Ţesutul epitelial

Epiteliile - structuri avasculare, alcătuită din celule juxtapuse , aflate

 într-un strâns raport de contiguitate, conectate prin joncţiuni

Curs Histologie intercelulare , având structură şi funcţii specifice, precum şi

o mare capacitate de regenerare
- acoperă suprafaţa externă a corpului
- tapetează principalele cavităţi ale organelor
- delimitează pereţii diverselor conducte excretorii

Ţesutul epitelial - intervin în procese de protecţie (fizică, chimică,imunologică)

secreţie şi absorbţie
transport
rol de barieră cu permeabilitate selectivă
recepţie senzorială.

Prof.Dr.Carmen Lăcrămioara Zamfir

Țesutul epitelial Țesutul epitelial

Histogeneza ţesuturilor epiteliale este iniţiată la nivelul foiţelor embrionare :
Ectoderm - epiderm, glande anexe ale pielii
- glanda mamară, adenohipofiza, glandele salivare, sudoripare,
sebacee
- epiteliul corneean şi al mucoaselor orală, nazală, anală
Țesutul epitelial Țesutul epitelial
Mezoderm - endotelii, mezotelii Endoderm
- epiteliul tubilor seminiferi şi al ductelor genitale, rinichi - epiteliul tractului respirator, cea mai mare parte a epiteliului tractului
- corticosuprarenala, ureter. digestiv şi al glandelor digestive anexe, vezica urinară, uretră
- timus , tiroidă, paratiroidă
- epiteliul cavităţii timpanice şi al trompei lui Eustachio

Ţesutul epitelial
Varietăţi de ţesut epitelial :
 de tapetare (de suprafaţă, de înveliş )
 secretorii (glandulare)
 senzoriale

Ţesutul epitelial de tapetare

 acoperă suprafaţa corpului şi principalele cavităţi ale organelor
 densitatea celulară crescută contrastează cu prezenţa redusă
de material extracelular
 e susţinut de o membrană bazală (MB) relativ densă, bogată în compuşi
proteici şi polizaharidici, care îl separă de ţesutul conjunctiv subjacent
 este alcătuit din celule cu o polarizare distinctă , fapt care implică
prezenţa a trei domenii specifice ale membranei plasmatice :
apical (orientat spre suprafaţa luminală), bazal ( situat pe MB )
şi lateral ( asigură coeziunea edificiului epitelial ).
Țesutul epitelial
Domeniul apical al celulei epiteliale poate prezenta o
serie de diferenţieri structurale
Microvili -apar drept proiecţii citoplasmatice digitiforme
centrate de filamente de actină
- cresc suprafaţa absorbtivă celulară
- localizare : epiteliul intestinal (platou striat)
epiteliu tub contort proximal renal
(margine în perie)
Țesutul epitelial
Cili - prelungiri unice sau multiple subţiri, fragile, centrate de o axonemă de
microtubuli ce se extind dintr-un corpuscul bazal.
- pot fi mobili (kinetocili) sau imobili (senzoriali)
- localizare kinetocili :trahee, arborele respirator, trompa uterină
- localizare cili nonmotili : epiteliu olfactiv ( rol de chemoreceptori )
celule tubulare renale(mecanoreceptori)

Trahee Cili bronsici Cili trompa uterină

Țesutul epitelial Ţesutul epitelial

Stereocili- organite mecanosenzitive ce răspund la dinamica fluidului
sau la variațiile acestuia de presiune, convertind aceste elemente în
impulsuri electrice sau semnale neuronale
reprezintă de fapt microvili imobili, foarte lungi, non motili)L=5mm,
grupați în manunchiuru de 30-300)
-la exterior prezintă filamente de actină și nu microtubuli, precum cilii
Segment proximal
- deferent Ureche internă Epididim
 Cuticula - specifică epiteliului care tapetează căile excretorii ce
pleacă de la nivel renal
- membrana plasmatică a celulelor epiteliale superficiale
prezintă zone dense şi îngroşate –plăci membranare
- celulele au tendinţa de a se înrula spre interior ,iar plăcile
capătă aspectul unor vezicule fuziforme.
Ţesutul epitelial Ţesutul epitelial
 Joncţiuni de ancorare – sunt de două tipuri : zonula adherens
Domeniul lateral al celulei epiteliale
(asigură conectarea cu filamentele
 facilitează un contact strâns între celulele epiteliale
intracelulare de actină)
 presupune intervenţia a 3 mari tipuri de complexe joncţionale : -occludens
macula adherens sau desmozomi
- de ancorare
(realizează conexiuni cu filamentele
- comunicante
intermediare )
Joncţiunile ocluzive - conţin un singur tip joncţional- zonula occludens
-prezintă 4 familii de proteine transmembranare CAM
- sunt situate în segmentul apical cel mai superficial dintre
(molecule de adeziune celulară ) :
două celule epiteliale învecinate
caderine, dintre care se detaşează caderina E
- sunt impermeabile , cu rol de barieră intercelulară strânsă
integrine
ce controlează pasajul transepitelial al diverselor molecule
selectine
- prezintă 3 grupe de proteine transmembranare :
superfamilie de imunoglobuline
occludina
claudine
JAM (molecule joncţionale de adeziune )

