Podișul Moldovei

- Este localizat în nord-estul și estul României, cuprinzând o suprafaţă de peste 22.200 km2
adică cca a 9,4% din suprafaţa ţării (este cel mai întins podiş din Romania )și se continuă și peste
Prut pe Valea Nistrului.Valea Moldovei are limita față de Obicina Mare ,care se desfășoară pe
traseul Straja – Vicov – Marginea – Solca – Cacica – Păltinoasa, ce corespunde contactului
dintre flişul cutat carpatic şi depozitele monoclinale sarmaţiene din podiş.Există două depresiuni
Solca și Cacica,care constitue limita podișului după unii geografi care consideră că aici este
granița celor două unități datorită diferențelor structurale şi petrografice.Culoarul Moldovei, în
cele mai multe studii geografice este atribuit Podişului Moldovei,totuși pare a fi invidualizat
Limita de sud se face în raport cu Câmpia Română.

Podişul Moldovei se desfăşoară în cadrul a două mari unităţi structurale ce vin în contact pe
aliniamentul Bacău – Vaslui – Fălciu .Platforma moldovenească se află la nord de această limită.
Ea are un fundament proterozoic rigid, care înclină din nord-est spre vest şi care cade în trepte
spre sud. Este alcătuit îndeosebi din gnaise, paragnaise, şisturi migmatice, granite, bazalte etc.
Peste acesta urmează o cuvertură sedimentară realizată în mai multe cicluri. Depresiunea
Bârladului.se desfăşoară în centrul şi sudul regiunii și luat naştere la începutul mezozoicului prin
fracturarea fundamentului de platformă (nordic) şi a celui hercinic dobrogean. Geologii separă
trei cicluri de sedimentare – proterozoic superior – silurian cu gresii, conglomerate, calcare.

Relieful este rezultatul unei evoluţii începută în nord la finele sarmaţianului, şi continuată
treptat la sfârşitul pliocenului şi până în cuaternar, în centru şi sud. În era precambriana-
proterozoic, ca urmare a orogenezei balkaliene, apare ca uscat Platforma Est-Europeana
constituita din sisturi cristaline. Aceasta se prelungea în nordul podisului Moldovei, coborând în
trepte spre Carpatii Orientali.În era mezozoica-cretacic, ca urmare a orogenezei alpine, partea
sudica a Podisului Moldovei sufera un proces lent de scufundare, fiind invadata de apele marii.
De-a lungul erelor mezozoica si neozoica s-au produs regresiuni si transgresiuni repetate care au
dus la depunerea unor strate groase de roci sedimentare.Podisul pare ca uscat la sfârsitul erei
neozoice si începutul erei cuaternare treptat, de la nord la sud. În a doua parte a erei cuaternare-
holocen, agentii exogeni, în principal apele curgatoare, au definitivat aspectul actual al Podisului
Moldovei. Peste fundamentul cristalin se gasesc strate groase de roci sedimentare, depuse de-a
lungul erelor mezozoica si neozoica (calcare, gresii, marne, argile, pietrisuri, nisipuri), înclinate
usor spre sud-est (în jumatatea de nord) si spre sud (în jumatatea de sud). Deci,treptele de relief
sunt constituite de :relieful născut în proterozoic a fost adus la stadiul de pediplenă la finele
acesteiere; ulterior aceasta a fost fragmentată şi acoperită de o cuvertură sedimentară; în timpul
regresiunilor (paleozoic mediu – superior, oligocen – miocen inferior),câmpiile marine au suferit
o modelare parţială, suprafeţele rezultate fiind fosilizate de sedimentele ulterioare;relieful actual
s-a realizat treptat în pliocen şi, pe întreaga suprafaţă a podişului, în cuaternar; reţeaua
hidrografică s-a organizat în concordanţă cu panta generală Adâncirea ei a fost însoţită de
detaşarea mai multor trepte cu caracteristici diferite (glacisuri, terase etc.).

Podişul Moldovei are o altitudine medie de cca 250 m, iar extremele se situează la 688 m
(Dl.Ciungi) şi 10 m (Lunca Prutului),înălțimile cele mai mari depășind 400 de metri. Peste 25 %
sunt înălţimi mai mari de 300 m ,0,5 % peste 500 m), apoi peste 63 % sunt culoare de vale şi
dealuri dezvoltate între 100 şi 300 m. Circa 11 % aparţin culoarelor Siretului şi Prutului, la
altitudini mici de 100 m care constituie nivele de bază regională ce impun un ritm accelerat
proceselor de albie din întregul podiş,albiile lor se află la altitudini diferite (pe Siret coboară de
la 300 m, la intrarea în ţară, la 185 m la Roman şi 26 m la intrarea în câmpie; pe Prut, 130 m în
nord, cca 30 m în zona Iaşi şi 10-16 m în sud) de unde rezultă un potenţial denudativ mult mai
activ la afluenţii Prutului.

