Descrierea generala a judetului Suceava Aezare geografic

Ocupnd circa 4% din teritoriul Romniei, cu o suprafa de 8.553 km 2, judeul Suceava este al doilea ca mrime din ar, dup Timi, fiind situat n nord estul rii. Se nvecineaz: la nord cu Ucraina, la est cu judeul Botoani, la sud -est cu judeul Iai, la sud cu judeele Neam, Harghita i Mure, iar la vest cu judeele Bistria Nsud i Maramure.

Relieful
Raportat la marile uniti geografice ale rii, teritoriul judeului se suprapune parial Carpailor Orientali i Podiului Sucevei. Relieful judeului se caracterizeaz printr -o mare varietate a formelor: muni, depresiuni intramontane, dealuri, podiuri, cmpii, vi terasate i lunci. n alctuirea geologic, arhitectura teritoriului judeului Suceava are drept caracteristic de baz succesiunea de la vest la est a patru zone structurale: zona vulcanic, zona cristalino-mezozoic, zona fliului i zona de platform. n funcie de suprafaa ocupat de fiecare form de relief n parte, situaia la nivelul judeului se prezint astfel: - zona de munte 53%; - zona de podi 30%; - zona de lunc 17%. n ansamblu, pe teritoriul judeului Suceava se armonizeaz dou uniti importante de relief: regiunea montan i regiunea de podi. Acestea coboar n trepte de la vest la est, n fii paralele, cu dispunere nord-sud. Zona montan, integrat n lanul Carpailor Orientali, cuprinde masive i complexe de culmi separate ntre ele de vi adnci sau arii depresionare, astfel: Masivele Suhard i Climani; Masivele Giumalu - Raru; Munii Bistriei, Stnioarei; Obcinile Feredeului i Mestecni. Relieful munilor Climani (cei mai nali muni vulcanici de pe teritoriul Romniei, singurii care depesc 2.000 m altitudine - Vrful Pietrosul Climani) ofer cele mai spectaculoase forme cu potenial de mare atractivitate: craterul vulcanic Climan, cu un diametru de circa 10 km, formele ciudate de stnci vulcanice de pe Reiti, Tmu, Lucaciu i Pietrosul, stncile cu aspect

ruiniform12 Apostoli sau Rezervaia de Jnepeni cu Pinus Cembra, unde se gsete un arboret natural n amestec intim de molid i zmbru, unic n ar i foarte rar n Europa. Relieful masivului Raru ofer una dintre cele mai interesante forme geologice din lanul Carpailor Orientali Pietrele Doamnei, precum i cheile de pe Valea Caselor i Izvorul Alb i Petera Liliecilor. Un alt factor de atracie turistic l reprezint Cheile Moara Dracului, un sector de chei foarte nguste (ntre 2-3 metri lime, aproximativ 40 m lungime), situat pe prul Caselor. Munii Giumalu, reprezint principala atracie pentru iubitorii de natur, platourile sale oferind una dintre cele mai grandioase priveliti din Carpaii Orientali. Pdurea secular de la Giumalu, cu speciile masive de conifere, i Cheile Zugreni, spate la poalele de sud ale munilor, constituie principalele atracii ale Munilor Giumalu. Munii Suhard sunt cunoscui mai ales datorit vrfului Ouoru (1.639 m), care strjuie Depresiunea Dornelor. Totui, cel mai nalt vrf se afl n partea de nord-vest a Munilor Suhard i anume Vrful Omu, de 1.932 metri altitudine. Creasta principal a acestor muni reprezint principala atracie, datorit frumuseii peisajelor i a uurinei cu care poate fi parcurs. Munii Bistriei, ce se desfoar pe dreapta rului Bistria, formeaz gruparea cea mai ntins de muni cristalini. Creasta Pietrosu (cu o altitudine de 1.791 m) ofer o privelite fascinant pentru cei ce se ncumet s urce versanii puternic nclinai. Obcinile Bucovinei cuprind trei mari subuniti, dispuse paralel pe direcia nord-vest/sud-est, separate de vile superioare ale rurilor Moldova i Moldovia: Obcina Mestecni, Obcina Feredeu i Obcina Mare. Cea mai nalt i mai spectaculoas dintre obcini este Obcina Mestecniului, cu altitudini ce depesc 1.500 m (1.586 m - Vrful Lucina). Urmeaz apoi Obcina Feredeu (cu altitudini de 1.400 m), Obcina Brodinei (cu vrfuri de 1.300 m) i Obcina Mare care este cea mai ntins, dar cu cele mai mici altitudini (sub 1.300 m). Cele mai importante obiective turistice naturale sunt: Ansamblul de stnci Pietrele Muierii, creasta principal a Obcinei Mestecni i plaiurile Lucinei, cu Tinovul Gina. ncadrat de munii Bistriei Aurii la nord, Munii Bistriei la sud-est, Munii Climani la sud i Munii Brgului la vest, se aflDepresiunea Dornelor. Unitate geografic distinct, aceasta se ngusteaz spre est, spre cheile Zugrenilor, i se deschide larg spre vest, fiind drenat de rul Bistria. Depresiunea Cmpulung Moldovenesc reprezint cea mai mare arie depresionar din lungul rului Moldova. Se remarc prin prezena unui relief de terase cu altitudine relativ de circa 110 m, dezvoltat aproape n exclusivitate pe dreapta rului Moldova.Depresiunile Vama, Frasin i Humor sunt alte arii importante de lrgire a vii Moldova, fiind separate de defilee, dintre care cel mai ngust se afl la Prisaca Dornei. Zona de podi este mai cobort cu 200 m fa de cele mai joase culmi muntoase.

Cele mai importante subuniti de relief din aceast regiune sunt: Podiul Sucevei, Depresiunea Rdui, Valea Sucevei, Valea Siretului Subcarpaii i Valea Moldovei. Podiul Sucevei are o nlime medie de 460 m, dar cota maxim ajunge la 528 m n Vf. Teioara din Podiul Dragomirnei. Se ntinde pn la valea Siretului n est i pn la valea Moldovei n sud i sud-vest. Se mparte n cteva subuniti de relief diferit: masive deluroase, arii depresionare i culoare de vi. Depresiunea Rdui este cuprins ntre rurile Suceava i Sucevia i are altitudinea medie de 360 m. Relieful este acumulativ de pseudo-cmpie, cu forme plane terasate i meandre. Valea Sucevei se prezint diferit, fiind mprit n trei sectoare: unul superior, prin Obcine, pn la Straja, unul mijlociu, pn la Miliui i unul inferior, pn la vrsarea n Siret, la Liteni. Are un caracter de culoar datorit dimensiunilor mari ale luncii i teraselor. Valea Siretului este cea mai reprezentativ i mai important din Podiul Moldovei. Are 6-8 km lime, prezentndu-se ca un adevrat culoar acumulativ. n zona de confluen cu rul Suceava ia aspectul unei cmpii aluvionare intracolinare, cu o lime de 12 km. Subcarpaii se ntind la sud de valea Moldovei i corespund unui relief de acumulare, cu aspect deluros, dar i cu unele depresiuni, cum sunt cele de la Solca i Cacica. Valea Moldovei apare ca o depresiune ntre Subcarpai i Podiul Sucevei. Datorit luncii largi i joase, pn la Ciumuleti rul curge despletit, dup care ncepe s bat malul stng. Limea cea mai mare a luncii i teraselor este la Baia, unde valea ia aspect depresionar.

Clima
Este temperat continental. Spaiul geografic al judeului Suceava aparine aproape n egal msur sectorului cu clim continental (partea de est) i celui cu clim continental moderat (partea de vest). Venind dinspre vest, masele de aer i pierd treptat din umezeal n timpul traversrii Carpailor Orientali, astfel nct n partea estic a judeului ajung mai uscate, clima suferind un proces de continentalizare. Aerul de origine nordic aduce ninsori iarna i ploi reci primvara i toamna. Din est, judeul primete influene climatice continentale cu secet vara, cu cer senin, ger i viscole iarna. Temperaturile minime coboar uneori pn la -38,5 C, iar temperatura cea mai ridicat a fost de 39,8 C (n iulie 2000). Temperaturile cele mai sczute din zona montan se nregistreaz nu pe vrfuri, ci n depresiuni i vi, datorit fenomenului de inversiune climatic. Temperatura medie multianual este de 2 C la munte i 7,5 C n zona de podi. Durata iernii este cu 1-2 luni mai mare la munte, dect n regiunea deluroas. Trecerea de la iarn la primvar se face brusc n partea de est a judeului, fa de partea de vest unde, pe

vrfurile nalte i versanii umbrii ai munilor, zpada i ngheul se ntlnesc pn la sfritul lunii mai i chiar nceputul lunii iunie. Precipitaiile variaz de la an la an i sunt cuprinse ntre 800 i 1200 mm, n funcie de zon.

