Antibioticele

Mecanism de actiune pe celula bacteriana

Rezistenta bacteriilor la antibiotice
 Antibioticele

▪ clasă de medicamente, produse de

microorganisme sau obținute pe cale
sintetică sau semisintetică, fiind cele mai
importante substanțe medicamentoase
implicate în tratamentul și în profilaxia
infecțiilor bacteriene de diverse tipuri.
 Scurt istoric

▪ 1929 - Fleming - descoperă Penicilina, ca produs natural de metabolism

al mucegaiului Penicillium notatum.
▪ 1940 - Florey şi Chain purifică Penicilina şi o introduc în
activitatea medicală.
▪ Paul Erlich - este întemeietorul chimioterapiei antibacteriene;
▪ - a testat aprox. 600 de substanţe privind acţiunea
antibacteriană
▪ - a descoperit principiul acţiunii selective
a chimioterapicelor.
▪ 1935 - Domagk - a descoperit prima Sulfamida (Prontozilul) cu
acţiune antibacteriană cu spectru larg.
 Efectul chimioterapicelor

· Efect bacteriostatic
- diminuează rata de multiplicare bacteriană.
- este mai puţin eficient.
· Efect bactericid
- chimioterapicul lizează celula bacteriană.
- efect de realizat în tratament.
 Notiunea de antibiotic ideal

- Să aibă toxicitate selectivă (să nu fie toxic pentru macroorganism).

- Să aibă un spectru antimicrobian suficient de larg.
- Să fie bactericid.
- Să difuzeze în focarul de infecţie.
- Să persiste timp suficient în organism.
- Să nu determine reacţii adverse.
- Să acţioneze în perioada de multiplicare bacteriană exponenţială.
- Bacteria respectivă să nu dezvolte rezistenţă la chimioterapic.
 Spectrul antimicrobian

▪ Spectrul antimicrobian al unui antibiotic este suma

speciilor care au toate sau aproape toate tulpinile
sensibile la antibioticul respectiv.
▪ Spectrul natural se referă la specia bacteriană.
▪ Spectrul actual se referă la tulpini sau grupuri de
tulpini bacteriene şi este mai restrâns decât cel
natural.
▪ Spectrul real este spectrul de sensibilitate la
antibiotice al unei singure tulpini bacteriene şi
este determinat prin antibiogramă.
 Antibioticul de rezerva

▪ Este un antibiotic cu utilizare în mod deliberat restrânsă,

sub controlul riguros al oportunităţii administrării sale -
în intervalul până la determinarea spectrului real de
sensibilitate al tulpinii bacteriene infectante sau/şi când
aceasta este rezistentă la antibioticele uzuale.
▪ Utilizarea antibioticelor de rezervă ar trebui restrânsă la
tratarea infecţiilor bacteriene care ameninţă viaţa
bolnavilor.
 Familii de antibiotice

▪ Antibioticele se grupează în “familii”, după

criterii variate:
▪ - origine şi structură chimică
▪ - spectru de acţiune
▪ - mecanism de acţiune
▪ - efect asupra bacteriilor (bacteriostatic sau
bactericid).
 Dupa spectrul de actiune
▪ Antibiotice cu spectru larg de actiune
▪ Aminoglicozide:- Kanamicina
- Gentamicina
- Amikacina, Tobramicina ş.a.m.d.
▪ Tetracicline: - Tetraciclina, Oxitetraciclina,
- Rolitetraciclina,
- Doxiciclina, Clortetraciclina ş.a.m.d.
▪ Cloramfenicoli: - Cloramfenicol, Thiamfenicol
▪Sulfamide: - Sulfatiazol, Sulfafurazol, Biseptol,
Ftalilsulfatiazol.
▪ Nitrofurani: - Furazolidon, Nitrofurantoin
 Dupa spectrul de actiune
▪ spectru de acţiune restrâns:
▪ Macrolidele: - Eritromicina
- Spiramicina
- Oleandomicina ş.a.m.d.
▪ Polipeptidele ciclice: - Polimixine
▪ Tuberculostatice: - Hidrazida acidului izonicotinic
(HIN)
- Etambutol
▪ Anti-anaerobi: - Metronidazol
- Clindamicina
▪ Quinolone: -
 Familii de chimioterapice cu poziţie
particulară

