EDUCAȚIA ECOLOGICĂ A ELEVILOR PRIN

METODA ÎNVĂȚĂRII EXPERIENȚIALE

Profesor Mariela Ghețeu

Liceul Teoretic ”Emil Racoviță” Galați

Intrarea în Uniunea Europeană a impus, printre altele, și rezolvarea problemelor de

mediu, ceea ce nu se poate realiza, pe termen lung, fără o educație ecologică adecvată a tinerei
generații. În prezent, programa școlară prevede realizarea educației ecologice la nivel
gimnazial, în clasa a VIII-a, și la nivel liceal, în special la profilul “Resurse și protecția
mediului”, precum și în clasa a XII-a, pe parcursul unui capitol de Ecologie umană.
Deși învățământul biologic a devenit restrictiv pentru majoritatea elevilor de la liceele
cu profil tehnic, care nu mai au prevăzută în programa școlară studiul Biologiei în clasele a-
XI-a și a XII-a, educația ecologică se poate realiza și în cadrul unui opțional, a unui cerc de
biologie, pe parcursul excursiilor sau în timpul orelor de dirigenție. Astfel, pe parcursul
ultimilor 5 ani am realizat, împreună cu elevii, o serie de activităţi de laborator în care aceștia
au realizat observaţii şi analize asupra solurilor.
Educaţia relativă la mediul înconjurător este un proces al cărui scop general este de a
forma o populaţie care să aibă simţul şi grija mediului înconjurător şi a problemelor care se
leagă de acesta, o populaţie care posedă cunoştinţele, motivaţiile, conştiinţa şi competenţele
necesare pentru a munci individual şi colectiv în vederea rezolvării problemelor actuale. De
aceea, educația ecologică se poate realiza foarte bine utilizând metoda învățării experiențiale,
care asigură o implicare activă a elevilor și se bazează pe experiențele lor anterioare.
Învățarea experiențială presupune realizarea și analiza unei experienţe, extragerea
concluziilor şi aplicarea acestora într-o nouă experienţă, având ca finalitate o schimbare de
comportament.
Experiența, primul pas în învățarea experiențială, este generată de profesor în urma
unui dialog activ cu elevii și a abordării problemei din perspectiva acestora. Profesorul va
preciza foarte clar scopul și obiectivele inițierii acțiunii respective.
Analiza este cea de a doua fază, în care participanții trebuie să interpreteze
experimentul. Aceasta etapă permite discutarea observațiilor participanților din cadrul
experimentului și formularea concluziilor. În această etapă, rolul profesorului este de a
stimula comunicarea și a crea o atmosferă de rezolvare a problemei. El are posibilitatea să
valorizeze experiențele personale ale elevilor și să-i îndrume în formularea concluziilor.
A treia fază, generalizarea se referă la integrarea concluziilor așa încât acestea să
poata fi utilizate în experiențe de viață autentice. Profesorul trebuie să aleagă cu grijă
întrebările pentru procesarea finală, ceea ce va asigura atingerea scopului care a generat
experiența.
Aplicarea, cea de a patra fază, este cea care facilitează modificarea comportamentelor
participanților și are loc în alt cadru decât cel în care a fost generată experiența. Elevii trebuie
ajutați să integreze concluziile formulate în activitățile cotidiene. Pentru ca învățarea să aibă
loc, în etapa aplicării trebuie să existe o modificare de comportament față de etapa experienței
inițiale.
Învăţarea experiențială este învăţarea prin care cursantul face ceva și este centrată pe
fiecare persoană în parte - se pune accentul pe învăţarea personală în cadrul grupului.