Reeaua hidrografic
Este format din: ruri, praie, lacuri, iazuri, mlatini i importante rezerve de ape subterane. nsumeaz o lungime total de 3.092 km i are o densitate care depete frecvent 1 km / kmp n zona de munte, scznd sub 0,5 km / kmp n zona de podi. Toate apele care dreneaz teritoriul judeului sunt tributare rului Siret. Principalii aflueni sunt rurile Suceava, Moldova, Bistria i Dorna, care i au zonele de obrie n coroana de muni nali de la vest i nord - vest, n timp ce afluenii mai mici i au izvoarele n regiunea deluroas. Cel mai ntins bazin hidrografic este cel al rului Moldova, care dreneaz mpreuna cu afluenii si 35% din suprafaa judeului. Urmeaz ca mrime Bistria (30%), Suceava (30%) i Siretul (10%). Apele stttoare sunt sub form de lacuri naturale de mici dimensiuni, lacuri antropice, iazuri pentru piscicultur, acumulri industriale i mlatini. Cele mai importante acumulri antropice sunt cele 6 lacuri din lungul omuzului Mare, ntre care i vestitul lac "Nada Florilor". Apele subterane din jude sunt cantonate n depozitele unor structuri cristalino -mezozoice, de fli, n depozite miocene i, mai ales, n formaiunile aluvionare cuaternare. Teritoriul judeului nglobeaz cantiti inepuizabile de ape minerale i mineralizate, carbogazoase, sulfatate, sulfuroase i clorurate. Numai n Depresiunea Dornelor exist peste 40 de izvoare minerale, renumite fiind deja cele din Vatra Dornei, aru Dornei, Poiana Negri, Cona .a. Nepuse n valoare sunt numeroasele izvoare din zonele Broteni, Gura Humorului, Solca.

Flora i fauna
Flora i fauna confer judeului Suceava o inegalabil frumusee i atractivitate. Ponderea vegetaiei o alctuiesc pdurile, care ocup peste 52% din suprafaa judeului i peste 7% din ntregul potenial silvic al Romniei. n compoziia acestora, 79,4% este reprezentat de rinoase i 20,6% de foioase. Pdurile de foioase sunt formate din arbori de fag, stejar, carpen, frasin, tei, mesteacn i o mare diversitate de arboriuri. n amestec se gsesc plopul, paltinul, sorbul, mlinul, scoruul i, mai rar, tisa. Dintre arbuti amintim zmeurul, afinul, mceul i meriorul. Exist i civa arbori ocrotii: Stejarul din Cavana (500 ani), Stejarul din Botoana (350 ani), Ulmii din Cmpulung Moldovenesc (500 ani).

Munii Bucovinei adpostesc numeroase specii floristice rare: sngele voinicului (Munii Climani), floarea de col (Raru, Climani), smrdarul sau bujorul de munte (Climani, Suhard), papucul doamnei, brusturul negru, arginica (Raru-Giumalu) etc. Pe teritoriul judeului Suceava exist peste 20 de rezervaii naturale: rezervaii floristice (fneele seculare de la Frumoasa, Ponoare, Calafindeti, fneele montane de pe plaiul Todirescu), forestiere (codrul secular de la Sltioara, pdurile seculare de pe Giumalu, fgetul de la Dragomirna, pdurea de pin ce vegeteaz pe un depozit de turb de la Tinovul Mare, rezervaia de mesteacn pitic de la Lucina), geologice (Piatra ibului, Piatra Pinului i Piatra oimului, Cheia Lucavei, Cheia Moara Dracului) i mixte (Pietrele Doamnei, Cheile Zugrenilor, Complexul 12 Apostoli). Fauna, bogat i preioas, include numeroase specii cu valoare cinegetic ridicat: ursul i cerbul carpatin, cpriorul, rsul, lupul, vulpea, veveria, pisica slbatic, jderul, hermina, dihorul, cocoul de munte, cocoul de mesteacn, fazanul, corbul, diverse specii de acvile, vulturi, bufnie. Rurile de munte adpostesc specii rare de peti: lostria, pstrvul curcubeu, lipanul, mreana, cleanul, scobarul .a.

Resurse naturale
Solurile de pe teritoriul judeului Suceava cunosc o gam variat de tipuri, datorit complexitii condiiilor naturale, ca factori pedogenetici. TOTAL suprafa agricol: 349 554 ha (40,86 % din total suprafa), din care: - arabil 180 551 ha (51,65 % din suprafaa agricola); - puni 90 436 ha (25,87% din suprafaa agricola); - fnee 75 761 ha (21,68% din suprafaa agricola); - livezi 2 806 ha (0,8 % din suprafaa agricola). Agricultura se bazeaz pe metode tradiionale i astfel trecerea la agricultura ecologic este uoar. Punile i fneele naturale ofer condiii favorabile de cretere a animalelor dup modul de producie ecologic. Resursele eseniale - lemnul, piatra, apa, ntinsele suprafee de pune, terenurile cultivabile, mbinate cu talentul, priceperea i perseverena locuitorilor, au favorizat, n ciuda unei zbuciumate istorii, ndeletniciri care au dat un specific aparte spaiului bucovinean. Resurse naturale existente n judeul Suceava se refer la minereuri de fier i mangan n zona Vatra Dornei - Iacobeni, Neagra arului, Broteni, Dadu, Ciocneti, Orata, Mestecni, Argestru, aru Dornei, Dealul Rusului, Cona; minereuri de sulf n zona Munilor Climani, la Fundu Moldovei i Leul Ursului; oxizi de fier, sideroza, blenda, galena argintifer, calcopirit i

pirit la Iacobeni, aru Dornei, Crlibaba, n bazinul ibului i pe cursul superior al Bistriei; sare gem i sruri delicvescente la Cacica; sulf, silice, opal i cuar la Gura Haiti; pirita i sulfuri polimetalice la Fundu Moldovei i Leul Ursului; cariere de piatr, calcar i var la Botu, Pojorta, Cmpulung Moldovenesc, Pltinoasa; turbrii oligotrofe la Poiana Stampei; baritin la Ostra; izvoare minerale carbogazoase cu efecte terapeutice de la Cona i Dornioara pn la aru Dornei i Neagra arului, precum i pe raza localitii Vatra Dornei. Fondul forestier ocup 53% din suprafaa judeului, reprezentnd 7% din ntreg potenialul silvic al Romniei, Suceava ocupnd din acest punct de vedere locul I pe ar. Ponderea vegetaiei o constituie pdurile, n suprafa total de 411.115 ha, ceea ce reprezint aproximativ 48,1 % din suprafaa total a judeului. Astfel, materialul lemnos se constituie ntr-o important resurs natural a judeului. Este cunoscut faptul c, Bucovina export n toat Europa i nu numai, importante cantiti de fructe de pdure, ciuperci i plante medicinale, virtuile terapeutice i curative ale acestora fiind cunoscute nc din antichitate. Cele mai cutate produse, care se gsesc din abunden n Bucovina, sunt zmeura, afine, fragi, mure, mcee, ctin, flori de soc, ciuperci (hribi i glbiori) i altele.

Infrastructura
Drumurile publice asigur legtura ntre toate localitile judeului, precum i cu judeele vecine. Se evideniaz n mod deosebit drumul european E85 Bucureti - Bacu - Suceava Cernui (Ucraina), ce traverseaz judeul pe direcia nord-sud. Lungimea total a drumurilor publice este de 2330 km, din care lungimea drumurilor naionale este de 483 km, lungimea drumurilor judeene este de 1 037 km i a drumurilor comunale de 809 km. Reeaua feroviar are o lungime de 450 km, din care 203 km este electrificat. Teritoriul judeului este strbtut de magistrala european Bucureti - Bacu - Suceava - Vicani Moscova. Judeul Suceava dispune, de asemenea, de un aeroport, situat n apropierea municipiului Suceava, la o distan de 12 km, i cinci heliporturi (Putna, Sucevia, Moldovia, Vorone, Floreni), prin care se asigur legtura permanent cu restul Romniei i cu alte ri, precum i servicii privind aterizarea altor aeronave din ar i strintate.

Civilizaie i cultur

Judeul Suceava se constituie ntr-o strveche i dens vatr de civilizaie i cultur romneasc. Meleagurile sucevene s-au nscris pregnant n istoria romnilor prin rolul decisiv pe care l-au avut naintaii de aici la nceputurile evului mediu n nfiinarea i afirmarea primelor trguri si formaiuni politice prestatale, n organizarea i finalizarea luptei mpotriva stpnirii ttarilor i ungurilor, dar mai ales n nchegarea, dezvoltarea i consolidarea statului feudal romnesc de la rsrit de Carpai. Aici s-au ridicat primele trei capitale ale Moldovei: Baia, Siret i Suceava, cetile cheia i Cetatea de Scaun a Sucevei, o durabil i impresionant de bogat salb de ctitorii i necropole voievodale i boiereti: Putna, Vorone, Moldovia, Sucevia, Humor, Dragomirna, Arbore, monumente i centre de art i cultur cu inestimabile valori ale patrimoniului naional i universal, comparabile cu creaiile renascentiste italiene sau din Europa Occidental. mpreun cu populaia romneasc majoritar, pe teritoriul judeului Suceava convieuiesc n deplin nelegere i alte naionaliti. Ponderea acestora n totalul locuitorilor este de 3,4%, reprezentativi fiind ucrainenii, germanii, polonezii, ruii, lipovenii, evreii i alte naionalit

Rezervatii mixte
Rezervatia "12 Apostoli " (Dorna)
Localizare: creasta ce formeaza cumpana apelor dintre bazinele paraielor Neagra Sarului si Poiana Negri si coboara dinspre Calimani peste culmile Tamau si pietrele Rosii spre varfurile Lucaciu si orasul Vatra Dornei adaposteste multe figuri zoomorfe si antropomorfe, "sculptate " de intemperii in decursul vremurilor, constituite din fragmete de lava cimentata. Grupul de stanci ce formeaza rezervatia este cel mai important si cuprinde "sculpturi" fantastice, ca de exemplu figura unui mos cu barba, spre nord, a unui batran spre sud, a unui urs cu capul plecat, a unei femei ce aminteste de silueta faraoanei Nefertiti, etc.

