21)Amigdala palatina

Amigdalele palatine.sunt niste aglomerari de tesut limfoid Două amigdale palatine sunt situate în
pereţii laterali ai porţiunii orale a faringelui. Fiecare amigdala are 10-20 invaginări digitiforme adвnci a
epiteliului în ţesutul subiacent numite cripte.
Ţesutul limfoid din aceste amigdale, situat sub epiteliul pluristratificat pavimentos necornificat în lama
proprie a mucoasei, prezintă un şir de noduli limfoizi, situaţi în jurul criptelor
Limfocitele din lama proprie infiltrează masiv epiteliul criptei, mascвnd aspectul lui microscopic de
epiteliu stratificat.
Limfocitele, dar şi alte leucocite, pot migra şi la suprafaţa epiteliului, în lumenul criptei.
In cripte se mai conţin şi celule epiteliale descuamate, granulocite vii şi moarte, bacterii. Acest conţinut
poate forma dopuri purulente în cripte.
Ţesutul limfoid este separat de ţesuturile subiacente printr-un strat de ţesut conjunctiv dens al
submucoasei - capsula amigdalei. Această capsulă împiedică răspвndirea infecţiei în caz de amigdalită
Nodulul limfoid are zone.
 Centru germinativ
 Mantia
 Zona marginala
Capsula amigdalei-strat de tesut conjuctiv fibros dens neordonat,
Aici se mai pot gasi glande salivare mici palatine cu secretie mucoasa
22)Glanda parotida
Glandele salivare sunt glande exocrine, care secretă în cavitatea bucală salivă. Saliva are funcţie
digestivă (conţine enzime capabile să scindeze glucide şi lipide), lubrifiantă (conţine mucine) şi de
protecţie (conţine lizozim, imunoglobuline, lactoferină).

Glandele salivare mari sunt acoperite cu capsulă din ţesut conjunctiv bogat în fibre de colagen.
Parenchimul glandelor este format din porţiunile secretorii şi un sistem ramificat de canale de secreţie,
constituite în lobuli. Lobulii sunt separaţi de septuri de ţesut conjunctiv derivate din capsulă. Porţiunile
secretorii sunt formate din două tipuri de celule secretoare - seroase şi mucoase şi din celule mioepiteliale.
Celulele secretoare seroase (serocite) au formă piramidală, cu baza largă situată pe membrana bazală
şi polul apical îngust, cu microvilozităţi scurte, orientat spre lumen. Nucleul rotund este situat în centrul
celulei, citoplasmă bazofilă conţine reticul endoplasmatic rugos şi aparat Golgi bine dezvoltate. La polul
apical se conţin granule de secreţie. Celulele formează o structură sferică cu lumen îngust, numită acin.
Celulele secretoare mucoase au formă prismatică cu nucleu aplatizat deplasat spre polul bazai.
Citoplasmă se colorează slab, conţine reticul endoplasmatic neted şi complex Golgi bine dezvoltate,
numeroase granule de secreţie cu conţinut glicoproteic (mucinogen), în care carbohidraţii constituie 70-
80%. Porţiunile secretorii mucoase de regulă au formă de tuburi.

Glandele salivare parotide sunt glande compuse acinare (alveolare) cu secreţie exclusiv seroasă.
Lobulii conţin canale striate numeroase şi largi. Celulele secretorii conţin granule de secreţie bogatei
proteine. Saliva secretată de aceste glande are activitate enzimatică înaltă (amilază). în septurile de ţesut
conjunctiv, dar şi în stroma lobulilor se conţin numeroase limfocite şi plasmocite, care produc anticorpi
(imunoglobuline A) secretaţi prin serocite în componenţa salivei.
Glanda parotid – este o glanda compusa ,alveolara cu secretie seroasa(secreta saliva bogata in protein
care scindeazamidon,glucide si lipide)
24)Glanda salivara mixta
Glandele salivare toate sunt de origine ectodermala sunt glande exocrine, care secretă în cavitatea
bucală salivă. Saliva are funcţie digestivă (conţine enzime capabile să scindeze glucide şi lipide),
lubrifiantă (conţine mucine) şi de protecţie (conţine lizozim, imunoglobuline, lactoferină).

Glandele salivare mari sunt acoperite cu capsulă din ţesut conjunctiv bogat în fibre de colagen.
Parenchimul glandelor este format din porţiunile secretorii şi un sistem ramificat de canale de secreţie,
constituite în lobuli. Lobulii sunt separaţi de septuri de ţesut conjunctiv derivate din capsulă. Porţiunile
secretorii sunt formate din două tipuri de celule secretoare - seroase şi mucoase şi din celule mioepiteliale.
Celulele secretoare seroase (serocite) au formă piramidală, cu baza largă situată pe membrana bazală
şi polul apical îngust, cu microvilozităţi scurte, orientat spre lumen. Nucleul rotund este situat în centrul
celulei, citoplasmă bazofilă conţine reticul endoplasmatic rugos şi aparat Golgi bine dezvoltate. La polul
apical se conţin granule de secreţie. Celulele formează o structură sferică cu lumen îngust, numită acin.
Celulele secretoare mucoase au formă prismatică cu nucleu aplatizat deplasat spre polul bazai.
Citoplasmă se colorează slab, conţine reticul endoplasmatic neted şi complex Golgi bine dezvoltate,
numeroase granule de secreţie cu conţinut glicoproteic (mucinogen), în care carbohidraţii constituie 70-
80%. Porţiunile secretorii mucoase de regulă au formă de tuburi.
în glandele submandibulare se întвlnesc porţiuni secretorii mixte - seromucoase. Celulele mucoase
formează partea tubulară a porţiunii secretorii, iar capătul orb este alcătuit din serocite, care constituie
aşa-numitele semiluni seroase.

