemoliză
incompletă.
9. Antibiograma nu este necesară, deoarece S. pyogenes și-a păstrat
sensibilitatea naturală la penicilină.
10. În cultură, coloniile suspecte sunt cele beta-hemolitice, cu o hemoliză parțială,
de culoare gri-verzuie
265. Despre angină, putem afirma următoarele:
1. Una dintre formele clinice este angina pseudomembranoasă
2. Una dintre formele clinice este angina veziculară
3. Angina ulcero-necrotică este determinată de Corynebacterium diphteriae
4. Angina cu false membrane mai este numită și angina Vincent
5. Angina pseudomembranoasă este determinată de S. pyogenes
6. Angina veziculară este determinată de Fusobacterium
7. Una dintre formele clinice este angina eritemato-pultacee
8. Reprezintă inflamația acută de origine infecțioasă de la nivelul amigdalelor
palatine și/sau de la nivelul întregului orofaringe
9. Una dintre formele clinice este angina ulceroasă și ulcero-necrotică
10. Reprezintă inflamația acută de origine infecțioasă de la nivelul tractului
respirator inferior
266. Despre caracterele de cultură ale Haemophilus influenzae putem afirma:
1. Necesită doar factor de creștere V
2. Este strict aerob
3. Pe agar sânge se multiplică în vecinătatea striului de S. pyogenes
4. Necesită atmosferă de incubare carboxifilă
5. Este pretențios nutritiv
6. Necesită pentru incubare atmosferă îmbogățită cu 20% CO2
7. Este facultativ anaerob
8. Pe agar sânge se multiplică în vecinătatea striului de S. aureus
9. Este nepretențios nutritiv
10. Necesită 2 factori de creștere (X și V)
267. Agenți etiologici ai pneumoniilor sunt:
1. Staphylococcus epidermidis
2. Yersinia enterocolitica
3. Salmonella enterica
4. Haemophilus influenzae
5. Klebsiella pneumoniae
6. Shigella dysenteriae
7. Pseudomonas aeruginosa
10. Moraxella catarrhalis
268. Următoarele afirmații privind examenul microscopic al sputei sunt adevarate:
1. Evaluarea calității sputei se face cu putere de mărire a microscopului de 100x
2. Pentru evaluarea calității sputei urmărim prezența PMN, celulelor epiteliale
scuamoase și a fibrinei
3. Bacterioscopia se face doar pentru probele de spută de calitate bună
4. Bacterioscopia furnizează informații calitative și cantitative
5. Bacterioscopia se face pentru toate probele de spută
6. Bacterioscopia se face cu putere de mărire a microscopului de 100x
7. Bacterioscopia se face cu putere de mărire a microscopului de 1000x
8. Evaluarea calității sputei se face cu putere de mărire a microscopului de
1000x
9. Bacterioscopia furnizează doar informații cantitative
10. Prezența celulelor epiteliale scuamoase este asociată cu inflamația
269. Scorul de calitate Q al sputei:
1. Sputa este considerată corespunzătoare pentru examenul microbiologic dacă
scorul Q este ≥ +1
2. Pentru prezența fibrinei se adaugă calificativul +1
3. O spută cu 25 PMN/câmp, 1 CES/câmp și fibrină prezentă are scorul Q = +1
4. O spută cu 10 PMN/câmp, 10 celule epiteliale scuamoase /câmp și fibrină
absentă are scorul Q = 0
5. Reprezintă suma calificativelor acordate pentru PMN, celule epiteliale
scuamoase și fibrină
6. Pentru prezența a 25 CES/câmp se adaugă calificativul +2
