DEGRADAREA TERENURILOR ÎN JUDEȚUL

VRANCEA
I. Introducere

1. Localizare

Vrancea, supranumită şi Ţara Viei şi a Vinului, este situată în afara Carpaţilor de

Curbură, la intersecţia celor trei regiuni istorice Moldova, Muntenia şi Transilvania. Vrancea
asigură prin reţeaua rutieră cea mai rapidă cale de acces spre Transilvania (Braşov – aproximativ
220 km) sau spre Republica Moldova (Chişinău – aproximativ 280 km, prin punctul vamal
Albiţa-Huşi).

Fig. 1 Județul Vrancea în cadrul României

https://en.wikipedia.org/wiki/Vrancea_County

Vrancea se învecinează la Nord Est cu judeţul Vaslui, la Est cu judeţul Galaţi, la Sud Est
cu judeţul Brăila, la Sud cu judeţul Buzău, în Vest cu judeţul Covasna şi în Nord cu judeţul
Bacău.

2. Geologie

1
 Din punct de vedere geologic, zona județului Vrancea aparține platformei Moesice,
alcatuită din două etaje structurale: unul inferior ce corespunde fundamentului cristalin și unul
superior ce corespunde cuverturii sedimentare.
Șisturile cristaline, împreună cu o parte din învelișul lor sedimentar sunt străpunse de roci
eruptive în cea mai mare parte acide (porfire) și de roci bazice. Fundamentul de șisturi cristaline
este de vârstă mai veche decât Ordovicianul, probabil Precambrian.
Cuvertura sedimentara din Platforma Moesica începe cu Silurianul și se termină cu
Cuaternarul.
Prin lacune cu caracter regional, sedimentele s-au separat în mai multe cicluri de
sedimente dupa erele geologice în care s-au depus de la Ordovician - Carbonifer până la
Cuaternar.
Partea de bază a Cuaternarului este reprezentată de pietrișuri, nisipuri și lentile argiloase,
rezultat al depunerii materialului transportat de vastele conuri de dejecție din zona carpatică de
curbură.
Peste acestea este suprapus relieful caracteristic depozitelor fostelor albii respectiv
pietrișuri și nisipuri cu grosimi cuprinse între 3 si 7 m în zona de câmpie. După migrarea albiilor,
aceste sedimente au fost acoperite de depozite loessoide de natură deluvială-proluviala cu
grosimi cuprinse între 2 și 8 m.

3. Relief

Dispus în trepte dinspre vest spre est, relieful cuprinde Munţii Vrancei (cu depresiunile
intramontane Greşu şi Lepşa), Dealurile Subcarpatice şi Câmpia Siretului Inferior, mărginită de
Podişul Moldovei (Colinele Tutovei) la nord - est şi Câmpia Râmnicului la sud est. Dealurile
Subcarpatice, depresiunile colinare şi dealurile de podiş, cuprind dealurile înalte vestice,
dealurile înalte estice glacisul subcarpatic, care face legătura între Dealurile Subcarpatice.

Câmpia Siretului Inferior şi Câmpia Râmnicului, se înclină spre est până la altitudinea de
20 m, la confluenţa Râmnicului Sărat cu Siretul. Câmpia Siretului reprezintă treapta cea mai de
jos de pe teritoriul judeţului şi se întinde între glacisul subcarpatic şi râul Siret, cu suprafaţa
înclinată de la vest la est şi altitudinea cuprinsă între 20 m şi 125 m. La nord de Valea Şuşiţei,
aspectul câmpiei reprezintă forma unei prisme în trepte ce coboară către Lunca Siretului, iar în
apropierea Adjudului, la terasele Siretului se adaugă cele ale Trotuşului.
2
 Fig. 2 Relieful din județul Vrancea
https://pe-harta.ro/vrancea/