Țesutul epitelial Țesutul epitelial

 Ţesutul epitelial
Joncţiuni comunicante (tip gap sau nexus)- permit difuziunea moleculelor mici
între celule adiacente
- sunt bogate în canale sau pori
transmembranari dispuşi compact
-sunt alcătuite din 12 subunităţi
proteice tip conexină
-orice modificare a conexinelor duce
la modificări ale activităţii canalelor
joncţionale.

Ţesutul epitelial
Domeniul bazal al celulei epiteliale :
 ancorează epiteliul de membrana bazală, separându-l de ţesutul comjunctiv
 polul bazal al celulelor epiteliale poate avea o suprafaţă faldată , plisată
 pliurile determină creşterea suprafeţei de contact şi încorporează mitocondrii
 etalează două tipuri de joncţiuni de ancorare la nivelul zonei în care polul bazal al
celulei epiteliale vine în contact cu MB :

- adeziuni focale (conectează filamentele celulare de actină de MB )

-facilitează mobilitatea epitelială
- intervin în recepţia şi modularea stimulilor
- prezintă o familie de proteine transmembranare-integrinele

- hemidesmozomi (conectează filamentele intermediare de MB )

- sunt joncţiuni extrem de puternice, asigurând un contact
ferm între epiteliu şi ţesutul conjunctiv subjacent
- etalează o placă de ataşare intracelulară bogată în
proteine desmoplakin-like
Ţesutul epitelial Ţesutul epitelial
Criterii de clasificare a epiteliilor de înveliş celule cilindrice (prismatic inalte) –înălţimea celulei e mai mare decât
 Forma celulei din stratul superficial epitelial diametrul
 Numărul de straturi celulare -nucleu fuziform în 1/3 bazală a celulei
 Existenţa sau nu a unor diferenţieri celulare apicale -polarizare evidentă
- diferenţieri apicale frecvente
1.Forma celulei din stratul superficial epitelial
celule pavimentoase -turtite, aplatizate celule polimorfe - în epiteliile dispuse pe mai multe
-nucleu lenticular straturi, celulele de la nivel central sunt
-fără diferenţieri apicale supuse compresiunilor reciproce interce-
-organite celulare reduse lulare şi capătă forme neregulate.
2.Numărul de straturi celulare
celule cubice (prismatic joase) -toate laturile egale  Epitelii simple- un singur rând de celule epiteliale dispuse pe MB
-nucleu central, rotund  Epiteliu simplu pavimentos
-apar diferenţieri apicale Localizare : endoteliu, mezoteliu
-apar fenomene de polarizare capsula Bowman(foiţa parietală )
segment subţire ansa Henle
alveole pulmonare
rete testis

Ţesutul epitelial Ţesut epitelial

Funcţii : tapetare, schimb, barieră
Epiteliul simplu primatic poate fi :
 cu specializări apicale
 Epiteliu simplu cubic
-epiteliu simplu prismatic ciliat -epiteliu simplu prismatic cu platou striat
Localizare : foliculi tiroidieni
( trompa uterină ) (epiteliu intestinal cu celule caliciforme)
canale excretorii în glande exocrine
suprafaţa ovarului
tubi renali, plexuri coroide
Funcţii : absorbţie, secreţie, excreţie, barieră

 Epiteliu simplu prismatic

-epiteliu simplu prismatic cu margine în perie
Localizare : stomac
( tubi contorţi proximali renali )
intestin subţire, colon
vezica biliară, canale glande exocrine
uter, trompe uterine,
sinusuri paranazale, bronhii mici
Funcţii : secreţie, absorbţie
Ţesutul epitelial Ţesutul conjunctiv
Epiteliu simplu prismatic
 fără specializări apicale ( epiteliul gastric) Epiteliu pseudostratificat cilindric ciliat Epiteliu pseudostratificat cu stereocili
(epiteliu respirator) (epiteliu epididimar)

 Epiteliu pseudostratificat prismatic

(un singur rând de celule epiteliale dispuse toate pe MB, dar cu nuclei situaţi la nivel
diferit, ce dau aspectul unei false stratificări)
Localizare : conduct auditiv
porţiuni din cavitatea timpanică
nazofaringe
trahee, bronhii
duct deferent, epididim
canale excretorii mari-glande exocrine

