CELULA

Celula este unitatea structurală, funcţională şi genetică a tuturor organismelor vii.

Pot fi singure sau organizate în ţesuturi. Iniţial celulele au formă globulară, apoi forma lor
devine caracteristică ţesutului din care fac parte: ovalare (ovulul), disoidală (hematia),
fusiforme (miofibrilele), stelate (neuronul), cilindrice (epiteliul tubului digestiv).
Dimensiunile celuleor variază de la 3-4 μm (celulele din cerebel) până la 10-15 cm
(fibrele musculare striate).

STRUCTURA CELULEI

Celula este alcătuită din membrană, citoplasmă şi nucleu.

1. Membrana separă în mod activ interiorul celulei de mediul extracelular. Are structură
complexă trilaminată. Straturile intern şi extern sunt protidice, iar cel mijlociu este
fosfolipidic.
Membrana este polarizată electric şi prezintă o diferenţă de potenţial între suprafaţa
internă şi cea externă. Exteriorul membranei este încarcat pozitiv, iar interiorul este negativ.
Diferenţa de potenţial este rezultatul distribuirii neuniforme a ionilor pozitivi şi negativi
(Na+, K-, Cl-) pe cele două feţe ale membranei. Diferenţa de potenţial între exteriorul şi
interiorul membranei celulare este de -90mV (potenţial membranar de repaus). În urma
acţiunii unor stimuli polaritatea membranei se poate inversa devenind negativă pe partea
externă şi pozitivă pe cea internă cu o diferenţă de potenţial de +30mV denumit potenţial
de acţiune şi care se propagă la suprafaţa membranei.
Membrana celulară poate prezenta o serie de prelungiri:
- temporare cum sunt pseudopodele leucocitelor)
- definitive (microvilii celulelor digestive, cilii unor celule din aparatul respiratorii, flageli ca
de exemplu coada spermatozoidului, desmozomi care trec de la o celulă la alta şi le
solidarizează).

Mecanisme de transport prin membrană

2. Citoplasma are două componente: citoplasma structurată (oragnitele celulare) şi

hialoplasma. Organitele celulare pot fi comune tuturor celulelor sau specifice unor anumite
tipuri de ţesuturi.

a. Organitele comune

Reticulul endoplasmatic este un sistem circulator care leagă membrana celulară de

ce nucleară. Este alcătuit dintr-un număr mare de cisterne, vezicule şi microtubuli. Există
două variante ale reticulului endoplasmatic:
 - neted = mai abundent în fibrele musculare striate, celulele glandei suprarenale,
foliculul ovarian; are rol în metabolismul glicogenului.
- rugos = pe suprafaţa externă a peretelui prezintă prezintă particule de
ribonucleoproteine (ribozomi); are rol în sinteza proteinelor.
Ribozomii sunt organite cu formă sferică şi sunt bogate în nucleoproteine. Pot apare
liberi în citoplasmă sau aderenţi pe suprafaţa reticulului endoplasmatic (prezenţa acestora
dă aspectul "rugos" al unor porţiuni ale reticulului endoplasmatic.
Rolul reticulului endoplasmatic şi al ribozomilor este sinteza proteică.
Aparatul Golgi (complexul Golgi) este un sistem de cisterne şi vezicule cu rol în
eliminarea produşilor de secreţie a celulei.
Mitocondriile (uzina energetică a celulei) sunt organite alungite cu membrana dublu
laminară. Stratul extern este neted, cel intern este cutat formând crestele mitocondriale. Pe
aceste creste sunt dispuse enzimele oxidoreducătoare ale ciclului Krebs.Lizozomii sunt
corpusculi sferici în care se găsesc enzime hidrolitice cu funcţie de distrugere şi digestie.
Centrul celular (centrozomul) este situat în apropierea nucleului. Este format din 2
centrioli. Are rol în formarea fusului de diviziune din cursul diviziunii celulare.

b. Organite specifice

Miofibrilele specifice caracteristice fibrelor musculare.

Neurofibrilele şi corpusculii Nissl specifice celulei nervoase. Neurofibrilele sunt
formaţiuni fibrilare alcătuite din macromolecule de nucleoproteine. Ele formează în corpul
neuronului o reţea care se întinde în toată citoplasma şi are rol mecanic de susţinere.
Corpusculii Nissl (corpii tigroizi sau substanţa cromatofilă) sunt nişte granule fine
amplasate în citoplasma neuronală. Se consideră a fi mase dense de reticul endoplasmic
rugos şi ribozomi.