Rezervatia Pietrele Doamnei - Rarau (Campulung)

Localizare : Masivul Rarau adaposteste in partea nordica una din cele mai interesante forme geologice din lantul Carpatilor Orientali, cunoscuta sub numele de Pietrele Doamnei. Accesul in zona se poate face fie din orasul Campulung Moldovenesc, fie prin localitatile Pojorata, Mestecanis, Slatioara sau Chiril.

Rezervatia Cheile Zugrenilor (Dorna)

Localizare : Este situata la 20 km in aval de orasul Vatra Dornei, pe raul Bistrita, la o altitudine de 740 m de la suprafatta apei, intinzandu-se pe verticala pana pe varful Pietrosul Bistritei . Zona este deosebit de pitoreasca prin salbaticia stancilor. Flora rezervatiei este specifica

stancariilor, aici gasindu-se floarea de colt (Leontopodium alporum) in cea mai joasa statiune naturala din Moldova

Rezervatii floristice din Bucovina Rezervatii floristice din Bucovina

Rezervatia Fanetele seculare de la Frumoasa (Suceava)
Localizare : Rezervatia se afla pe teritoriul comunei Moara, la 4 km spre vest de bifurcatia soselei Suceava - Falticeni din comuna Scheia, sat Sf.Ilie. Suprafata rezervatiei este de cca.9,50 ha.

Rezervatia Fanetele seculare de la Calafindesti (R. Siret)

Localizare: Rezervatia se gaseste la 6 km de orasul Siret, spre Suceava, in apropierea drumului national (DN2). Interesul pentru aceasta rezervatie se leaga de un relict glaciar deosebit de rar in flora tarii noastre si anume varza iepurelui ( Ligularia glauca). Suprafata rezervatiei este de cca. 17,30 ha.

Rezervatia Fanetele seculare de la Ponoare (Suceava)

Localizare: Rezervatia este situata la 9 km sud de municipiul Suceava, in dreptul satului Cumparatura (comuna Bosanci), la 1 km de soseaua europeana (E85) care duce spre Falticeni, ocupand un fanat pe dealul Strambu. Suprafata rezervatiei este de cca. 24,50 ha.

Rezervatia fanetele montane de pe plaiul Todirescu (Campulung )

Localizare: Accesul in rezervatie se face prin poteca de legatura care porneste din satul Slatioara spre cabana Rarau, sau prin drumul Padinei, in partea sudica a codrului de la Slatioara, usor accesibil, sau dinspre cabana Rarau, pe un drum de creasta ce duce la Slatioara. Suprafata rezervatiei este de cca. 44,30 ha

Rezervatii forestiere
Rezervatii forestiere: Rezervatia (Quercetumul) de la Crujana (Suceava) Rezervatia Fagetul - Dragomirna (Suceava) Rezervatia Tinovul Sarul Dornei (Dorna )

Rezervatia Tinovul Mare (Poiana Stampei) (Dorna) Rezervatia "Tinovul Gaina - Lucina" (Campulung) Rezervatia Codrul Secular Giumalau (Campulung ) Rezervatia Codrul Secular Slatioara (Campulung ) Rezervatia de la Zamostea Lunca (Suceava) Rezervatia de jnepenis si Pinus cembra din muntii Calimani (Dorna)

Manastirea Sf. Ioan cel Nou - Suceava Monument UNESCO

Catedrala si resedinta mitropolitana a Moldovei timp de peste 150 de ani, Manastirea Sfantul Ioan cel Nou din Suceava este cel mai important si impetuos asezamant religios si istoric din fosta capitala a Tarii Moldovei. Celebra manastire, care adaposteste moastele Sfantului Ioan cel Nou, impresioneaza si azi prin ritmul si armonia elementelor arhitectonice, prin ingemanarea dintre falnicii copaci, arborii ornamentali si turlele semete ale bisericii si clopotnitei sau prin unitatea simfonica a intregului ansamblu. De sute de ani, de Sanziene, vin aici in pelerinaj numerosi credinciosi din toate provinciile istorice ale tarii, pentru a se ruga si a atinge inima iradianta si pura a orasului-racla de argint aurit cu ramasitele pamantesti ale martirului atat de venerat. Acest sfant lacas, cu o lumina suprafireasca tesuta din umbrele unor mari inaintasi (domnitori, ierarhi ai bisericii, mari demnitari, carturari sau monahi, dar si oameni simpli, unii dintre ei sfinti necunoscuti), care au petrecut cu totii aici sublime momente de reculegere si traire intru Hristos, este o carte-oglinda din piatra si spirit cu peceti de taina, in care fiecare sucevean isi poate regasi identitatea profunda, atemporala. Desi principalii ctitori ai bisericii sunt fiul si nepotul lui Stefan cel Mare, Bogdan al III-lea si Stefanita Voda, un pomelnic al bisericii din 1796 se apropie probabil mai mult de realitate, numele lui Stefan cel Mare si cele ale sotiilor sale, Maria de Mangop si Maria Voichita, fiind trecute inaintea celor doi. Biserica Sfantul Gheorghe, construita in spiritul celei de la Manastirea Neamt, cu scopul de a fi resedinta mitropolitana (cea de la Mirauti fiind demult neincapatoare pentru Curtea Domneasca), este un adevarat testament de piatra, impodobit cu roua spiritului, al lui Stefan cel Mare. Inaltata din piatra bruta si caramida (la bolti si fatade) de Bogdan al III-lea pana la nivelul ferestrelor, constructia bisericii a fost reluata si definitivata de Stefanita Voda abia in 1522, fiind

sfintita de catre mitropolitul Teoctist al II-lea, dar acoperisul de plumb, metal comandat de la regele Poloniei abia in luna decembrie, a fost montat probabil la inceputul anului 1523. Tot Stefanita Voda a dispus realizarea picturii interioare, dupa un program iconografic care respecta noul stil moldovenesc cristalizat intre 1487 si 1497, impresionanta fiind mai ales scena Rastignirii din naos. Pictura originara a fost spalata si refacuta partial, mai ales in pronaos si pridvor, de pictorul austriac Johan Viertelberger, care a lucrat timp de trei ani in perioada restaurarii generale coordonata de compatriotul sau, arhitectul Romstorfer, la inceputul secolului al XX-lea. Innegrita din nou de fum, ea a inceput sa fie refacuta si spalata din anul 2000, sub conducerea cunoscutului pictor profesor Oliviu Boldura, dar lucrarile stagneaza din lipsa de fonduri. Cele mai de pret odoare ale bisericii Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, sunt desigur sfintele moaste ale Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, asezate intr-o racla de argint aurit realizata cu mare maiestrie de mesterii locali in vremea lui Alexandru cel Bun, capodopera argintariei din Moldova si totodata din tarile romane in secolul al XV-lea(Vasile Dragut). Modelate prin ciocanire si gravare, placile de argint contin 12 scene asezate pe doua registre cu imagini din viata martirului. Numarul mare de personaje, multe dintre ele in pozitii care sugereaza miscarea si dramatismul, finetea si exactitatea desenului, expresivitatea chipurilor redate pe spatii atat de mici, freamatul de argint al gesturilor si trasaturilor multimilor, fac din aceasta racla un obiect pe masura continutului pe care-l adaposteste, o minune a artei medievale romanesti. Ioan era un negustor crestin din Trapezunt (Asia Mica), unde s-a nascut in jurul anului 1300, si care obisnuia sa vanda matasuri, smirna, icoane, cadelnite si sa cumpere de pe alte meleaguri, in special din Tara Moldovei, vite, grau, vin. In anul 1332, calatorind spre Cetatea Alba pe corabia venetiana a armatorului Reiz, intra intr-o disputa religioasa cu acesta, care era un fervent adept al unor idei schismatice. Infuriat si dornic de razbunare, dupa ce pune piciorul pe tarm, Reiz merge la hanul tatar, eparhul Cetatii Albe, pe care il minte ca respectatul si cuviosul negustor Ioan doreste sa-si paraseasca credinta si sa treaca la cea islamica. Cand aude de la han aceste vorbe mai amare ca fierea, tanarul Ioan denunta inscenarea si vorbeste ca un adevarat si statornic adept al lui Hristos. Cuprins de manie si socotind ca a fost jignit, eparhul cetatii ordona ca negustorul din Trapezunt sa fie supus celor mai groaznice torturi pentru a-si renega credinta. El este legat de coada unui armasar si tarat pe strazile orasului, cu trupul sfasiat de pietrele caldaramului, apoi decapitat si abandonat. Trei ingeri imbracati in costume albe stralucitoare coboara pentru a transfigura trupul pamantesc al martirului, confundati de un pagan cu preoti crestini veniti sa-l ridice. Incercand sa traga cu arcul in ei, paganul ramane impietrit in pozitia de tragere o noapte intreaga. La auzul minunii, hanul tatar accepta ca Ioan sa fie inmormantat in cimitirul crestin, dupa randuielile bisericii ortodoxe. Asezate pe sfanta masa a altarului bisericii ortodoxe din Cetatea Alba, moastele Sfantului Ioan au stat acolo circa 70 de ani, fiind venerate de credinciosi, incepand de atunci, pentru sirul nesfarsit de minuni si tamaduiri. In 1402, ele au fost aduse la Suceava de Alexandru cel Bun si sotia sa Ana, care era bolnava, dar a fost vindecata apoi si ea in chip miraculos de acestea, fiind depuse in biserica Mirauti, sediul Mitropoliei Moldovei pana la inaltarea bisericii Sfantul Gheorghe. Partea superioara a peretelui vestic a fost pictata in 1895 de catre Vladimir Mironescu, cele patru scene realizate in culori calde si cu o tehnica si o viziune mai apropiate de arta laica decat de cea post-bizantina, infatisand momente semnificative din viata Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, unul din marii ocrotitori ai Moldovei: judecata, martiriul, ingerii inconjurand trupul mucenicului si aducerea moastelor la Suceava. Cele doua randuri de chilii de la est si sud au fost inaltate de mitropolitul Iacob Putneanul in 1750, iar