▪ cu spectrul iniţial restrâns şi apoi lărgit

prin noi sinteze
▪ Beta-
lactamine:Penicilinele(Ephitard,Moldamin)
▪Antibiotice:
- anti Pseudomonas:Carbenicilina,
Ticarcilina, Ureidopeniciline
-anti Stafilococice: Oxacilina
-cu spectru larg: Ampicilina, Amoxicilina
Cefalosporinele

- generaţia I: Cefalotin
- generaţia II: Cefoxitin
- generaţia III: Moxalactam
-generatia IV: Cefixim
Mecanisme de actiune ale
antibioticelor
 Dupa mecanismul de actiune
▪ Cu actiune pe peretele celular
▪ß lactamine
▪Cicloserina
▪Bacitracina
▪Vancomicina
 Dupa mcanismul de actiune

▪ Actiune pe membrana citoplasmatica

▪Polimixine
▪Gramicidina
▪Tirocidina
▪Polienele
▪Imidazolii
 Dupa mecanismul de actiune

▪ inhibă sinteza proteinelor la nivelul ribozomal

▪ Cu acţiune pe subunitatea ribozomală:
▪30 S: Aminoglicozidele
▪ Tetraciclinele
▪50 S: Cloramfenicolul
▪ Macrolidele
 Dupa mecanismul de actiune

▪ inhibă direct sinteza acizilor nucleici

▪Sulfamidele
▪PAS
▪Trimetoprim, Biseptol
▪Quinolone
▪Rifamicine
 Antibiotice cu actiune pe peretele celular
▪ Penicilinele
▪ Mecanisme de acţiune:
▪ - Blochează sinteza peptidoglicanului, prin blocarea formării
legăturilor interpeptidice.
▪ - Inactivează inhibitorii autolizinelor proprii PC bacterian (PC se
distruge masiv). De aici rezulta un efect bactericid.
▪- Nu sunt toxice pt. organismul uman, deoarece celulele eucariote nu au PC
(au toxicitate selectivă).
▪ - Se pot administra în doze mari atât la gravide cât şi la nou născuţi.
▪ Mecanism de rezistenţă:
▪ - Producerea de ß lactamaze, exemplu: stafilococul.
 Antibioticele

▪ Inhibitori ai sintezei peretelui

bacterian
▪ Penicilinele-produse naturale
sintetizate de fungii Penicillium sau
sintetice obtinute prin modificari
structurale ale acidului penicilanic
 Penicilinele

▪ Active pe bacteriile grampozitive si un numar limitat de

bacterii gramnegative.

▪ Mecanismul de actiune:pot actiona ca analogi structurali

ai D-alanil-D-alaninei si inhiba reactia enzimatica
responsabila de formarea legaturilor peptidice terminale
intre alanina si glicina in cadrul sintezei mureinei din
peretele bacterian→celule vulnerabile la presiunea
osmotica →lizate sau supravietuiesc cu perete incomplet.
 Penicilinele
▪ Penicilina G –primul antibiotic folosit in tratamentul
bolilor bacteriene sistemice.
▪ Este inactivata de betalactamaza bacteriana si de pH-ul
acid din stomac.
▪ Peniciline sintetice:
Penicilina
V,Ampicilina,Amoxicilina,Oxacilina,Meticilina(inlaturate
dzavantajele)
Se pot administra oral;au toxicitate scazuta fata de
celulele umane.Unii pacienti pot fi alergici la peniciline.
 Penicilinele naturale

▪ Reprezentanti
▪ Penicilina G
▪ Penicilina V
▪ Dibenzatin penicilina
▪ Efecte adverse: reactii alergice
neurotoxicitate
reactii herxheimer
 Penicilinele naturale

▪ Sensibili ▪ Indicatii de electie

▪ Coci g+,coci g-, ▪ Angina streptococica
▪ bacili g+ aerobi,anaerobi ▪ Scarlatina
▪ Spirochete ▪ Reumatismul articular acut
▪ Rezistenti ▪ Erizipel
▪ Enterococcus faecium ▪ Gangrena gazoasa
▪ Staphylococcus spp ▪ Sifilis
▪ Majoritatea bacililor g-aerobi
 Cefalosporinele
▪ Produse de specii de fungi Acremonium,numite inainte Cefalosporium.
▪ Structural contin un inel betalactamic.Cefalosporinele naturale au fost
modificate pe cale chimica obtinandu-se un mare numar de antibiotice.
▪ Inhiba sinteza peretelui bacterian pentru un spectru larg de bacterii
grampozitive si gramnegative.
▪ Inelul betalactamic al cefalosporinelor este mai bine protejat decat in
cazul penicilinelor si este mai putin susceptibil la actiunea
betalactamazei.Pot fi administrate persoanelor cu alergie la peniciline.
 Cefalosporine