7. Pentru prezența fibrinei se adaugă calificativul -1
8. Sputa este considerată corespunzătoare pentru examenul microbiologic dacă
scorul Q este 0
9. Pentru prezența a 25 PMN/câmp se adaugă calificativul +2
10. Pentru prezența a 5 PMN/câmp se adaugă calificativul -2
270. În diagnosticul infecțiilor de tract respirator inferior se pot recolta următoarele
produse patologice:
1. Exsudat faringian
2. Lichid pleural
3. Puroi
4. LCR
5. Urină
6. Salivă
7. Exsudat nazal
8. Spută
9. Aspirat endotraheal
10. Lichidul de lavaj bronhoalveolar
271. Referitor la caracterele microscopice ale pneumococilor:
1. Sunt coci gram pozitivi
2. Sunt α-hemolitici
3. Prezintă colonii crateriforme
4. Sunt coci alungiți, în "flacără de lumânare"
5. Sunt nesporulați
6. Pot fi capsulați
7. Sunt catalază negativi
8. Sunt pretențioși nutritiv
9. Sunt așezați în perechi (diplococi)
10. Sunt carboxifili
272. Referitor la caracterele de cultură ale enterococilor:
1. Se dispun în perechi (sau lanțuri scurte)
2. Sunt coci gram pozitivi
4. Sunt facultativ anaerobi
5. Pot cultiva într-un interval larg de temperatură 10 - 45°C
6. Sunt rezistenți la optochin
7. Sunt ovalari
8. Pot cultiva la pH alcalin
9. Aparțin grupului antigenic D din clasificarea Lancefield
10. Sunt α sau ne-hemolitici
273. Despre diagnosticul meningitelor bacteriene, putem afirma:
1. Preuspune examen microscopic pentru evidențierea bacteriilor/fungilor
2. Detecția antigenelor bacteriene solubile capsulare, cum ar fi cele ale
Staphylococcus pyogenes
3. Identificarea antigenelor capsulare bacteriene este laborioasă și necesită 1-2
zile
4. Se poate face prin teste de amplificare a acizilor nucleici
5. Pentru obținerea culturii pure este necesară cultivarea LCR
6. Presupune detecția antigenelor bacteriene solubile (capsulare)
7. Detecția de antigene capsulare bacteriene se realizează prin RFC
8. Cultura este puțin sensibilă, de aceea apelăm la PCR
9. Presupune examenul biochimic al LCR
10. Detecția de antigene capsulare bacteriene se realizează prin reacții de
precipitare în gel
274. Pot fi agenți etiologici ai meningitei bacteriene:
2. Candida albicans
3. Hartmanella
4. Mycobacterium tuberculosis
5. Naegleria fowleri
7. Cryptococcus neoformans
8. Acantamoeba
10. Staphylococcus aureus
275. Referitor la etapele examenului LCR:
1. Examenul macroscopic poate evidenția un LCR tulbure, clar, xantocrom sau
hematic
2. Aspectul LCR este clar în meningitele bacteriene “decapitate” sau în
meningita tuberculoasă
3. O glicorahie normală este egală cu 20% din glicemie
4. Examenul citologic cantitativ se realizează din LCR necentrifugat
5. Examenul citologic calitativ se realizează din sedimentul LCR
6. Hipoglicorahia sugerează meningită virală
7. Glicorahia este normală în meningita bacteriană
8. În cadrul examenului biochimic al LCR se pot doza glicorahia, proteinorahia și
lactatul
9. Aspectul LCR este tulbure în meningita virală
10. Formula leucocitară este dominată de limfocite în meningita bacteriană
276. Care dintre următoarele afirmații este adevărată?
1. Infecțiile tractului urinar superior se numesc cistite.
2. În pielonefrită, febra și durerile lombare sunt frecvente.