Glandele submandibulare sunt compuse, tubulo-alveolare. Conţin porţiuni secretorii seroase, mucoase
şi mixte. La om 90% din porţiunile secretorii sunt seroase şi doar 10% - mixte şi mucoase. In porţiunile
mixte serocitele au nuclee rotunde şi citoplasmă bazofilă, iar mucocitele - citoplasmă clară, slab
colorată şi nuclee aplatizate la polul bazai, alături de celulele mioepiteliale. Secretul elaborat de
serocitele semilunilor este bogat în lizozim - enzimă care scindează învelişul bacteriilor.
25)Dezvoltarea dintelui (precoce)
26)Dezvoltarea dintelui (tardiv)
Acest bot de porc fetal arată dezvoltarea dinților în stadiul de clopot.

Epiteliu oral - se suprapune dintelui orientat spre cavitatea bucală.

Papila dentară - apare prin condensarea celulelor mezenchimale pe axa centrală a

dintelui în curs de dezvoltare.

Pulpa dentară - țesut conjunctivcu origine din în papilă dentara(papilla dentara are
origine din ectomezenchim).

Organ de smalț - formarea epiteliului care răspunde de producerea smalțului.

Reticul stelat - celule stelate care ocupă regiunea interioară a organului smalțului.

Este compus în cea mai mare parte din spațiu extracelular umplut cu fluid.

Epiteliul exterior al smalțului - formează granița celulelor exterioare.

Epiteliul smalțului interior - formează granița interioară a celulelor. Stratum

Intermedium - mai multe straturi de celule scuamoase pe suprafața epiteliului

smalțului interior.
Odontoblastele – origine ectomezenchimala celule simple coloane care produc

predentină. Citoplasma lor bazofilă se confruntă cu stratul de dentină.sintentizeaza

fibre de collagen care se orienteaza radial apoi tangential

Face ninste canaliculi:sunt orientate ordonat si contine prelungirea

odontoblastului(prelungirile Thomes),la baza se afla fibre nervoase care patrund

partial in canaliculi,la suprafata interna are un strat de glicoz-aminoglicani(numita

dentina intratubularasau teaca newman)

Predentin - colorare ușoară, matrice nemineralizată între odontoblaste și stratul de

dentină. Aici se depune saruri care duc la mineralizarea predentinei,fibre de

collagen,glicoz-aminoglicani,protioglicani,apa,fosfoforine

Dentină - matrice bazofilă, mineralizată, între odontoblaste și ameloblaste.Exista

dentina primara(pana la edificarea complete a radacinii),secundara(dupa edificarea
radacinii) si reparativa (canaliculi dezordonati)

1. Dupa localizare circumpulpara (are fibre de colagent tangentiale )si manta(apare prima si are
fibre de collagen groase dispuse radial), dentina radiculara si coronara
2. Dentina dupa gradu de mineralizare:predentina, globulara (formeaza peretele canaliculelor
dentinari si este puternic meniralizata), interglobularasau spatii zermark(dintre canaliculi si mai
putin mineralizata),stratul granular Thomes(zone mici de dentina nemineralizata)

Tubulii dentinari au ramificari majore,fine,microtubuli

Ameloblaste –origine ectodermala, celule simple coloane care produc smalț.

O celula de ameloblast formeaza o prizma smaltiana
Stadiile ameloblastelor
 Ameloblast in stadiu morfogenetic
 Stadiu de diferentiere
 Stadiu secretor
 Stadiu neted
 Stadiu postsecretor

Smaltul – origine ectodermala

Compus din:
 prisme smaltiene
 ,linii incrementale/linii Repsius(depunerea ciclica de smalt),
 linie de jonctiune intre smalt-dentina
 fusurile smaltului(prelungiri de odontoblast ajunse in smalt)
  tufele smaltului –capatul distal a prismelor smaltiene
Stadia de mineralizare:partial si complet