▪ Generatia 1 ▪ Generatia 2
▪ Cefalexina ▪ Cefuroxim
▪ cefadroxil ▪ Cefaclor
▪ Cefoxitin
▪ Cefotetan
 Cefalosporine

▪ Generatia3 ▪ Generatia 4
▪ Ceftriaxona ▪ Cefixim
▪ Cefotaxim ▪ Ceftibuten
▪ Ceftazidim ▪ Cefpodoxim
▪ Cefoperazona
▪ Generația 5
▪ Ceftarolina fosamil
▪ Ceftobiprol medocaril
 Cefalosporine

▪ Utilizarea cefalosporinelor din

generatia 2-4 reprezinta in
prezent un factor de risc major
▪ Coci g+,coci g-,bacili
pentru aparitia de infectii cu
g- aerobi Clostridium difficile alaturi de
chinolone si carbapeneme!!
 Bacitracina

▪ Bacitracina antibiotic cu structura polipeptidica produs de Bacillus

subtilis, sintetizat in momentul sporularii.Impiedica sinteza
peptidoglicanilor inhiband in felul acesta formarea peretelui bacterian.
▪ Toxica pentru organismul uman;slaba absorbtie.
▪ Utila pentru tratamentul plagilor infectate.
 Vancomicina

▪ Produsa de specii de Streptomyces.

▪ Impiedica formarea portiunilor peptidice ale moleculelor
de peptidoglican
▪ Actioneaza pe bacteriile grampozitive.
 Cicloserina

▪ Produsa de specii de Streptomyces.

▪ Inhiba sinteza peretelui bacterian prin interferare cu
productia de alanina si si incorporarea acesteia in puntile
interpeptidice ale peptidoglicanilor.
 Inhibitori ai sintezei proteice
▪ Aminoglicozidele-inhiba sinteza proteinelor prin
legareea de ribozomi.
▪ Streptomicina-se leaga ireversibil de subunitatea 30 s a
ribozomilor bacterieni, blocand functionarea
complexului de initiere si perturba legatura ARNt de
complexul ribozom-ARNm→genereaza producerea de
proteine anormale prin disturbarea tripletei codon de la
nivelul ARNm.
▪ Kanamicina,Neomicina,Gentamicina,Tobramicina au mod
de actiune similar.
 Inhibitori ai sintezei proteice

▪ Tetraciclinele-antibiotice cu spectru larg produse de

specii de Streptomyces.
▪ Se leaga de subunitatea 30s a ribozomilor
bacterieni.Blocheaza legarea ARNt de complexul
ribozom-ARNm,impiedica introducerea de noi
aminoacizi in locusul polipeptidic.
 Inhibitori ai sintezei proteice

▪ Cloramfenichol antibiotic natural care contine

nitrobenzen.Toxic pentru celulele bacteriene si umane.
▪ Se combina cu subunitatea 50s a ribozomilor bacterieni.Impiedica
formarea legaturilor peptidice prin blocarea actiunii peptidil-
transferazei de pe subunitatea 50s.
▪ Produce anemie aplastica.
 Inhibitori ai sintezei proteice

▪ Eritromicina produsa de Streptomyces erytreus.

▪ Mecanism de actiune la fel cu Cloramfenicholul.
▪ Lincomicina –prezinta actiune antibacteriana
asemanatoare cu Eritromicina.Structura chimica –un
aminoacid legat de un aminozaharid ce contine
sulf.Toate speciile de Escherichia coli sunt rezistente la
Lincomicina.
▪ Clindamicina este un derivat sintetic al lincomicinei
folosit pentru bacterii anaerobe.
 Antibiotice care actioneza asupra
membranei celulare

▪ Polimixina-produsa de Bacillus polimyxo si inhiba functia

normala a membranei celulare.
▪ Actioneaza ca detergenti cationici intrerupand
membrana celulara.
▪ Sunt toxice pentru uz intern.
▪ Pentru uz extern:polimixina B si E.
 Inhibitori ai transcriptiei si
sintezei acizilor nucleici

▪ Quinolonele-antibiotice cu spectru larg.