cladirea staretiei in anii 1894-1896, sub directa indrumare a arhimandritului Emanuil Ciuntuleac. Pictura exterioara a fostei catedrale mitropolitane, din pacate in mare parte deteriorata, a fost realizata in 1534, deci apartine epocii lui Petru Rares, cand s-a format si s-a consolidat in acest sfant lacas celebra Scoala de pictura sacra de la Suceava, care a dat pictori de geniu, precum Dragos Coman sau Toma de la Suceava. La nici o alta manastire din nordul Moldovei nu se regaseste o atat de complexa comuniune de stiluri si ctitori din epoci diferite, ce se desfasoara pe durata a 600 de ani, de la racla de argint aurit din vremea lui Alexandru cel Bun la noul paraclis cu hramul Sfantul Ioan cel Nou, sfintit in 1998, ctitorie a IPS Pimen, arhiepiscop al Sucevei si Radautilor. Compusa din pridvor (un element care se va impune mai ales in epoca lui Petru Rares), pronaos, naos si sfantul altar, biserica Sfantul Gheorghe respecta planul triconc cu turla pe naos. Actualul pridvoras de la intrare a fost adaugat de mitropolitul Veniamin Costachi in anul 1837. Stralucitorul acoperis, care pastreaza doar forma initiala, este alcatuit din 10.000 de tigle smaltuite de culoare caramizie, galbena, albastra, verde si neagra, cu motive geometrice, fiind refacut in 1985, cand staret era parintele Grigorie, respectandu-se aspectul si tehnica folosite de arhitectul austriac Karl Romstorfer la restaurarea generala din anii 1904-1910. Acelasi arhitect cu studii la Viena a construit un nou si impozant baldachin pentru racla Sfantului Ioan cel Nou, pe locul celui vechi donat de fratii Ieremia, Simion si Gheorghe Movila. Catapeteasma sculptata in lemn, cu ornamente bogate si frumoase, a fost realizata in 1796 de slugerul Toader din tinutul Dorohoiului, fiind refacuta si poleita din nou in 1870, de catre zugravul A. Strajescul. Contraforturile si firidele alungite, ocnitele si discurile smaltuite, cu bumb la mijloc, diferit colorate, accentueaza caracterul de maretie si monumentalitate al sfantului lacas. Masivul si elegantul turn-clopotnita, construit cu un singur cat, prin stradania domnitorului Petru Schiopul, in 1589, a castigat in inaltime si maretie tot in timpul restaurarii realizate de Romstorfer, care i-a adaugat etajul si turla, decorate cu firide si ocnite. Eclesiarnita-paraclis de dimensiuni mici, situata pe latura de nord-est a ansamblului manastiresc, este ctitoria mitropolitului Anastasie Crimca, zidita in timpul domniei lui Miron Barnovski,.

Manastirea Hagigadar

La iesirea din municipiul Suceava spre Falticeni exista un lacas de cult unde, spun majoritatea oamenilor, toate dorintele ti se implinesc. Acest locas este biserica Manastirii Hagigadar, cunoscuta si sub numele de Biserica Dorintelor. Manastirea Hagigadar este un lacas de cult armenesc construit in anul 1512 in satul Bulai, comuna Moara judetul Suceava. Manastirea se afla situata pe dreapta drumului ce leaga orasul Falticeni de Suceava, la o distanta de aproximativ 3 kilometri de municipiul Suceava.

Manastirea se afla pe culmea unui deal cunoscut sub numele de Dealul lui Bulai special parca inaltat pentru a gazdui lacasul sfint. Panta este inclinata si accesul este posibil numai pe jos, insa acest lucru nu ii impiedica pe oameni sa urce drumul in genunchi, pana la poarta. Din cand in cand se opresc si se roaga, aprind o luminare, se odihnesc si apoi pornesc mai departe. Tot in genunchi intra pe poarta si continua sa mearga in acest fel in jurul bisericii. Ca sa li se implineasca dorintele, oamenii inconjoara biserica de 3 ori, rugandu-se la fiecare din cele patru colturi. Nu se stie de unde provine mersul in genunchi cert este ca dealul trebuie urcat numai in genunchi si ca biserica trebuie sa fie inconjurata, tot in genunchi, de trei ori. Si tot important este ca majoritatea crestinilor urca la manastire iar dorintele le sunt implinite. Dupa ce isi vad implinite dorintele, oamenii revin sa se roage din nou la manastire si sa multumeasca. Drumul catre acest vechi lacas de cult trebuie parcurs in tacere. Obiceiul este ca, de oriunde ai pleca, pana acolo sus, la zidurile bisericii, e bine sa nu rostesti nici un cuvant,daca vrei ca dorinta sa-ti fie ascultata. Aici vin si se roaga oameni din toata tara. Se spune ca versantul dinspre rasarit ar fi erodat de genunchii milioanelor de credinciosi care lau tot urcat ani de-a randul. Apoi oamenii se intorc acasa pe cealalta poarta a manastirii una mare si larga coborand impreuna drumul pietruit. Dupa lungul si istovitorul canon, chipurile lor devin senine si fericite. Numele acestui locas de cult poate fi explicat astfel: hagiu (dorinta) si gadarel (a implini), din limba armeana, adica Manastirea Dorintelor. Dupa trecerea atator veacuri, pelerinii de la Hagigadar pastreaza aceeasi speranta si credinta in suflete. Manastirea Hagigadar a fost construita in secolul al XVI-lea de catre doi frati, negustori armeni. Dupa o inscriptie incastrata intr-unul din ziduri, ctitorul ar fi fost Asdvadzadur Bogdan Donavachian, un bogat negustor armean, intre anii 1512-1513 in vremea domniei lui Bogdan cel Orb (1504-1517). Din punct de vedere arhitectonic, biserica are o forma dreptunghiulara cu altar spre rasarit asa cumn este la toate bisericile armenesti. Turla este octogonala si zvelta asemanatoare cu cea de la Manastirea Dragomirna. Pridvorul bisericii are o cornisa triunghiulara cu cate doua ferestre de fiecare parte a usii. Manastirea Hagigadar este inconjurata de ziduri de incinta nu foarte inalte. Exista nu mai putin de sase porti de iesire din incinta. In interior pe langa biserica, se afla o trapeza, un grup sanitar, o fantana cu roata acoperita, o troita si o clopotnita amenajata intre doua trunchiuri de copac. De asemenea, exista doua morminte armenesti. Unul dintre ele are o piatra funerara din marmura alba pe care se afla o inscriptie cu caractere armenesti. Pe aceasta placa de marmura pelerinii au pus sute de monede pentru indeplinirea de dorinte. Cel de-al doilea mormant este al protoiereului iconom stavrofor Knel Mandalian (1885-1970) si al sotiei sale, prezbitera Araxi Mandalian (1899-1979).

