Educație pentru mediu

(Disciplină opțională)
Clasa a III a

1
Notă de prezentare
Curriculum-ul la decizia școlii reprezintă un prim pas al procesului de descentralizare a
sistemului de învățământ prin dreptul oferit unității școlare de a decide asupra unui segment al
Curriculumului național.

Libertatea de decizie la nivelul școlii reprezintă șansa de adecvare la un sistem deschis, cu

opțiuni multiple, flexibile în fucție de așteptările elevilor și prioritățile sistemului educațional.

Opționalul ,,Educație pentru mediu” are un caracter interdisciplinar, adresându-se elevilor de

clasa a III a.

Proiectat pentru o oră pe săptămână, cadrul didactic având posibilitatea organizării

conținuturilor în unități de învățare în concordanță cu specificul local și particularitățile de
vârstă și individuale ale elevilor.

Structura programei școlare include următoarele:

- Competențe generale

- Competențe specifice și exemple de activități de învățare

- Conținuturi

- Sugestii metodologice.

Competențele sunt ansambluri structurate de cunoștințe, abilități și atitudini dezvoltate

prin învățare, care permit identificarea și rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu
sau a unor probleme generale, în contexte particulare diverse.
Competențele generale sunt competențele dezvoltate prin disciplinele socio-umane
studiate în
învățământul primar.
Competențele specifice se formează pe parcursul unui an școlar, sunt derivate din
competențele generale și reprezintă etape în dobândirea acestora. Competențele specifice sunt
însoțite de exemple de activități de învățare, care constituie modalități de organizare a
activității didactice în scopul realizării competențelor. Programa școlară propune, cu caracter
de exemplu, diferite tipuri de activități de învățare, care integrează strategii didactice și care
valorifică experiența concretă a elevului. Cadrul didactic are libertatea de a utiliza exemplele
de activități de învățare pe care le propune programa școlară, de a le completa sau de le
înlocui, astfel încât acestea să asigure un demers didactic adecvat situației concrete de la
clasă. Se asigură, în acest fel, premisele aplicării contextualizate a programei școlare și
proiectării unor parcursuri de învățare personalizate, pornind de la specificul dezvoltării
elevilor.
Conținuturile învățării sunt organizate pe domenii și reprezintă achiziții de bază,
mijloace informaționale prin care se urmărește realizarea competențelor.
Sugestiile metodologice includ recomandări de strategii didactice care contribuie
predominant la realizarea competențelor generale, proiectarea activității didactice, precum și

2
elemente de evaluare continuă. Sugestiile metodologice au rolul de a orienta cadrul didactic
în utilizarea programei școlare pentru proiectarea demersului didactic și pentru realizarea
activităților de predare-învățare-evaluare, în concordanță cu specificul disciplinei și cu
particularitățile de vârstă ale elevilor.

3
 Competențe generale

1. Înțelegerea și utilizarea noțiunilor elementare referitoare la

protecția mediului înconjurător.

2. Formarea și exersarea capacităților de explorare/ investigare a

mediului înconjurător.

3. Formarea unei atitudini motivante și responsabile faă de

menținerea și îmbunătățirea calității mediului înconjurător.

4
 Competențe specifice și exemple de activități de învățare
1. Înțelegerea și utilizarea noțiunilor elementare referitoare la
protecția mediului înconjurător.

Competențe specifice Exemple de activități de învățare

1.1 Inițierea unor discuții referitoare la -valorizarea unor texte suport: ,,Alege: orașul
protecția mediului înconjurător sau pădure”, ,,Declarația viețuitoarelor pădurii”
etc;

1.2 Ilustrarea cu situații concrete -concurs de desene (,,Plante și animale ocrotite”;

influența pozitivă/negativă a factorilor -interpretarea unor jocuri de rol ,,Primar pentru
de mediu o zi”.
-vizitarea instituțiilor implicate în protecția
mediului.

2. Formarea și exersarea capacităților de explorare/ investigare a

mediului înconjurător.

Competențe specifice Exemple de activități de învățare

2.1. Explorarea rezultatelor acțiunii - participarea la o excursie de studiu
omului asupra mediului înconjurător ,,Împrejurimile satului”;
pornind de la situații concrete - realizarea unor mape tematice, colaje,
portofolii, postere ( ,,Pădure și omul”,
,,Strada mea” etc;
- completarea unor tabele cu observații asupra
amenajării parcului școlii;

2.2. Explicarea intercondiționării între -completarea unor fișe de observații (acțiuni;

diversele aspecte sesizate ale mediului cauze; efecte);
înconjurător -consultarea unor reviste din mediu;
-alcătuirea unui cod al bunelor maniere în
mediu;

3. Formarea unei atitudini motivante și responsabile faă de

5
menținerea și îmbunătățirea calității mediului înconjurător.

Competențe specifice Exemple de activități de învățare

3.1 Diferențierea între acțiunile pozitive și -realizarea ,,semaforului verde”;
negative în relația cu mediul -aplicarea unor chestionare pe teme
ecologice;

3.2 Promovarea valorilor ecologice -participarea la campanii de conștientizare:

realizarea de pliante, fluturași, panouri,
ecusoane;
-implicarea în activități de voluntariat;
-strângerea de fonduri prin valorificarea
deșeurilor.