3. Cistita este mai frecventă la femei
4. În cistită pot fi afectați nefronii
5. Cistita este mai frecventă la bărbați
6. Infecțiile tractului urinar inferior afectează vezica urinară.
7. Pielonefrita afectează vezica urinară.
8. Infecțiile tractului urinar inferior se numesc pielonefrite.
9. Infecțiile tractului urinar superior pot afecta nefronii (în nefrită)
10. Infecțiile tractului urinar superior pot afecta bazinetul (în pielită)
277. Care dintre următoarele afirmații sunt adevarate?
1. Piuria se poate aprecia microscopic, respect tiv prezența a cel puțin unui
leucocit pe camp, la putere de mărire 1000x
2. Uretra distală este normal sterilă din punct de vedere microbiologic.
3. Stafilococii coagulazo-negativi sunt bacterii de origine digestivă.
4. Din punct de vedere microbiologic, vezica urinară este normal colonizată
5. Infecția de tract urinar se definește prin piurie și bacteriurie semnificativă, în
cazul condiționat patogenilor
6. Din punct de vedere microbiologic, uretra distală este în mod normal
colonizată
7. Pentru bacteriuria semnificativă, în cazul condiționat patogenilor, cantitatea
semnificativă este de minim 105 UFC/ml urină
8. Din punct de vedere microbiologic, uretra proximală este normal colonizată
9. Lactobacilii sunt bacterii de origine cutanată.
10. Microbiologic, uretra proximală este în mod normal sterilă.
278. Sunt factori predispozanți ai infecțiilor de tract urinar:
1. Angină cu false membrane
2. Stază vezicală
3. Vârsta, la bărbați
4. Uretra scurtă la bărbați
5. Predispoziția genetică
6. Hipotrofie prostatică
7. Paraliziile de tip flasc, din botulism
8. Glicozuria
9. Colită pseudomembranoasă
10. Uretra scurtă, la femei
279. Sunt agenți etiologici ai infecțiilor tractusului urinar:
1. Proteus spp.
2. Escherichia coli
3. Salmonella spp.
4. Yersinia spp.
5. Neisseria meningitidis
6. Shigella spp.
7. Clostridium tetani
8. Enterococcus spp.
10. Klebsiella spp.
280. Bandeleta urinară:
1. Evidențiază caracterele de cultură ale bacteriilor
2. Detectează sensibilitatea la antibiotice
3. Oferă informații privind uropatogenitatea speciilor
4. Oferă informații despre leucociturie
5. Demonstrează bacteriuria
6. Poate da rezultate fals negative
7. Furnizează informații cantitative
8. Evidențiază caracterele microscopice ale bacteriilor
9. Detectează prezența nitriților
10. Detectează esteraza leucocitară
281. Speciile patogene primar responsabile de apariția sindromului diareic infecțios:
1. Determină infecții inclusiv la gazda imunocompetentă
2. Nu dermină infecții la gazda imunocompetentă
3. Produc infecții doar dacă bacteria câștigă factori de patogenitate
5. Genul Salmonella include specii patogene primar
6. Genul Shigella include specii patogene primar
7. Genul Yersinia include specii patogene primar
8. Produc infecții doar la gazda imunodeprimată
9. Serratia include specii patogene primar
10. Ordinul Enterobacterales include specii responsabile de apariția sindromului
diareic infecțios
282. Enterobacteriile prezintă următoarele caractere microscopice:
1. Sunt bacili Gram-negativi, fără așezare particulară
2. Proteus spp. poate avea aspect polimorf
3. Pe frotiurile colorate Gram din produse patologice Klebsiella spp. poate
prezenta capsulă
4. Nicio specie din ordinul Enterobacterales nu poate fi capsulată
5. Sunt bacili nesporulați
6. Pe frotiul colorat Gram se poate observa așezarea caracteristică în grămezi
7. Pe frotiul colorat cu Giemsa putem observa bacili Gram-negativi
8. Yersinia spp. poate avea aspect cocobacilar
9. Pot fi observați intracelular pe frotiurile din produse patologice
10. Specia Haemophilus influenzae a ordinului Enterobacterales are aspect
polimorf
283. Sindromul holeriform:
1. Poate fi determinat de E. coli enteropatogen
2. Poate fi determinat de unele tulpini de Salmonella netifoidice
3. Pacienții prezintă sindrom inflamator important, însoțit de febră
4. E. coli enterotoxigen poate fi agent etiologic
5. Pacienții prezintă scaune apoase, abundente, în absența durerilor
abdominale
6. Este caracterizat prin absența leucocitelor fecale
7. Nu este însoțit de tulburări hidro-electrolitice
8. Nu poate fi determinat de patotipurile diareigene ale speciei E. coli
9. Investigarea etiologiei sindromului holeriform se face uzual, fără cerere