4. Clima

Dispunerea reliefului în trepte, ce coboară către est, deschide larg spaţiul în primul rând
influenţelor est-continentale dar, în acelaşi timp, şi climatului nordic şi sudic. Totodată, Carpaţii
de curbură au funcţia unui deversor natural pentru masele de aer vestice. Influenţa reliefului este
predominantă în traseul izotermelor. Câmpia are o temperatură medie anuală mai mare de 9
grade Celsius, dealurile subcarpatice, inclusiv glacisul subcarpatic între 6 şi 9 grade Celsius, iar
munţii între 2 şi 6 grade Celsius. Circulaţia diferită a maselor de aer, de la o perioadă la alta,
determină schimbări nepericuloase ale stării vremii, tocmai datorită faptului că teritoriul
judeţului Vrancea este destul de deschis maselor de aer de provenienţă şi cu proprietăţi diferite,
formate în zone situate la mii de kilometri.

Aici se primeşte o cantitate de precipitaţii mai mare de 400 mm. Relieful determină însă,
o repartiţie inegală de precipitaţii. Astfel, în Câmpia Siretului, treapta de relief cea mai joasă,
cantitatea medie de precipitaţii este mai mică de 600 mm, în regiunea dealurilor subcarpatice,

3
însă ea nu depăşeşte decât local 800 mm, pe când în regiunea muntoasă această cantitate ajunge
până la 1200 mm.

Intervalul cel mai ploios este mai – iunie, iar cel mai uscat decembrie – februarie, cu
prelungiri până în luna martie. Căderile de precipitaţii în cantităţi mai mari de 30 mm în 24 ore
sunt foarte frecvente pe întreg teritoriul judeţului. Cea mai mare cantitate de precipitaţii, 199.5
mm în 24 ore, a fost înregistrată în depresiunea intra-deluroasă Mera. Foarte frecvente sunt
cantităţile cuprinse între 40 şi 80 mm în 24 ore, ceea ce arată agresivitatea mare a precipitaţiilor
şi, implicit, rolul important pe care îl are scurgerea superficială, fie în pânze, fie concentrată, în
eroziunea solurilor de pe teritoriului judeţului, în special a celor din regiunea dealurilor şi
glacisului subcarpatic. Referitor la căderile de zăpadă şi păstrarea lor pe sol, în regiunea
muntoasă şi în dealurile subcarpatice înalte aceasta persistă 80 – 120 de zile, pe dealurile joase,
iar pe dealurile Tutovei rămâne între 60 – 80 zile.

5. Hidrologie

Reţeaua hidrografică a judeţului Vrancea măsoară 1756 km cursuri de apă, aparţinând în

totalitate râului Siret. Siretul străbate teritoriul judeţului pe o lungime de aproximativ 110 km,
printre afluenţii pe care îi primeşte pe dreapta numărându-se Trotuşul, Şuşiţa, Putna, Râmnicul –
Sărat. Dintre apele judeţului, cea mai importantă este Putna, care izvorăşte din zona centrală a
Munţilor Vrancei, străbătând toate formele de relief. Datele hidrologice din teritoriu sunt
transmise printr-o reţea ce cuprinde o staţie hidrologică la Focşani şi 16 staţii hidrometrice
repartizate pe cursurile de apă din interiorul judeţului Vrancea.

