HISTOLOGIE EXAMEN

TESUTUL EPITELIAL
1. TESUTURI EPITELIALE COMPLEXE JONCTIONALE, CILI,
MICROVILI, CUTICULA
Celulele epiteliale adera foarte strans, dar nu se sudeaza una cu alta. Celulele epiteliale se
solidarizeaza prin:
-Intrepatrunderile membranelor celulalare
-Rezultanta echilibrului dintre forta de atractie si forta de repulsie intercelulara (fortele Van
der Waals)
-Substanta intercelulara
-Complexe jonctionale
Complexe jonctionale: zona ocludens, zonula adherens si macula adhrens.
Zona ocludens este situata catre portiunea apicala a celulei si este constituita din
fuziunea straturilor externe ale celor doua plasmaleme, realizand un brau in jurul celulei. La ME
apare pentalaminata (3 lamine osmiofile si 2 lamine osmiofobe) de 12-20 nm (nano-metri)
grosime. Se intalneste la epiteliul acinilor seriosi, tubului digestiv subdiafragmatic, endoteliu
vascular etc.
Zonula adhrens reprezinta o zona specializata a plasmalemei ca si zonula ocludens. Cele
doua membrane celulare nu sunt fuzionate, intre ele interpunandu-se un spatiu larg de
aproximativ 20 nm (nano-metri) ocupat cu un material osmiofil putin dens la fluxul de electroni.
La MI apare septalaminata (4 lamine osmiofile si 3 lamine osmiofobe). Se intalneste in aceleasi
epitelii ca si zona ocludens, dar intr-o pozitie mai bazala a plasmalemei.
Macula adherens sau desmozomul este o diferentiere a membranelor celulare vecine,
constituind fiecare un hemidesmozom. La nivelul unui hemidesmozom, plasmalema este
ingrosata. Intre doi hemidesmozomi se gaseste un spatiu de aproximativ 25 nm, umplut cu un
material osmiofil. Dintre complexele jonctionale, desmozomii sunt cei mai raspanditi, pana la
2000. Se gasesc pe suprafata celulelor malpighiene.
Cand pe suprafata de contact intercelulara se intalnesc toate cele 3 tipuri jonctionale, ele
pastreaza o anumita pozitie: apical zonula ocludens, subjacent zonula adherens si mai bazal
desmozomii.
Diferentierile celulare. Sunt structuri specific anumitor celule epiteliale legate de functia
celulei respective.
Microvilii (microvilozitatile) sunt expansiuni digitiforme ale ectoplasmei si plasmalemei
polului apical al celulei. Microvilozitatile au fost remarcate cu ME, dar au purtat alte denumiri:
platou striat la eritrocite, margine in perie la nefrocite. Microvilozitatile au inaltimea de 0,8-1 nm
si se gasesc la celulele cu functie absorbanta, marind suprafata de contact cu mediul
inconjurator; la suprafata sunt acoperite de un glicocaix gros.
Cilii sunt expansiuni filiforme localizate la polul apical a unor celule. Au 5-10 nm inaltime
si 0,2 microni grosime. Pot fi mobili si ficsi.
-Cilii mobili prezinta axial un filament constituit din doua elemente tubulare, acesta fiind
plantat intr-o
formatiune numita corpuscul bazal, un centriol localizat in citoplasma polului apical. El asigura
miscarea cililor. Se gasesc in epiteliul respirator.
-Cilii ficsi sunt aglutinati la varf. Se gasesc la epiteliul epididimului.
Cuticula prezinta o ingrosare a plasmalemei laminale a unor epitelii. Citoplasma apicala
prezinta microfilamente orientate diferit prinse cu un capat de placile plasmalemei. Cuticula se
gaseste la epiteliul de tip urinar si al canalelor excretoare de la glandele sudoripare.

2. EPITELII STRATIFICATE

Sunt formate din mai multe straturi celulare, in fiecare putand exista unul sau mai multe
randuri de celule. In acelasi strat forma celulelor este asemanatoare (izomorfe), dar difera intr-un
strat fata de cel urmator (anizomorfe). Denumirea este data dupa forma celulelor de la
suprafata: pavimentoase, cubice, cilindrice.
Epiteliile stratificate pavimentoase (malpighiene) se impart in epitelii nekeratinizate si
keratinizate, dupa cum celulele superficiale nu se incarca sau se incarca cu keratina.
a) Epitelii stratificate pavimentoase fara keratinizare. Au 3 straturi: bazal, intermediar si
superficial.
-Stratul bazal. Pe membrane bazala se gaseste un rand de celule cilindrice.
-Stratul intermediar are mai multe randuri celulare. Celulele au forma poliedrica.
-Stratul superficial prezinta cateva randuri de celule din ce in ce mai turtite.
Epiteliile stratificate pavimentoase fara keratinizare se gasesc la mucoasele: bucala, bucofaringiana, esofagiana, vaginala, anala.
b) Epitelii stratificate pavimentoase cu keratinizare: epiderma. Are 6 straturi: bazal,
spinos, granulos, lucios, cornos si descuamat.
-Stratul bazal este format dintr-un rand de celule cilindrice.
-Stratul spinos are in alcatuirea sa mai multe randuri de celule poliedrice, voluminoase.
-Stratul granulos are celule turtite, strans unite intre ele.
-Stratul cornos contine celule complet involuate, turtite, lipsite de nucleu.
-Stratul descuamat contestat de unii autori, reprezinta patura superficiala a stratului cornos
care se descuama.
Epiteliile stratificate cubice. Sunt alcatuite numai din doua randuri de celule
(bistratificate). Au rol de captusire, dar si de bariera. Se gasesc in canalele excretoare
extralobulare din glandele salivare, la canalul excretor al glandelor sudoripare.
Epitelii stratificate cilindrice. Se gasesc in o parte din uretra feminina, portiunea
spongioasa a uretrei masculine, la conjunctiva pleoapelor. Sunt alcatuite din 3 straturi: bazal,
intermediar, superficial.
-Stratul bazal prezinta un rand de celule cubice.
-Stratul intermediar prezinta 2-3 randuri de celule poliedrice.
-Stratul superficial are in componenta celule cilindrce.

3. TESUTURI EPITELIALE MEMBRANA BAZALA

Membrana bazala reprezinta o structura de grosime variabila aflata imediat sub polul
bazal al celulelor epiteliale, intre acestea si tesutul conjuctiv subjacent.
Studiile la ME arata ca membrana bazala este alcatuita dintr-un strat electron-dens
denumit si lamina densa. Intre lamina densa si polul bazal al celulelor epiteliale se interpune un
strat electron-clar denumit lamina lucida. Cel de-al treilea strat al membranei bazale este
localizat intre lamina densa si tesutul conjuctiv si este denumit lamina fibroreticularis.
Lamina fibroreticularis contine fibrile de collagen tip III, un produs al tesutului
interstitial conjuctiv. De aceea se considera ca lamina fibroreticularis are o structura de tranzitie
spre tesutul conjuctiv.
Analiza chimica a laminei densa a dovedit ca aceasta este alcatuita dintr-o retea delicata
de molecule de colagen tip IV, proteoglicani de tip heparin-sulfat, laminina si alte glicoproteine.
Colagenul de tip IV asigura integritatea structurala a laminei densa, iar o parte din reteaua
acestor molecule traverseaza si lamina lucida. In aceasta zona, colagenul tip IV este inconjurat
de o teaca de laminina, care reprezinta o glicoproteina ce asigura adezivitatea celulelor epiteliale
pe membrana bazala.
Functiile membrane bazale. Cea mai importanta functie membranei bazale este de a oferi
un suport flexibil si de a lega celulele epiteliale de tesutul conjunctiv. Membrana bazala este
permeabila pentru toate substantele cu greutate moleculara mica, poate juca si rol de bariera
selectiva, in cazul macromoleculelor care circula intre epiteliu si interstitiu. Ea sufera modificari
importante in decursul unor boli. De exemplu, in diabetul zaharat membrana bazala a capilarelor
se ingroasa, dar devine mult mai permeabila pentru proteinele plasmatice.

4. EPITELII GLANDULARE DEFINITIE, CLASIFICARE, GLANDE

EXOCRINE
Epiteliile glandulare exocrine, in functie de pozitia pe care o au fata de epiteliul de
acoperire de origine, pot fi endoepiteliale si exoepiteliale.
-Cele endoepiteliale pot fi unicelulare (prezinta adenomer format dintr-o singura celula
secretorie celula caliciforma; are aspect clar, vacuolar; prezinta granule citoplasmatice de
mucigen; poate avea microvilii scurti; rol: protector si lubrefiant); pluricelulare (in functie de
aspectul canalului excretor, pot fi simple- cu canal neramificat sau compuse- cu canal ramificat).
-Cele exoepiteliale sunt cele mai numeroase si constituie glandele exocrine. Prezinta o
componenta secretorie, adenomerul delimitat de membrana bazala numita glandilema si o
componenta excretorie, canalul excretor, prin care secretia este vehiculata spre exterior.
Glandele exocrine, dupa forma adenomerului, pot fi: tubulare, acinoase, alveolare, tubuloalveolare (glanda mamara in lactatie).
Glandele tubulare. Epiteliul secretor este simplu, cilindric. Tubul poate fi: drept (glandele
Lieberkuhn), ramificat (glandele esofagiene), incolacit ca un ghem, glomerulat (glandele
sudoripare), sinuos (glandele stomacale fundice).
Glandele acinoase. Adenomerii, numiti acini, sunt sferici sau ovalari si se aranjeaza dupa
forma unui ciorchine de strugure. Acinii sunt de 3 feluri: serosi, mucosi, micsti.
-Acinul seros are forma sferica, cu celule piramidale asezate pe un singur rand, delimitand
un lumen ingust si stelat cu prelungiri intercelulare. Citoplasma apicala contine granule de
zimogen, precursorul produsului de secretie celulara. Acinii serosi se gasesc in: parotida,
pancreasul exocrin, glanda linguala Ebner, glandele salivare mixte.
-Acinul mucos este ovalar, alungit si mai voluminos decat cel seros. Are lumenul rotund si
larg, marginit de celule trapezoidale cu citoplasma vacuolara, spumoasa, clara in coloratiile
uzuale. Acinii mucosi sunt localizati in glandele: palatine, linguale Weber, salivare mixte.
-Acinul mixt este ovalar sau alungit si cel mai voluminous dintre cele trei tipuri de acini.
Celulele seroase comunica cu lumenul acinului printr-un traiect localizat intre celulele mucosae.
Se gasesc in glandele salivare mixte.