Hidrografia este constituită de bazinul Siretului,bazinul Prutului și diverse lacuri și iazuri.

Siretul traversează şi limitează Podişul Moldovei şi culege râuri ce îl străbat: Suceava,Moldova
şi Bârladul. Limanurile fluviatile au mare răspândire, mai ales, în Culoarul Siretului. Prutul
marchează limita de est şi are ca principal afluent Jijia. Prin Câmpia Moldovei se scurge spre
Jijia, Bahluiul. În lungul râurilor mari există 6 – 8 terase (la Siret şi Prut se adaugă un nivel
superior în rocă), terasele de 20-25 m, 50-60 m, 90-125 m, cu dezvoltare clară şi cu suficiente
elemente pentru datare,reprezentând repere în stabilirea sistemului morfocronologic cuaternar al
podişului. Există ape de adancime și freatice în această regiune,cele de adâncime au debite mari
și grade de mineralizare deosebite: sunt cloruro-sodice, sulfuroase, bicarbonatate şi au caracter
artezian, duritatea mare nu permitând utilizarea economică a lor. Apele freatice sunt cantonate în
depozitele pliocen-superioare şi cuaternare, la adâncime redusă. Sunt dependente de regimul
precipitaţiilor şi de temperaturile ridicate din sezonul cald. Unele apar la zi pe aliniamente de
izvoare desfăşurate la baza cuestelor, frunţilor de terasă, având debite mai mari şi calităţi ce
permit folosirea pe plan local. Cele mai multe izvoare, îndeosebi din dealurile joase, au debite
reduse şi un grad de mineralizare la limita de potabilitate acceptată. În prezent, aici necesarul este
acoperit parţial de transportul prin conducte din alte regiuni (la Iaşi este racordată o conductă de
la Timişeşti din Valea Moldovei) sau din lacurile de acumulare amenajate în acest scop (pe Prut,
Racova, Bistriţa etc.).

Podişul Moldovei se încadrează în climatul temperat al dealurilor cu altitudine medie.,larga

deschidere a regiunii spre nord, est şi sud ce facilitează o circulaţie activă amaselor de aer din
aceste direcţii (din est mase continentale, iarna reci şi uscate ce dau temperaturi joase, viscole,
geruri şi vara calde şi uscate ce imprimă nuanţa continentală; din sud, mase de aer cald, umede
sau uscate care accentuează fenomenele de secetă sau provoacă în sud desprimăvăriri sau
precipitaţii la începutul iernii; din nord, mase baltice, polare reci şi umede); temperaturi medii
anuale de 8-9 C, în ianuarie de – 2- 4 C, în iulie de 18-20 C. Precipitațiile medii anuale sunt de
400–500 mm (Câmpia Moldovei, Podișul Bârladului) și 500–800 mm (Podișul Sucevei).
 Solurile în zona moldovei se pot categorisi în molisoluri/cernoziomuri,argiluvisoluri/
luvisoluri) și soluri intrazonale.Molisolurile se desfăşoară în sudul podişului şi în Câmpia
Moldovei. Legătura dintre cele două areale se realizează prin Culoarul Prutului. Se suprapune cu
silvostepa şi stepa, dezvoltându-se îndeosebi între 100 şi 250 m altitudine. Se desfăşoară la
înălţimi de 300 și 600 m. Solurile intra-zonale ocupă areale reduse, fiind determinate de
condiţiile locale de relief, rocă, grad de umiditate, intensitate a eroziunii etc. Tipice sunt: solurile
aluviale (aluviosoluri, în lunci, au fertilitate bună), lăcoviştile (gleiosoluri în sud-estul podişului),
solurile gleice (gleiosoluri, Podişul Sucevei – în luncile Siretului, Moldovei, Depresiunea
Rădăuţi) folosite pentru păşuni şi fâneţe, soluri halomorfe (salsodisoluri - îndeosebi în Câmpia
Moldovei, Culoarul Prutului, Dealurile Fălciului, pe marne şi argile în condiţiile climatului
excesiv continental) şi erodisoluri (erodosoluri) pe versanţii afectaţi intens de şiroire, spălare în
suprafaţă şi alunecări de teren. În concluzie ele încep cu cele mai putin evoluate din est si sud-
est, (soluri cernosiomice) spre cele mai involuate in vest si nord-vest (soluri argiloiluviale).