1
 Metodele didactice care pot fi aplicate în învățarea experiențială trebuie să vizeze
înţelegerea critică prin acţionarea şi interpretarea interacţiunilor şi judecăţilor de către elev:
experimentul, problematizarea, demonstrația, învățarea prin descoperire, modelarea, studiul
de caz, jocul de rol etc.
1. Experimentul este o provocare intenționată, în condiții determinate, de observare a
desfășurării unor fenomene, de cercetare a raporturilor de cauzalitate, de descoperire a
legităților care le guvernează și de verificare a unor ipoteze. Prin această metodă, elevii vor
învăța tehnica cercetării științifice: punerea problemei, formularea ipotezelor, desfășurarea
experimentului, analiza și structurarea datelor și verificarea rezultatelor în practică.
Se pot organiza experimente de studiere a porozității și permeabilității diferitelor tipuri
de sol, a fenomenului de spălare a solului și a formării apelor de spălare.
În funcție de obiectivele operaționale sunt concepute fișele de lucru, în care elevii vor
nota atât ipoteza emisă cât și datele obținute în urma aplicării experimentului, vor prelucra
aceste date și vor formula concluziile.
2. Problematizarea este o metodă de instruire care își dovedește utilitatea acolo unde
apar situații - problemă.
Situația problemă este expresia unei contradicții neașteptate, surprinzătoare, care apare
în mintea elevului, între cunoștințele deja însușite și cele noi, între două sau mai multe
ipoteze, între cunoștințele teoretice și propriile observații asupra realității sau între tratarea
teoretică și rezolvarea practică.
De exemplu, în educația ecologică referitoare la sol și poluarea lui, se pot ridica o serie
de probleme:
 Ce se întamplă cu nivelul apei freatice când scoți apa din fântână și cum se
poate înlocui această apă?
 Cum procedați pentru a găsi locul potrivit pentru forarea unei fântâni?
 Cum pot ajunge în fântână contaminanții din sol?
3. Învățarea prin descoperire cuprinde un sistem de operații privind organizarea
activității didactice astfel încât elevii să descopere cu propriile forțe noile caracteristici,
principii, legi. Această metodă solicită gândirea creativă, ca și metoda problematizării. În
cazul acesteia din urmă, elevul trebuie să rezolve o situație conflictuală, pe când în cazul
descoperirii, elevii sunt concentrați mai ales asupra soluției de răspuns la sarcina trasată.
Învățarea prin descoperire are un profund caracter formativ, dezvoltă curiozitatea și
interesul, voința și perseverența.
Se pot organiza activități prin care elevii să descopere modul de funcționare a unei
fântâni sau să descopere unele microorganisme care trăiesc în sol.
4. Modelarea este operația de studiere a fenomenelor din natură cu ajutorul modelelor
materiale sau ideale. Se poate recurge la crearea unor modele când nu este posibil a se acționa
direct asupra obiectului supus atenției, din cauza proporțiilor acestuia, a depărtării sau
inaccesibilității, a cheltuielilor economice și a altor interdicții. În cazul educației ecologice, se
pot folosi modele materiale artificiale analogice, care simplifică, schematizează reprezentarea
unei structuri sau fenomen biologic. De exemplu, se poate modela procesul de spălare a
solului, funcționarea unei fântâni și relația ei cu apa freatică, construirea unei gropi de gunoi.
5. Metoda studiului de caz este o analiză a unei situații ipotetice prin care participanții
identifică variante de acțiune și iau decizii în conformitate cu propriul lor sistem de valori cât
și în funcție de conținutul pe care și l-au însușit în timpul instruirii. Un studiu de caz descrie
pe scurt o situație în care există o dilema, care constituie baza discuției.
2
 Această metodă permite profesorului să realizeze un învățământ legat de viață și
totodată să asigure participarea activă a elevilor la lecție. Li se pot propune elevilor
următoarele studii de caz:
 “În fața blocului oamenii au amenajat o mică gradină de legume. Blocul este
situat într-o zonă cu trafic intens. Există vreun pericol legat de consumarea
legumelor crescute în acea grădină ?”.
 În jurul blocului sunt multe gunoaie (hârtii, ambalaje, mucuri de țigări, resturi
menajere). Cum îndreptați această situație?
 Din gospodaria de la țară rezultă o mare cantitate de gunoi de grajd. Ce faceți
cu el ?
Aceasta metodă presupune ca profesorul să prezinte cazul, să organizeze și să mențină
întregul proces de analiză a acestuia.
6. Jocul de rol este metodă în care două sau mai multe persoane joacă roluri într-un
scenariu prestabilit. Are avantajul că este o metodă stimulativă și distractivă și oferă
participanților posibilitatea de a “se pune în pielea altcuiva”. Această metodă permite
conștientizarea consecințelor anumitor comportamente asupra celorlalți.
Elevii pot fi actori într-o mică scenetă care să ilustreze efectul poluanților din sol
asupra plantelor. Câțiva elevi vor juca rolul unor poluanți (detergenți, pulberi, petrol,
îngrășăminte, pesticide). Alți elevi vor juca rolul plantelor.
Fiecare activitate desfășurată este însoţită de o fișă de lucru care cuprinde:
 obiectivele operaţionale ale lucrării;
 resursele materiale;
 resursele temporale;
 disciplinele accesate, punându-se accentul pe interdisciplinaritate;
 noţiuni de bază, cu evidenţierea cuvintelor cheie;
 prezentarea modului de lucru;
 tabel în care elevii notează rezultatele experimentale şi concluziile
formulate.
La sfârşitul lucrării de laborator, profesorul verifică modul de completare a fişei şi
corectitudinea răspunsurilor.
Evaluarea activităţii elevilor urmărește:
 abilitatea elevilor de a executa paşii lucrării conform referatului;
 corectitudinea înregistrării datelor obţinute în fişa de lucru;
 corectitudinea şi claritatea răspunsurilor.
Lucrările de laborator pot fi extinse prin întocmirea de referate, proiecte sau prin
activităţi pe teren, ce pot fi efectuate atât în orele de curs cât şi pe parcursul excursiilor.

BIBLIOGRAFIE:
1. Diminescu N., 2003 - Descoperă natura, de la informație la atitudineșsi comportament
ecologic în învățământul preuniversitar, Ed. Mirton, Timișoara
2. Iordache I, Leu Ulpia Maria, 2001- Metodica predării –învățării biologiei, Ed. Corson, Iași
3. Vlaicu I., 1998 - Ecologie aplicată, Ed. Mirton, Timișoara
4. www.epa.gov