expresă a medicului clinician
10. Poate fi determinat de vibrioni holerigeni sau nonaglutinanți
284. Sindromul dizenteriform:
1. Speciile genului Salmonella nu produc hidrogen sulfurat
2. Coprocultura standard are ca scop izolarea enterobacteriilor ce pot determina
sindrom dizenteriform
3. E. coli enterotoxigen poate fi agent etiologic
4. Sindromul dizenteriform determinat de Salmonella non-tifoidică se tratează cu
antibiotice conform antibiogramei
5. Pentru Salmonella identificarea antigenică se realizează până la nivel de grup
și serovar
6. Materiile fecale ce conțin mucus, striuri de sânge sau puroi sugerează un
sindrom dizenteriform, prin mecanism invaziv
7. Poate fi cauzat de Shigella spp.
8. Antibioticoterapia în infecția cu Salmonella non-tifoidică reduce durata
manifestărilor clinice și scurtează starea de portaj
9. Pacienții manifestă o reacție inflamatorie intensă
10. Frotiul din materii fecale colorat Gram apreciază prezența reacției inflamatorii
285. Coprocultura:
1. Speciile genului Salmonella produc hidrogen sulfurat
2. Presupune cultivarea materiilor fecale pe medii selective și diferențiale
precum Agar Hektoen sau Agar MacConkey
3. Bulionul selenit acid de sodiu este un mediu de îmbogățire pentru Salmonella
4. Speciile genului Salmonella degradeaza lactoza din mediile diferențiale
lactozate
5. Pot fi utilizate medii cromogene
6. Urmărim coloniile lactozo-negative cu/fără H2S de pe mediul de cultură
diferențial și selectiv
7. Mediul bulion selenit este un mediu îmbogățit destinat cultivării bacteriilor
fastidioase
8. Prelevarea materiilor fecale în vederea cultivării se face în recipient fără
mediu de cultură
9. Mediul MacConkey este un mediu cu selectivitate medie: inhibă bacteriile
Gram pozitive și parțiat bacilii coliformi
10. Însămânțarea materiilor fecale se face doar pe Agar sânge
286. Cele mai frecvente specii implicate în etiologie bacteriană a infecțiilor purulente
sunt:
1. Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae, Proteus mirabilis
4. Treponema pallidum
6. Salmonella enterica
7. Staphylococcus aureus
8. Bacterii anaerobe
10. Bacillus subtilis
287. Genul Acinetobacter prezintă următoarele caracteristici:
1. Sunt bacterii fastidioase
2. Necesită cultivare pe agar-chocolat
3. Frecvent prezintă capsulă
4. Formează colonii mici, de tip S
5. Sunt mobili, oxidază-pozitivi
6. Sunt imobili, oxidază negativi
7. Așezați neregulat sau în diplo
8. Bacili Gram-negativi, scurți și groși
9. Colonii rugoase, uscate
10. Bacili Gram-negativi lungi, uneori ramificați
288. Despre puroi, putem afirma:
1. Se utilizează tuburi cu bulion tioglicolat, în cazul suspiciunii de infecție cu
bacterii anaerobe
2. Poate apărea fie la nivelul unor leziuni superficiale, fie profund în abcese
3. Recoltarea puroiului cu tamponul ar trebui evitată, atunci când este posibil
acest lucru
4. Puroiul de culoare roșie-brună poate indica o infecție cu Streptococcus
pyogenes producător de toxină eritrogenă
5. Prelevările prin biopsie se realizează de rutină pentru abcesele profunde
6. Astfel de infecții pot apărea la nivelul plăgilor și arsurilor
7. Mirosul de iasomie sau flori de tei indică o posibilă infecție cu anaerobi
8. În caz de prelevare cu tamponul, se decontaminează tegumentul cu un
antiseptic pe bază de iod
9. Apare prin procesul de supurație
10. Se utilizează tuburi cu bulion selenit acid de sodiu, în cazul suspiciunii de
infecție cu bacterii anaerobe
289. Despre colita pseudomembranoasă, determinată de Clostridioides difficile, putem
afirma următoarele:
1. Diareea apare după 48 de ore de la internare
2. La examenul microscopic putem evidenția bacili Gram-pozitivi nesporulați
3. Testul de confirmare a infecției este detecția toxinelor A și B prin metode
imunocromatografice,
4. Testele de screening sunt: cultivarea și detectarea enzimei glutamat
dehidrogenază (GDH)
5. Tulpinile toxigene determină colită postantibiotico-terapie (cefalosporine,
asocierea amoxicilină&acid clavulanic, flurochinolone, clindamicină)
6. Temporizarea prelucrării probei (>2 ore) nu distruge toxinele A și B
7. La examenul microscopic putem evidenția bacili Gram-pozitivi sporulați, cu
sporul situat terminal, în formă de „băț de tobă”