5. EPITELII GLANDULARE DEFINITIE, CLASIFICARE, GLANDE

ENDOCRINE
Glandele endocrine nu au canal excretor, fapt ce le obliga sa isi elimine produsul de
secretie in mediul intern. Produsul de secretie, numit hormon, trece in sange si este transportat
la distanta in organism, actioneaza, in foarte mica cantitate, numai asupra anumitor structuri
numite organe tinta.
Citoarhitectonie. Parenchimul glandular endocrin are celulele aranjate sub forma de
cordoane, vezicule sau raspandite difuz in intersitiul conjuctiv.
-Cordoane: celulele poliedrice alcatuiesc cordoane sau travee care, in functie de
dispozitivul capilar sanguin, iau aspecte variate. Exemplu: suprarenala, pancreasul endocrin,
corpul galben, paratiroida.
-Veziculele sau foliculii: celule asezate pe un singur rand delimiteaza o cavitate sferica,
vezicula sau folicul, in care se acumuleaza produsul de secretie numit coloid. Exemplu: tiroida si
partial lobul intermediar al hipofizei.
-Difuze sau interstitiale: celule secretorii dispuse difuz in parenchimul unor alte organe
decat glandele endocrine. Exemplu: glanda interstitiala a testiculului si a ovarului.
Citofiziologie. Implicarea diferitelor organite din celulele epiteliilor endocrine in
activitatea de elaborare este impusa de structura chimica a hormonului sintetizat. Hormonii pot
fi: proteici, glicoproteici, steroizi, amine biogene.

TESUTUL CONJUNCTIV
6. CELULELE TESUTULUI CONJUCTIV

Componenta celulara a tesutului conjuctiv este alcatuita din:

Celule fixe (proprii ale tesutului conjuctiv):
a.celule tinere sau embrionare (celule mezenchimale si celule reticulare)
b.celule adulte care pot fi autohtone (endogene) sau migratorii (fibroblastul, histiocitul,
mastocitul, adipocitul)
Celule migratorii (din patul vascular) limfocite, plasmocite, neutrofile, eozinofile, bazofile si
mastocite
a) Celula mezenchimala este situata in tesutul mezenchimal tanar, fiind o celula
multipotenta, cu prelungiri de aspect stelat. Citoplasma celulei este slab bazofila, nucleul mare,
ovalar cu cromatina pulverizata si 1-2 nucleoli. Prelungirile unei celule pot veni in contact cu
prelungirile celulelor vecine, realizand o retea, dar se si pot retracta capatand aspect limfoid,
putand evolua in mai multe directii diferentiatoare: elemente sangvine, musculare, conjuctive,
vasculare.
Celula reticulara isi are originea tot in celula mezenchimala, reprezentand de fapt o
etapa mai diferentiata a acesteia. Numarul celulelor reticulare este mare in cursul dezvoltarii
embrionare si la fat, dar dupa nastere se reduce treptat, pentru ca la adult sa reprezinte doar o
componenta din stoma citofibrilara a organelor hematopoetice. Aceasta celula are un aspect
stelat, cu citoplasma abundenta, bazofila si nucleu ovalar, situat central, continand cromatina
pulverizata.
b) Fibroblastul. Este cea mai raspandita celula din tesuturile conjuctive, reprezinta 7075% din populatia celulara. Aspectul variaza in functie de activitatea sa functionala. Unii
cercetatori numesc celula in activitate fibroblast (celula cu prelungiri in care exista organite
citoplasmatice implicate in sinteza proteica, cu citoplasma intens bazofila si nucleu mare,
hipocrom), iar pe cea in repaus fibrocit (celula ovalara, fara prelungiri citoplasmatice, cu organite
putine si nucleu hipercrom).
Histiocitul. Isi are originea in maduva hematogena din celula stem. Ele fac parte
din sistemul fagocitar mononucleat, devenind capabile de distrugere directa efect KILLER prin
imunoglobulinele G secretate de catre limfocitele B. Se gaseste in submucoasa tractului
respirator, digestiv, genital, in organele hemolimfopoetice. Prezinta un nucleu reniform,
excentric.
Mastocitul. Se gaseste in tesutul conjuctiv lax, de-a lungul vaselor sanguine, in
dermul pielii, pleura, mezenter, stoma glandelor endocrine, corionul vezicii urinare. Prezinta o
forma rotunda sau ovalara, cu citoplasma abundenta in care se gasesc organite celulare comune.
Caracteristic pentru mastocit este existenta in citoplasma a unui numar mare de granulatii intens
bazofile (heparina, histamina, factor chemotactic pentru eozinofile) ce acopera toata celula,
facand astfel nucleul, care este mare si situat central celulei, foarte greu vizibil. Roluri: sinteza
substantei fundamentale (corelat cu fibroblastul), lipoliza si lipogeneza (corelat cu adipocitul).
Adipocitul. Este o celula fixa specializata in sinteza si stocarea lipidelor. Originea
este discutata, putanand lua nastere fie din celula mezenchimala nediferentiata din care rezulta
tesut adipos primar, fie din fibroblaste ce se incarca cu grasime formand tesutul adipos secundar.
Exista 2 forme de adipocit:
-Adipocitul alb (la adult) este rotund sau poliedric, cu nucleu lenticular excentric,
citoplasma perinucleara si o picatura unica de grasime; prin coloratie HE, grasimea se dizolva si
celula pare goala
-Adipocitul brun (la fat, nou-nascut) este o celula cu nucleu rotund, excentric si citoplasma
cu multe vacuole de grasime.
Plasmocitul. Plasmociteele, nefiind celule proprii tesutului conjuctiv, reprezinta o
stare functionala a limfocitelor B ce sufera o transformare blastica, devenind mai intai
imunoblasti ce se vor diferentia apoi in plasmocite. Se gaseste localizat la nivelul mucoaselor
digestive si intestinala. Nucleul este rotund, sau ovalar, situat excentric, cu cromatina dispusa in

grunjii mari, realizand aspectul caracteristic spitelor de la roata. Rolul este de a sintetiza si
secreta toate tipurile de imunoglobuline din organism.

7. FIBRELE DE COLAGEN ALE TESUTULUI CONJUCTIV

Fibrele de colagen reprezinta 30% din greutatea uscata a organismului si sunt prezente in
toate tipurile de tesut conjuctiv. Sunt de culoare alb-sidefiu, birefringente, flexibile, rezistente la
tractiune si transformarea acestora este ireversibila in gelatina. In microscopia electronica, dupa
tratare cu substante alcaline sunt prezente ca niste manunchiuri de subunitati numite fibrile,
formate din benzi transversale alternante.
Dpdv biochimic, fibrele colagene sunt formate din macromolecule de tropocolagen dispuse
ordonat. Ele se unesc prin capetele lor si se aseaza in siruri paralele in molecula de colagen.
Fiecare molecula de tropocolagen este formata din 3 lanturi polipeptidice dispuse helicoidal si
unite intre ele prin punti de hidrogen.
Genetic, au fost identificate 7 lanturi alfa. Desi se pot forma mai mult de 100 de tipuri
diferite de colagen prin combinatia celor 7 lanturi alfa, numai cateva dintre ele sunt bine
cunoscute, acestea primind denumirea de colagen tip I, II, III, IV, V.
Colagen tip I. Este format din doua lanturi de alfa 1 cu putina lizina si un lant alfa 2 bogat
in aminoacizi hidrofobi (glicina, prolina, hidroxiprolina). Se intalneste in dermul pielii, oase,
dentina, tendoane, capsule de organ.
Colagen tip II. Se gaseste in cartilajul hialin si elastic si are rolul de a asigura rezistenta.
Colagen tip III. Se gaseste in tesutul conjunctiv al ficatului, splina, rinichi, plaman, uter si
in jurul vaselor de sange, miocite si endonerv. Are rol de suport, formand stoma.
Colagen tip IV. Se gaseste in membranele bazale ale celulelor epiteliale si endoteliale,
rinichi si cristalin.
Colagen tip V. Se gaseste in tesutul conjunctiv reticular si stroma diferitelor organe, fiind
asociat cu functia de sustinere.

8. FIBRELE DE RETICULINA SI ELASTICE ALE TESUTULUI

CONJUCTIV
Fibrele de reticulina sunt structuri fibrilare line, ramificate si anastomozate, formand
retele de ochiuri de diferite dimensiuni. Ele sunt alcatuite din molecule de colagen de tip III.
Fibrele sunt invizibile in coloratia hematoxilina-eozina, evidentiindu-se in brun-negru prin
impregnare argentica si, datorita incarcarii cu mucopolizaharide, sunt PAS pozitive. Sunt
localizate in membrana bazala, in jurul adipocitelor, in vasele de sange, fibre musculare si in
stroma organelor hemolimfopoetice.
Fibrele elastice sunt mult mai subtiri decat cele de colagen, fiind dispuse sub forma de
retea tridimensionala. Ele contin elastina si microfibrile.
-Elastina este bogata in glicina si scazuta in hidroxiprolina; are o structura rasucita si
contine desmozina si izodesmozina, care realizeaza legaturile covalente ale elastinei.
-Microfibrilele sunt glicoproteine prezente in fibra adulta la exteriorul si interiorul acesteia.
Ele sunt localizate in ligamentele elastice ale laringelui si perialveolar.