4
 Fig. 3 Râul Putna
https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:RO_VN_Putna_river_1.jpg

6. Flora şi Fauna

Flora cuprinde 1500 de specii de plante. Pentru raritatea şi frumuseţea lor, unele plante
sunt declarate monumente ale naturii şi protejate prin lege. Dintre acestea amintim: tisa, floarea
de colţ, angelica, papucul doamnei. Jneapanul îl întâlnim în Vrancea doar pe vârful Goru (1785
m), ţinut fermecător, ce aminteşte de pajiştele alpine austriece. O imensã resursã a judeţului o
reprezintã pãdurea, care ocupã aproximativ 40% din suprafaţa judeţului. Vrancea deţine un
important fond cinegetic. În zona montană se întâlneşte cerbul, care uneori coboară până în zona
depresionară şi ursul, care apare cam în aceleaşi zone montane, dar cu precădere în Zboina
Neagră. Aria lui de răspândire se întinde până în Măgura Odobeşti. Căprioara şi pisica sălbatică
trăiesc pe un spaţiu foarte întins din zona montană până în cea de silvostepă. Între mamifere mai
pot fi amintite următoarele specii: mistreţul, jderul, veveriţa, nevăstuica, iepurele, ariciul, etc. În
apele din judeţul Vrancea întâlnim păstrăv, molan în râurile de munte şi crap, caras, somn,
răspândit in bazinul hidrografic din zona de deal şi câmpie.

5
 Fig. 4 Floare de colț
https://romaniasalbatica.ro/ro/evenimente/floarea-de-colt

Fig. 5 Veverița
https://sites.google.com/site/informatiidespreanimale/veverita

6
 7. Soluri

Judeţul Vrancea are o cuvertură de soluri foarte variată şi complexă, datorită diversităţii
condiţiilor geografice. În Câmpia Siretului, ele sunt constituite din cernoziomuri levigate şi
compacte, precum şi cernoziomuri freatice-umede levigate, ce ocupă partea mai joasă a câmpiei
înalte. O caracteristică pentru câmpia joasă şi luncile râurilor este existenţa solurilor aluvionare
cu carbonaţi. Glacisul subcarpatic şi dealurile înalte estice sunt acoperite cu soluri brune-gălbui,
soluri brune tinere de grohotişuri. În văile principale se găsesc soluri aluvionare nisipoase crude,
necarbonate, superficiale, poduri de terase cu soluri brune de pădure, soluri luto-nisipoase, luto-
argiloase sau brune podzolite cu pseudoglei. Culmile dealurilor din partea înaltă a depresiunii şi
culmile dealurilor sud-estice, unde procesul de eroziune este foarte activ, au un înveliş de soluri
brune, brune-gălbui tipice şi divers podzolite, în mare parte cu caracter scheletic. În regiunea
dealurilor înalte vestice, terenurile sunt acoperite cu soluri brune, brun-gălbui tipice şi brun-
gălbui crude superficiale, cu soluri brune în diferite stadii de eroziune.

II. Cauzele degradarii terenurilor:

 depozitarea deşeurilor menajere şi industriale

 fenomene de eroziune, alunecări de teren (datorate gradului mare de înclinare a pantelor şi

intercalaţiilor de argilă în profil), exces de umiditate (ploi acide), activităţi umane, cum
sunt :lucrări agricole necorespunzătoare, care distrug textura solului, defrişări, excavaţii la
suprafaţă. Zonele cele mai frecvent afectate de procese de alunecare a terenurilor sunt
arealele subcarpatice, în mod special zona localităţilor din Depresiunea Vrancei şi arealul
suprapus sectorului sudic al Subcarpaţilor. Ploile abundente din ultima perioadă, suprapuse
peste fenomenul de topire a zăpezii, au determinat reactivarea alunecărilor de teren pe raza
satelor Motnău şi Trestia, com Dumitreşti şi a satelor Tîrîtu şi Petreanu, com. Poiana Cristei
ce au afectat platformele drumurilor comunale DC 172 Dumitreşti-Motnău-Trestia (pe o
lungime de cca 500 ml) şi respectiv DC 149 A Poiana Cristei- Tîrîtu-Petreanu (pe o lungime
de cca 400 ml)

7
 Fig. 19 Eroziunea solului
https://www.geomorfologie.ro/galerie-foto-eroziunea-solurilor-ravene/

 utilizarea îngrăşămintelor chimice pentru fertilizarea terenurilor agricole

 utilizarea produselor de uz fito-sanitar (pesticide) în combaterea dăunătorilor din agricultură

III. Tipuri de degradare

 Degradarea fertilității și contaminarea solului = în ceea ce privește pierderea fertilității, există

o scădere semnificativă a capacității solului menționat de a susține și promova dezvoltarea
organismelor vii, în timp ce poluarea este determinată de creșterea substanțelor nocive sau
toxice din compoziția solului.