Paradontiu un ansamblu de tesuturi de support si ligament compus din

1. Ciment-tesut dur ,mai putin dur ca dentina,format din cellule si matrice intercelulara
mineralizata, cu origine mezenchimala
Are origine- din sacul dentar unde se diferentiaza cementoblastele
Localizare –acopera dentina radiculara\
Componente –celule(cementoblaste) si matrice intercelulara mineralizara
Componente organice 50-55%: collagen de tip 1 , sibstanta amorfa,
Componente anorganice cristale de hidroxiapatita si apa
Tipuri de cement:
 Cim. Primar acellular fibrilar intrinsic
 Cim.primar acellular fibrilar extrinsic
 Cim.secundar cellular fibrilar intrinsic
 Cum. Secundar fibrilar mixt
 Cement acellular afibrilar
 Cem. Stratificat intermediar
 Cem.stratificat mixt
2. Periodontium
Component celulara a ligamentului paradontal: fibroblaste(elaoninice si oxitalanice), osteocyte
,cellule progenitoare
Fascicula de fibre in ligamentul paradontal
 Grupul crestei alviolare
 Grupul orizontal
 Grup opric
 Grup apical
 Grup interradicular

3. Process alveolar compus din os alveolar propriu zis(tesut conjuctiv fibros lax),lamina
cribra,lamina dura,tesut osos reticulofibros
4. Gingia format din epiteliu cavitatii bucale,inchide spatiu dintre peretele alveolei si radacina
dintelui. origine ectodermala

Etape de dezvoltare a dintelui

1. Mugure dentar-ploriferare de cellule
Papila dentară - apare prin condensarea celulelor mezenchimale pe axa
centrală a dintelui în curs de dezvoltare. ----din papilla se dezvolta
dentinoblaste si pulpa dentara

2. Capison- ploriferare si diferentiere a celulei

Organ de smalț - formarea epiteliului care răspunde de producerea smalțului.
Are epiteliu intern,extern,reticular---din aceste cellule se diferentiaza
ameloblastele. Aici se determina forma ,dimensiunea si reliefu coroanei
dentare
Este acoperit de sacul dentar---din sacu dentar se diferentiaza cementoblastele si ligamentu
periodontal
Santul vestibular----da nastere epiteliului gingiei
3. Clopot – histogeneza tesuturilor dentare
Aici se diferentiaza emameloblaste si odontoblastele
Trecerea esofagului în stomac (Din epit. stratificat pavimentos nekeratinizat al
esofagului  epit. simplu prismatic al stomacului):
 Esofagul
prezintă un tub muscular cu lungimea de 40 cm care conduce bolul alimentar din cavitatea bucală în stomac.

Functiile: conduce bolul alimentar din cavitatea bucală în stomac.

Glandele cardiale ale esofagului. Sunt glande simple ramificate cu secreție mucoasă. Glandele conțin
numeroase celule endocrine, dar uneori și puține celule asemănătoare celor parietale din glandele
gastrice

Peretele esofagului este format din 4 tunici:

 1. Tunica mucoasă –epiteliu stratificat pavimentos nekeratinizat la trecerea esofagului în stomac se află
câte un grup mic de glande glandele cardiale. Sunt glande simple ramificate cu secreţie mucoasă. Glandele conţin
numeroase celule endocrine, uneori şi puţine celule asemănătoare celor parietale din glandele gastrice.

* Lama musculară a mucoasei tesut conjuctiv fibros lax formată din ţesut muscular neted, slab dezvoltată în porţiunea
superioară, dar bine pronunţată în cea inferioară a esofagului

2. Tunica submucoasă-tesut conjuctiv fibros lax, Aici sunt situate grupuri de glande compuse tubulo-alveolare
puternic ramificate cu secreţie mucoasă, adică glandele proprii ale esofagului. Canalele de secreţie penetrează deja
lama musculară, lama proprie şi se deschid la suprafaţa epiteliului si lubrifiaza epiteliu mucoasei si protejeaza
Contine vase sangvine,limfatice ,nervi.
n submucoasă, pe tot traiectul esofagului, sunt situate grupuri de glande compuse tubuloalveolare
puternic ramificate cu secreție mucoasă – glandele proprii ale esofagului. Canalele de secreție penetrează
lama musculară, lama proprie și se deschid la suprafața epiteliului. Secretul mucos lubrifiază suprafața
epiteliului, facilitează alunecarea bolului alimentar, dar și protejează mucoasa de acțiunea hranei aspre.

3. Tunica musculară în 1/3 superioară a esofagului este constituită din ţesut muscular striat visceral,orientare
circulara în 1/3 medie orientare longitudinala - din amestec de ţesut striat şi ţesut muscular neted, iar în cea
inferioară doar din ţesut muscular neted. La trecerea în stomac stratul intern circular al muscularei formează îngroşări
- sfincterele esofagului.
Tunica musculară în 1/3 superioară a esofagului este constituită din țesut muscular striat visceral, în
treimea medie – din amestec de țesut striat și țesut muscular neted, iar în cea inferioară doar din țesut
muscular neted. La nivelul semiinelului 5 al traheei și la trecerea în stomac stratul intern circular al
muscularei formează îngroșări – sfincterele esofagului, respectiv superior și inferior.

4. Adventicea - Din ţesut fibros lax cu vase sanguine, vase limfatice şi nervi, acesta fixează esofagul de organele
adiacente. Porţiunea subdiafragmală este acoperită cu seroasă.
■ La trecerea esofagului în stomac, din epiteliul stratificat pavimentos nekeratinizat trece în epiteliul simplu prismatic
al mucoasei gastrice.