9. VARIETATI DE TESUT CONJUCTIV MEZENCHIMATOS SI MUCOS

Tesutul mezenchimatos sau mezenchimul este foarte raspandit la embrion si in
primele luni de viata ale fatului. Este constituit din celule cu prelungiri, celule cu aspect stelat
(celule mezenchimale si celule reticulare). Celulele realizeaza prin prelungirile lor retele in
ochiurile carora se gaseste o bogata substanta fundamentala. Intr-un stadiu mai avansat, unele
celule isi retracta prelungirile si incep sa se diferentieze, incepand fibrilogeneza. Diferentierea se
face cel mai des in tesut conjunctiv lax.
Tesutul conjuctiv mucos se gaseste in viata intrauterina in cordonul ombilical. Se
gaseste si in nucleul pulpos al discului intervertebral si in pulpa dintilor temporari. Celulele care
intra in structura sa (reticulare si mezenchimale) sunt in numar redus, cu aspect stelat; celulele
au citoplasma bazofila, intr-o substanta fundamental abundenta si gelatinoasa. In substanta

fundamentala se gaseste o stroma fina fibrilara colagena, fibrele fiind grupate in mici fascicule.
Are rolul de a proteja structurile pe care le inconjoara.

10.
VARIETATI DE TESUT CONJUNCTIV LAX SI CONJUCTIV
DENS
Tesutul conjuctiv lax este cel mai raspandit dintre toate varietatile de tesuturi
conjunctive. Are in structura sa substanta fundamentala, celule si fibre conjunctive in proportii
egale. Substanta fundamentala este abundenta, vascoasa si se prezinta macroscopic ca o masa
albicioasa moale, gelatinoasa si contine celule fixe si migratorii si fibre de colagen, de reticulina
si elastice. Tesutul conjunctiv lax este dispus in jurul vaselor de sange si limfatice, in fibrele
nervoase, in structura de sustinere a epiteliilor, mezoteliilor, al dermului, in corionul papilar si in
spatiile dintre organe. Are functie trofica, fiind localizat in jurul capilarelor si asigura nutritia
epteliilor si are functie imuna.
Tesutul conjunctiv dens este bogat in fibre de colagen de tip I, prezentand fibrocite si
substanta fundamentala, dar mai putina decat la tesutul conjunctiv lax. In functie de modul de
aranjare, acesta se clasifica in:
-Tesut conjunctiv dens neordonat ale carui fibre de colagen sunt organizate ca fascicule cu
orientare neordonata. Acesta este prezent in dermul profund, corionul mucoaselor aparatului
urinar si capsulele de organ.
-Tesut conjunctiv dens ordonat ale carui fibre de colagen sunt dispuse paralel; au
vascularizatie redusa, functie mecanica, fiind prezente in zone de tractiune si presiune maxima
(tendonul, ligamentul si aponevroza)

11.

TENDON, LIGAMENT, APONEVROZA DESCRIERE

Tendonul face legatura dintre muschi si os si este alcatuit din fibre colagene mai groase
(fibre tendinoase) organizate in fascicule primare si secundare.
-Fasciculele primare sunt strans solidarizate de un fin manson de tesut conjunctiv lax
numit peritoneu intern sau endoteliu.
-Fasciculele secundare sunt alcatuite din unirea fasciculelor primare si sunt delimitate si
ele de o capsula conjunctiva proprie, numita peritoneu extern. Mai multe fascicule secundare se
unesc pentru a forma tendonul ca organ, delimitat de o teaca conjunctiva, numita epitenoniu.
Tendonul este lipsit de vase, prezinta substanta fundamentala si fibroblaste putine.
Ligamentul este format din fibre de colagen si fibroblasti in siruri cu dispozitie paralela,
facand legatura intre oase.
Aponevroza este o varietate de tesut conjunctiv dens ordonat, adaptat functiei de
rezistenta la presiune si este dispus la exteriorul muschiului, pe care-l inveleste. Prezinta o
structura in care fibrele de colagen sunt dispuse in unghi de 90. Substanta fundamentala este
redusa, fibrocitele la fel si sunt aplatizate.

12.

TESUT CONJUNCTIV RETICULAR, ELASTIC, ADIPOS

Tesutul conjunctiv reticular este o varietate de tesut conjunctiv in care predomina

fibrele de reticulina (colagen tip III) si celule reticulalre. Se poate prezenta in doua forme: lamelar
(ordonat) si spongios (neordonat).
-Aspectul lamelar (ordonat) este realizat din fibre de reticulina orientate paralel. Aceasta
varietate de tesut conjunctiv il identificam la nivelul membranei bazale, la nivelul epiteliilor
glandulare (glandilema), in jurul adipocitelor.
-Aspectul spongios (neordonat) este format dintr-o retea densa de fibre de reticulina si din
celule fixe de origine mezenchimala (celule reticulare). Fibrele de reticulina realizeaza, prin
anastomozele lor, o retea tridimensionala care realizeaza spatii largi, ocupate de substanta
fundamentala lichida si de parenchimul organului respectiv. Aceasta varietate de tesut conjunctiv
alcatuieste stroma organelor hematoformatoare (maduva hematogena) si a majoritatii organelor

limfoide. Se mai gaseste in mucoasele respiratorii si digestive, precum si in jurul sinusoidelor

hepatice.
Tesutul conjunctiv elastic este o varietate de tesut conjunctiv, alcatuit din fibre elastice
si fibroblasti cu nuclei alungiti. In functie de orientarea fibrelor, exista tesut conjunctiv elastic
neordonat si ordonat.
-Tesutul conjunctiv elastic neordonat este format din fibre orientate helicoidal in jurul
alveolelor si corzilor vocale.
-Tesutul conjunctiv elastic ordonat este alcatuit din fibre organizate in benzi groase
paralele, cu traiect ondulat. Prezinta putini fibroblasti si substanta fundamentala. Acest tip de
tesut este present in tunica arteriolelor de tip elastic, in ligamentele elastice din peretele
vascular si in ligamentele intervertebrale.
Tesutul conjunctiv adipos este alcatuit dintr-o retea densa de fibre de reticulina in jurul
adipocitelor, care se organizeaza in lobi si lobuli adipose delimitati de septuri conjunctivovasculare. Acest tip de tesut este bine vascularizat si inervat si este de doua tipuri: tesut adipos
alb si tesut adipos brun.
-Tesutul adipos alb (grasimea alba) formeaza hipodermul. La copii este dispus in strat
uniform, pe cand la adult este variabil in functie de sex, varsta si aport caloric. Adipocitele
depoziteaza grasimea sub forma de trigliceride.
-Tesutul adipos brun (grasimea bruna) este prezent la animalele care hiberneaza, la fat si
la nou-nascut in zona axilara, regiunea gatului, mediastin si hil renal.

TESUT CARTILAGINOS
13.

TESUT CARTILAGINOS CARTILAJUL HIALIN DESCRIERE

Cartilajul hialin este varietatea de cartilaj cea mai raspandita. La embrion si la fat, in
primele luni de viata, constituie totalitatea scheletului organismului. La adult se gaseste in
cartilajele articulare, cartilajele costale, cartilajele cailor respiratorii, septul nazal, cartilajul
diafizo-epifizar, apendicele xifoid al sternului, unele din cartilajele laringelui. In stare proaspata,
pe sectiune, apare de aspect sticlos, alb-albastrui; cand sectiunea este subtire apare transparent,
compact, dur si elastic.
Celulele cartilajului hialin sunt: condroblastele (celule cartilaginoase tinere) si condrocite
(celule cartilaginoase adulte).
Condroblastele se formeaza din metaplazia fibrocitului sau prin diferentiere din celula
mezenchimala. Sunt celule de forma rotund-ovalara, cu membrana faldurata, nucleu situat
excentric, nucleol proeminent si citoplasma bazofila. Ele sintetizeaza fibrele si componentele
matricei extracelulare. Condroblastele sunt localizate in substanta fundamentala in spatii
lacunare numite condroplaste.
Condrocitele sunt celulele adulte ale tesutului carilaginos. Sunt celule fara prelungiri, cu
nucleu situat central, hipercrom.
Fibrele cartilajului hialin sunt reprezentate de fibre de colagen tip II, care apar sub forma
de fibrile. Se dispun sub forma de retea sau se orienteaza in functie de directia de actiune a
factorilor mecanci.

14.

TESUT CARTILAGINOS CARTILAJUL ELASTIC DESCRIERE

Cartilajul elastic este o varietate de cartilaj de culoare galbuie in stare proaspata, cu

flexibilitate mai mare decat cea a cartilajului hialin. In matricea acestui cartilaj se gasesc
numeroase fibre elastice ramificate si anastomozate sub forma de retea (zona centrala a
cartilajului). Condrocitele se gasesc in substanta fundamentala izolate sau in grupuri izogene.
Piesele de cartilaj elastic sunt inconjurate de pericondru, ce reprezinta un tesut conjunctiv dens
fibros, o membrana conjunctiva.

Cartilajul elastic este prezent in pavilionul auricular, peretele conductului auditiv extern,
trompa lui Eustachio, aripile nazale, cartilajul epiglotic. Functia acestui tip de cartilaj este de a
asigura un suport flexibil pentru structurile in componenta carora se afla.

15.