Manastirea Zamca

Manastirea Zamca, situata in extremitatea de vest a orasului Suceava, mentionata pentru prima data in anul 1415, manastirea impresioneaza prin dimensiunile sale si elementele gotice si clasice cu motive orientale. Se considera a fi ctitorita de armenii refugiati de timpuriu in Moldova, o lunga perioada de timp fiind si sediul episcopiei armene. Manastirea Zamca, situata in extremitatea de vest a orasului, pe platoul Arenilor, are propriile sale legende, care traiesc inca in zidurile sale, in cladirile ce au rezistat cu indirjire asediului timpului si al cotropitorilor. O versiune armeneasca despre povestea manastirii spune ca numele initial al manastirii a fost Sfintul Oxent (Auxentie), ctitorii acesteia fiind trei frati, Auxent, Iacob si Grigore, care au cumparat locul. Primul dintre ei a inaltat biserica, care a primit hramul Sfintului Auxentie, al doilea, capela de la apus, iar ultimul a realizat turnul cu clopotnita, care are hramul Sfintul Grigorie Luminatorul. O alta versiune e cea oferita de singurul preot armean de prin zona aceasta a Moldovei, Azad Mandalian, care spune ca, din 1401, aici a fost prima episcopie armeana, dupa cum reiese dintrun hrisov domnesc al lui Alexandru cel Bun, in care se certifica ca i se acorda episcopului Hovhannes dreptul de a pastori peste intreaga comunitate armeana din Moldova. Sediul episcopiei a fost chiar prima cladire, cea prin care se intra azi in incinta manastirii. Armenii au fost bine primiti de domnitorii romani din acea vreme, adica urmasii lui Alexandru cel Bun si ai lui Stefan cel mare, in schimb, pe timpul lui Petru Rares a fost o perioada de reprimare a lor, pentru ca erau considerati neortodocsi si se dorea trecerea lor la ortodoxismul romanesc. In acele vremuri tulburi, o parte din ei au fost ucisi, altii au fugit in Transilvania, indrumati de episcopul Minas Zilichtar-Oglu, iar Manastirea Zamca a fost arsa. Biserica a fost din nou ridicata pe timpul lui Ion Voda cel Cumplit, care era armean dupa mama, de i se si spunea Armeanul. O alta varianta istorica leaga Manastirea Zamca de anul 1551, cind, dupa prigoana lui Stefan Rares, se recladeste biserica si manastirea, ctitor fiind Agopsa Vartan, a carui piatra de mormint se gaseste in mijlocul naosului, cu urmatoarea inscriptie: Aceasta este piatra de mormint a lui. Agopsa, care este fiul lui Amira, care este ctitorul acestui locas, a murit in anul armenesc1000/plus 61 (1612).

Numele de Zamca l-a primit dupa ce trupele polone ale lui Ioan Sobieski, venite in timpul campaniei turcesti din 1690-1691, au ocupat Suceava, stabilindu-si cantonamentul la manastire. Atunci a fost realizata structura de fortareata, prin intarirea cu ziduri si prin saparea de santuri de jur-imprejur, numele actual al manastirii fiind dat dupa apelativul polon zamek, care inseamna cetatuie, fortificatie, intaritura. In prezent, biserica a fost renovata, turnul clopotnita si paraclisul au fost restaurate si acoperite cu piatra, zidurile de incinta au fost inaltate si acoperite si ele cu tabla pentru a impiedica infiltrarea apei in pereti

Manastirea Rasca

Ansamblul de la Mnstirea Rca situat pe valea rului cu acelai nume, este construit n mai multe etape. n 1512 Bogdan al III-lea a zidit chiliile, iar n 1540 episcopul Romanului Macarie, mpreun cu logoftul Ioan i Teodor Bal, a zidit biserica cu hramul "Sf. Nicolae". Din porunca domnitorului Petru Rare, n jurul bisericii se construiesc ziduri nalte i puternice cu creneluri i turn, lucrare terminat n 1542. Biserica este de mici dimensiuni, cu fresce bogat aurite. n perioada 1611-1617 marele vornic Costea Bacioc adaug un impuntor exonarthex mrind considerabil capacitatea edificiului. Iniial construcia era de plan triconc (avnd turla original pe naos, n prezent cea de-a doua turl se afl pe pridvorul nchis. n biseric sunt icoane vechi i lespezi funerare (sec. XV-XVI).

Pictura interioar i exterioar a fost executat n 1551-1554. Planul iconografic i compoziional pstreaz datele iniiale mai cu seam n altar (Sf. Nicolae) i naos (nmulirea pinilor). Este remarcabil Tabloul votiv (domnitorul Petru Rare i familia sa. Pictura exterioar, datorat lui Stamatello Cotronas (1552), se menine relativ bine pe faada sudic (Scara lui Ioan Climax, Judecata de Apoi, Viaa Sf. Antonie). ntr-o camer din clopotnia Mnstirii Rca, a stat nchis timp de ase luni marele istoric i om de stat Mihail Koglniceanu, surghiunit n anul 1844 din porunca domnitorului Sturza

Manastirea Bogdana

Biserica Sfntul Nicolae este prima construcie religioas de piatr din Moldova pstrat n forma ei original, nealterat pn astzi, fiind considerat un adevrat document de natere a arhitecturii Moldovei. Ctitorit n jurul anului 1360 de voievodul Bogdan I (1359-1365) drept mulumire adus lui Dumnezeu pentru izbnda n luptele pentru constituirea statului liber i independent Moldova, acest sfnt loca de nchinare avea s-i fie necropol lui i familiei sale.

n biserica mnstirii sunt nmormntai domnitorii Moldovei i membrii familiilor domnitoare pn n timpul lui Alexandru cel Bun. n naos se afl 7 morminte. Primul, n colul sud-estic este al lui Bogdan I. Pe aceeai latur este nmormntat Lacu Voievod. n apropierea acestora este un mormnt cu inscripia lespezii funerare tears, fiind amplasat la nivelul pardoselii i nu deasupra, asemeni celorlalte. Dup dimensiunea pietrei funerare se presupune c aici a fost nmormntat o femeie, poate chiar Maria soia lui Bogdan I sau Ana, soia lui Lacu. Lng peretele nordic sunt mormintele lui tefan I, Roman I, Bogdan-fratele lui Alexandru cel Bun i Bogdan-fiul lui Alexandru cel Bun. n pronaos se afl 3 morminte. Pe latura nordic se afl mormntul Doamnei Stana, soia lui Bogdan al III i mama lui tefni Vod i mormntul Anastasiei fiica lui Lacu. naintea uii pronaosului se afl piatra de mormnt a episcopului Ioanichie, mort n 1504. Fiind necropola Muatinilor, primii voievozi ai Moldovei, biserica Bogdana a beneficiat de atenia lui tefan cel Mare care a mpodobit mormintele naintailor cu lespezi executate de meterul Jan (cca 1480) n tehnica reliefului plat, cioplire n piatr care se opune principial sculpturii decorative occidentale (P. Comarnescu); i motivele ornamentale sunt bizantin-orientale (palmata frunza de palmier stilizat), chiar amendate autohton cu frunzele fagului, frasinului, ulmului. Domnitorul Alexandru Lpuneanu hotrte n anul 1559 mrirea construciei prin adugarea pridvorului nchis i nlocuirea ancadramentelor din piatr ale ferestrelor. Biserica Bogdana constituie expresia unei admirabile sinteze artistice ntre arhitectura romanic, gotic i bizantin. Dispoziia general a planului prezint caracteristicile basilicii romanice cu cor i absid. Tendina de a frnge unele arcuri i boli sunt caracteristice arhitecturii gotice, iar specific arhitecturii bizantine este delimitarea spaiului interior n altar, naos, pronaos i pridvor. Edificiul are plan basilical (influen romanico-gotic), fr turle, unic n arhitectura moldoveneasc. Navele laterale interioare au deasupra tribune false, mai degrab tainie la care se ajunge pe scara n spiral din pronaos. Zidurile sunt ntrite la exterior cu contrafori i decorate cu o friz de firide n partea superioar. Paul Henry consider biserica un fel de cas rneasc la exterior. Lcaul a constituit model important n orientarea i dezvoltarea arhitecturii moldoveneti a secolelor XVI-XVII.