Tunica externă a esofagului este reprezentată de adventice din țesut fibros lax cu vase sangvine, vase
limfatice și nervi, care trece fără limită în țesutul înconjurător și fixează esofagul de organele adiacente.
Porțiunea subdiafragmală este acoperită cu seroasă. La trecerea esofagului în stomac epiteliul stratificat
pavimentos al mucoasei esofagului trece brusc în epiteliu simplu prismatic al mucoasei gastrice.

Lumenul este tapetat cu epiteliu stratificat pavimentos nekeratinizat cu cele 3 straturi:

1. Bazal – din epiteliocitele prismatice situate pe membrana bazală.
2. Spinos – epiteliocitele se caracterizează prin prezența în citoplasmă a tonofibrilelor.
3. Superficial pavimentos – din celule pavimentoase, care în finalul ciclului vital, pier și se despind.
23)Limba
Limba prezintă un organ sensorial al Sistemului Digestiv, mobil al cavităţii bucale, la care deosebim vвrful,
corpul şi rădăcina fixată de baza faringelui.
Functiile: mestecă hrana, transport, amestec cu saliva, ajutor în masticația, deglutiția hranei la
nivelul faringelui si in declansarea secretiilor digestive (salivare+gastrice), umectare – datorita glandelor
salivare, gustativa – contine papile
Masa principală a limbii o constituie muşchiul limbii din ţesut muscular striat visceral.
. Mucoasa suprafeţei dorsale (superioare) este acoperită cu epiteliu stratificat nekeratinizat.
Lama proprie a mucoasei formează numeroase papile - papilele linguale filiforme fungiforme,foliate şi
circumvalate.
Papilele mucoasei suprafeţei superioare au baza din ţesutul conjunctiv al lamei proprii, care formează
o excrescenţă -papilaprimară, de la care pornesc cвteva papile secundare mai subţiri. Epiteliul stratificat
nekeratinizat care acoperă pereţii papilelor foliate, fungiforme şi circumvalate deţine muguri gustativi.
Papilele filiforme sunt cele mai numeroase, sunt distribuite pe toată suprafaţa dorsală. Au formă
conică, proiemină deasupra suprafeţei mucoasei, sunt acoperite cu epiteliu stratificat cornificat, ceea ce
determină aspectul aspru al suprafeţei limbii (foarte pronunţat la unele animale - pisică, vacă ş.a.). Nu
conţin muguri gustativi.
Papilele foliate sunt răspвndite pe suprafeţele laterale ale limbii, bine dezvoltate la copii şi slab
pronunţate la maturi. Au aspect de pliuri paralele cu aceeaşi grosime cвt la bază, atвt şi la vвrful lor.
Epiteliul stratificat nekeratinizat al pereţilor conţine muguri gustativi.
Papilele fungiforme au baza îngustă şi vвrful dilatat, sunt răspвndite pe toată suprafaţa dorsală
printre papilele filiforme, deţin muguri gustativi pentru sărat.
Papilele circumvalate, 7-12 la număr, sunt situate între corpul şi rădăcina limbii, aranjate în forma
literei "V". Se deosebesc de celelalte prin dimensiuni mai mari. La baza papilelor circumvalate se conţin
fascicule de miocite netede, echivalent al lamei musculare a mucoasei. Epiteliul peretelui şanţului
conţine numeroşi muguri gustativi.
Mugurii gustativi (la om cea 2000) sunt structuri ovoide situate în grosimea epiteliului papilelor limbii.
Prezintă organe de simţ de tip II. Sunt formaţi din 40-60 celule care includ următoarele tipuri: celule
senzoriale, de susţinere, bazale şi perighemale. Celulele senzoriale sunt clare, au for fungiforme,foliate şi
circumvalate.
Mugurile contine: cellule senzoriale,telule de sustinere(nutritive si protective),cellule bazale(regenerare)
Cellule perighemale
Celulele senzoriale sunt clare, au formă cilindrică sau sunt înguste, dețin în plasmalema polului apical
proteine-receptori pentru moleculele diferitor substanțe. Pe suprafețele laterale ale acestor celule se află
terminații nervoase senzitive. Celulele de susținere au funcție de suport, trofică și de protecție, asigură
activitatea celulelor senzoriale, la microscop apar mai întunecate decât celulele senzoriale. Celulele
bazale sunt nediferențiate, au dimensiuni mici, servesc ca sursă de regenerare pentru celelalte celule.
Celulele perighemale sunt epiteliocite alungite, dar aplatisate, care împrejmuiesc celelalte celule ale
mugurelui. Deosebim muguri gustativi care recepționează stimuli ce vor determina senzația de dulce
(vârful limbii), de amar (rădăcina limbii), de sărat (suprafața corpului) și de acru (suprafețele laterale).
Una și aceeași celulă senzorială poate recepționa câteva tipuri de stimuli
Sunt glande cu secretie ;seroasa(proteica) si secretie mucoasa(contine mucine si se coloreaza mai slab)
Deosebim glande seroase, situate predominant la rădăcina limbii (glande Ebner), sunt glande simple
ramificate. Glandele salivare lingvale mucoase (Weber) simple tubulo-alveolare ramificate, situate la
rădăcina limbii și porțiunile laterale, secretul lor spală criptele amigdalei linguale. Glandele cu secreție
mixtă — sero-mucoasă (Blondin-Nuch) la fel simple tubulo-alveolare ramificate ocupă partea anterioară
(vârful) a limbii, ducturile lor se deschid pe suprafața ventrală a limbii