TESUT CARTILAGINOS CARTILAJUL FIBROS DESCRIERE

Cartilajul fibros (fibrocartilajul) este o asociere de tesut dens fibros, orientat intr-o singura
directie, cu tesutul cartilaginous hialin. Tesutul conjunctiv dens fibros este alcatuit din fibre de
colagen de tip I, organizate in benzi groase, care prin intretaierea lor formeaza spatii ce vor fi
ocupate de tesutul cartilaginos hialin. Cartilajul hialin din structura fibrocartilajului are toate
caracterele sale: condroplastele contin una sau cateva condrocite ce formeaza grupe izogene
axiale.
In organismal uman, fibrocartilajul este localizat la nivelul simfizelor pubiene, discurilor
intervertebrale, discurilor articulare din articulatiile sternoclaviculara si temporomandibulara,
meniscurilor articulatiei genunchiului si in unele zone de legatura tendon-os.
Pericondrul este cartilajul acoperit la exterior de un tesut conjunctiv dens fibros, o
membrana conjunctiva. Este alcatuit din doua paturi suprapuse: stratul superficial (pericondrul
extern) si stratul profund (pericondrul intern).
-Pericondrul extern este o patura hranitoare, pe langa impletitura de fibre colagene (printre
care se gasesc si fibre elastice), ce cuprinde numeroase fibrocite, are si o dezvoltata componenta
vasculara, prin care se asigura aportul alimentar cartilajului.
-Pericondrul intern este tot un tesut dens, fibros, bogat in fibroblaste (au capacitatea de a se
transforma in condroblaste) si fibre de colagen. Aceasta patura asigura cresterea prin apozitie a
cartilajului.

16.

TESUTUL CARTILAGINOS SUBSTANTA FUNDAMENTALA

Substanta fundamentala este cea mai abundenta din structura acestui tesut. Are un
aspect omogen, este solida, elastic si transparenta. Contine o mare cantitate de apa, saruri
minerale (saruri de Na si de sulf) si substante organice. Substantele organice sunt reprezentate
in principal de condrina.
Din punct de vedere chimic, substanta fundamentala este formata din:
-glicozaminoglicani
-preoteoglicani, ce sunt molecule formate dintr-un miez proteic
-macromolecule agregate de proteoglicani formate din proteoglicani atasati covalent la
molecule de acid hialuronic
-glicoproteine ce reprezinta moleculele de legatura si au rol de a lega componentele
matricei intre ele si celulele din matricea extracelulara. Exemple de glicoproteine sunt
fibronectina si condronectina
-fluid tisular ce constituie un ultrafiltrat de plasma sanguina.

TESUT OSOS
17.
TESUTUL OSOS DEFINITIE, CLASIFICARE, ELEMENTE
COMPONENTE
Tesutul osos este o varietate de tesut conjunctiv dens a carui substanta fundamentala este
impregnate cu saruri de calciu, care realizeaza un inalt grad de mineralizare. Impreuna cu tesutul
cartilaginos intra in alcatuirea scheletului. Spre deosebire de cartilaj, osul este bine vascularizat
si bine inervat.
In organismal uman se gasesc trei varietati de tesut osos:
-tesut osos fibros, periostic
-tesut osos lamelar spongios
-tesut osos lamelar compact, haversian
In oricare din aceste varietati, contribuie componentele obligatorii oricarui tip de tesut
conjunctiv:
-celule osoase (osteocite, osteoblaste, osteoclaste)

-material intercelular (matricea osoasa), formata din substanta fundamentala si fibre

conjunctive.

18. TESUTUL OSOS TIPURI DE CELULE

Celulele osteoprogenitoare sunt celule slab diferentiate si se gasesc in periost si endost.
Acestea au forma pavimentoasa, nuclei ovalari si citoplasma redusa cantitativ. In microscopia
electronica s-au descries 2 subtipuri celulare:
-celule osteoprogenitoare cu origine mezenchimala, dintre acesteaa diferentiindu-se
osteoblastele.
-celule osteoprogenitoare cu origine in monocitul circulant, dintre acestea facand parte
osteoclastele.
Osteoblastele sunt celule osoase tinere ce intervin in procesul de edificare a osului, prin
sinteza fibrelor si componentelor substantei fundamentale. Iau nastere fie direct din celula
mezenchimala, fie prin metaplasia fibrocitului si sunt localizate pe suprafata pieselor osoase. Au
forma cubica, nucleu sferic si citoplasma bazofila care intervine in sintezele proteice. In aceste
sinteze, celula este ajutata de numeroasele enzime, din care foarte importanta este: fosfotaza
alcalina cu rol in initierea procesului de mineralizare a matricei osoase, prin precipitarea sarurilor
de calciu.
Osteoblastul produce matricea osoasa si o depoziteaza in jurul sau, iar mai
apoi, cand este complet inconjurat de matrice, osteoblastul devine celula matura (osteocit) si
ramane inclavat in niste spatii sapate in aceasta, numite lacune sau osteoplaste. Osteoblastul
intervine in procesul osteogenetic stimulat de factori hormonali: calcitonina, somatotropul,
tireotropul.
Osteocitele sunt celulele mature ale tesutului osos. Acestea au forma stelata, prezinta
prelungiri citoplasmatice ce au dispozitie radiara fata de corpul celular si sunt adapostite in
canaliculi ososi, sapati in matricea osoasa, prin care circula lichidul interstitial, ce asigura
mentinerea metabolismului celular. In interiorul canaliculilor, prelungirile osteocitelor se afla in
legatura unele cu celelalte prin intermediul jonctiunilor de tip gap.
Osteocitele
functioneaza in raport cu necesitatile tisulare fiind celula secretorie de matrice osoasa si o celula
ce reabsoarbe componente ale matricei. In osteocitele tinere se mai pot gasi numerosi lizozimi.
Parathormonul stimuleaza dezvoltarea lizozimilor in osteocit si, prin aceasta,
activitatea osteolitica a celulei.
Osteoclastele sunt sincitii multinucleate (2-50 nuclei), responsabile de resorbtia si
remodelarea osoasa. Ele provin din monocitele circulante si sunt localizate pe suprafata pieselor
osoase, in niste depresiuni caracteristice, numite lacunele Howship. Membrana celulara orientata
catre lacuna Howship este faldurata, realizand numeroase spatii intre celula si suprafata osoasa
in care se elibereaza fosfotaza acida, colagenaza si alte enzIme litice care dezintegreaza
matricea osoasa si pun in libertate diverse minerale si ioni (calciu), proces numit rosorbtie
osoasa.
Parathormonul stimuleaza resorbtia osoasa, restabilind astfel nivelul
plasmatic al calcemiei.
Calcitonina stimuleaza formarea de matrice osoasa si depunerea
de calciu in oase, prin diminuarea activitatii litice osteoclastice.

19.

TESUTUL OSOS MATRICEA EXTRACELULARA OSOASA

Matricea extracelulara osoasa este alcatuita dintr-o componenta organica (osteoid) si o

componenta anorganica.
Componenta organica reprezinta aproximativ 50% din volumul tesutului osos si 25% din
greutatea osului. Aceasta contine substanta fundamentala si fibre.
-Substanta fundamentala este reprezentata de proteine (glicoproteine, fosfoproteine),
glicozaminoglicani si cantitati reduse de proteoglicani si lipide.
-Fibrele. In structura osului intra fibre colagene, respective colagen de tip I si reprezinta peste
90% din componenta organica. Acestea sunt impregnate in substanta fundamentala, au
dispozitie ordonata dictate de liniile de forta ce se exercita asupra piesei osoase.

Fibrele de colagen impreuna cu substanta fundamentala, care le cimenteaza, formeaza

lamelele osoase, in interiorul carora fibrele de colagen sunt orientate paralel si difera ca
orientare fata de fibrele din lamelele vecine.
Componenta anorganica reprezinta aproximativ 50% din volumul tesutului osos si 75%
din greutatea osului. Aceasta contine saruri minerale de calciu si fosfor (fosfat tricalcic 85%,
carbonat de calciu 10%, clorura de calciu) si saruri de magneziu, potasiu si sodiu.
Toate sarurile sunt organizate sub forma de cristale de hidroxiapatita acciforme, inconjurate
de un invelis de ioni hidratati, prin care se realizeaza schimburile ionice.

20.

TESUTUL OSOS MATUR SI IMATUR DESCRIERE

Tesutul osos matur (lamelar) are 2 forme de organizare citoarhitectonica: tesutul osos
spongios si tesutul osos compact.
-Tesutul osos spongios este format din travee (trabecule) osoase ramificate si
anastomozate, organizate sub forma unei retele ce contine numeroase cavitati numite areole.
Trabeculele sunt formate din lamele osoase asociate. Areolele sunt tapetate de endost si contin
tesut conjunctiv, vase de sange, nervi si, in functie de varsta, maduva osoasa este rosie sau
galbena. Tesutul osos spongios are o rezistenta scazuta, putand fi distrus cu usurinta. Acest tip
de tesut este localizat in epifizele oaselor lungi, in zona centrala a oaselor scurte si formeaza
diploaia oaseor late.
-Tesutul osos compact este localizat in diafizele oaselor lungi si in corticala oaselor
scurte, formand impreuna cu tesutul osos fibros o placa dura. Tesutul osos lamelar compact se
mai numeste si tesut osos haversian, deoarece este alcatuit dintr-o asociere de mai multe
sisteme tubulare numite osteoane sau sisteme Havers.
Sistemul Havers (osteonul) este o unitate de forma cilindrica, centrata de un canal,
respectiv canalul Havers, inconjurat de 7-14 lamele osoase cu dispozitie concentrica fata de
canalul axial. Aceste lamele au orientare paralela cu canalul medular central din diafiza osului.
Osteoplastele comunica prin canaliculele osoase.
Canaliculele osteoplastelor din lamela cea mai periferica a osteonului se recurbeaza inapoi
in lamela si se anastomozeaza numai cu osteoplastele din acea lamela. Fibrele de colagen au
orientare paralela in interiorul unei lamele, dar perpendicular in lamelele vecine.
Canalul Havers are un diametru de 50-100 microni, este tapetat de endost si contine tesut
conjunctiv cu capilare sangvine.
Tesutul osos imatur (fibros, periostic) este primul care se depoziteaza in scheletul
fatului si reprezinta principalul tip de resut osos in viata fetala. Acesta este un tesut osos
nelamelar, cu mai multe celule decat osul matur si au orientare dezordonata in structura
matricei. Substanta fundamentala este mai abundenta in matricea extracelulara decat in osul
matur, iar gradul de mineralizare este mai accentuat. Tesutul osos fibros se intalneste la oasele
lungi, la periferia oaselor scurte si formeaza cele doua tablii ale oaselor late.