Conținuturi
Unități de învățare Detalierea pe conținut Tehnici și instrumente de
(Teme propuse) evaluare
Noțiuni elementare  Introducere Observarea sistematică;
 Îmi pasă! Chestionarul;

 Natura,o mare familie Referatul;

 Aerul în natură
 Ce știm despre sol?
 Apă în natură
 Evaluare
Igiena mediului  Igiena habitatului Autoevaluarea;
localității Observarea sistematică;
 Evaluare
Acțiunea omului asupra  Omul și natura Chestionarea orală;
mediului înconjurător  Spațiul verde Referatul;

 Cum ocrotim natura Proba practică;

 S.O.S Planeta Portofoliul;

Pământ!
 Drmul hârtiei

6
  Veniți cu noi!
 Evaluare

Sugestii metodologice

„Educația pentru mediu” ca alte discipline opționale dau formă și conținut ,,noilor
edicații”, trebuie să treacă dincolo de modelul predării difuzionale.

Dincolo de obiectivele academice, opționalul trebuie să valorizeze predarea centrată pe elev,

strategii didactice interactive, să realizeze punerea în practică a unui curriculum formal și
nonformal și să realizeze o abordare transdisciplinară a conținuturilor.

Pornind de la aceste deziderate, se sugerează aplicarea unor metode, tehnici care să permită
construirea de situații autentice stimulative pentru elevi.

I. Metoda ,,Știu-Vreau să știu-Am învățat”

Metoda valorifică experiența cognitivă și personală a elevilor, discuția purtându-se în jurul

unei teme alese.

Se sugerează respectarea următoarelor etape, cadrul didactic având posibilitatea de a interveni

creator în aplicarea metodei.

1. Elevii formează perechi și creează o listă cu ceea ce știu despre temă.

2. Pentru a înregistra informațiile de la elevi, profesorul utilizează următorul tabel:

Ceea ce știm Ceea ce vreau să știm Ceea ce am învățat

3. Perechile prezintă ceea ce au scris iar datele se trec în coloana din stânga a tabelului.

4. Elevii vor lucra în perechi pentru a elabora un set de întrebări pe care le au în legătură cu
tema de discuție, ele urmând a fi trecute în tabel în coloana a doua.

5. Textul suport va fi citit de elevi iar dacă lectura a permis găsirea unor răspunsuri, aceste vor
fi trecute în coloana ,,An învățat”.

7
6. Pornind de la întrebările pe care le-au formulat, elevii vor face o raportare a informațiilor
pe care le aveau, la ceea ce au învățat prin lecturarea textelor. Vor compara ceea ce știau
înaite de lecturare cu ceea ce au învățat. Se vor identifica întrebările care au rămas fără
răspuns, indicându-se sursele unde ar putea fi găsite respectivele informații.

II. Metoda „Turul galeriei”

Presupune desfășurarea activității pe grupe de trei- patru elevi. Fiecare grupă dezbate o temă,
își construiește un punct de vedere, realizează un produs (un afiș, un poster, o reprezentare) pe
care îl expune pe perete în forma unei galerii. Grupele de elevi se rotesc prin clasă,
examinează fiecare produs și-l discută. Comentariile, sugestiile sunt trecute pe fiecare produs.
După turul galeriei fiecare grupă de elevi își reexaminează lucrările din perspectiva
comentariilor și prin comparație cu celelalte lucrări.

III. Tehnica „Floare de nufăr/Lotus”

Se pornește de la o temă centrală și se încearcă stabilirea unor legături între idei/concepte. Pe

un poster se notează ideea centrală și în jurul ei încă 8 teme secundare asemeni unei flori de
nufăr. Fiecare dintre cele 8 idei secundare devin la rândul lor teme centrale pentru alte 8 flori
de nufăr. Noile teme centrale vor avea fiecare 8 idei secundare. Se va ajunge astfel la teme noi
de studiu care vor necesitanoi conexiuni.

Pe lângă metodele interactive prezentate există o sumedenie de alte metode care pot fi
utilizate cu succes în cadrul activităților, cele prezentate având rol de exemplu.

Evaluarea

Evaluarea va avea un carter predominant formativ, facilitând motivarea învățării,

evidențiind progresul elevului sau diagnosticând lacunele și obstacolele sale în învățare.
Aceasta are ca scop principal furnizarea feedback-ului necesar în vederea creșterii
performanței școlare.

Evaluarea formativă trebuie să fie un proces continuu, permanent și va consta în

pregătirea unor fișe de lucru, referate, proiecte, portofolii și activități practice.

Bibliografie:

8
 Sima C.(2000), ,,Ecologie și protecția mediului înconjurător”, Editura Independența
Economică, Pitești
 Vodă Claudiu (1985), „Din sectretele naturii și ale lumii înconjurătoare”, E D P,
București
 *** „Enciclopedia copiilor”, Editura Aquila 93, 2000
 Coordonator Adelina Iacob, ,,Educație ecologică și de protecție a mediului”- Ghid
metodic pentru cadrele didactice- Învățământ primar, 2007