Ţesutul

Reprezintă o sistemă particulară a organismului apărută pe parcursul

evoluţiei şi constituită din câteva diferoane de celule, cu funcţii
specifice ca rezultat al activităţii cooperative dintre toate
elementele sale.
 Elementele structurale ale ţesuturilor

Celule Substanţa intercelulară

Componentul amorf Componentul fibrilar

Apă Colagenice
Substanţe organice şi Elastice fibre
neorganice Reticulare
 Tipurile de ţesuturi:
epiteliale, conjunctive, musculare, nervos
 Ţesuturile epiteliale
Ţesuturile epiteliale – ţesuturi de delimitare, care se localizează la limita dintre
mediul extern şi cel intern, acoperă suprafaţa corpului, tapetează cavităţile
organelor cavitare şi tubulare din componenţa mucoaselor, formează
majoritatea glandelor.
 Organizarea epiteliilor
Caracterele morfologice generale a epiteliilor
includ:
1. Localizare de limită – între mediul
extern şi cel intern.
2. Organizarea spaţială sub formă de:
• plast – epiteliile de limită;
• tubi – tip de plast ______ (gl.
sudoripare, tubii nefronului);
• insule – funcţie endocrină (insuliţele
Langherhans);
• foliculi – insulă cu cavitate (folicul al
gl. tiroide);
• trabeculi – (epiteliocitele ficatului etc);
• reţea – stroma timusului (celule
reticuloepiteliale).
3. Cantitate minimă de substanţă
intercelulară. Joncţiuni intercelulare
(de adezivitate; strânse;
intercomunicante).
4. Polaritatea celulelor.
Polul apical – microvilozităţi, stereocili; cili;
kinocil. Conţin material secretor.
Polul bazal – striaţie bazală.
Epiteliile pluristratificate – anizomorfia
verticală (caractere morfologice diferite
în plastul epitelial).
 Membrana bazală

• Substanţa amorfă şi fibrilară;

• Sursa de formare: celulele epiteliale + celulele ţesutului adiacent;
• Grosimea 1 mcm
• Este constituită din 3 straturi:
 Startul lucid (lamina lucidă) – proteine puţine + ioni de Ca2+ +++
 Stratul întunecat (lamina densă) – proteine multe:
 Glicoproteine (fibronectină, laminină, entactină) – contribuie la adezivitate
şi induc proliferaţia celulelor;
 Proteoglicani, glicozoaminoglicani – elasticitatea;
 Colagen tip IV – duritatea.
 Lamina fibroreticulară – colagen tip IV cu efect de ancorare la fibrilele
de reticulină a ţesutului conjunctiv adiacent
Funcţiile membranei bazale:
• Mecanică (de ancorare);
• Barieră (transport selectiv);
• Trofică;
• Morfogenetică (inducerea regenerării epiteliului).
 Organitele speciale
• Microvilozităţi – proieminenţe digitiforme a citoplasmei (microfilamente
de actină).
• Stereocili – microvilozităţi lungi imobili. Ex. Epididim.
• Perişori – stereocilii celulelor senzoro-epiteliale.
• Cili – axonema. Mobili.
Kinocil – în componenţa celulelor senzoro-epiteliale (pilomotorii).
5. Capacitate de regenerare – fiziologică şi reparativă. Celule
stem şi semistem. Timp scurt, localizarea limitantă (rolul lor
în reparaţie).
6. Citokeratine – filamente intermediare specifice
(tonofilamente).
Notă: endoteliu – vimentina (mezenchimală).
7. Sursa de dezvoltare: 3 foiţe embrionare _________
8. Lipsa vaselor sanguine. Excepţie________
9. Inervaţie ambundentă.
 Funcţiile epiteliilor
• De delimitare, de barieră – Notă: Mezoteliu şi endoteliu.
• De apărare – factorii exogeni;
• De absorbţie – epiteliul intestinului, tubilor nefronului;
• De excreţie – reziduri metabolice, medicamente;
• De secreţie – glandele exo- şi endocrine;
• De transport – О2 и СО2; aminoacizi etc.;
• De recepţie – celulele senzoro-epiteliale aparatului organului
spiralat, maculei saculei şi utriculei.
 Clasificarea ţesuturilor epiteliale
• Funcţională
• Histogenetică
• Morfologică
Clasificarea funcţională a epiteliilor