21.
HISTOARHITECTONIA
PERIOST, ENDOST

OASELOR

LUNGI,

LATE,

SCURTE;

Periostul reprezinta o membrana conjunctiva cu rol trofic si osteogenetic si este format

din 2 straturi: periostul extern si periostul intern.
-Periostul extern este bogat in fbre colagene orientate longitudinal, printre ele gasindu-se
putine fibre elastice si fibrocite. In structura periostului extern se afla de asemenea fibre
nervoase si corpusculi incapsulati (Vater-Paccini si Ruffini)
-Periostul intern este bogat in celule de tip fibrocitar cu capacitatea de transformare in
osteoblaste.
Stratul intern al periostului reprezinta zona osteogena a osului, asigurand cresterea in
grosime a acestuia. Fibrele colagene sunt reduse numeric, unele dintre ele patrunzand in
substanta fundamentala osoasa si asigura aderenta periostului la os (fibrele Sharpey).
Periostul indeplineste pentru os functia de nutritie, de protectie si osteogenetica. In
fracturi intervine in formarea calusului.

Endostul este o membrana conjunctiva subtire care tapeteaza cavitatile osoase, respectiv
cavitatea medulara din diafiza oaselor lungi, areolele osului spongios si lacunele (osteoplastele)
osului compact. Endostul este format din fibre conjunctive subtiri, celule putine
(osteoformatoare) si prezinta substanta fundamentala redusa. In viata fetala are activitate
osteogena, care se pastreaza si la adult, dar la o intensitate scazuta.
Histoarhitectonia oaselor lungi. Pe o sectiune transversala prin diafiza unui os lung se
identidica urmatoarele zone aranjate concentric in jurul canalului medular: canalul medular,
endostul, sistemul fundamental intern, zona mijlocie, sistemul fundamental extern, periostul.
Histoarhitectonia oaselor late si scurte. Masa osoasa a oaselor late, a celor scurte cat
si a epifizelor oaselor lungi este constituita din: periost, compacta, spongioasa.

22.

OSTEOGENEZA SI OSIFICARE; ARTICUATII SI SINARTROZE

Osteogeneza cuprinde totalitatea proceselor biologice si biochimice care au ca rezultat

formarea de tesut osos, presupunand formarea de substanta fundamentala, formarea fibrelor de
colagen si mineralizarea substantei fundamentale.
Osificarea presupune constructia de tesut osos, formandu-se un os brut, imatur osul
embrionar.
Formarea tesutului osos, osificarea si osteogeneza se realizeaza prin doua modalitati:
osificarea conjunctiva, de mambrana sau desmala si osificarea de tip cartilaginos sau osificarea
endocondrala. Deosebirea dintre cele doua procese consta in aceea ca osificarea desmala este o
metaplazie a tesutului conjunctiv in tesut osos, pe cand in osificarea endocondrala tesutul
cartilaginous este inlocuit cu tesut osos, piesele cartilaginoase fiind modelul viitoarelor piese
osoase.
Procesul de formare a osului se realizeaza prin doua fenomene: procesul de constructie (in
care rolul important il joaca osteoblastele) si procesul de distructie si remodelare a osului (ca
urmare a interventiei osteoclastelor).
Osificarea conjunctiva sau intramembranoasa. Osificarea conjunctiva apare intr-un
tipar conjunctiv, producandu-se o vascularizatie bogata, cu incetinirea circulatiei si dilatarea
vaselor. Celulele se diferentiaza in osteoblaste care produc substanta fundamentala si fibre ale
tesutului osos care genereaza formatiuni osoase primare numite spiculi ososi. Acestia se ingroasa
si formeaza travee preosoase care se mineralizeaza, generand traveele osoase. Faza de
mineralizare se realizeaza sub actiunea fosfatazei alcaline.
Procesul de osificare al membranei conjunctie se extinde radiar, de la punctul de osificare
catre periferie. Prin fuzionarea traveelor osoase se contituie treptat os spongios primar, cu spatii
largi ce se vor umple cu maduva osoasa rosie hematogena.
Prin osificare conjunctiva iau nastere unele oase ale craniului si fetei: frontalul, parietalul,
maxilarul si mandibula.
Osificarea endocondrala apare intr-un tipar de cartilaj hialin si este intalnita la oasele
lungi, scurte si o parte a oaselor late. Piesa cartilaginoasa, pentru a ajunge la piesa osoase, trece
prin mai multe faze sau zone, in continuare unele cu altele:
-zona cartilagiului hialin normal sau de rezerva cu toate caracterele specific cartilagiului
hialin
-zona cartilagiului seriat numita si zona de proliferare
-zona cartilagiului hipertrofiat sau zona de maturare
-zona de vascularizatia si de eroziune
-zona osteoida osteoblastele sunt dispuse pe marginea traveelor cartilaginoase calcificate
unde depun osteoid
-zona osiforma sau zona de os imatur
-zona osificata in aceasta zona nu se mai gaseste tesut cartilaginous, ci numai tesut osos
bine mineralizat.

Articulatiile sunt structuri anatomice de natura conjunctiva care fac legatura intre doua
piese osoase ale scheletului. Acestea pot fi temporare (se intalnesc in perioada de crestere) si
permanente (constituie articulatiile intalnite la adult).
Dupa felul cum prezinta sau nu prezinta sinoviala, pot fi: articulatii sinoviale (diartrozele) si
articulatii fara sinoviala (sinartrozele).
Diartrozele reprezinta articulatiile mobile ce au in structura lor o sinoviala alcatuita din: tesut
conjunctiv periarticular, capsula articulara, membrane sinoviala, cartilaj articular.
Sinartozele (articulatiile fara sinoviala) au mobilitatea redusa, aproape inexistenta. Acestea
sunt clasificate in 3 categorii:
-sinostoze oasele din articulatie sunt fuzionate si imobilizate, spre exemplu articulatiile
dintre oasele craniului la varstinici
-sincondroze intre oasele din articulatie exista o piesa de cartilaj hialin care permite miscari
de amplitudine redusa in articulatie, spre exemplu articulatia sternocostala si simfiza pubiana
-sindesmoze oasele din articulatie sunt atasate unul de celalalt prin tesut conjunctiv dens,
fibros; aceste articulatii permit miscari reduse, spre exemplu articulatiile dintre oasele craniului si
articulatia inferioara tibio-fibulara.

TESUT MUSCULAR
23.
TESUTUL MUSCULAR STRIAT SCHELETAL CLASIFICARE,
REPARTITIE, STRUCTURA (DOAR MEMBRANA SI NUCLEI)
Tesutul muscular scheletal formeaza masa principal a muschilor voluntari, acestia
reprezentand 40% din greutatea corporala. Tesutul muscular scheletal se mai gaseste la nivelul
tubului digestiv din cavitatea bucala, faringe, treimea superioara a esofagului si la nivelul
sfincterului extern anal, la nivelul aparatului respirator, la muschii laringelui, la nivelul aparatului
urinar, la sfincterul extern al uretrei. Unitatea morfofunctionala a tesutului muscular striat este
fibra musculara striata.
Fibra musculara striata scheletala. Are originea in mezoderm si anume in portiunea
supero-externa a somitei (miotom). Din miotom migreaza celule numite mioblasti, care patrund
in tesutul conjunctiv tanar si se inmultesc prin diviziunea nucleilor, fara ca aceasta sa fie urmata
si de diviziunea citoplasmei, formandu-se plasmodia.
La microscopul optic, fibra proaspata prezinta: membrane (sarcolema/plasmalema),
citoplasma (sarcoplasma abundenta, cu striatii longitudinale si transversal) si nuclei (ovoidali si
orientate pe axul lung al fibrei musculare).
-Sarcolema (plasmalema) este structurata din lamina bazala, situata extern si lamina
reticulara, alcatuita din fibre subtiri de reticulina si se continua fara delimitare precisa cu
endomisium. Plasmalema trimite in interiorul fibrei invaginatii digitiforme cu directive
perpendicular pe lungimea fibrei, realizand o retea microtubulara care va forma sistemul T
(transversal).
-Nucleii sunt numerosi. Se estimeaza ca la un cm patrat de fibra musculara ar exista 35-40
nuclei. Ei sunt situati sub sarcolema si doar 3% ocupa si alte pozitii. Au forma ovoidala, cu
capetele rotunjite si sunt orientate in axul lung al fibrei; lungimea nucleului este cuprinsa intre 810 microni, iar diametrul este de 3-4 microni.