Cavitatea bucala
Tipuri de mucoasa
 De acoperire(inferioara)
 Masticatorie(gingie,palate dur)
 Specializata(fata dorsala a limbii)
Functiile mucoasei
 Protective,limitare
 Absorbtie
 Excretie(intoxicatii cu metale grele)
 senzoriala
Stomacul
 Prezintă o dilatare în formă de retortă a tubului digestiv cu volumul de cea 1,5 litri, serveşte ca rezervor, în care se
acumulează pentru o anumită perioadă hrana ingerată, iar datorită motilităţii stomacului, hrana este amestecată.

Anatomic în stomac deosebim 4 regiuni: cardia, fundul, corpul şi porţiunea distală, antrumul sau regiunea pilorică.

Peretele stomacului, ca şi a celorlalte compartimente ale tubului digestiv este constituit din 4 tunici:

Mucoasa stomacului este constituită din epiteliu, lama proprie a mucoasei şi lama ei musculară. Epiteliul
mucoasei gastrice este simplu izomorf prismatic secretor. Are funcţia de acoperire şi delimitare a mediului intern,
epiteliul secretă permanent mucus, ce protejează acest epiteliul. Epiteliocitele de suprafaţă au nucleu oval deplasat
spre polul bazal, deţin reticul endoplasmatic neted şi aparat Golgi bine dezvoltate. Polul apical conţine vezicule
de secreţie cu mucinogen, astfel la microscop citoplasmă lui apare palidă, se colorează slab.

Glandele manifestă particularităţi structurale şi funcţionale pentru fiecare regiune a stomacului. Astfel,
deosebim glande gastrice cardiale (în cardie), glande gastrice proprii (în fundul şi corpul stomacului) şi glande
gastrice pilorice (în antrum). La fiecare glandă deosebim istmul, coletul, corpul şi fundul glandei. Corpul şi
fundul constituie porţiunea secretoare, iar coletul şi istmul - canalul secretor.

1. Glandele gastrice secretă pe zi până la 2000 ml de suc gastric format din apă, electroliţi, mucus şi enzime
precum pepsină, renină și lipază. În glandele gastrice (în special cele proprii) se conţin: celule principale, celule
parietale, mucocite cervicale, celule nediferenţiate şi celule endocrine.

- Celulele principale secretă pepsinogen, renină şi lipază. Sunt dispuse în corpul şi fundul glandelor. Au
formă cubică sau prismatică cu nucleu eucrom situat central, nucleol şi citoplasmă bazofilă.

- Celulele parietale elimină cloruri şi protoni, din care în lumen se formează acid clorhidric. Sunt
situate în colet şi corp. Au formă rotundă sau neregulată, dimensiuni mai mari. Nucleul este situat central,
citoplasma se colorează intens oxifil.

- Mucocitele cervicale sunt celule secretoare de mucus, se află în zona coletului. Au nucleul
deplasat spre polul bazal, în citoplasmă la polul apical se conţine numeroase granule de secreţie cu
mucinogen.

- Celulele endocrine sunt comune atât pentru stomac, cât şi pentru intestine. Sunt parte a sistemului
endocrin difuz. In stomac se întâlnesc celule EC (cele mai numeroase, secretă serotonină şi melatonină),
celule G (gastrina), celule ECL (histamina), celule D (somalostatina), celule D: (peptida vasoin-testinală),
celule A (enteroglucagon).

2. Glandele proprii sunt cele mai dezvoltate, sunt numeroase şi aranjate paralel, ocupă toată
grosimea lamei proprii, au lumenul îngust şi conţin un număr mare de celule principale şi parietale între
glande rămân septuri foarte fine de ţesut conjunctiv cu reţeaua de capilare.
 3. Glandele cardiale sunt simple tubulare şi foarte ramificate, coletul lor este tapetat cu
epiteliocite prismatice cu citoplasmă clară şi nucleu aplatizat, sunt celule secretoare de mucus.

- Lama proprie a mucoasei din ţesut conjunctiv lax suplineşte spaţiile înguste dintre glande, deţine o
reţea deasă de capilare. Este bine dezvoltată în cardie şi antrum. Conţine numeroase mastocite, macrofage,
limfocite, plasmocite.
- Mucoasa este separată de submucoasă de lama musculară, constituită din trei straturi de fascicule
de miocite cu orientare diferită în straturile învecinate.
- Submucoasa stomacului este bine dezvoltată, formată din ţesut fibros dens neordonat cu o reţea de
vase sanguine, vase limfatice şi plexul nervos submucos.
- Tunica musculară a stomacului este formată din trei straturi distincte de ţesut muscular neted:
stratul intern oblic, stratul mediu circular şi cel extern longitudinal. Asemenea aranjament al fasciculelor
de miocite.
- Tunica externă este reprezentată de seroasă - un strat de ţesut conjunctiv lax bogat în vase sanguine,
adipocite şi acoperit cu mezoteliu.