Epiteliu de suprafaţă
• De acoperire
• De tapetare

Epiteliu senzorial
• Organul vestibulo-cohlear

Epiteliu glandular
• Glandele exocrine
• Glandele endocrine
 Clasificarea ontofilogenetică
Tipul epiteliului Primordiile (complexului axial de Localizarea
organe)
1.Ectodermal Ectoderma Epidermul pielii
(gl. gebacee, sudoripare, mucoase);
cel. mioepiteliale

2. Enterodermal Entoderma - epiteliul căilor respiratorii

- segmentul mediu al tractului
digestiv
- parenchimul ficatului, pancreasului
- gl. tractului digestiv
3.Celonefrodermal Mezoderma - epiteliul membranelor seroase
(mezoteliu)
- epiteliul tubilor nefronului

4. Ependimoglial Tubul neural - epiteliul ventriculilor cerebrali

- epiteliul canalului medular al m.
spinării
- epiteliul posterior al corneii
5. Angiodermal Mezenchima - epiteliul vaselor şi camerelor
cordului
 Clasificarea morfologică
Criteriile de bază:
• Coraportul celulelor faţă de membrana bazală:
 Epiteliu unistratificat.
 Epiteliu pluristratificat
• Forma celulelor:
 Epiteliu unistratificat: plat, cubic, prismatic.
 Epiteliu pluristratificat: tipul în dependenţă de _________
• Prezenţa unor criterii ca: bordura de absorbţie; cilii;
• Posibilitatea sintezei keratinei
• Identitatea morfologică a celulelor
 Legătura criteriilor morfologice a epiteliilor cu
particularităţile funcţionale ale lor

• Epiteliile cu funcţie preponderentă de apărare – pluristratificate

(keratinizate sau nekeratinizate). Acţiunea factorilor __________.
• Epiteliile cu funcţie de absorbţie – unistratificate (cubic, prismatic).
Notă: cu funcţia de difuzie a gazelor – unistratificat plat.
• Cilii / bordură de absorbţie cu funcţie de transport sau de absorbţie.
 Epitelii

Unistratificate Pluristratificate

De tranziţie ?
Izomorf Anizomorf

necornificat cornificat

- pavimentos
- pavimentos - prismatic ciliat - cubic
- cubic - -//- aciliat - prismatic pavimentos
- prismatic
Izomorf
Epitelii unistratificate Anizomorf
(simple)
Pavimentos

Cubic

Prismatic
Prismatic ciliat
 Epiteliu unistratificat pavimentos

Epiteliu unistratificat pavimentos tapetează vasele sanguine şi limfatice, camerele

cordului, alveolele pulmonilor, epiteliu posterior al corneei, foiţele seroase etc.
 Endoteliu
Endoteliu – tapetează vasele sanguine şi limfatice,
camerele cordului. Reprezintă o pătură din
celule plate – endoteliocite.
Funcţiile endoteliocitelor
• Participă în schimbul de substanţe
• Regulează tonusul vascular (relaxine, NO)
• Efect fibrinolitic (anticoagulant)
• Participă în coagularea sângelui (factorul von
Vilebrand)
• Întră în componenţa barierei hemato-tisulare
• Participă în regenerarea vaselor

Endoteliocitele – organitele slab

dezvoltate, multe vezicule de pinocitoză,
mitocondrii, microfilamente, filamente
intermediare (vimentin pozitive); nucleu
oval, aplatisat.
 Mezoteliu
Mezoteliu acoperă membranele seroase etc.
Mezoteliocitele – formă plată, poligonală cu margini
neregulate; 1-2-3 nuclei; microvilozităţi la suprafaţă.
• Lichidul seros
• Preîntâmpină formarea aderenţelor
• Glisarea organelor interne. De ce?
Epiteliu unistratificat cubic