24.
ORGANITE
CITOPLASMATICE
MUSCULARE MIOFIBRILE

SPECIFICE

CELULEI

Miofibrilele constituie diferentieri caracteristice pentru fibra musculara striata. Acestea

sunt grupate in fascicule orientate paralel cu axul fibrei. Din aceasta cauza, cand sunt private in

sectiune longitudinala, apar ca niste coloane coloanele lui Leydig. Cand fibra este examinata in
sectiune transversal, sarcoplasma are aspect granular datorat sectionarii miofibrilelor
campurile lui Cohnheim.
Miofibrilele sunt alcatuite dintr-o alternanta de discuri clare si intunecate, cee ace ii
confera fibrei musculare aspectul striat transversal.
-Discurile clare, in lumina polarizata, sunt izotrope si monorefringente, numindu-se
discurile I. Ele sunt strabatute de o membrana subtire, intunecata, numita membrane Z pe
care se insera miofilamentele de actina. Membrana trece de la o miofibrila la alta, inserandu-se
la periferie de plasmalema, realizand telofragma.
-Discurile intunecate sunt birefringente si anizotrope in lumina polarizata, numindu-se
discurile A. Ele sunt subimpartite in doua jumatati egale printr-o banda clara, numita banda H. In
mijlocul benzii H exista o zona intunecata, membrane M, pe care se insera miofilamentele groase
de miozina. Portiunea de miofibrila cuprinsa intre 2 membrane Z successive poarta numele de
sarcomer.
O miofibrila este constituita din sarcomere puse cap la cap.
Sarcomerul este constituit din 2 jumatati de disc clar la capete, intre care se afla un disc
intunecat.
In microscopia electronica s-a evidentiat ca fiecare miofibrila este alcatuita dintr-un
manunchi de miofilamente alcatuite din:
-proteine contractile miozina si actina
-proteine reglatoare tropomiozina si troponina
Miofilamentele pot fi formate din: miozina (filamente primare mai groase, mai putine,
mai scurte) si actina (filament secundare mai subtiri, mai multe, mai lungi).

25.

MORFOFIZIOLOGIA CONTRACTIEI

Procesul contractiei fibrei musculare se bazeaza pe mecanismul glisarii miofilamentelor de

actina printre cele de miozina.
Glisarea consta in aceea ca filamentul de actina aluneca in discurile intunecate (disc A)
printre filamentele de miozina. Astfel ca discurile clare (disc I) se scurteaza pana la disparitie,
benzile H dispar, iar membranele Z se apropie. Sarcomerul se scurteaza si in felul acesta se
produce contractia.
Zonele active ale actinei G se vor cupla cu puntile transversal ale miozinei, producand
alunecarea miofilamentelor de actina printre cele de miozina.
In timpul contractiei, intre miozina si actina se realizeaza complexul acto-miozinic, iar
desfacerea acestei legaturi realizeaza relaxarea muschiului.

26.

PLACA MOTORIE

Activitatea musculara este dependent de sistemul nervos central. Muschii sunt inervati de
fibre cerebro-sinale motorii si sensitive, ca si de fibre nervoase vegetative. Fibrele motorii
realizeaza plexuri in interstitiile conjunctive, din care pornesc filete ce se termina la nivelul fibrei
musculare striate, formand o unitate neuromusculara, o sinapsa de tip special, placa motorie.
Placa motorie este alcatuita dintr-o componenta nervoasa (presinaptica), componenta
musculara (postsinaptica) si un spatiu sinaptic.
-Componenta nervoasa (presinaptica) este reprezentata de o fibra nervoasa (axon) al
unui neuron motor care, auns la nivelul fibrei musculare striate, pierde teaca de mielina si
ramane invelita numai de teaca lui Schwann. Fibra nervoasa se ramifica si fiecare ramificatie
(invelita de teaca lui Schwann) se termina cu o dilatatie numita buton terminal in care se
identifica acetilcolina.
-Componenta musculara (postsinaptica) este reprezentata de sarcolema fibrei
musculare. Sarcolema are receptori petru acetilcolina. In aceasta zona se elibereaza
colinesteraza care inactiveaza acetilcolina si permite fibrei sa revina la forma initiala.
-Spatiul sinaptic (fanta sinaptica) se gaseste intre membrane presinaptica si membrane
postsinaptica.
Fibra musculara striata umana are cel putin o placa motorie. In caz ca fibra se intrerupe,
ea se atrofiaza.

Totalitatea fibrelor musculare inervate de catre un axon al unui motoneuron din cornul
anterior al maduvei spinarii poarta numele de unitate motorie.

27.

TESUT MUSCULAR CARDIAC STRIAT SI NETED

Tesutul muscular cardiac striat reprezinta o forma particulara de tesut muscular striat
care se dezvolta din mesoderm prin intermediul mezenchimului de la nivelul insulelor Wolff si
Pander, in saptamana a 3a de viata intrauterina.
Cordul este format din fibre musculare miocardice (miocardocite) care alcatuiesc miocardul
comun, cu functie contractile, in masa caruia sunt inglobate structure formate din elemente
musculare de tip embrionar si alcatuiesc miocardul specific, cu functia de a genera si a
conduce imulsul electric.
Fibrele musculare cardiace sunt structuri cilindrice. Miocardocitele ventriculare sunt mai
groase decat cele atriale.
-Nucleul miocardului este unic, de forma ovalara, situate central si inconjurat de sarcoplasma
si aspect granular.
-Sarcolema este formata din membrane plasmatica, glicocalix si reteaua conjunctivoreticulara. Plasmalema are aspect trilaminat si prezinta invaginari tubulare care se extend
transversal in interiorul sarcoplasmei, printre miofibrile, realizand sistemul transversal (sistemul
T) care va participa la realizarea diadelor.
Capetele fibrelor cardiace sunt atasate de cele ale celulelor vecine prin jonctiuni de tip
particular discurile intercalare, care sunt benzi groase omogene, hipercrome, cu aspect in zigzag.
In raport cu axul fibrei musculare, unui disc intercalar i se descriu zone cu dispozitie
transversal si zone cu dispozitie longitudinala.
Portiunea transversala este situata in dreptul benzii Z a discului izotrop si prezinta 2 tipuri
de jonctiuni dispuse una langa alta: fascia aderens (jonctiune intermediara) care are rolul de a
ancora filamentele subtiri ale sarcomerelor terminale si macula aderens (desmozomii) care
previne detasarea miocardocitelor una de cealalta in timpul contractiei.
In portiunea longitudinala a discului intercalar se gaseste un singur tip de jonctiune
jonctiunea comunicanta de tip nexus (gap).
Sarcoplasma contine:
-organite comune constituite din sarcozomi asezati in siruri printre miofibrile; aparatul
Golgi este putin dezvoltat; reticulul sarcoplasmic este constituit din tubuli ce formeaza o retea in
lungul fiecarei miofibrile. O cisterna terminal a reticulului sarcoplasmic impreuna cu 1 tubul al
sistemului T sarcolemal constituie formatiuni numite diade.
-organite specific reprezentate de miofibrile (sunt groase si au ranjament mai putin
ordonat decat in fibra musculara scheletala)
-incluziuni de diferite materiale: granule de glicogen dispersate.
Ultrastructura fibrelor atriale este similara cu a celor ventriculare. Acestea au in plus
granule secretorii specific intracitoplasmatice si contin o polipeptida cu actiune natrituretica
foarte puternica, numit factorul natriuretic atrial (FNA) care produce diureza, kaliureza, natriureza
si scaderea tensiunii arteriale, vasoconstrictia arteriolei eferente a glomerulului renal, cresterea
filtratului glomerular si diureza, vasodilatatia sistemica, diminuand secretia si nivelul plasmatic al
reninei si aldosteronului.
In spatiile dintre miocardocite se afla tesut conjunctiv lax, capilare sanguine si limfatice.
Vascularizatia miocardului este de tip terminal. In miocard se gasesc foarte multe capilare.
Miocardul specific (sistemul nodal). Celulele nodale (celulele excito-conductoare) sunt
dispuse in masa miocardului contractile sub forma de aglomerari distincte, constituind nodulul
sinusal, nodulul atrio-ventricular, fasciculul Hiss si reteaua Purkinje.
Celulele sistemului excito-conductor sunt de 3 tipuri:
-Celulele P au forma ovalara, nucleul situate central, organitele celulare sunt slab
dezvoltate, iar sarcolema este lipsita de sistemul T. Ionul de Ca2+ este singurul ion responsabil
de activitatea normal de pace-maker din nodulul sinusal si atrioventricular in structura carora
intra celulele P. Celulele P stabilesc jonctiuni numai intre ele, sau intre ele si celulele T.

-Celulele T au forma alungita si cu organizare celulara intermdiara intre celulele P si

celulele Purkinje. Sarcolema celulelor T este lipsita de sistemul T sarcolemal. Aceste celule au
rolul de a conduce impulsul cu originea in celulele P si de a opri accesul impulsurilor ectopice
premature si de a stabili legatura cu celulele P si cu miocardocitele.
-Celulele Purkinje au nucleul dispus central, prezinta in jurul sau numeroase granule de
glicogen cu citoplasma clara.
Tesutul muscular neted participa la structuralizarea organelor interne, din care cauza
este considerat tesut muscular visceral. Elementul structural de baza al tesutului muscular neted
este miocitul celula musculara neteda. Aceasta celula are aspect alungit fusiform, cu
extremitatile subtiate si portiunea centrala mai ingrosata (forma stelata sau ramificata in peretii
unor vase sangvine). Nucleul este unic, ovalar sau alungit, asezat central in axul lung al celule.
Sarcoplasma este omogena, acidofila, fin granulate perinuclear si fibrilara. Contine organite
commune si incluziuni (glicogen, lipide), pigment specific fibrei musculare (mioglobina,
lipofuscina pigment identificat in fibrele musculare imbatranite sau epuibate).
Formatiunile specific miocitului, evidentiate in microscopia electronica sunt:
-corpii densi, cu aspect fusiform, orietati in lungul fibrei care reprezinta zone de atasament ale
unor filament subtiri de actina
-filamente intermediare cu rol de citoschelet, dispuse intre corpii densi si ariile dense
membranare; acestea sunt alcatuite din protein ca desmina (in muschiul neted visceral) si
vimentina (in muschiul neted vascular).
-miofilamente, ce sunt formate din protein contractile: actina, miozina, tropomiozina,
calmodulina si caldesmona.
Caldesmona este o proteina reglatoare care combina proprietatile troponinei I si T.
Intre miofilamentele de miozina si cele de actina este un raport de in favoarea celor de
actina.
Aparatul contractile al miocitului. Sarcoplasma MIocitului nu contine miofibrile, benzi
Z si M, deci nu au sarcomere. Mecanismul contractiei fibrei musculare netede pare a fi tot un
mecanism de glisare, asemanator fibrei musculare se pare ca s-ar produce o modificare a
configuratiei in filamentele subtiri ce permit interactiunea actina-miozina.
Particularitatile contractiei musculare la fibra musculara neteda constau in forta mica de
contractie ce s-ar datora unui numar mai mic de punti transversal care realizeaza cicluri cuplaredecuplare de filament si viteza mica de contractie a miocitului.
Tesutul muscular neted se gaseste in peretii organelor cavitare:
-in tubul digestiv din treimea mijlocie a esofagului pana la anus
-in aparatul respirator in peretii conductelor traheobronsice
-la nivelul cailor urinare extrarenale: calice, bazinet, ureter, vezica urinara
-in peretele organelor din tractul genital feminin

SANGELE
28.