▪ Inhiba topoizomeraza si impiedica infasurarea si
hiperinfasurarea moleculelor de ADN.
▪ Se administreaza oral.Se folosesc pentru tratamentul
B.Proteus si Pseudomonas aeruginosa.
▪ Urinare:Acidul nalidixic,Norfloxacin
▪ Sistemice:Ciprofloxacina,Ofloxacina,Moxifloxacina,
Levofloxacina
 Inhibitori ai transcriptiei si
sintezei acizilor nucleici

▪ Rifampicina-inhiba ARN polimeraza ADN dependenta in bacterii dar

nu si in celulele umane→inhibarea tuturor formelor de ARN bacterian.
▪ Se foloseste in TBC,lpra,infectii cu bacterii grampozitive si
gramnegative.
▪ Clorochina antiprotozoare-in malarie.
▪ Metronidazol-toxic selectiv pe bacteriile anaerobe si protozoare.
▪ Sulfonamidele –antibiotice sintetice care blocheaza sinteza timidinei,a
tuturor purinelor,metioninei si serinei.Sunt analogi structurali ai
acidului paraaminobenzoic si impiedica sinteza acidului folic in celula
bacteriana(PAS)
Inhibitori ai transcriptiei si sintezei
acizilor nucleici

▪ Diaminopirimidinele
▪ Trimetoprim/sulfametoxazol si pirimetamina sunt
analogi structurali ai timidinei.Inhiba sinteza de ADN
interferand sinteza acidului folic.
▪ Trimetoprimul se foloseste in combinatie cu
sulfonamidele pentru tratamentul infectiilor urinare.
 Câştigarea rezistenţei la
antibiotice

Se realizează prin:
- mecanisme genetice
- mecanisme biochimice
 Castigarea rezistentei la
antibiotice

▪ Rezistenţa cromozomială - Este o eventualitate rară, iar

selecţia o realizează numai chimioterapicul
corespunzător variantei rezistente.
▪ Rezistenţa plasmidică - Are cea mai mare importanţă în
câştigarea rezistenţei, deoarece plasmidele R se pot
răspândi epidemic într-o populaţie bacteriană, în urma
fenomenului de conjugare.
▪ Plasmidele R conjugante pot să asigure şi mobilizarea
unor plasmide R mici, neconjugative, prin fenomenul de
“cointegrare” a unei plasmide neconjugante într-o
plasmidă conjugantă.
 Castigarea rezistentei la
antibiotice

Transducţia şi transformarea completează posibilităţile transferului

genetic al plasmidelor mici.
Transpoziţia - Are un rol aparte în evoluţia plasmidelor R (conjugante
sau nu); există evidenţe că transpozonii de rezistenţă se pot înscrie
pe “scheletul” unor plasmide, conferindu-le permanent noi determinanţi
de rezistenţă. În acest mod, se poate transmite rezistenţa în bloc
pentru un set de chimioterapice. Înscrierea pe acelaşi schelet
plasmidic a multiple copii ale unui transpozon (TN) de rezistenţă,
asigură adaptarea la concentraţii crescute de chimioterapic.
 Castigarea rezistentei la
antibiotice

▪ - Aşa ne explicăm de ce între 60 şi 90 din

rezistenţa la chimioterapice a bacteriilor patogene
este mediată plasmidic; bacteriile patogene care şi-
au păstrat sensibilitatea naturală faţa de
antibioticele de elecţie sunt extrem de puţine: aşa
sunt Streptococcus pyo-genes, Treponema pallidium şi
leptospirele, care au rămas încă sensibile la
Penicilina G.
 Castigarea rezistentei la antibiotice

▪ Mecanismele biochimice de dobândire a rezistenţei la

antibiotice:
1. Inactivarea enzimatică a chimioterapicului.
2. Lipsa sau modificarea ţintei moleculare a
chimioterapicului.
3. Şuntarea reacţiilor metabolice blocate de către
chimioterapic.
4. Lipsa permeabilităţii pt. chimioterapie a
învelişurilor celulare bacteriene.
 Mecanisme biochimice
Lipsa sau modificarea ţintei moleculare a
chimioterapicului

