ŢESUTURI ANIMALE

PROF MARIELA GHEȚEU

 Țesutul – grupare de celule cu caracteristici similare, care îndeplinesc funcții
asemănătoare.

 În organismul uman țesuturile se clasifică, în patru categorii fundamentale: ţesutul epitelial, conjunctiv, muscular şi nervos.

I. Ţesutul epitelial (epiteliul) :  - acoperă suprafața corpului;

- căptușește cavități ale corpului (cavitate bucală, nazală, căi
respiratorii, reproducătoare, urinare, vase de sânge);
- alcătuiește cele mai importante porțiuni ale glandelor.
Se clasifică după funcţie:
a. Epitelii de acoperire – cu funcție de protecție și absorbție; 
b. Epiteliul glandular – sintetizează și eliberează secreții; 
c. Epiteliu senzorial – recepționează stimuli; 
- Nu sunt vascularizate şi se hrănesc prin difuziune din ţesutul conjunctiv subiacent, de care este ancorat prin
membrana bazală necelulară formată din: - glicoproteine secretate de celulele epiteliale:
- fibre de colagen ce aparțin țesutului conjunctiv.
- Celulele se divid frecvent, prin mitoză.
- Celulele vin în contact cu aerul sau diverse fluide și controlează milcarea moleculelor.
 JONCȚIUNILE CELULARE
JONCȚIUNI STRÂNSE
- alipirea membraneloir celulare adiacente prin
cuplarea unor lipoproteine în spațiul intercelular;
- spațiul intercelular dispare în zonele în care
membranele celulare sunt alipite;
- barieră ce împiedică trecerea substanțelor printre
celule.
JONCȚIUNI ADERENȚIALE
- numite și desmozomi;
- Între membrane, spații mici,
electronomicroscopice, de 24 nm;
- fibrilele intracelulare de cheratină ancorează
glicoproteine transmembranare ce unesc celulele;
- cuplează strâns celulele între ele.
JONCȚIUNI TIP „GAP”
- se numește ți „comunicantă”;
- între celule există treceri tubulare și canale ce
permit trecerea ionilor și moleculelor;
- apar în țesutul muscular neted și cardiac;
- lipsesc în țesutul epitelial.
JONCȚIUNILE CELULARE
 EPITELII DE ACOPERIRE
– acoperă suprafaţa corpului la exterior şi căptuşesc cavităţile interne ale acestuia.

Clasificare după numărul straturilor de celule și forma celulelor:

1. Simple (unistratificate): - pavimentoase (cu celule turtite)

– ex. tunica internă (endoteliul) a vaselor sangvine și
limfatice, endoteliul capilar
- mezotelii (epitelii ce căptușesc cavitățile interne)
- pleură, peritoneu, pericard,
- o parte din tubii renali și capsula renală
- canale mici ale glandelor,
- peretele alveolelor pulmonare
 Epitelii de acoperire

Epitelii simple cubice: - mucosa bronhiolelor, glande

 - epiteliul pigmentar al retinei
 - suprafața ovarului
 - fața anterioară a cristalinului
Epitelii simple cilindrice: - ciliat și neciiat, în mucoasa tubului
digestiv ,
 - epiteliul tractului intestinal (epiteliul gastric, intestinal)
 - epiteliul trompelor uterine
 - epiteliul uterului
 - porțiuni ale tractului respirator
 - glande
 EPITELII DE ACOPERIRE

2. epitelii pseudostratificate (un singur strat de celule cu nucleul în poziții diferite: -

cilindric ciliat și neciliat din epiteliul traheal,
- epiteliul arborelui bronșic superior (bronhii)
- porțiuni ale ductelor sistemului reproducător
- porțiuni ale uretrei masculine
 Epitelii de acoperire