8. Doar enzima glutamat dehidrogenază (GDH) poate face diferența între
tulpinile toxigene și netoxigene
9. Toxina A este o citotoxină și lezează mucoasa colică
10. Testul de confirmare a infecției este detecția genelor care codifică toxinele C.
difficile prin tehnici moleculare
290. Despre diagnosticul infecției determinate de Helicobacter pylori, putem afirma
următoarele:
1. Diagnosticul serologic este limitat, deoarece anticorpii persistă mulți ani și nu
ne poate diferenția tipurile de infecții
2. Titrul anticorpilor se corelează întotdeauna cu gravitatea infecției
3. Diagnosticul indirect se face pe fragmente bioptice sau din materiile fecale
4. Helicobacter pylori este o bacterie cu creștere rapidă și nepretențioasă nutritiv
5. Examenul microscopic din fragmentul bioptic, poate pune în evidență bacili
gram-negativi spiralați sau încurbați
6. Detecția antigenului de H.pylori se poate face direct din materiile fecale, prin
metode imunocromatografice sau prin ELISA
7. Examenul microscopic de pe fragmentul bioptic, poate pune în evidență bacili
gram-negativi drepți
8. Diagnosticul direct se face pe fragmente bioptice sau din materiile fecale
9. Diagnosticul serologic ne poate ajuta în aprecierea reușitei terapeutice.
10. Diagnosticul direct se poate face prin tehnici de biologie moleculară, prin
detecția markerilor de patogenitate ai H. pylori
291. Despre Clostridoides difficile putem afirma:
1. Tulpinile netoxigene determină colită pseudomembranoasă
2. Este un bacil gram-pozitiv sporulat, spor care deformează corpul bacteriei
3. Este o bacterie facultativ-anaerobă
4. Nu prezintă rezistență naturală la numeroase antibiotice
6. Nu poate coloniza în mod normal microbiota intestinală
7. Poate produce 2 toxine: toxina A (enterotoxină) și toxina B (citotoxină)
8. Poate determina colită pseudomembranoasă, post antibiotico-terapie
9. Poate coloniza în procent mic adulții și în procent mult mai mare copiii
10. Este un bacil gram-pozitiv cu capetele tăiate drept, așezat în lanțuri
292. Despre Mycobacterium tuberculosis putem afirma:
1. Este o bacterie pretențioasă nutritiv, cu creștere rapidă
2. Este o bacterie aerobă sau microaerofilă
3. Formează colonii de tip S, lucioase, cu contur regulat, de culoare crem-bej
4. Este un bacil acido-alcoolo-rezistent
5. Este un bacil Gram-pozitiv
6. Formează colonii de tip R, conopidiforme, rugoase, uscate, de culoare
crem-bej
7. Cultivă pe mediul Lowenstein Jensen
8. Este o bacterie cu creștere lentă
9. Este un bacil Gram-negativ
293. Despre examenul microscopic în diagnosticul tuberculozei, putem afirma:
1. Depistează BAAR indiferent de concentrația acestora în probă
2. Se examinează minim 100 de câmpuri
3. Bacterioscopia negativă nu exclude diagnosticul de tuberculoză
4. Are sensibilitate și specificitate ridicată
5. Are sensibilitate și specificitate redusă
6. Bacterioscopia negativă exclude diagnosticul de tuberculoză
7. Este suficientă examinarea a 50 de câmpuri
8. Se face pe frotiu colorat Gram
9. Se face pe frotiu colorat cu auramină
10. Se face pe frotiu colorat Ziehl-Neelsen
294. Următoarele afirmații privind cultivarea în diagnosticul tuberculozei sunt
adevarate:
1. În medii lichide creșterea este lentă (6-8S)
2. Absența culturii nu exclude diagnosticul de tuberculoză
3. Absența culturii exclude diagnosticul de tuberculoză
4. Cultivarea este o etapă opțională în diagnosticul tuberculozei
5. În medii lichide creșterea este mai rapidă (1-3S)