Istoricul bisericii de la Bogdana consemneaz faptul c primul strat de pictur dateaz din secolul al XIV-lea, din vremea lui Alexandru cel Bun. Alexandru Lpuneanu a dispus refacerea picturii originale n anul 1558. Restaurri ulteriore au avut loc n sec. XVIII-XIX (1745-1750, n timpul episcopului Iacob Putneanul i n anul 1880 cnd pictorul bucovinean Epaminonda Bucevschi a realizat n tempera frescele actuale). Din fresca epocii tefan cel Mare un interes deosebit prezint compoziiile altarului (Cina cea de Tain, mprtania apostolilor, Splarea picioarelor), n parte asemntoare celor din altarul Mnstirii Vorone. Tabloul votiv, pictat n naos, reprezentnd pe tefan cel Mare alturi de Alexandru Lpuneanu, Bogdan I i Alexandru cel Bun, confirm presupunerea c a fost executat n timpul acestuia. n 1775, cnd Bucovina a fost ocupat de hasburgi, mnstirea a fost desfiinat, biserica Sfntul Nicolae rmnnd biseric episcopal pn n 1782 (cnd episcopia a fost transferat la Cernui), apoi transformat n biseric parohial. Mnstirea Bogdana a fost redeschis la 6 decembrie 1992 i au nceput lucrrile de restaurare. n 1996 catapeteasma din lemn de tei, degradat, a fost nlocuit cu alta din lemn de stejar i a nceput construcia unui corp de chilii cu arhondaric, terminat n 1998. Tot n 1998 a fost terminat i acoperit cu tabl de cupru, noua biseric, cu hramul Sfntul Leontie (ale crui moate sunt n pronaos). Prin calitile artistice, arhitecturale i decorative, Mnstirea Bogdana a devenit unul din monumentele reprezentative ale patrimoniului artistic-cultural al Romniei, fiind inclus n patrimoniul UNESCO

Manastirea Probota - Monument UNESCO

Probota, prima ctitorie a domnitorului Petru Rare, este ridicat n 1530 pe locul consacrat de o bisericu din lemn (1398) i alta din piatr (n jur de 1440) ale crei urme se mai vd n vecinatate; probota nseamn frie, desigur, a slujitorilor bisericii. Mnstirea Probota sau Sfntul Nicolae din Poiana Siretului, s-a bucurat de atenia deosebit a lui tefan cel Mare pentru faptul c aici odihneau osemintele mamei sale ( 1465). Din documentele care s-au pstrat, rezult c mnstirea avea 8 sate care se bucurau de drepturi depline, fiind scoase de sub controlul dregtorilor domneti (hrisoavele din 16 februarie 1459 i 19 august 1472). Preoii din satele mnstirii erau scoi de sub autoritatea chiriarhului locului sau a protopopului i pui sub cea a egumenului nc din perioada de domnie a lui Alexndrel Vod (27 iunie 1449). Printr-un hrisov din 9 iulie 1466, se acordau alte numeroase danii domneti, astfel c Mnstirea Probota a ajuns una din cele mai nzestrate din Moldova.

n biseric se afl 21 de pietre tombale epigrafe, realizate ntre 1464-1640, de o remarcabil valoare documentar i artistic. Pietrarii au trecut de la elemente decorative geometrice la cele accentuat vegetale, inovaie reprezentativ pentru sculptura secolului al XVI-lea. Colecia de istorie i art veche, cuprinde piese obinute n urma spturilor arheologice, esturi din sec. XVI-XVII, obiecte de cult, veminte (sec. XVIII). Edificiu monumental armonios, elansat, cu turl deasupra naosului, pridvor nchis de nalte ferestre gotice cu chenare din piatr cioplit, abside poligonale marcate de arcade oarbe i ocnie, soclu prelungit cu banc de jur-mprejur una dintre cele mai importante realizri ale arhitecturii romneti, reprezentativ pentru secolul XVI (V. Drgu). Ziduri de aprare nalte de 6 metri, turnuri ptrate i Casa domneasc (vestigii), ntregesc ansamblul monahal cu elemente ale arhitecturii civile moldoveneti printre puinele piese din secolul al XVI-lea care mai exist. Pictura interioar datnd din anul 1532, restaurat de curnd, a descoperit un program iconografic de excepie, punctat pe alocuri de compoziii neobinuite i de realizare original a unor teme canonice, constituite ntr-un grupaj unic pn acum n Moldova. O atenie special trebuie acordat tabloului votiv, parte a unei compoziii plastice neobinuit n Rsritul Cretin, dar frecvent n Occident. Pictura exterioar datnd tot din anul 1532, a fost compromis de trecerea timpului, totui pune n eviden elegana deosebit a desenului i transparena culorilor, ncadrndu-se n ansamblul stilistic al bisericilor bucovinene. Acest fapt a dus la nscrierea Mnstirii Probota n catalogul Patrimoniului Mondial i desfurarea lucrrilor de restaurare sub egida UNESCO

Manastirea Arbore

n 1503 Luca Arbore, unul dintre marii boieri ai lui tefan cel Mare, sfetnic de seam al lui Bogdan al III-lea i tutore al lui tefni Vod, cel care n 1497 a aprat cu curaj Cetatea de Scaun timp de trei sptmni mpotriva asediului polon, cel care

ncepnd din 1486 a fost portarul Sucevei aproape 40 de ani, a ridicat un paraclis la Curtea sa situat pe valea rului Solca. n 1523 "n luna lui aprilie, n cetatea Hrlului, tefan Vod (tefni Vod) au tiat pre Arburie hatmanul, pe carile zic s-l fi aflat cu hiclenie" (Grigore Ureche). Luca Arbore a fost nmormntat n ctitoria sa. Chivotul de mormnt al ctitoruliui (n pronaos) este apreciat ca cel mai valoros nsemn funerar de stil gotic din Bucovina. Mnstirea Arbore a fost construit din crmid i piatr extras de la carierele din zon. Cu plan dreptunghiular la exterior (fr turl) i fals-trilobat n interior (absidele sunt dou nie arcuite n grosimea zidurilor laterale), biserica are o form nemaintlnit pn atunci la ctitoriile epocii. Silueta deosebit de elegant a construciei este accentuat de prelungirea pereilor spre vest cu cca 2,5 metri i unirea lor la partea superioar prin arcad, obinndu-se astfel un spaiu semideschis ce apare pentru prima dat n arhitectura moldoveneasc.

Dou blocuri de piatr, lng mnstire, atrag atenia: n bortele lor anume adncite s-au pregtit neasemuitele culori ale bisericii Arbore. Frescele interioare i exterioare au fost realizate n 1541 n stil bizantin, de meterul moldovean Drago. Frescele interioare sunt remarcabile prin arta portretului: portretele lui Luca Arbore i membrilor familiei sale din tabloul votiv, portretul Sfintei Maria, al mpratului Constantin cel Mare, etc... Pictura interioar a fost serios afectat n secolele XVII-XVIII cnd edificiul, supus vitregiilor istoriei, a rmas fr acoperi. Tablourile votive (n pronaos i naos) nfieaz totui desluit pe ctitor i familia sa n dou ipostaze, figurile fiind profund portretizate laic. Sfinii i sfintele (n pronaos) au adesea nimburile n relief i aurite, semn al opulenei caracteristice fruntailor feudalitii locale, chiar ntr-o perioad de permanente conflicte cu Poarta otoman mpotriva creia se invoc victoria, simbolic, n Cavalcada Sfintei Cruci (pronaos). Compoziia d nota specific picturii murale din Bucovina. Pictura exterioar este opera lui Drago Coman din Iai chemat la 1541 de Ana, fiica lui Arbore, s zugrveasc biserica. Artistul dovedete geniu: umblat pe multe meleaguri strine, el inoveaz, are o viziune nou fa de naintai, reuete o sintez ndrznea ntre elementele orientale i occidentale bine integrat totui n tradiie. Se pstreaz canonic Imnul acatist (la miazzi), dar Asediul Constantinopolului capt substana real-istoric (asediul perilor din anul 626); reprezint doar o aliniere formal impus de moment, opiunea antiotoman a pictorului fiind evideniat prin actualizarea Cavalcadei (n interior). Drumul magilor, Maica Domnului i alte scene denot o nclinaie spre peisajul stncos, pe un fundal preponderent verde, ca i la Judecata de Apoi unde gsete unele soluii proprii de fluidizare a micrii personajelor. n Cinul de pe absid, printre sfinii martiri figureaz i aprtorul de moarte, Cristofor, cu pruncul Iisus pe umr; este o imagine unic i neobinuit pentru Moldova, influen a picturii murale din rile catolice. Proba de geniu a zugravului rmne ns decorul faadei de apus. n marea cavitate unde se fac ndeobte pomeni i parastase, ntregul perete pare o imens carte de miniaturi care "mbin o viziune parc de quatrocento italian cu strlucirile emailurilor, stampelor i covoarelor orientale" (P. Comarnescu). La nici o alt mnstire nu gsim un asemenea ansamblu de miniaturi considerat de altfel drept cel mai bine realizat din toat pictura epocii tefan cel

Mare - Petru Rare. ntlnim i aici pe Adam arnd, pe Eva torcnd (n Genez), mesenii de la Ospul Sfntului Gheorghe sunt aezati i cu spatele la privitor (amplasament strin bizantinismului, introdus de Renaterea italian), redarea peisajului, a stncilor n spe, trimite spre Giotto, dar personajele au o micare mai fireasc, "triesc" evenimentul - pe acelai fond verde ntunecat. i tot aici artistul se dovedete curajos: la trecerea de pe un zid pe altul, aeaz capul balaurului ntr-o scen i coada n alta (aducerea balaurului). Tranant, Drago Coman introduce n pictura bisericeasc unul dintre cele mai laice munumente de art moldoveneasc.

Manastirea Humor - Monument UNESCO

Mnstirea Humor este una dintre cele mai vestite ctitorii ale evului mediu moldovenesc. n pdurile nesfrite de la poalele Obcinei Mari, Oan, vornicul de la Suceava, ntemeia loc de rugciune pe valea rului Humor dup 1400, la vremea domniei lui Alexandru cel Bun. Mnstirea Humor s-a bucurat de veniturile pe care le avea motenite nc de la ctitor i de la fiii si, fiind confirmate i de tefan cel Mare printr-un hrisov datat 25 aprilie 1475 (cinci sate, un munte, o slatin i o prisac). Se mai vd ruinele zidurilor primei ctitorii n vecintatea actualei biserici a Mnstirii Humor construit n 1530 cu cheltuiala i osteneala logoftului Teodor Bubuiog i a soiei sale Anastasia, dup cum menioneaz pisania aezat la intrare.