Vegetaţia este reprezentată de stepa în Campia Jijiei şi Depresiunea Elanului, silvostepă in

Podisul Barladului şi Campia Jijiei (stejar pufos şi brumăriu), etajul stejarului şi pe mici
suprafeţe etajul stejarului şi fagului, în regiunile deluroase mai înalte. . Pădurea de amestec cu
fag şi conifere – se află la contactul cu Obcina Mare, pe dealurile cu structură piemontană
(Ciungi). Alături de fag intră bradul şi molidul pe terenurile înalte şi gorunul, teiul, frasinul pe
cele mai joase .Pădurea de fag pură apare ca insule în Podişul Dragomirnei, Dealu Mare, Culmea
Tătăruşi şi în Podişul Central Moldovenesc la înălţimi mai mari de 400 m . Condiţiile climatice
(temperaturile mai mici şi umiditatea) au permis existenţa ei la altitudini atât de joase. Se
asociază frecvent cu gorunul, carpenul, mesteacănul. Arbuştii (alun, soc, corn) sunt puţini şi apar
în sectoarele mai rare ale pădurii. De asemenea, pajiştile secundare sunt sărace (predomină
păruşca, păiuşul, pieptănăriţa, ovăsciorul). Există câteva sectoare în care, în pădurea de fag, se
păstrează elemente secundare care sunt ocrotite (la Zamostea, Mitocu Dragomirnei, Oroftiana).
Pădurea de gorun şi stejar ocupă peste 80 % din arealul pădurilor. La înălţime se amestecă cu
gorunul şi chiar cu fagul, iar către bază cu frasinul, teiul, arţarul etc.În culoarele rârilor apare şi o
vegetaţie hidrofila (iubitoare de apa) cu stuf, papura, rogoz şi arboricola de esență moale: plop,
arin, salcie. În Podişul Central Moldovenesc, la 300...400 m, pădurea are un caracter mixt,
datorat prezenţei, în combinaţii diferite a stejarului, gorunului şi fagului favorizate de condiţiile
locale de relief și rocă În cadrul Colinelor Tutovei şi în Dealurile Fălciului predomină pădurea de
gorun fie în amestec cu carpen, tei argintiu și frasin .

Fauna este reprezentată de:căprioară, mistreţ, vulpe, pisică sălbatică, lup, dintre păsări (pupăza,
mierla, cucul) – în padurile de foioase, în silvostepa fiind habitatul iepurelui, popândăului,
hârciogului și specii de şoareci.

Din punct de vedere economic, , economia aşezărilor din Podişului Moldovei are un caracter
agricol. În oraşe și sate, există unităţi meşteşugăreşti în care se prelucrau produse agricole
(cereale, carne, piei, blănuri etc.) şi ateliere de reparaţii. Se produc ţesături, dar şi ateliere de
olărit, fierărit, cizmărie etc. Agricultura este axată pe producţia de cereale (din ce în ce mai mult
solicitată pe piaţa externă) şi creşterea animalelor. Au loc defrişări mari în regiunile deluroase
joase, prin desţelenirea unor suprafeţe extinse din silvostepă. Creşte producţia cerelarieră şi a
culturilor tehnice (sfeclă de zahăr, floarea–soarelui) a căror produse sunt căutate la export sau
reprezentau materii prime pentru inteprinderile apărute. Industria era axată pe unităţi mici din
ramurile alimentară (morărit, carne), textilă, materiale de construcţie.Întreprinderile mai
importante erau concentrate în Iaşi şi Bacău. Totuși după anul 2000 s-a înregistrat privatizarea
celor mai multe unităţi industriale,și desfiinţarea acesora (îndeosebi în oraşele mici). Podişul
Moldovei constituie o însemnată regiune agricolă a ţării consttuind peste 15 % din producţia
agricolă a României, condiţiile naturale fiind extrem de favorabile: în culoarele văilor şi în
regiunile joase. De asemenea,aproape 2/3 din suprafaţa podişului este teren arabil în rest sunt
păduri cam 13 %), păşuni şi fâneţe, 15% . Turismul Podisului Moldovei cuprinde regiuni de
dealuri, podis si depresiuni în care specificul este dat de ruinele cetăților medievale,
biserici ,ruinele așezărilor umane manifestate în preistorie și antichitate (Cucuteni) și prin
peisajele caracteristice anumitor regiuni: podgorii și livezi renumite. Zonele turistice ce au ca
centre importante sunt Suceava și Iasi, în rest sunt centre turistice cu o mai puțin importante
precum Barlad, Botoșani,Vaslui și Huși