▪ Ex.: Rezistenţa bacteriană la aminoglicozide apare prin

modificarea proteinelor ribozomale care leagă
antibioticele (modificarea proteinelor receptor).
▪ Rezistenţa la macrolide apare prin metilarea r-ARN
sau alterarea proteinei ribozomale L4 - acelaşi
mecanism de alterare al receptorilor.
 Mecanisme biochimice
Şuntarea reacţiilor metabolice blocate
de către antibiotic

▪ Spre exemplu, populaţiile bacteriene rezistente la

Sulfamide, folosesc acid folic preformat din mediu (acid
folic produs de către macroorganismul infectat), astfel
încât bacteria nu mai are nevoie să-şi folosească
propria cale metabolica de sinteză a acidului folic.
Astfel, rezistenţa bacteriană la sulfamide poate apare
relativ uşor.
 Mecanisme biochimice
Inactivarea enzimatica a antibioticului

▪ Ex.: Rezistenţa bacteriană la ß lactamine apare prin

producerea enzimelor denumite ß lactamaze. De exemplu,
stafilococul aureu hemolitic este secretor de
penicilinaze.
▪ De aceea, Cefalosporinele (de semisinteză) au fost
concepute ca să nu fie inactivate de ß lactamaze.
 Mecanisme biochimice
Lipsa permeabilităţii învelişurilor
celulare pentru un anumit antibiotic
▪ .
▪ Spre exemplu, tetraciclinele acţionează numai după
obţinerea unei anumite concentraţii de antibiotic în
celula bacteriană.
▪ Tulpinele de streptococ sunt impermeabile în mod
natural la tetracicline, fapt care explică mecanismul de
rezistenţă.
 Mecanisme biochimice de rezistenta la
antibiotice

▪ marea majoritate a bacteriilor au mai multe mecanisme

biochimice de rezistenţă, care acţionează în paralel
cu mecanismele genetice de dobândire a rezistenţei la
chimioterapice.
 Reguli generale de administrare ale
antibioticelor

▪ Tratamentul antibiotic sau chimioterapic se administrează

întotdeauna în urma unui diagnostic de laborator de infecţie
bine precizat, administrând chimioterapicul antibacterian,
antimicotic, antiparazitar corespunzător.
▪ Instituirea tratamentului cu chimioterapice are loc
întotdeauna după ce s-au recoltat toate produsele
patologice.
▪ În infecţiile virale au eficienţă doar câteva preparate
specifice antivirale. AB prezentate anterior nu au nici un
efect în infecţiile virale.
 Reguli generale de administrare ale
antibioticelor
▪AB se administrează întotdeauna după indicaţiile
antibiogramei, care precizează spectrul actual al fiecărei
tulpini în parte.
▪Este de preferat monoterapia ţintită, folosind indicaţiile
antibiogramei (se alege AB cu diametrul zonei de inhibiţie cât
mai mare, bactericid).
▪Asocierile de chimioterapice se preferă în: tratamente de
lungă durată, asocieri clinice plurietiologie, în cazuri
clinice grave (septicemii)
 Reguli generale de administrare ale
antibioticelor

▪ Exemplu de asociere (se asociază AB cu efect sinergic):

▪ AB: ß lactamina + Aminoglicozid + Metronidazol
  
Spectru: (coci gram +) (coci gram - (anaerobi
bacili gram -) protozoare)

▪ În supuraţii colectate superficiale sau profunde, tratamentul AB

devine eficient după evacuarea pe cale chirurgicală a secreţiilor
purulente.
▪ Profilaxia prin AB: se face numai în cazuri justificate, la
anumite persoane din anturajul celui bolnav.
 Reguli generale de administrare ale
antibioticelor

▪Nu se aleg AB cu reacţii adverse severe şi mai ales

nu se administrează la bolnavii care au şi alte
afecţiuni care le contraindică. Spre exemplu,
aminoglicozidele se administrează cu mare prudenţă la
bolnavi renali, în funcţie de o anumită valoare a
Cleareance-lui la creatinină. De asemenea,
aminoglicozidele nu se administrează la hipoacuzici.
 Reguli generale de administrare ale
antibioticelor

▪ AB se administrează strict:
- în infecţii localizate se administrează numai AB difuzibile în
focar.
- AB nu se subdozează.
- se respectă cu stricteţe intervalul dintre administrări, precum şi
durata minimă a tratamentului chimioterapic.
- nu se schimba antibioticul prea frecvent.
- nu se menţine în tratament un AB care in vivo nu dă rezultatele
scontate.
- nu se continuă tratamentul cu AB respectiv dacă au apărut reacţiile
adverse.
 Principalele reactii adverse ale
antibioticelor