 3. epitelii pluristratificate: a – pavimentoase: epiderm

- epiteliul mucoaselor bucală, faringiană, esofagiană, anală, vaginală
- orificiul uretrei
- epiteliul urechilor
  - keratinizate: epiderma
  - nekeratinizate: în mucoasa esofagiană
 Epitelii de acoperire

 b. cubice: - canalele glandelor sudoripare

- tubii testiculari
- foliculii ovarieni
 c. cilindrice: - în uretra masculină
 d. de tranziție: - uroteliul – 6-7 straturi de
celule rotunjite sau aplatizate, în funcție de
gradul de distensie.
 - Sunt specializate pentru o activitate de secreţie
EPITELII GLANDULARE - Sunt asociate cu ţesutul conjunctiv şi vase de sânge şi
formează glande

1. Glande exocrine (cu secreție externă) - produc enzime și alte substanţe pe care le elimină fie la exteriorul, fie la
interiorul corpului, prin intermediul unor canale: glande sudoripare, sebacee,gastrice etc.

2. Glande endocrine (cu secreție internă)- produc

hormonii pe care îi elimină direct în sânge:
hipofiza, tiroida etc.

3. Glande mixte - au atât funcţie endocrină cât şi

exocrine: pancreasul, testiculele, ovarele
Pot fi: - unicelulare – caliciformă, secretă mucina, o
glicoproteină care se combină cu apa și formează
mucus
- pluricelulare: - simple – cu duct neramificat
 Glande pluricelulare simple

 1. tubulară: – tub drept care se deschide la suprafața epiteliului;

- nu are canal excretor
- glande intestinale
► 2. încolăcită: – tub încolăcit; nu are canal excretor
- glande sudoripare
 Glande pluricelulare simple

 3. ramificată: – tub ramificat; canalul poate lipsi

- glande gastrice, glande uterine
 4. acinoasă ramificată (alveolară):
– de-a lungul unui canal sunt mai mulți săculeți
- glande sebacee
 Glande pluricelulare compuse – canal ramificat

 1. tubulară: - unitate secretorie tubulară;

- intestinul, testiculul
 2. acinoasă: - unitate secretorie în formă
de săculeț;
- glande salivare submandibulare
și sublinguale
 3. tubulo-acinoasă: - unitate secretorie
tubulară și acinoasă;
- glandele parotide,
pancreasul
 Clasificarea glandelor, după tipul de secreție

 1. glande cu secreție mucoasă – secreție vâscoasă compusă din polizaharide și proteine (mucus);
- în tract digestiv, respirator, reproducător;
 2. glande cu secreție seroasă – secretă material proteic apos, ce conține enzime;
 3. glande seromucoase – glande salivare
 Clasificarea glandelor, după tipul de activitate

 1. glande merocrine – rămân intacte în timpul secreției, secreția iesie prin difuzie;
- glande sudoripare, salivare;
 2. glande apocrine – un tip de glande merocrine care eliberează secreția prin exocitoză;
- rămân intacte;
- glande ceruminoase, glande mamare, glande sudoripare apocrine;
 3. glande holocrine – celulele se dezintegrează pentru a elibera secreția;
- glandele sebacee.
 Tipuri de membrane

 1. MEMBRANE MUCOASE:
– căptușesc căile respiratorii sau urinare, protejează organe, lubrifiază suprafețe;
- au 3 straturi: - epiteliu
- lamina propria (corion) - țesut conjunctiv bogat în vase sanguine
- musculara mucoasei – cu straturi circulare și longitudinale de mușchi neted
 2. MEMBRANE SEROASE:
 căptușesc cavități și acoperă suprafața viscerelor
 Permit mișscări fără fricțiune
 pericard, pleură, peritoneu
 II. Ţesutul - au rol important în hrănirea altor ţesuturi, suport, legătură, mediu de schimb.
- alcătuite din:
conjunctiv  a - substanţa fundamentală de consistenţă lichidă, moale, semidură sau dură.
b - celule
c - fibre conjunctive: de colagen, de reticulină sau de elastină

Se pot clasifica după consistenţa substanţei fundamentale în:

I. Ţesuturi conjunctive moi (propriu-zise): 
1. Țesut conjunctiv lax (areolar):
- Între piele și mușchi, sub epitelii;
Tipuri de celule:
 Fibroblaste – sintetizează fibre proteice și componenții substanței
fundamentale – mucopolizaharide, de ex acidul hialuronic;
 Macrofage – celule fagocitare;
 Mastocite – cu granule citoplasmatice de histamină – cu rol în în reacții
alergice și inflamații;
 Limfocite – rol în reacția imună;
Tipuri de fibre:
• Fibre de colagen (proteină) – flexibile, rezistente la rupere;
• Fibre de elastină (proteină) – elastice;
• Fibre de reticulină – fibre subțiri de colagen, cu rol de suport pentru alte
celule, pentru capilare, fibre nervoase și musculare.
2. Țesut conjunctiv dens:
- Are aceleași componente ca și cel lax;
 Fibre elastice și de colagen dispuse mai dens;
 2 tipuri:
- ordonat – cu fibre de colagen aranjate în fascicule paralele;
- în tendoane, ligamente, aponevroze (tendoane late);
- neordonat – fibre în fascicule cu traiectorii aleatorii:
- fascia musculară, periost, pericondru, capsulele organelor.
3. Țesut conjunctiv reticulat:
 Cu fibre de reticulină sintetizate de celule reticulare;
 Oferă suport celulelor în splină, nodul limfatic, ficat.
4. Țesut adipos:
– Acumulează picături de grăsime care împing citoplasma și nucleul spre
periferie, sub forma unei benzi subțiri (celula are formă de inel);
 Fibre puține;
- Oferă protecție mecanică, izolare termică, depozitare de grăsime (rezervă de
energie).
5. Țesut conjunctiv elastic:
 Fibre elastice ramificate, dispuse în fascicule paralele sau sub formă de
rețea
 Fibroblaste printre fibre;
 În ligamente elastice dintre vertebre;
 În corzile vocale;
 În tunica medie a arterelor mari (aortă).
6. Țesut conjunctiv pigmentar: - depozitează melanină;
- în ochi.
 3. Țesut conjunctiv semidur = cartilaginos, rezistent
la tensiune
Celule:
- condroblaste – celule tinere, produc fibrele
- condrocite, inactive, câte 2-3 în spații ovale, numite
lacune;
Substanța fundamentală – amestec de proteine și
proteoglicani;
Fibre de colagen şi elastice;
Nu conține vase de sânge ( hrănit de pericondru, prin
difuziune) și e înlocuit treptat de os.
Tipuri de catilaj:
a. Catilaj hialin: c. Cartilaj fibros:
- cel mai răspândit și cel mai puțin rezistent; - cel mai rezistent;
- în cartilaje articulare, căi respiratorii, urechea - fibre dense de colagen și substanță fundamentală limitată;
externă, nas, schelet fetal, - condrocite printre fibre;
b. Cartilaj elastic: - în discurile intervertebrale, simfiza pubiană, oase craniene;
- fibre flexibile, ramificate, întretăiate; fibre elastice; - În zona de atașare a ligamentelor de oase (fibre de colagen
- în epiglotă, urechea externă, trompa lui Eustachio. dispuse în fascicule subțiri, paralele, cu aspect granulos;
 4. Țesut conjunctiv dur = osos
– este cel mai dur, rezistent la presiune şi tracţiune

- celulele pot fi: - osteoblaste (celule tinere, care se divid şi sintetizează componentele osului-
colagenul și hidroxiapatita); treptat devin osteocite, hrăninnd osul din jur și îndepărtând produșii
reziduali)
- osteocite (celule mature), câte una în lacune stelate (osteoplaste)
- fibrele de colagen
- osteoclaste (celule mari, bogate în enzime hidrolitice, resorb și modelează osul).
- substanţă fundamentală dură, care are o componentă minerală dominantă (circa 66%) -
hidroxiapatita formată din fosfat de calciu; săruri de fosfor şi calciu şi una organică oseina.