Ţesut epitelial Ţesut epitelial

 Epitelii stratificate - 2 sau mai multe rânduri de celule epiteliale, stratul cel mai
profund fiind cel situat pe MB  Epiteliu stratificat pavimentos-apare sub două forme
Denumirea epiteliului e dată de forma celulelor din stratul superficial !  Fără keratinizare
 Epiteliu stratificat cubic Localizare : conjunctiva, cornee
Localizare restrânsă : canale excretorii - glande sudoripare cavitate orală, esofag, epiglotă
canale excretorii – alte glande canal anal, vagin
exocrine segmentul final –uretră
Funcţii : protecţie, barieră
Funcţii :conducere, barieră
 Cu keratinizare
 Epiteliu stratificat prismatic  În regiuni expuse unor forţe de frecare sau stres
Localizare : canale mari - glande exocrine  mecanic intens
segmentul posterior uretral Localizare : epiderm
conjunctiva palpebrală mucoasa gingivală, palatul dur
Funcţii : protecţie, barieră
Funcţii :conducere, barieră, secreţie
Ţesutul epitelial
Epiteliul stratificat pavimentos nekeratinizat prezintă :
 stratul bazal (germinativ ) situat pe MB, cu celule
bazale cubice sau cilindrice active mitotic şi unite între
ele prin desmozomi
-celulele bazale vor înlocui celulele epiteliale distruse sau
alterate prin mitoze frecvente
-celulele bazale au citoplasma bazofilă, bogată în
ribozomi, granule de melanină şi microfilamente
 stratul spinos (un număr variabil de şiruri de celule de
aspect poliedric)
-celulele au citoplasma eozinofilă iar conturul lor este
delimitat de desmozomi cu aspect spiniform, ce vor
uni celulele între ele
desmozomii permit ataşarea a numeroase tonofilamente
 stratul superficial conţine celule pavimentoase
Ţesutul epitelial
Epiteliul stratificat pavimentos keratinizat prezintă
 un strat bazal, germinativ
 un strat spinos
ambele straturi sunt similare celor din epiteliul
stratificat pavimentos nekeratinizat
 stratul granulos însa, conţine 3-5 şiruri de celule
care evoluează spre stadiul de keratinocite
-citoplasma se încarcă cu numeroşi keratinozomi
(structuri ovalare care îşi vor descărca secreţia
lipido-proteică direct în spaţiul intercelular)
- apar granulaţii de keratohialină
- dispar organitele celulare şi nucleul
 stratul lucios conţine 2-3 şiruri celulare lipsite de
nucleu, dar cu tonofilamente dense
stratul cornos de grosime variabilă este format din
celule anucleate turtite în care abundă filamente de
keratină
Ţesutul epitelial
 Uroteliul Țesutul epitelial
- varietate de ţesut epitelial polimorf considerat
mult timp epiteliu de tranziţie. • O rețea bidimensională de plăci hexamerice acoperă membrana plasmatică
- particularitatea sa constă în capacitatea de a-şi apicală a celulelor stratului superficial.
adapta structura la gradul de distensie sau de • Plăcile-alcătuite dintr-o proteină, uroplakina, caracteristică acestui tip de
vacuitate al segmentului pe care îl tapetează(căi epiteliu, cu rol în menținerea permeabilității barierei pentru apă, amoniac,
uree, alți compuși urinari
excretorii care pleaca de la rinichi, vezica urinară)
-plăcile intervin și în abilitatea celulelor epiteliale de a-și modifica forma
-când aceste segmente sunt relaxate, uroteliul -celulele epiteliale-unite prin complexe joncționale(zone de atașare
este format din mai multe straturi celulare (2-3 asimetrică între 2 celule), alcătuie de regulă din 3 componente:
în calice, 4-5 în uretere , 6-8 în vezica urinară) • O bandă de joncțiuni tight pe suprafața apicală
-celulele din stratul bazal sunt cuboidale, urmează • Serii de joncțiuni adherens intermediare
câteva şiruri de celule poliedrice, iar celulele din • Bazal: desmozomi
stratul superficial sunt largi, cu un contur rotunjit
-când are loc distensia căilor excretorii, uroteliul
se aplatizează, îşi reduce numărul de straturi
celulare şi capătă aspectul unui epiteliu
stratificat pavimentos.
-

Țesutul epitelial
Funcțiile uroteliului(epiteliului de tranziție)

-barieră permeabilă efectivă , cu excepția apei și a moleculelor mici(datorită

localizării la nivelul sistemului excretor,uretere, vezica urinară)

-celulele acestui epiteliu-printre cele mai tezistente la presiunea osmotică

-urina este hipertonă, cu o mare conentrație de compuși, raportat la cea a

citoplasmei celulelor epiteliale, care însă sunt protejate de desicare, chiar și când
epiteliul este complet destins

-împiedică deșeurile toxice să reintre în circulația sanguină

-permite distensia organelor pentru a se adapta la creșterea de volum pe baza

presiunii fluidului