Tapetează canaliculii proximali şi

distali ai nefronului, peretele tubilor
colectori ai rinichiului etc.
Reabsorbţia substanţelor din urina
primară.
Se întâlneşte la fel în:
Foliculii gl. tiroide; ductele de
excreţie intralobulare şi porţiunea
secretorie a gl. exocrine; tapetează
suprafaţa ovarelor.
Epteliocitele pot conţine:
microvilozităţi (bordura de
absorbţie); striaţie bazală.
 Epiteliu unistratificat prismatic

Este caracteristic regiunii medii a sistemului digestiv

(tapetează stomacul, intestinele, v. biliară, unele ducte a
ficatului şi pancreasului, tubii colectori ai rinichiului).
Prezenţa joncţiunilor intercelulare (desmosom,
intercomunicante, strânse).
Importanţa acestor joncţiuni _____________
 Epiteliu unistratificat prismatic ciliat

Epiteliu pseudostratificat tapetează căile

respiratorii, epididimul, ductul de
ejaculator.
Epiteliu respirator ciliat – cu 5 tipuri de celule.
Forma şi localizarea – anizomorf.
Componenta celulară:
Celule bazale (intercalare scurte) – regeneraţia
Celule intercalare lungi – stadiu de diferenţiere
Celule ciliate –
Exocrinocite caliciforme – mucus
Celule endocrine (granular-bazale) – hormoni
 Epitelii pluristratificate
Epiteliile pluristratificate – contact cu membrana bazală au doar celulele stratului bazal.
Forma celulelor straturilor adiacente este diferită (anizomorfie verticală).
Cine determină tipul epiteliilor pluristratificate ???
 Epiteliu pluristratificat pavimentos necornificat

• Stratul bazal
• Stratul intermediar (spinos)
• Stratul superficial
Tapetează suprafaţa corneei, conjuctiva pleoapelor,
mucoasele cavităţii bucale, faringelui, esofagului,
vaginului, porţiunea vaginală a colului uterin, o parte
a uretrei, zona intermediară a rectului.
Stratul bazal – epiteliocite de
formă prismatică + celule stem.
Stratul spinos celule de formă
neregulată, poligonală. Joncţiuni
intercelulare (desmosomi etc.).
Tonofibrile din keratină.
Stratul superficial – celule plate.
Epiteliu pluristratificat cubic necornificat

Aranjamentul celulelor – în 2 rânduri.

Răspândire limitată – ductele de excreţie
a gl. sudoripare, epiteliul foliculilor
primari, ductul gl. salivare.
 Epiteliu pluristratificat prismatic necornificat

Aranjamentul celulelor – în 2 rânduri.

Răspândire rară – ductele de excreţie a
gl. salivare.
Epiteliu de tranziţie –
uroteliu

3 straturi: bazal, intermediar,

superficial.
Grosimea epiteliului depinde
de starea funcţională a
organului.
Localizarea_______
Epiteliu pluristratificat pavimentos cornificat

Epidermisul – stratul superficial

al pielii etc.
5 straturi:
•Bazal
•Spinos
•Granular
•Lucid
•Cornos
Keratinocitele – masa principală
de celule, cu caracter de deplasare
în raport de diferenţiere.
Alţi diferoni.
Pielea groasă Pielea subțire
Stratul bazal – format dintr-un rând
de celule bazofile de formă cubică
sau prismatică, cu organite bine
dezvoltate, tonofilamente de
keratină. + celule stem. Desmosomi
şi semidesmosomi.
Stratul spinos – 5-10 rânduri din
celule mari de formă neregulată,
poligonală, desmosomi la nivelul
“spinilor”. Granule de keratihialină.
Organitele bine dezvoltate.
Stratul granular – 2-4 rânduri din
celule de o formă romboidală,
nucleu aplatisat. Granule de
keratohialină. Granule de
keratinosomi (enzime + lipide)
eliminate prin exocitoză cu funcţii
de barieră şi permeabilitate scăzută
pentru apă.
Stratul lucid – 1-2 rânduri din celule
aplatisate, care nu conţin nuclei,
organite. Proteina eleidina.
Stratul cornos – format din scuame.
 Epiteliu glandular