Poate fi de 2 tipuri:
a. Țesut osos compact format din lame concentrice b. spongios – lamele osoase – trabecule
dispuse în jurul unui canal Havers, cu vase de sânge şi sau travee se întretaie şi delimitează
nervi. spaţii numite areole în care se află
Un canal Havers + lame concentrice din jurul său între măduva roşie (hematogenă).
care se află cavităţi (osteoplaste) cu osteocite, formează
un sistem haversian sau osteon. - Se găsește în interiorul oaselor late
şi în capetele oaselor lungi (epifize).
- Se găsește la suprafaţa tuturor oaselor şi
în corpul oaselor lungi (diafize).
5. SÂNGELE

 substanța fundamentală este lichidă;

 Lichidul este preluat din exterior, fiind suplimentat cu proteine sintetizate în principal de
ficat;
 Este mediu de trnsport pentru nutrimente, gaze, produse reziduale;
 Este locul unde se desfășoară procese de apărare a organismului.

III. Țesutul muscular
Există trei tipuri de țesuturi musculare:
a. Ţesutul muscular neted
- celule alungite, fusiforme, cu un
singur nucleu central;
- intră în structura pereţilor
vaselor de sânge, stomacului,
intestinelor, uterului;
- are activitate involuntară;
- contracţiile durează mai mult
decât la fibrele striate;
- miofilamentele sunt organizate
mai lax şi dispare aspectul striat.
- este format din celule care au capacitatea de a se contracta.
- pe lângă organitele comune, aceste celule posedă organite specifice numite
miofibrile, bogate în actină şi miozină (proteine contractile); citoplasma- sarcoplasmă;
plasmalema – sarcolemă.
c. Ţesutul cardiac (miocardul)
-  alcătuit din fibre asemănătoare
ţesutului muscular striat;
- prezintă ramificaţii ale căror
capete fuzionează cu ramificaţiile
celulelor vecine, separate prin
discuri intercalare;
b. Ţesutul muscular striat
- celule unite prin joncțiuni gap șo
 - intră în alcătuirea muşchilor care se prind pe oase; desmozomi;
- celulele (fibrele) sunt alungite, cilindrice, cu numeroşi nuclei - intră în alcătuirea muşchiului
dispuşi periferic; cardiac;
- membrana celulară = sarcolemă. Iar citoplasma = sarcoplasmă, - celulele cardiace sunt mai scurte şi
- actina şi miozina sunt dispuse ordonat în fibre cu aspect striat; au un singur nucleu, situat central;
- activitatea muşchilor striaţi este controlată voluntar. - nu se află sub control voluntar.
 IV. Țesutul nervos
este alcătuit din două tipuri de celule: neuroni şi celule gliale.

Neuronii: sunt celule specializate în generarea şi

conducerea impulsului nervos.
- nu se divid.
- stabilesc legături atât între ei cât şi cu celulele
receptoare şi efectoare.
Legăturile dintre neuroni se numesc sinapse.
Celulele gliale (nevroglii):
- au rol trofic, de susţinere, de fagocitoză şi de secreție a
mielinei;
- contribuie la menţinerea unei anumite compoziţii ionice a
ţesutului nervos;
- se divid şi ocupă locul neuronilor distruşi.
 Neuronul

Alcătuire: - 1. corpul neuronului (pericarion)

- membrană = neurilemă
- citoplasmă = neuroplasmă
- nucleu
- organite comune şi organite specifice (neurofibrile
şi corpii Nissl)

- 2. prelungiri:
a. Dendrite - prelungiri neobligatorii, subţiri şi ramificate
- conduc impulsul nervos spre corpul celular
(centripet sau aferent).
b. Axonul - o prelungire unică şi obligatorie
- conduce impulsul nervos de la corpul celular
(centrifug sau eferent).
SINAPSA = legătura funcțională între doi neuroni

 Componentele unei sinapse:

- componenta presinaptică – butonul terminal al
axonului unui neuron (3), conține neurofibrile (1),
mitocondrii (2), vezicule cu mediatori chimici (5)
- spațiul (fanta) sinaptică (7)
- componenta postsinaptică – membrana neuronului
următor – conține receptori pentru mediatorul chimic (8)