 Degradarea biologică se referă la creșterea mineralizării humusului care există în stratul de

suprafață al pământului, fiind o consecință imediată a degradării fizice. Aceste soluri suferă
pierderi de substanțe nutritive și duc la scurgeri și eroziuni crescute.

 Degradarea fizică = constă în reducerea conținutului de materie organică, ca o consecință a

tăierii învelișului vegetal și practicarea excesivă a culturilor nepotrivite. Caracteristica de
diagnostic este scăderea porozității, iar solul prezintă o textură compactă și îngroșată.

 Degradarea chimică = Acest fenomen duce la deteriorarea fertilității și scade considerabil

valorile pH-ului solului, făcându-l mai acid. Poate apărea și din cauza concentrației crescute
a anumitor componente toxice, cum ar fi aluminiu. Deși poluarea chimică poate apărea din
8
 surse naturale, cel mai frecvent este că oamenii provoacă un dezechilibru în compoziția
terenului, datorită utilizării pesticidelor și a îngrășămintelor.

 Degradarea apei = Cauza degradării apei este apa, care afectează defalcarea și transportul
elementelor solului.

 Degradarea vântului = este un fenomen care apare din cauza intervenției vântului, provocând
o măturare, abraziune și rezistență la particulele de sol.

IV. Metode de tratare:

 Reducerea riscului de eroziune prin plantarea perdelelor vegetale

 Reducerea defrișării

 Reducerea riscului de eroziune hidrică

 Sporirea conținutului de humus din sol

 Monitorizarea calității solului

 Controlul strict asupra aplicării îngrășamintelor cu azot

 Identificarea surselor de poluare

V. Concluzii

Defrișarea a condus la micșorarea diversității biologice și a potențialului de depozitare a

carbonului din atmosferă în forma de masă lemnoasă.

În zonele puternic afectate de degradare, terenurile au devenit neproductive sau slab

productive, determinând grave dezechilibre economico-sociale și imprimând peisajului aspect de
semideșert.

9
VI. Bibliografie

 https://www.brotacelul.ro/Judete/Vrancea.aspx
 https://en.wikipedia.org/wiki/Vrancea_County
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Roc%C4%83_metamorfic%C4%83
 https://pe-harta.ro/vrancea/
 https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C3%A2ul_Siret
 https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:RO_VN_Putna_river_1.jpg
 https://www.csid.ro/plante-medicale/angelic%C4%83-angelica-archangelica-11433298/
 http://www.montaniarzi.ro/papucul-doamnei-o-bijuterie-protejata-prin-decret-regal/
 https://zoobrasov.ro/animale-parc-zoo/caprioara/
 https://sites.google.com/site/informatiidespreanimale/veverita
 https://www.news.ro/eveniment/vrancea-barbat-ranit-dupa-ce-a-fost-atacat-de-urs-
1922405423002019102119151040
 https://adevarul.ro/locale/focsani/cum-isi-construieste-ariciul-pas-pas-vizuina-intampina-
iarna-In-adapost-animalu-hiberneaza-primavara-1_5836db2d5ab6550cb8ce10b9/index.html
 https://www.eutopiagardens.org/page/portret-comunitar/locatia-pamant/structura-interna-a-
pamantului/soluri/clasificare-soluri/sol-aluvionar/28928
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Sol_brun
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Pietri%C8%99
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Argil%C4%83
 http://luncasiretului.biodiversitate.ro/public-anounce/
 https://www.ziaruldevrancea.ro/actualitatea/stiri-locale/muntii-vrancei-muntii-sub-care-
dorm-balaurii
 https://www.geomorfologie.ro/galerie-foto-eroziunea-solurilor-ravene/

10