Duodenul

Epiteliu: unistratificat prismatic

Celule: Columnare – sinteza enzimelor, absorbția intestinala
Caliciforme – albe printre cele columnare; secreta mucus
Endocrine – hormoni cu acțiune locala (serotonina, somatostatina)
Nediferențiate – regenerarea epiteliului
Paneth – secreta dipeptidaze pentru descompunerea dipeptidelor;
bicarbonați pentru neutralizarea HCl
Lama proprie: țesut conjunctiv fibros lax (foliculi limfoizi)
Lama musculara: intern- circular; extern- longitudinal Tunica
submucoasa: țesut conjunctiv fibros lax
glande Brunner, tubulo-alveolare, ramificate, mucoase
Tunica musculara: intern – circular; extern – longitudinal
Tunica seroasa: - țesut conjunctiv fibros lax acoperit cu mezoteliu
- in partea posterioara – adventiție
 Jejunul

I Tunica mucoasa (Epiteliu simplu prismatic)

1. Vilozitati intestinale lungi, neramificate si neanastomozate
2..Cripte (epiteliul criptelor conține celule:
■ Columnare- Uite la punctul 3a.
■ Calciforme- Uite la punctul 3b.
■ Endocrine-aparțin sistemului endocrin difuz, conțin glande de secreție, hormonii
exocitați și indreptați in lamina proprie, au efecte paractin , in sange au și efect endocrin)
■ Nediferențtiate - celule-sem, la fundul criptelor
■ Granulația acidorfila(Paneth) – la baza glandelor. Aceste celule elimina dipeptidaze
(descompun dipeptidele pina la aminoacizi) si bicarbonati, ce neutralizează HCl.

3. Epiteliu simplu prismatic

a.celule columnare (celule prismatice înalte, pe partea apicala conțin
microvilozitați, microvii formeaza bordure de absorbție și conțin enzime care
asigura digestia membranara)
b. celule calciforme ( glande unicelulare , secreta mucinogen, sunt printre
celulele columnare, multe vacuole cu mucus)

4.Lama proprie a tunicii mucosae

- țesut conjunctiv fibros lax
-Contine celule musculare netede, care sunt implicate
in contractia vilozitatilor.

5.Lama musculara a tunicii mucoase.

-este formata din celule musculare netede organizate in doua
straturi: intern –circular si extern –longitudinal.

II Tunica submucoasa
- este formata din tesut conjunctiv fibros lax
- contine vase sanguine si limfatice de un diametru mare, plexuri nervoase (plexul nervos
submucos
Meissner).
III Tunica musculara
- este formata din celule musculare netede dispuse in doua straturi: intern –circular si extern –
longitudinal. Intre straturi se gaseste plexul nervos Auerbach.

IV. Tunica seroasa- este formata din tesut conjunctiv fibros lax, acoperit de mezoteliu.

Intestinul gros

Acesta include următoarele segmente: cecul cu apendicele vermiform, colonul ascendent, transvers,
descendent, cel sigmoid şi intestinul rect cu canalul anal. Lungimea totală a intestinului gros variază între
1,5-2 m.

Peretele intestinului gros este format din 4 tunici:

1. Mucoasa include epiteliul, lama proprie(corion) şi lama musculară. Epiteliul mucoasei este simplu
columnar cu celule absorbante, numeroase celule caliciforme şi celule endocrine. Spre deosebire de
intestinul subţire, mucoasa colonului nu formează vilozităţi, ci doar plici circulare şi cripte. Epiteliul
criptelor este mult mai bogat în celule caliciforme, decât cel de suprafaţă. Celule cu granulaţie acidofilă se
întâlnesc rar.
Lama proprie a mucoasei prezintă fâşii înguste de ţesut conjunctiv lax cu vase sanguine, limfatice şi fibre
nervoase între criptele intestinului.
* Lama musculară a mucoasei este bine dezvoltată şi constituită din straturile intern circular şi cel extern
longitudinal din ţesut muscular neted.
DOAR CRIPTE(invaginari ale epiteliuilui de acoperiree)
2. Submucoasa din ţesut conjunctiv fibros bogat în celule adipoase conţine reţeaua de vase sanguine,
vase limfatice şi plexul nervos submucos.
3. Tunica musculară este formată din două straturi de ţesut muscular neted - intern circular şi cel
extern longitudinal. O particularitate esenţială a muscularei colonului este că stratul muscular extern e
incomplet, el formează 3 panglici – tenii. Între tenii peretele intestinului este subţiat. Straturile musculare
sunt separate de ţesut conjunctiv cu vase şi plexul nervos mienteric.
4. Tunica externă este reprezentată de seroasă şi doar suprafaţa posterioară a colonului ascendent şi
a celui descendent - de adventice. Între tunicile seroasă şi musculară se conţin acumulări de ţesut adipos. *
Apendicele vermiform
Structura peretelui apendicelui, în aspect general, este asemănătoare cu cea a colonului.
- Mucoasa conţine mai puţine celule caliciforme, dar mai multe celule "M" decât în colon, criptele
sunt scurte şi neordonate. Epiteliul criptelor conţine numeroase celule endocrine.
- Lama proprie a mucoasei şi submucoasa deţin un număr mare de noduli limfoizi.
- Lama musculară a mucoasei este discontinuă, fiind întreruptă de ţesutul limfoid. - Tunica
musculară are ambele straturi complete.
- La suprafaţă apendicele este acoperit cu seroasă.