Pictura interioar, cel puin parial realizat de Toma, zugrav de Suceava (1535) pstreaz schema iconografic accentund micarea i umanismul expresiilor (Cina cea de tain - adsida altarului, Ospeia lui Avram - conca de sud, Tabloul votiv, Maica Domnului - cupola pronaosului). Sunt remarcabile icoanele de factur bizantin (sec. XVI), portretele ctitorilor (firidele gropniei) i pietrele de mormnt. Pictura exterioar vdete pe deplin arta meterului Toma cele mai vechi fresce n aer liber din Bucovina, unde, preciza istoricul Vasile Drgu, i spune cuvntul o srbtoreasc orchestraie de culori calde, pe suportul crora roul se detaeaz cu strlucire. Unic prin valoare n pictura noastr veche este imaginea Maicii Domnului cu pruncul din timpanul portalului; tot n pridvor Judecata de Apoi se las privit i din afar, luminat prin arcade. Dac peretele nordic a fost n mare parte ters de intemperii, cel dinspre sud se constituie ntr-un real tezaur. Imnul acatist (24 de strofe-scene) ocup majoritatea suprafeei, ilustrat n special prin Glorificarea Mariei i monumentala compoziie Asediul Constantinopolului, voit eroare istoric purtnd mesajul antiotoman specific vremii; li se altur Rugul n flcri, Acatistul Sfntului Nicolae i Legenda fiului risipitor. Absidele bisericii cuprind Cinul (Deisis), rugciunea tuturor

sfinilor proprie numai picturii exterioare din Bucovina, fresc de amploare considerat i ea o invocaie la aprarea Moldovei n faa ameninrii semilunei. Biserica Mnstirii Humor se numr, alturi de bisericile de la Vorone, Moldovia, Sucevia i Arbore, printre ctitoriile mpodobite att la interior ct i la exterior cu fresce bizantine care le fac unice n lumea ortodox. n fapt, fresca exterioar de la Humor pictat de Toma Zugravul n 1535 deschide irul celorlalte biserici cu pictur exterioar din Moldova. n pronaos picturile nfieaz Sinaxarul (calendarul bisericesc), icoana Adormirii Maicii Domnului i a Sfintei Fecioare rugtoare, ngeri i profei. n camera mormintelor bolta este acoperit cu scene din viaa Sfintei Fecioare Maria. n naos sunt pictate chipuri de sfini, ciclul Patimilor i nvierea, iar pe bolt Hristos Pantocrator. Tot n naos sunt tablourile ctitorilor. n altar, pe bolta absidei, este reprezentat, tradiional, Maica Domnului cu Pruncul, alturi de chipuri de sfini ierarhi i Cina cea de tain. Dar ceea ce impresioneaz cel mai mult sunt frescele exterioare. Principalele teme iconografice sunt: Acatistul Bunei Vestiri (faada sudic), Arborele lui Iesei (faada nordic), Judecata de Apoi (faada vestic) i Cinul, care cuprinde o procesiune a sfinilor ngeri, profei, apostoli, ierarhi, martiri i cuvioi (absidele laterale i cea a altarului). Pe peretele exterior sudic este de remarcat, n partea inferioar, scena asediului Constantinopolului, reflectnd evenimentele din 1453 care au dus la ocuparea capitalei Imperiului Bizantin de ctre turci. Arhitectura Mnstirii Humor prezint un interes cu totul deosebit. Aici apar pentru prima dat n construcia bisericilor din Moldova pridvorul deschis i o ncpere la etaj, numit taini, ce se suprapune camerei mormintelor. n zilele de rstrite aici se pstrau obiectele de pre. Din pridvor se ptrunde n pronaos, iar mai departe n camera mormintelor i n naos. Spre rsrit biserica se termin prin absida de form circular a altarului, desprit de naos printr-o catapeteasm foarte veche, o excepional sculptur n lemn. Edificiul are plan treflat, fr turl pe naos ca i n cazul altor ctitorii boiereti. Elementul particular este pridvorul deschis cu arcade, inovaie n epoc determinat att de tradiia constructiv local (prispe, foioare) ct i de influenele renascentiste din exterior (loggia preluat mai trziu i de stilul brncovenesc). Faadele prezint cunoscutul joc de arcaturi i ocnie, ancadramentele de piatr sunt dreptunghiulare la ferestrele gotice bipartite. Turnul de aprare a fost nlat de Vasile Lupu (1641). Evangheliarul de la Humor (1473) cu celebra miniatur a domnitorului tefan cel Mare i Sfnt (aflat n prezent n muzeul Mnstirii Putna) i jiltul pe care sunt sculptate capete de bour certific, printre altele, valoarea centrului de cultur care a fost mnstirea nc de la nceputuri. Viaa monahal a clugrilor a fost ntrerupt n 1785, la anexarea Bucovinei de ctre Imperiul Habsburgic; biserica s-a meninut cu ndeletnicirile parohiale pn la 1 august 1991 cnd i-a recptat statutul de mnstire, acum fiind slujit de clugrie.

Manastirea Voronet - Monument UNESCO

Manstirea Vorone este situat in satul cu acelai nume, la 36 km de Suceava i la numai 4 km de centrul oraului Gura Humorului. Ea constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui tefan cel Mare. Biserica a fost ridicat in anul 1488 in numai patru luni i jumtate ceea ce constituie un record pentru acea vreme.
Arhitectura De mici proporii, cu plan trilobat, avand turla cu bolt moldoveneasc pe naos, biserica face parte dintre puinele monumente de arhitectur religioas din nordul Moldovei care-i pstreaz in mare msur forma iniial. n anul 1547 mitropolitul Grigore Roca, vr al lui Petru Rare a iniiat adugirea unui pridvor inchis, pentru care adopt o soluie unic, in cadrul creia arhitectura este vizibil subordonat decorului pictat: peretele de vest al pridvorului este un perete plin fr nici o deschidere, precum i pictarea zidurilor exterioare, din temelie pan in streain, lucrri ce au dat construciei o mare stralucire. Pictura Pictura interioar a bisericii dateaz in cea mai mare parte din timpul lui tefan cel Mare. n scenele din altar i din naos artistul a urmrit s redea indeosebi sensul teologal al imaginilor, realizand un ansamblu solemn, dar cu vdit caracter de monumentalitate. Printre aceste picturi de interior atrag atenia mai ales: Cina cea de Tain, mprtirea Apostolilor, Splarea picioarelor (in altar), Ciclul patimilor i tabloul votiv al domnitorului tefan cel Mare (in naos). Pictura exterioar a Voroneului, datand din timpul domniei lui Petru Rare, este realizat la un inalt nivel artistic, fiind socotit drept cel mai reuit ansamblu al artei feudale moldoveneti. Figurile biblice din aceste fresce exterioare sunt apropiate de via, insufleite, fireti. Frescele se disting prin coloritul lor viu, apropiat de cel al naturii inconjurtoare i in care predomin verdele i albastrul, prin compoziia larg desfurat a diferitelor scene. Faada de vest, cu impresionanta scen a Judecaii de Apoi, este alcatuit compoziional pe patru registre. n partea superioar se afl Dumnezeu Tatl, registrul al doilea cuprinde scena Deisis, incadrat de apostoli aezai pe scaune. De la picioarele Mantuitorului pornete un rau de foc in care pctoii ii afl chinurile. Cel de-al treilea registru este Etimasia Sfantului Duh,

simbolizat in forma unui porumbel, Sfanta Evanghelie i Protoprinii neamului romanesc - avand spre nord un grup de credincioi cluzii de Sfantul Apostol Pavel, iar spre sud grupurile de necredincioi care primesc dojana lui Moise. n registrul al patrulea, la mijloc, apare cumpna care cantarete faptele bune i pe cele rele, lupta dintre ingeri i demoni pentru suflete; in zona de nord raiul, iar in cea de sud iadul. O not caracteristic a acestor fresce o constituie i bogata imaginaie creatoare a realizatorilor ei, care introduc in compoziie elemente folclorice (spre exemplu arhanghelii care sufl din buciume, instrumente specifice pstorilor de munte). n interiorul bisericii rein atenia jilurile i stranele din secolul al XVI-lea (printre altele un jil domnesc, o adevarat capodoper a sculpturii in lemn), mormantul mitropolitului Grigore Roca, din pridvor, mormantul sihastrului Daniil, care a trit in apropiere de manstirea Vorone, din pronaos.