6. Verificarea culturii pozitive se face prin frotiu colorat Gram
7. Se folosesc medii de cultură îmbogățite și selective precum mediul
Lowenstein-Jensen sau agarul Middlebrook
8. Verificarea culturii pozitive se face prin frotiu colorat Ziehl Neelsen
9. Cultivarea este o etapă indispensabilă diagnosticului de certitudine al
tuberculozei
10. Se folosesc medii de cultură îmbogățite și selective precum agarul McConkey
sau agarul Hektoen
295. Antituberculoase de linia I sunt:
1. Capreomicina
2. Rifampicina
3. Pirazinamida
4. Streptomicina
5. Etambutol
6. Izoniazida
7. Kanamicina
8. Cicloserina
9. Rifabutin
10. Etionamida
296. Despre testele de eliberare de interferon gama putem afirma:
1. Un test negativ exclude infecția cu M. tuberculosis
2. Sunt indicate pentru diagnosticul formelor extra-pulmonare de tuberculoză
3. Testul este pozitiv la persoanele vaccinate BCG
4. Un test negativ nu exclude infecția cu M. tuberculosis
5. Testul nu este pozitiv la persoanele vaccinate BCG
6. Sunt indicate după inițierea tratamentului anti-TNFα
7. Un test pozitiv confirmă infecția cu M. bovis
8. Măsoară reactivitatea imună a gazdei la prezența M. tuberculosis
9. Pot face diferența între infecția latentă și boala tuberculoasă
10. Un test pozitiv confirmă infecția cu M. tuberculosis, dar fără a putea face
diferența între infecția latentă și boala tuberculoasă
297. Referitor la genul Treponema:
1. Au spire regulate
2. Sunt spirochete subțiri, cu capete efilate
3. Cultivă pe medii îmbogățite, cum ar fi agar-sânge
4. Sunt groase
5. Nu pot fi observate pe preparate colorate Gram sau Giemsa
6. Au un axistil format din 2 flageli periplasmici în jurul cărora se înrulează
protoplastul
7. Au unul sau ambele capete îndoite în cârlig
8. Speciile patogene nu cultivă pe medii acelulare
9. Pot fi observate în microscopie pe fond întunecat
10. Au spire laxe și neregulate
298. Referitor la diagnosticul de laborator în suspiciunea de sifilis:
1. Atât VDRL, cât și RPR pot fi utilizate pentru testarea LCR la pacienţi
suspectaţi de neurosifilis
2. Testele serologice nespecifice / non-treponemice folosesc antigen
cardiolipinic și sunt teste de screening
3. Testele serologice specifice se pozitivează după cele nespecifice
4. Testele serologice specifice / treponemice evidenţiază anticorpi specifici și
sunt teste de confirmare
5. VDRL (Venereal Disease Research Laboratory) este un test specific pentru
diagnosticul sifilisului
6. RPR este test serologic nespecifice pentru diagnosticul sifilisului
7. TPHA este test serologic specifice pentru diagnosticul sifilisului
8. FTA-ABS (Fluorescent treponemal antibody absorption) este un test
nespecific pentru diagnosticul sifilisului
9. Rezultatele pozitive la testele nespecifice sunt definitive, nu necesită
confirmare
10. Diagnosticul indirect este util pentru screening-ul persoanelor infectate
299. Referitor la TPHA:
1. Sunt mai puţin influenţate de terapie
2. Dau reacții fals-pozitive la pacienții cu mononucleoză infecțioasă
3. Rămân pozitive când testele nespecifice sunt negative (sifilis terțiar)
4. Evidenţiază anticorpi nespecifici
5. Detectează anticorpi împotriva antigenului cardiolipinic
6. Se pozitivează după testele nespecifice
7. Se pozitivează înaintea testelor nespecifice
8. Este un test serologic specific pentru diagnosticul sifilisului
9. Dau reacții fals-pozitive în sarcină
10. Evidenţiază anticorpi specifici
300. Referitor la diagnosticul direct în leptospiroză:
1. Leptospirele pot fi izolate din sânge sau LCR în primele 10 zile de boală
2. Microscopia pe fond întunecat este lipsită de sensibilitate şi nespecifică