* Rectul Peretele rectului păstrează aceeaşi structură ca şi a colonului. În porţiunea pelviană mucoasa
împreună cu submucoasa, dar şi cu implicarea unor fascicule de miocite ale stratului intern al tunicii
musculare formează 3 plici circulare. Criptele mucoasei sunt mai adânci decât în colon, dar mai puţin
numeroase. Conţin celule absorbante, mucocite, celule endocrine şi nediferenţiate. În lama proprie a
mucoasei sunt prezenţi numeroşi noduli limfioizi.
- Stratul intern circular al tunicii musculare formează două îngroşări: cea superioară din ţesut
muscular neted - sfincterul anal intern (involuntar) şi cea inferioară din ţesut muscular striat - sfincterul
anal extern (voluntar).
- Tunica externă a porţiunii superioare a rectului este reprezentată de seroasă, în porţiunea inferioară
- de adventice din ţesut fibros.
 Ficatul

Este cea mai mare glandă din organism, cu masa de aproximativ 1500 g la adult, prezintă o glandă
accesorie a tubului digestiv, care secretă în intestin bila, dar mai are o varietate mare de funcții.

* Ficatul este o glandă compusă, constituită din parenchim şi stromă. Parenchimul este reprezentat de
celule epiteliale numite celule hepatice sau hepatocite. Ficatul este acoperit de foiţa viscerală a
peritoneului şi de o capsulă subţire din ţesut conjunctiv fibros dens (capsula Glisson).

Lobului hepatic clasic - unitatea morfo-funcţională a parenchimului ficatului, are forma unei prisme,
care în secţiunea histologică apare ca un hexagon. El este constituit din cordoane (trabeculi) de hepatocite
ramificate şi anastomozate, dispuse radial, şi capilare sanguine sinusoide intralobulare situate între aceste
cordoane. În centrul lobulului se află o venă, formată prin confluenţa capilarelor sinusoide, numită venă
centrală.

Cordoanele hepatice prezintă porţiunile secretoare ale glandei și ele sunt formate din două rânduri de
hepatocite.

Lobului portal în secţiune are forma unui triunghi, la vârfurile căruia se află venele centrale a trei
lobuli clasici vecini, iar în centru - triada. Spre deosebire de lobului clasic, în lobului portal circulaţia
sângelui e orientată de la centru spre periferie, iar a bilei - de la periferie spre centru.

Acinul hepatic prezintă parenchimul alimentat cu sânge dintr-o singură ramură terminală a arterei
hepatice (artera perilobulară a lobulului clasic). Această zonă are forma unui romb, la vârfurile unghiurilor
ascuţite a căruia se află venele centrale ale doi lobuli hepatici clasici vecini. La fel ca şi în lobului portal,
în acin circulaţia sanguină se realizează de la centru spre periferie, iar a bilei - de la periferie spre centru.
Circulaţia sanguină în ficat se realizează din două surse: artera hepatică şi vena portă. Prin artera
hepatică în ficat împreună cu cele circa 20% din volumul de sânge se livrează oxigenul. Prin vena portă
ficatul primeşte cea 80% din totalitatea sângelui
 Căile biliare - sistemul de canale prin care bila din ficat se varsă în duoden. Este alcătuit din căile
intrahepatice şi extrahepatice.

1. Căile biliare intrahepatice - sunt formate din căile biliare intralobulare (canaliculi biliari) şi
interlobulare (colangiole şi dueluri biliare interlobulare).

- Canaliculii biliari îşi i-au începutul în partea centrală a lobulului clasic şi ajungând la periferia
lobulului, trec în colangiole.
- Colangiolele sunt tuburi scurte la periferia lobulilor clasici. Primesc bila din canaliculii biliari şi o
transmit ducturilor. Peretele colangiolelor pe circumferinţă este format de 2-3 epiteliocite cubice.
Colangiolele confluează în canalele biliare interlobulare.

- Canalele biliare interlobulare împreună cu ramurile venei porte şi arterei hepatice intră în
componenţa triadelor şi sunt tapetate cu epiteliu unistratificat cubic, iar cele segmentare - cu epiteliu
prismatic.

2. Căile biliare extrahepatice: canalele biliare lobare (drept şi stâng), canalul hepatic, canalul cislic
şi canalul coledoc. Toate aceste canale au peretele cu structură tipică pentru organele construite în straturi:
au tunica mucoasă (epiteliu unistratificat prismatic şi lama proprie din ţesut conjunctiv fibros lax),
musculară şi adventice.