COMPOZITIA PLASMEI

Plasma sanguina, partea lichida a sangelui, reprezinta aproximativ 5% din greutatea

corpului. Ea este formata in principal din apa (90%) si diferite substante (10%), reprezentate de
protein (dintre care 55% albumin, globuline 35% si fibrinogen 7%), iar in cantitati mai mici
hormone, vitamin, lipoproteine hidrocarbonate, diferiti metabolite (uree, acid uric, creatinine),
ioni. Pe langa aceste substante organice, in plasma sanguine se afla dizolvate si saruri
anorganice in proportie de 0,9%.

29.
ERITROCIT

PARTICULARITATI
STRUCTURA SI FUNCTII

MORFOLOGICE,

DE

Eritrocitele sunt formatiuni anucleate. Numarul hematiilor in sangele periferiv este de

aproximativ 5 milioane / mm3 la barbate, 4,5 milioane/mm3 la femei, iar la nou-nascuti 7
milioane/mm3. Poliglobulia fiziologica se intalneste la nou-nscut ca rezultat al adaptarii la anoxia
aparenta create de sarcina, cifra scazand repede dupa nastere. Poliglobulia se mai intalneste
dupa efort prelungit, la sportive, la altitudine numarul eritrocitelor circulante se mareste
datorita scaderii presiunii atmosferice. Scaderea numarului de eritrocite se numeste anemie si se
intalneste in boli ale sangelui sau in alte maladii ale organismului.
In sangele periferic, forma este de celula rotunjita vazuta din fata si de disc biconcav
vazuta din profil. Uneori hematiile se pot prezenta sub forme diferite fenomen numit
poikilocitoza si care indica o stare patologica. Spre exemplu, sub forma de sfera sferocit,
echinocite, eliptocite, stomatocite, acantocite, drepanocite.
Dimensiunile hematiilor sunt constant. Ele au un diametru de 7,1-7,5 microni si o grosime
de 1,5-2,5 microni (microcite, macrocite). Variatiile diametrului eritrocitelor se numesc
anizocitoze.
Membrana eritrocitului este trilaminata, organizata dintr-un strat bilipidic, in care se
intercaleaza proteinele in strat discontinuu. Ea este acoperita cu o pelicula subtire de glicocalix si
prezinta permeabilitate selectiva.
Membrana eritrocitului contine pe suprafata sa externa antigeni numiti aglutinogeni, cei
mai importanti fiind A si B. Dupa prezenta sau absenta lor pe suprafata externa a eritrocitului,
indivizii se impart in 4 tipuri sanguine: A, B, AB si 0.
Un alt factor antigen ce se gaseste pe suprafata hematiei este factorul Rh, care contine
antigenul D.
Eritrocitul transporta gaze respiratorii, cu oxigenul formand oxihemoglobina, iar cu bioxidul
de carbon carbaminohemoglobina. Cu unele gaze ca monoxidul de carbon, hemoglobin
realizeaza legaturi stabile, ireversibile carboxihemoglobina raspunzatoare de intoxicatii grave.

30.

HEMOGLOBINA

Molecula de Hb este formata dintr-un grup hem (derivate din porfirina ce contine fier) legat de o
portiune proteica numita globina.
Dupa tipul de lant polipeptidic, atasat hemului, Hb din eritrocitul normal poate fi de mai multe
tipuri:
-HbA1 reprezinta 97% din totalul hemoglobinei adultului
-HbA2 se gaseste in cantitate mai mica (2%) avand globina formata din doua lanturi alfa si
doua lanturi delta
-HbF se gaseste in cantitate extrem de redusa la adult (1%) formata din doua lanturi alfa si
doua lanturi gama
-HbAIc se gaseste in cantitati foarte mici. Molecula are o glucoza atasata la valina terminal a
fiecarui lant beta, cantiatea ei crescand in diabetul zaharat.
In sangele normal, hemoglobin se gaseste in proportie de 16g/l la barbat si de 14g/l la femei.

31.

TROMBOCIT STRUCTURA SI FUNCTII

Trombocitele (plachetele sangvine) nu au nucleu si sunt fragmentate din citoplasma celulei

din care s-au desprins, celula numita megacariocit. Trombocitele au dimensiuni cuprinse intre 2-3
microni si se gasesc in sangele periferic in numar de 150.000-300.000/mm3. Placheta sanguina
este anucleat, fiind formata din membrana si citoplasma. Aceasta se prezinta la examenul
microscopic alcatuita din doua zone: una externa, clara hialomer si alta centrala, intunecata
granulomer.
-Hialomerul contine microtubule, microfilamente (tropomiozina, actina, miozina, troponina) si
diferite protein implicate in procesul de coagulare.
-Granulomerul este un ansamblu de granule si vacuole de marimi diferite si densitati diferite
la fluxul de electroni.

Functia importanta a trombocitului este legata de fenomenul de hemostaza, ele

intervenind in procesul de coagulare sanguine, formand cheagul primar. Intervine in retractia
cheagului, prin eliberare de tromboplastina. Prin continutul antigenic intervine in imunitate. Sub
influenta trombinei din plasma, trombocitele elibereaza catecolamine si serotonina producand
vasoconstrictie. Plachetele intervin in vindecarea ranilor, eliberand factori stimulatori cu actiune
asupra cresterii fibrelor musculare netede arteriale sau a cresterii fibroblastelor pielii pe care le
stimuleaza crescand sinteza de colagen (fibrilogeneza).

32.

LEUCOCIT STRUCTURA SI FUNCTII

Leucocitele sau globulele albe se gasesc in sangele circulant in proportie de 40009000/mm3.

Din punct de vedere morphologic, leucocitele se impart in doua clase majore: granulocite
si agranulocite.
-Granulocitele se impart la randul lor in 3 clase, dupa tinctorialitatea si morfologia granulatiilor:
neutrofile (68-75%), eozinofile (1-3%), bazofile (0,5-1%).
-Agranulocitele sunt clasificate in 2 clase: limfocite (20-45%), monocite (6-8%).
Neutrofilele au o viata foarte scurta de numai 4-5 zile in tesut.
Eozinofilele reprezinta 1-3% din elementele albe. Forma celulei este rotunda, nucleul
este de obicei bilobat, format din 2 lobi uniti intre ei prin punti fine de cromatina. In citoplasma
apar granule numeroase de marimi egale ce se coloreaza in portocaliu intens in coloratia MGG.
Eozinofilele au o viata mai lunga decat a neutrofilelor (10-12 zile). Eozinofilul este un microfag cu
putere redusa de fagocitoza care se manifesta in special fata de complexele antigen-anticorp, ele
avand de asemenea si rol antihistaminic.
Bazofilele se gasesc in sangele periferic in proportie de 0,5-1% de elemente albe. Nucleul
este acoperit de granulatiile specific intens bazofile din citoplasma, aceasta fiind bazofila si
contine putine organite celulare ce contin histamina si heparina. Membrana bazofilului este
lipoproteica si acoperita de glicocalix, pe suprafata ei gasindu-se receptori pentru lgE. Durata de
viata este de 13-14 zile.
Monocitul se gaseste in proportie de 6-8% din elementele albe. Monocitul este o celula
sferica, fiind cel mai voluminous element figurat. Nucleul celulei este nesegmentat si apare
adesea reniform. Citoplasma este abundenta, bazofila. Membrana emite frecvent pseudopode
prin care monocitul se deplaseaza in afara vasului. Monocitele parasesc patul vascular sit rec in
tesuturi unde se transforma in macrophage ce fac parte din sistemul mononuclear macrofagic
(celulele Kupffer hepatice, macrofagele pulmonare si splenice).
Limfocitul se gasesc in proportie de 20-45% de elemente albe. Acesta este o celula
rotund-ovalara, cu nucleu mare si citoplasma putina, slab bazofila. O clasificare functionala
imparte limfocitele in: limfocite B (ce sunt formate in maduva si organelle limfoide secundare) si
limfocite T (de origine timica).
-Limfocitele B (bursodependente) se caracterizeaza prin capacitatea lor de a secreta lg.
Prin imunofluorescenta s-a demonstrate prezenta de receptori de suprafata pentru lg, Fc si C3.
Limfocitul B are un rol important in realizarea imunitatii umorale a organismului.
-Limfocitele T (timinodependente) sunt o varietate limfocitara responsabila de raspunsul
imun mediat cellular. Ele determina respingerea grefei prin producerea de factori litici cu actiune
pe celulele grefei. Limfocitele T sunt impartite in mai multe subtipuri functionale:
-limfocite T ajutatoare ce intervin ca stimulatoare ale transformarii blastice, in special a
limfocitelor B, dar si a limfocitelor T
-limfocite T citotoxice/citolitice/ucigase ce distrug celulele straine ce au fost stimulate de
catre antigenii de pe suprafata celulelor straine, realizand imunitatea celulara, responsabila de
rejectia grefelor.