• Epiteliu glandular – celule glandulare (glandulocite)

• Epiteliu glandular se schimbă periodic în dependenţă de fazele ciclului
secretor.
• Ciclul secretor include 4 faze:

 Faza de absorbție.
 Faza de sinteză a secretului.
 Faza de acumulare şi împachetare a materialului sintetizat.
 Faza de eliminare a secretului.
 Caracteristica organizării
insule – Langherhans, funcţie endocrină;
acinusuri – porţiunea terminală secretorie a glandelor exocrine.
foliculi – insulă cu cavitate (foliculii gl. tiroide);
trabeculi – după principiu trabeculilor anastomozaţi (trabeculi hepatici, trabeculi epiteliale
în suprarenale).
Fig 3-21

DUCT DUCTLESS
Exocrine Gland Endocrine Gland
 Clasificarea glandelor

• după numărul celulelor:

 unicelulare (exocrinocite caliciforme, celulele sistemului endocrin difuz)
 pluricelulare (majoritatea glandelor).
• După nivelul de organizare:
 în calitate de componentă în cadrul diverselor organe (gl. tunicilor mucoase)
 organ anatomic de sine stătător (gl. pancreatică, tiroidă, sebacee etc).
• după localizare în raport de plastul epitelial:
 endoepiteliale (exocrinocite caliciforme, celulele sistemului endocrin
difuz)
 exoepiteliale (în afara plastului epitelial).
• După locul de eliminare a secretului:
 endocrine (hormoni în sânge)
 exocrine (secretul pe suprafaţa corpului sau în lumenul organelor
interne).
Principiul general de structură a glandelor exocrine
 Clasificarea morfologică

3 criterii de bază:

1 . Ramificarea canalului excretor

(simple – compuse)
2. Numărul porţiunilor terminale care se deschid în canalul excretor
(neramificate – ramificate)

3. Forma porţiunilor terminale

(alveolare – tubulare - mixte)
 Glandele

Endocrine Exocrine

(gl. cu secreţie internă) (gl. cu secreţie externă)

• Produc substanţe biologic active – hormoni - Produc secret – saliva, sucul gastric etc.

• Nu conţin canale de excreţie - Conţin canale de excreţie

•Vascularizaţie ambundentă - Vascularizaţie moderat ambundentă

•Celulele formează trabeculi, insule, foliculi - Conţin porţiunea terminală secretorie şi

sistem de canale de excreţie
 Glandele exocrine după componenta chimică sunt
următoarele
• Proteice (seroase) – conţinut de bază proteic. Gl. parotidă, componenta exocrină a
gl. pancreatice.
• Mucoase – conţinut din mucine. Gl. Uterine, intestinului gros (Liberkün),
exocrinocite caliciforme.
• Mixte (proteo-mucoase).
Glandele salivare sublinguală, submandibulară; gl. esofagului.
• Hidrosaline. Glandele sudoripare, salivare, lacrimale.
• Sebacee. Gl. sebacee.
 Porţiunea terminală a glandelor

Componenta mucoasă Componenta mixtă

Componenta proteică
(mucocite) (sero-mucocite)
(serocite)
Gl. sudoripară Gl. sebacee
 După mecanismul de secreţie
• Merocrine – gl. sudoripare ecrine, gl. salivare, esofagului, uterului
• Apocrine – gl. sudoripare cu localizare în reg. frunţii, anală, foselor axilare; lactate
• Holocrine – gl. sebacee
BYE !