Celulele principale ale ficatului sunt hepatocitele - constituie 60-70% din totalitatea elementelor
celulare ale organului şi realizează majoritatea funcţiilor lui. Sunt celule poliedrice, 20-25% din hepatocite
la om conţin două şi mai multe nuclee.

Celulele endoteliale tapetează sinusoidele şi contactează între ele prin intermediul multiplelor sale
prelungiri, despărţind lumenul sinusoidului de spaţiul Disse. În citoplasmă lor aplatizată sunt numeroase
fenestre şi orificii mari, iar între celule - fisuri.

Macrofagele stelate (celulele von Kupffer) cu originea din monocitele sângelui se referă la sistemul
de fagocite mononucleare. Ele sunt dispuse între celulele endoteliale, nu fac joncţiuni cu ele, iar
numeroasele lor pseudopode pătrund în spaţiul Disse şi în lumenul capilarului.

Lipocitele perisinusoidale (celulele depozitare de grăsimi, celulele Ito) se localizează în spaţiul

Disse predominant la periferia lobulului clasic şi prin intermediul prelungirilor lor contactează atât cu
capilarele sinusoide, cât şi cu hepatocitele. În citoplasmă conţin picături lipidice

Celulele pit (pit cells), sau limfocitele mari gr anulare, sunt considerate kileri naturali (NK - celule),
care apără organismul de celule canceroase şi cele infectate de virusuri şi, totodată, exercită funcţie
endocrină.
 Pancreasul

■ Este o glandă cu funcţie secretorie dublă: are o componentă exocrină şi una endocrină, raportul
structural al cărora este de 97:3.
Structura. Pancreasul este un organ parenchimatos lobular. Stroma este reprezentată de o capsulă fină
din ţesut conjunctiv lax, septuri şi trabeculi ce derivă de la ea. Septurile conjunctive şi trabeculii împart
organul în lobuli. Parenchimul este alcătuit din totalitatea acinilor secretori, canalelor excretorii şi
insulelor pancreatice (Langerhans).
 Pancreasul exocrin

Acinul- unitatea morfo-funcţională a pancreasului exocrin, are forma neregulată şi lumen îngust.
Acinul în secţiunea histologică apare constituit din 8-12 acinocite şi celule centroacinoase.

1. Acinocitele (pancreatocitele) - celule piramidale cu polaritate bine exprimată, situate pe membrana

bazală, funcţia lor este elaborarea enzimelor digestive. Polul bazal dilatat se colorează bazofil şi se numeşte
omogen. Polul apical îngustat se colorează oxifil şi se numeşte zimogen, astfel în fiecare acin deosebim
zona omogenă şi zona zimogenă.

2. Celulele centroacinoase sunt celule mici, stelate sau cubice cu citoplasmă clară şi nucleu hipocrom,
sărace în organite. In secţiunea histologică apar situate în centrul acinului.

Canalele excretorii ale pancreasului exocrin:

1) Canalele intercalate încep de la porţiunea secretorie, sunt tapetate de celule plate sau cubice,
asemănătoare cu cele centroacinoase. Canalele interacinare sunt tapetate de un epiteliu unistratificat
cubic. 2) Canalele interlobulare sunt tapetate de un epiteliu unistratificat izomorf prismatic, care conţine
celule caliciforme şi endocrinocite
3) Canalul comun al glandei are aceeaşi structură, ca şi cele interlobulare. Pe parcurs în el se varsă canalele
interlobulare şi diametrul lui treptat creşte.

Pancreasul endocrin
Această componentă a pancreasului este reprezentată de insulele Langerhans, dispersate în toată glanda
în formă de cuiburi ovale şi compacte de celule endocrine. Fiecare insulă pancreatică are un diametru de
până la 0,2 mm şi conţine de la câteva sute până la mii de celule endocrine.

Celulele insulare (insulocite) sintetizează şi secretă hormoni peptidici, acumulaţi în granulele

de secreţie. Are prezente următoarele tipuri de celule:
- Celulele A - constituie 15-25% din populaţie. Sunt situate predominant la periferia insulelor.
Granulele lor se colorează cu coloranţi acizi în culoare roşie. În aceste granule se conţine glucagonul –
hormonul, ce reglează creşterea nivelul glucozei în sânge, datorită scindării glicogenului şi lipidelor, are
acţiune contrară celei a insulinei.

- Celulele B - sunt cele mai numeroase (60-75%), au dimensiuni mici, ocupă centrul insulei.
Granulele secretorii ale acestor celule conţin un cristaloid format de complexul hormonului insulina cu
zincul. coborând astfel nivelul glucozei în sânge. În cazul elaborării insuficiente de insulina apare
hiperglicemia şi se dezvoltă diabetul zaharat.
- Celulele D - mai puţine la număr (5-10%), conţin granule cu somatostatină - hormon, care exercită
efecte inhibitoare atât asupra secreţiei de insulină, cât şi de glucagon.
- Celulele PP - constituie 2-5% din numărul total de insulocite. Se situează la periferia insulelor,
uneori se pot întâlni şi în componenţa pancreasului exocrin. Conţin granule, care stimulează secreţia sucului
pancreatic şi sucului gastric.