TESUTUL NERVOS
33.
TIPURI DE NEURONI DUPA CLASIFICARE MORFOLOGICA SI
FUNCTIONALA

Clasificarea morfologica a neuronilor se face dupa urmatoarele criterii: numarul

prelungirilor, lungimea prelungirilor si forma pericarionului.
1) Dupa numarul prelungirilor, neuronii se clasifica in:
-neuroni unipolari ce poseda o prelungire unica, de exemplu celulele din retina
-neuroni pseudounipolari sunt sferici, cu nucleu rotund, central si o prelungire unica, ce se
ramifica in T sau Y, formand 2 ramificatii: celulipeta (dendritica) si celulifuga (axonica), de
exemplu neuronii din ganglionii rahidieni
-neuroni bipolari sunt ovalari sau fusiformi si prezinta cate o prelungire axonica si una
dendritica la polii opusi, avand nucleul ovalar si excentric, de exemplu neuronii din retina si cei
din epiteliul mucoasei olfactive
-neuroni multipolari sunt stelati, cu numeroase prelungiri, nucleu mare, sferic si central, de
exemplu neuronii multipolari din coarnele anterioare ale maduvei spinarii, neuronii piramidali din
scoarta cerebrala
2) Dupa lungimea axonului, neuronii pot fi:
-neuroni de tip Golgi I cu axon lung, de exemplu neuronii de proiectie din scoarta cerebrala
-neuroni de tip Golgi II cu axon scurt, ce sunt specifici neuronilor de asociatie
3) Dupa forma pericarionului, neuronii sunt clasificati in:
-neuroni stelati - scoarta cerebrala, scoarta cerebeloasa, coarnele anterioare ale maduvei
-neuroni piramidali scoarta cerebrala
-neuroni piriformi cortexul cerebelos
-neuroni granulari, fusiformi
Clasificarea functionala prezinta:
-neuroni motori (efectori) ce conduc impulsul nervos de la centrii nervosa superiori catre
efectori. Acesti neuroni sunt mari, multipolari, cu axon lung. Exemplu: neuronii piramidali din
cortexul cerebral, neuronii stelati din coarnele anterioare ale maduvei spinarii
-neuroni de asociatie (intercalari) reprezinta 99% din totalul neuronilor si alcatuiesc o retea de
legatura intre neuronii motori si cei senzitivi
-neuroni senzitivi ce conduc impulsurile de la receptori (exteroreceptori, proprioceptori,
interoceptori) catre centrii din SNC. Acesti neuroni sunt de tip pseudounipolari sau bipolari
-neuroni secretori, de tipul celor ce formeaza tractul hipotalamo-hipofizar

34.

STRUCTURA NEURONILOR

Ca orice alta celula, neuronal are 3 componente principale: citoplasma (neuroplasma),

nucleul, membrana (neurilema).
-Neurilema are structura trilaminata lipoproteica. Membrana prezinta o permeabilitate
selective pentru ionii de Na si K, care mentine o polaritate electrica foarte accentuate. Influxul
nervos este, de fapt,o unda de depolarizare care apare si se progapa de la dentrite la pericarion
si de la acesta la axon. Cu alte cuvinte, dendritele si pericarionul reprezinta portiunea receptoare
a neuronului, iar axonul componenta conducatoare.
-Nucleul este de obicei unic (rareori sunt prezenti doi nuclei neuronii spinali si cei
simpatico). Nucleul este voluminos, are forma sferica si este situate central.
-Citoplasma (neuroplasma) este slab bazofila si contine: organite comune (mitocondrii,
aparat Golgi, lizozomi) si organite specific (substanta tigroida a lui Nissl corpii Nissl,
neurofibrile, neurotubuli).
-Substanta tigroida a lui Nissl este alcatuita din granulatii bzofile de forma variabila,
raspandite in toata citoplasma pericarionului si in portiunea initiala a dendritelor, dar lipsesc din
axon. La ME s-a constatat ca acesti corpi Nissl nu sunt altceva decat doua structure
ergatoplasmice, caracterizate prin prezenta unui mare numar de ribozomi liberi si atasati de
reticul endoplasmic. Corpii Nissl sunt bine reprezentati in neuronii angajati in procesele de
sinteza proteica (ex. neuronii motori).
-Neurofibrilele (filament intermediare) sunt organite specifice ale neuronilor si apar sub forma
unor filament fine prezente in citoplasma pericarionului si in cea a prelungirilor dendritice si
axonale.

-Neurotubulii sunt structuri cilindrice, prezente in citoplasma pericarionului si in prelungiri. Au

rol in transportul catre prelungiri a substantelor metabolice sintetizate la nivelul pericarionului si
a produsilor de metabolism dinspre prelungiri spre pericarion.

35.
SINAPSA DEFINITIE, TIPURI DE SINAPSE, TRANSMITEREA
INFLUXULUI NERVOS
Sinapsa reprezinta zona specializata de contact dintre neuroni. Prezenta acestor structure
specializate permite trecerea influxului nervos de la un neuron la altul. Aceasta trecere se face
centripet in dendrite spre pericarion si centrifug in axon, de la pericarion, fenomen denumit
polarizaere dinamica.
Exista 3 tipuri de sinapse:
-axo-somatice se realizeaza contacte intre terminatiile axonice ale unui neuron cu
pericarionul altui neuron
-axo-dendritice stabilesc legaturi intre axoni si dendrite
-axo-axonice stabilite intre axoni (rare)
Transmiterea influxului nervos. In functie de mecanismul prin care se propaga influxul
nervos, sinapsele se clasifica in:
-chimice transmiterea influxului nervos se face cu ajutorul mediatorilor chimici
(acetilcolina, adrenalina, noradrenalina, serotonina)
-electrice prin jonctiuni de tip gap (permissive) prin care ionii pot trece liberi si care
conduc influxul nervos fara nici o intarziere
-conjuncte din combinarea celor doua tipuri de sinapse, chimica si electrica
La nivelul axolemei are loc o depolarizare ce permite patrunderea ionilor de Na in interiorul
celulei sau al prelungirilor. Ia nastere o unda de depolarizare a neurolemei, care ajunge la
butonul terminal si veziculele de mediator sunt eliberate in spatial sinaptic: acetilcolina
declanseaza deschiderea pompelor ionice membranare ale celui de-al 2lea neuron, permitand in
acest fel schimbul de ioni intre spatial intra- sic el extra cellular, fapt ce conduce la depolarizarea
membrane celui de-al 2lea neuron, cu alte cuvinte la transmiterea influxului nervos mai departe.
Acetilcolina ramasa in spatiul sinaptic dupa stimularea neuronului post-sinaptic este degradata
de acetilcolinesteraza din fanta sinaptica.

36.

FIBRA NERVOASA CU MIELINA DESCRIERE

Fibra nervoasa cu mielina reprezinta elemental structural fundamental si caracteristic al

ramurilor motorii si sensitive ale nervilor cerebrospinali, al fibrelor preganglionare simpatice si al
unor fibre postganglionare.
In centru, fibra mielinica, are o prelungire neuronala (dendrita sau axon), numita cilindrax. Acesta
este invelit in 3 teci tubulare: teaca de mielina, teaca gliala (Schwann sau oligodendroglia) si
teaca conjunctiva (Henle).
-Teaca de mielina, dpdv chimic, este un complex de natura lipoproteica (60% lipide si
40% proteine), este insolubila in apa, solubila in alcool, eter, cloroform. Apare la MO ca un tub
omogen de culoare alba stralucitoare sidefie, ce formeaza un manson in jurul unei singure
lrelungiri neuronale. La ME apare ca o structura lamelara concentrica, fiecare lamella avand un
aspect trilaminat, aspect datorat mecanismului de formare a tecii de mielina, anume prin
infasurarea membrane celului lui Schwann in jurul prelungirilor nervoase. Teaca de mielina
lipseste in portiunea initiala a fibrei nervoase. Nici de-a lungul fibrei nu formeaza o structura
continua, ea fiind intrerupta din loc in loc (80-600 microni), prin niste strangulatii inelare numite
stragulatii Ranvier. Teaca de mielina indeplineste functia de protectie a fibrei nervoase si are un
rol important in conducerea influxului nervos si care pot fi eliberati numai la nivelul strangulatiilor
Ranvier.
-Teaca gliala Schwann se gaseste in afara tecii de mielina si apare la MO ca o membrane
subtire, transparenta si amorfa, cu consistenta elastic; ea trece peste strangulatiile Ranvier. ME a
demonstrat lipsa de continuitate a acestei teci gliale, care este formata din celule perfect
individualizate, fiecare celula formand o structura tubulara care inconjoara un segment mielinic
situate intre doua strangulatii Ranvier. La acest nivel celula Schwann stabileste contacte cu
celulele vecine, solidarizarea lor fiind realizata prin interdigitatii.

-Teaca conjunctiva Henle este constituita dintr-o retea conjunctiva ce inveleste teaca
gliala a lui Schwann. Este singura teaca continua, ea disparand numai la nivelul terminatiei fibrei
nervoase. In structura acestei teci sunt prezente elemente fibrilare reticulinice si elastice,
substanta fundamental, putine celule (fibroblast) si fibre de colagen, asigurand rezistenta si
suport fibrei nervoase, fiind implicate si in unele procese trofice.