3. Nucleul conţine materialul genetic al celulei. Este rotund sau ovalar plasat central
sau periferic. Majoritatea celuleor au un singur nucleu, dar există şi excepţii: celula hepatică
este binucleată, fibrele musculare sunt polinucleate, iar eritrocitul nu are nucleu deloc
(anucleat).
La periferie nucleul are o membrană dublă, iar la interior conţine carioplasma cu
unul sau mai mulţi nucleoli. Carioplasma este o soluţie coloidală cu o fază lichidă (cariolimfa)
şi o stare de gel (cromatina nucleară). În timpul diviziunii celulare cromatina nucleară se
structurează sub forma unor microfibrile răsucite (cromoneme) constituind structura
elementară a cromozomilor. La începutul diviziunii cromonemele se îngroaşă şi se scurtează
rezultând cromozomii formaţi din două filamente alăturate (cromatide) unite într-un punct
denumit centromer.
Biochimic cromatina este formată din nucleoproteine (AND şi histone) formând
unităţi structurale numite gene. Celulele umane au 46 de cromozomi din care 44 autozomi
şi 2 cromozomi sexuali (X sau Y). Spermatozoidul 22+X sau 22+Y, ovulul 22+X.
Lungimea lanţului ADN din interiorul celulei este de aproximativ 1.6 m iar cantitatea
de informaţie stocată este de cca. 9x1011 biţi (aproximativ 104 GB).
 ŢESUTURILE

Ţesuturile sunt o grupare de celule care au aceeaşi funcţie sau acelaşi grup de funcţii.

Clasificarea ţesuturilor se face după funcţia lor:

-epitelial
-conjunctiv
-muscular
-nervos
-sângele (considerat o variantă de ţesut conjunctiv)

1. ŢESUTUL EPITELIAL

pavimentoase: endoteliul vascular

cubice: canalele extcretoare ale glandelor
simple salivare mici
cilindrice: epiteliul tubului digestiv de la
stomac la rect şi trompele uterine
pseudostratificate epiteliul traheal ş bronhiile mari
Epitelii de acoperire
pavimentoase cheratinizate: epiderma
pavimentoase necheratinizate: mucoasa
bucală şi esofagiană
stratificate
cubice
cilindrice: faringe şi laringe
de tranziţie: căile urinare
Epitelii glandulare se găsesc în glandele endocrine, exocrine şi mixte
se găsesc înorganele de simţ: retină, mucoasa linguală, oragnul
Epitelii senzoriale
Corti din urechea internă

2. ŢESUTUL CONJUNCTIV

Este alcătuit din 3 componente: celule, fibre şi substanţă fundamentală.

Celulele sunt autohtone (fibrocite, histiocite, plasmocite, celule de origine embrionară) sau
migratoare (leucocite, monocite). Fibrele sunt de colagen, de elastină sau reticulină.
Substanţa fundamentală este amorfă şi se poate impregna cu diferite substanţe.

După consistenţă se clasifică:

ţesut de umplutură între organe sau părţi

Lax
ale unui organ; are rol trofic şi de susţnere
Moi ganglionii limfatici; celulele se pot
Reticulat transforma în macrofage cu rol în apărarea
imună
 se găseşte în jurul unor organe (ochi,
Adipos rinichi, inimă) şi are rol trofic, de protecţie
mecanică şi izolare termică
capsulele organelor, tendoane, fasciile
Fibros
muşchilor,
ligamentele intervertebrale, tunica
Elastic
arterelor mari, corzi vocale
Hialin (nu este cartilajele de creştere, cartilajele costale,
vascularizat, se hrăneşte trahee, bronhii, cartilaje articulare
Semidure prin difuziune)
(cartilaginos) Elastic pavilionul urechii, epiglotă
discuri intervertebrale, meniscuri
Fibros
articulare, ligamente
Dure ţesut osos; adaptat pentru funcţia de susţinere, suport şi protecţie

Ţesutul osos

Este o varietate de ţesut conjunctiv la care substanţa fundamentală este impregnată

cu substanţe minerale ceea ce-i conferă o mare duritate.
Celulele sunt de 2 feluri:
-Osteoblaste: celule osoase în formare; secretă substanţa fundamentală care va forma
lamelele osoase.
-Osteocitele: sunt celule osoase adulte de formă stelată care se anastomoze între ele prin
intermediul prelungirilor. Nu au funcţie secretoare. În substanţa osoasă osteocitele sunt
amplasate în nişte cavităţi numite osteoplaste.
Substanţa fundamentală este formată din substanţe organice (o scleroproteină
numită oseina şi o glicoproteină numită osteomucoid) şi substanţe minerale (săruri de
calciu - 60%, carbonat de calciu, fosfat de magneziu, clorură de calciu etc.). Oseina se
impregnează puternic cu săuri minerale şi formează lamelel osoase.
După dispoziţia lamelelor se disting 2 varietăţi de ţesut osos:
-spongios = are numeroase cavităţi (areole) care conţin măduva osoasă; formează partea
internă a epifizelor oaselor lungi, partea centrală a oaselor scurte şi lama centrală a oaselor
late.
-compact = este format din lamele osoase dispuse concentric în jurul canalelor Havers care
conţin capilare de sânge ş ţesut conjunctiv.

Canalul Havers + lamelel osoase + osteocitele plasate in osteoclaste = osteon

(unitatea structurală a ţesutului osos).

Ţesutul osos compact apare în diafiza oaselor lungi şi în lamele externe ale oaselor
scurte ş late.