▪ Aproape toate chimioterapicele pot produce sensibilizări

şi reacţii alergice.
▪ Penicilinele pot produce boala serului sau şocul
anafilactic la anumiţi subiecţi.
▪ Ampicilina poate produce reacţii eritematoase
intense, punând probleme de diagnostic diferenţial cu
alte afecţiuni cutanate.
▪ Aminoglicozidele pot produce nefrotoxicitate şi
ototoxicitate, prin afectarea perechii a VIII-a a
nervilor cranieni.
 Principalele reactii adverse ale
antibioticelor
▪Cloramfenicolul - prin toxicitatea medulară - produce sindroame
anemice grave.
▪Toate AB, prin folosire intempestivă - pot genera
dismicrobisme; se distrug bacteriile comensale din microbiocenoze
şi este favorizată dezvoltarea excesivă a Candidei albicans; la
sfârşitul tratamentului chimioterapic pot apar stomatite,
esofagite, vaginite micotice.
▪ Antibioticele care inhibă sinteza acizilor nucleici şi sinteza
proteică, produc malformaţii grave la nivelul produsului de
concepţie. Antibioticele respective se folosesc cu multă prudenţă
la gravide, lăuze şi nou născuţi.
 Erori in folosirea antibioticelor

▪ Lipsa diagnosticului clinic

▪ -folosirea antibioticlor in stari febrile, la
intamplare,pe incercate,in banuiala unei infectii
▪ Rationament simplist:febra=infectie=antibiotic
▪ Rezultat:esec clinic,mascare bacteriologica
 Erori in folosirea antibioticelor

▪ Lipsa diagnosticului bacteriologic

▪ -administrarea antibioticului inaintea recoltarii produselor
patologice in infectii care pot fi generate de mai multi
germeni cu sensibilitate diferita la antibiotice
▪ -ignorarea spectrului antibacterian ipotetic al antibioticului
▪ -considerarea ca patogeni a germenilor de contaminare a
probelor:gresala grava
▪ - considerarea ca patogeni a germenilor de colonizare ai
pacientului:gresala grava
 Erori in folosirea antibioticelor

▪ Indicatii nejustificate
▪ In boli alergice,colagenoze,neoplazii
▪ In boli virale sau parazitare
▪ In supuratii colectate-ubi pus ibi evacuo;cel mai bun
antibiotic este bisturiul
▪ Tratarea nu a infectiei ci a contaminarii si/sau a
colonizarii
 Erori in folosirea antibioticelor

▪ Alegerea gresita a antibioticelor

▪ -nefolosirea antibioticelor de electie
▪ Folosirea de antibiotice nedifuzibile in focar(LCR,bila,os)
▪ Folosirea de antibiotice uzuale in infectii cu germeni rezistenti
▪ Folosirea de antibiotice cu spectru prea larg pentru situatia
clinica data
▪ Folosirea de antibiotice contraindicate(sarcina,insufucienta
renala)
▪ Asocieri de antibiotice neadecvate sau inutile(baie de
antibiotice)
 Erori in folosirea antibioticelor

▪ Greseli in schema terapeutica

▪ Subdozaj sau supradozaj
▪ Cai si ritm de administrare neadecvate
▪ Durata insuficienta sau prelungire inutila
▪ Schimbarea frecventa a antibioticelor fara sa se astepte
efectul terapiei
▪ Continuarea terapiei dupa instalarea efectelor adverse
▪ Continuarea terapiei dincolo de atingerea criteriilor de
intreruperea terapiei
 Erori in folosirea antibioticelor

▪ Abuz in profilaxia cu antibiotice

▪ Pseudoprofilaxia cu antibiotice a suprainfectiilor bacteriene
in viroze
▪ Profilaxia cu antibiotice in interventile medicale curate
▪ Umbrela de antibiotice pentru toate infectiile posibile
▪ Antibiotice la solicitarea bolnavului sau familiei sau din
teama de raspunderi administrative.
 Erori in folosirea antibioticelor

▪ Greseli de tehnica
▪ Nerespecatera prospectului privind modul de
administrare(oral,IM,IV,topic ,in cavitati)
▪ Nerespectarea aeepsiei
▪ Lipsa instructajului personalului sanitar
▪ Lipsa trusei antisoc anafilactic