3. Leptospirele cultivă optim la 28-30ºC, în anaerobioză
4. Imunofluorescenţa directă este o metodă specifică
5. Leptospirele pot fi observate prin microscopie pe fond întunecat, pe frotiu
colorat Giemsa
6. Culturile se pozitivează rapid, în 24-48 ore, și se urmăresc prin microscopie
pe fond întunecat
7. Pentru cultivarea leptospirelor sunt suficiente medii simple
8. Pentru cultivare sunt necesare mai multe probe deoarece concentraţia
leptospirelor poate fi scăzută
9. Antigenele leptospirelor patogene pot fi detectate prin PCR
10. Microscopia pe fond întunecat este indicată pentru sedimentul urinar şi LCR
301. Despre diagnosticul de leptospiroză putem afirma:
1. Reacţia de aglutinare microscopică este practicată doar în laboratoarele
clinice de spital
2. Reacţia de aglutinare microscopică este practicată doar în laboratoarele de
referinţă
3. Pentru diagnosticul direct se recoltează exsudat faringian în primele 10 zile
de boală
4. Reacţia de aglutinare microscopică este metoda de referinţă pentru
diagnosticul leptospirozei
5. Reacţia de aglutinare microscopică măsoară capacitatea anticorpilor
pacientului de a aglutina leptospire vii
6. Leptospirele pot fi izolate din urină după prima săptămână de boală
7. Microscopia pe fond întunecat este metoda de referinţă pentru diagnosticul
leptospirozei
8. PCR este metoda de referinţă pentru diagnosticul leptospirozei
9. Reacţia de aglutinare microscopică măsoară capacitatea antigenelor
leptospirelor de a aglutina anticorpi anti-treponemici
10. Pentru diagnosticul direct se recoltează hemoculturi în primele 10 zile de
boală
302. Sunt agenți etiologici ai infecțiilor cu transmitere sexuală:
1. Chlamydia trachomatis
2. Yersinia pestis
4. Treponema pallidum
5. Helicobacter pylori
6. Haemophilus ducreyi
7. Ureaplasma urealyicus
8. Borrelia burgdorferi
9. Neisseria gonorrhoeae
303. Despre Neisseria gonorrhoeae, putem afirma:
2. Cultivă pe mediul Sabouraud
3. Cultivă pe mediul Thayer Martin
4. Sunt coci Gram pozitivi așezați izolat, în perechi, predominant în grămezi
5. În infecția cronică dispoziția este intracelulară
6. În infecția acută, la bărbați, sunt așezați predominant intracelular
7. În infecția cronică dispoziția este mai ales, extracelulară
8. Sunt bacili Gram pozitivi cu capetele măciucate
9. Este o bacterie strict aerobă și cultivă optim la 35- 370C
10. Sunt diplococi Gram negativi în „boabă de cafea”
304. Despre Neisseria gonorrhoeae, putem afirma:
1. A dobândit rezistență la toate antibioticele, cu excepția cefalosporinelor cu
spectru extins
2. Este natural rezistentă la spectinomicină
3. Este o bacterie catalază- pozitiv
4. Este natural rezistentă la cefalosporinele cu spectru extins
5. Este o bacterie oxidază- pozitiv
6. Poate fi identificată prin metode de biologie moleculară
7. Descompune oxidativ glucoza
8. Este o bacterie catalază- negativ
9. Descompune fermentativ glucoza
10. Este o bacterie oxidază- negativ
305. Despre diagnosticul infecției cu Neisseria gonorrhoeae, putem afirma:
1. Se realizează frotiu colorat Gram
2. Al 3-lea tampon (facultativ) este utilizat pentru diagnosticul infecției cu C.
trachomatis, VHS
3. Se realizează frotiu colorat Ziehl- Neelsen
4. Identificarea biochimică nu este necesară
5. După prelevare al 2-lea tampon este inclus în mediu de transport Amies sau
Stuart
6. Cultivă în “văluri concentrice” pe medii neselective
7. Se realizează frotiu colorat cu albastru de metilen
8. Sunt necesare 3 tampoane de exsudat cervical din endocol
9. Caracterele microscopice se evidențiază în preparatul nativ cu ser fiziologic
10. Se cultivă pe mediul Lȍwenstein-Jensen
306. Sunt infecții cu transmitere sexuală:
1. Șancrul moale
2. Colita pseudomembranoasă
3. Sifilisul
4. Limfogranulomatoza veneriană inghinală
5. Gonoreea
6. Pielonefrita
7. Morva
8. Melioidoza
9. Endocervicita
10. Cistita
307. Despre bacilii Gram-pozitivi este adevărat că:
1. Helicobacter pylori este un bacil gram-pozitiv spiralat
2. Clostridium spp. sunt sporulați
3. Bacillus spp. pot fi sporulați
4. Cuprind speciile din ordinul Enterobacterales
5. Listeria spp. sunt bacili nesporulați
6. Clostridioides difficile sunt bacili gram pozitivi sporulați cu spor deformant
7. Erysipelothrix spp. sunt sporulați
8. Clostridium spp. sunt nesporulați
9. Bacillus spp. nu pot forma spori
10. Corynebacterium spp. sunt nesporulați
308. Genul Bacillus:
1. Dau colonii de tip smooth
2. Toate speciile genului sunt nehemolitice pe agar sânge de berbec
3. Bacillus perfringens este o specie oportunistă
4. Speciile genului sunt fastidioase
5. Sunt bacili gram-pozitivi mari, așezați în lanțuri, cu extremitățile tăiate drept
6. B. cereus produce lecitinază
7. B. anthracis prezintă capsulă ce se colorează metacromatic în colorația cu
albastru de metilen
8. Baccilus anthracis este o specie înalt patogenă, sensibilă la penicilină
9. Prezintă spori ovali ce nu deformează corpul bacilului
10. Sunt bacili gram-pozitivi sporulați fără așezare specifică
309. Genul Clostridium:
1. C. perfringens produce lecitinază
2. Sunt facultativ anaerobe
3. Sunt bacterii fastidioase
4. C. perfringens detemină o dublă hemoliză pe agar sânge
5. Speciile pot prezenta spor localizat doar terminal ce oferă aspect caracteristic
de ”rachetă de tenis”
6. C. botullinicum produce toxina botulinică
8. C. tetani nu produce toxine exogene
9. C. tetani prezintă spor sferic terminal, ce oferă bacilului aspect de „băţ de
tobă”
10. Pe frotiul realizat dintr-un mediu de cultură C. perfringens pot fi observați ca
bacili gram‑pozitivi mari, nesporulaţi
310. Corynebacterium diphtheriae:
1. Sunt bacili gram-pozitivi polimorfi ce pot fi așezați în litere chinezești
2. Sunt bacili gram-negativi ce pot fi așezați în palisade
3. Toxigeneza poate fi demonstrată in vitro cu ajutorul testului Elek
4. Mediul Löeffler este mediu electiv
5. Toxigeneza poate fi demonstrată in vivo cu ajutorul testului Elek
6. Tehnicile de biologie moleculară pot pune în evidență gena tox
7. Nu este pretențios nutritiv
8. Sporul deformează corpul bacteriei
9. Este agentul etiologic al anginei pseudo-membranoase
10. Datorită sporului așezat terminal, au aspect măciucat în frotiul de produs
patologic
311. Despre diagnosticul de laborator al anginei difterice putem afirma:
1. Demonstrarea toxignezei se poate realiza prin imunoprecipitare în mediu
gelozat
2. Identificarea bacteriei infectante trebuie urmată de demonstrarea toxigenezei
3. Agentul etiologic este Streptococcus diphtheriae, deci realizăm testul
catalazei și urmărim hemoliza pe geloză sânge
4. Însămânțarea se realizează și pe mediul Tinsdale și pe agar sânge
5. Bacilul diferic nu crește pe agar sânge
6. Toxigeneza poate fi demonstrată in vivo cu ajutorul testului Elek
7. Examenul microscopic nu este necesar în diagnosticul anginei difterice
8. Este o angină cu false membrane în care la frotiul din exsudatul faringian, pe
lângă caracterele microscopice tipice ale C. diphteriae, observăm reacția
inflamatorie
9. Dignosticul nu reprezintă o urgență
10. Pentru primocultură este utilizat mediul Loeffler

Grile Microbi

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Grile Microbi

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1.

Despre antibiotice, putem afirma:

S-ar putea să vă placă și