Manastirea Sucevita - Monument UNESCO

Mnstirea Sucevia este situat pe valea raului Sucevia i este atestat documentar la 1586 ca rezultat al iniiativei mitropolitului Gheorghe Movil. Monumentul este in realitate ctitorie comun a familiilor Moviletilor (mari boieri, crturari i chiar domnitori ai Moldovei i rii Romaneti, sec. XVI-XVII). Construit in stilul arhitecturii moldoveneti - imbinare de elemente de art bizantin i gotic, la care se adaug elemente de arhitectur ale vechilor biserici de lemn din Moldova, edificiul, de mari proporii, pstreaz planul trilobat i stilul statornicit in epoca lui tefan cel Mare, cu pridvorul inchis. Nota aparte fac celelalte dou mici pridvoare deschise (stalpi legai prin arcuri in acolad) plasai mai tarziu pe laturile de sud i de nord; prin excelen "munteneti", ele constituie un evident ecou al arhitecturii din ara Romaneasc. Se menin firidele absidelor, chenarele gotice din piatr i ocniele numai la turl, inclusiv pe baza ei stelat. Incinta este un patrulater (100x104 m) de ziduri inalte (6 m) i groase (3 m) prevzute cu contraforturi, metereze, drum de

straj, patru turnuri de col i unul cu paraclis peste gangul intrrii (stema Moldovei); se mai afl incperi ale vechii case domneti i beciuri.

Biserica Patrauti

Biserica Patrauti este una dintre bijuteriile duhovnicesti si artistice ale Romaniei. Aceasta se afla in localitatea Patrauti, judetul Suceava, la mica distanta de Manastirea Dragomirna. Mergand dinspre Suceava spre Radauti, dupa aproximativ 10 kilometri, un indicator indica, spre dreapta, drumul spre Patrauti. Satul Patrauti apare in documente inca din vremea lui Alexandru cel Bun. Conform traditiei locale, satul a fost intemeiat in anul 1330, de un anume Patru. Biserica Patrauti sau Biserica Sfanta Cruce din Patrauti a fost zidita in anul 1487, fiind prima ctitorie certa a Sfantului Stefan cel Mare. Piatra de temelie a manastirii din Patrauti (astazi este biserica) a fost pusa la data de 13 iunie 1487. Legat de ctitorii acesteia, tabloul votiv il infatisa pe domnitor si pe familia acestuia. Pisania bisericii, in limba slavona, aflata deasupra portalului de intrare, consemneaza: Io Stefan Voievod, Domn al Tarii Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a inceput sa zideasca aceasta Manastire in numele Sfintei Cruci in anul 6995 (1487) luna iunie ziua 13. Manastirea din Patrauti a fost intemeiata dupa lupta de la Scheia, pe Siret, pe care Sfantul Stefan cel Mare a purtat-o impotriva ostilor unguresti conduse de Hroiot. Manastirea era destinata in special ingrijirii ranitilor proveniti dupa luptele purtate in preajma Cetatii de Scaun a Sucevei. Ingrijirea bolnavilor si ranitilor se facea in Bolnita manastirii; acesta era un obicei intrat deja in acea perioada in traditia manastirilor. Din punct de vedere al proportiilor acesteia, biserica este cea mai redusa dintre ctitoriile domnitorului si singura destinata a fi manastire de maici, ca lacas pentru ostasii raniti in razboaie. Celelalte ctitorii stefaniene au avut, initial, obsti de calugari. Desi de mici dimensiuni, cladirea este foarte frumos proportionata, pictura interioara fiind si ea deosebit de valoroasa. Biserica Sfintei Cruci din Patrauti a fost construita din piatra bruta. Biserica face parte din categoria celor mai vechi constructii, ce inmanuncheaza elementele vechi si originale ale arhitecturii moldovenesti: un altar cu o singura absida, un naos cu doua abside laterale si cu turla, un pronaos patrat. Arhitectura bisericii, admirabil proportionata, reprezinta un valoros model de epoca medievala moldoveneasca, edificiu de plan triconc cu turla pe naos, ancadramente si portale gotice, fatade decorate sub cornisa cu frize ceramice. Biserica a fost pictata, in mare parte, imediat dupa ce a fost zidita.

Pictura exterioara a bisericii a fost realizata in anul 1550, astazi aceasta pastrandu-se in mare parte. Pictura exterioara se rezuma la fragmente din Judecata de Apoi, realizata dupa anul 1550. Unele fresce din interiorul bisericii au fost pictate imediat dupa ce constructia a fost terminata, altele au fost pictate dupa zece ani, in timpul ultimului deceniu al secolului al XV-lea. Frescele infatiseaza o mana de zugrav desavarsit. Zugravul local, si instruit in scolile bizantine, sau originar din Imperiul Bizantin a imbracat biserica in straie imparatesti. Luand in considerare inscriptiile in limba greaca de pe scenele din interiorul bisericii si stilul artistului, cercetatorul francez Andre Grabar a avansat ipoteza ca pictura a fost realizata de Gheorghios din Tricala (Tesalia). Numele si faima bisericii din Patrauti vine de la una dintre frescele acesteia; in interiorul pronaos-ului, pe peretele vestic, se afla o fresca rara: Cavalcada Sfintei Cruci sau Cavalcada Sfintilor Militari, adica gruparea intr-un singur loc a tuturor sfintilor militari. Hramul locasului este Inaltarea Sfintei Cruci. Pictura interioara, originala, de inalta tinuta artistica, se remarca prin urmatoarele scene: Plangerea (in naos), Cavalcada Sfintei Cruci (in pronaos, ca expresie a sentimentelor si actiunilor anti-otomane ale vremii, compozitie rafinata cu colorit subtil in traditia bizantina localizata moldovenesc), si Tabloul votiv. In tabloul votiv, Sfantul Stefan cel Mare, zugravit cu un chip rotund si luminos, incadrat de niste plete blonde, poate fi vazut tinind in miini macheta bisericii pe care o prezinta ca pe o ofranda lui Iisus Hristos, prin intermediul Sfintului Imparat Constantin cel Mare, inaintasul sau in lupta pentru cruce. Domnitorul sta alaturi de sotia sa, Maria Voichita, de fiul sau Bogdan al III-lea si de cele doua domnite, Maria si Ana. Din Cronica Patrauteana aflam ca Sfantul Stefan cel Mare a daruit Manastirii Patrauti mosiile Patrauti si Mihoveni, alaturi de carti si vase bisericesti, fapt intarit si printr-un uric, de principele Constantin Mihai Racovita, in data de 7 septembrie 1756. Lipsind uricele, soartea acestui schit este foarte putin cunoscuta. In anul 1881, de la austriacul Frantz-Adolf Wikenhauser aflam multe informatii despre aceasta zona a tarii. Cu toate ca Sfantul cel Mare a dotat manastirea cu toate cele de trebuinta, aceasta din urma nu s-a putut opune necazurilor vremii, la un moment dat ajungand sa fie abandonata. In decursul vremii aceasta a fost temeinic devastata de invaziile turcilor, tatarilor si cazacilor. In anul 1711, Episcopul de Radauti a hotarat sa intemeieze din nou Manastirea din Patrauti, dar in anul 1775 Bucovina a devenit parte a Imperiului Habsburgic si, la scurt timp, biserica manastirii a devenit biserica enoriasilor. Dupa ce guvernul vienez a inchis Manastirea de maici de la Patrauti, spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, nu a mai permis sa se faca reparatii la fostele chilii. Biserica a devenit biserica de parohie si, cu ajutorul Fondului Forestier Bisericesc, s-a construit, la inceputul secolului al XIX lea, o casa parohiala din caramida si piatra. Arhitectura casei este specifica perioadei in care a fost construita, cu influente apusene vizibile. Clopotnita Bisericii din Patrauti a fost construita, conform traditiei, o data cu refacerea manastirii de maici, la inceputul secolului al XVIII-lea. Aceasta este o contructie deosebita, cu influente maramuresene puternice. Cele trei clopote au fost turnate in secolul al XIX-lea, chiar in localitatea Patrauti, de familia mesterilor clopotari Fogos. Aceasta se poate vizita astazi si in interiorul ei se poate vedea o colectie de pietre tombare si o colectie de cruci funerare din lemn specifice vechiului cimitir din Patrauti. Ultima maica din Patrauti, Safta Bodnariu, a murit in data de 9 iulie 1814, dupa aceea buruienile si copacii fortand chiar si usa sfintei biserici. In anul 2004, pentru protejarea ansamblului iconografic original din secolul al XV-lea, s-a inceput constructia unui paraclis unde se celebreaza astazi viata liturgica. Biserica din Patrauti ne ofera cea dintai realizare a programului iconografic specific stilului

moldovenesc, cu elemente provenite atat din Bizant, cat si din mediul carturaresc al Curtii Domnesti de la Suceava, extrem de deschis atat influentelor orientale, cat si celor occidentale. Desi unele scene au fost deteriorate, ansamblul iconografic nu este in intregime compromis, pastrand scene inegalabile, printre care Tabloul votiv, din naos, si ampla fresca de pe peretele vestic al pronaosului, intitulata Cavalcada Sfantului Imparat Constantin cel Mare. Biserica imbina elemente ale artei sacre bizantine, gotice si renascentiste. Ca elemente de arhitectura, Biserica Patrauti are arce diagonale etajate, cu pandantivi si calote semisferice, care favorizeaza efectul de inaltare si de punere in abis a spatiului interior. Portalul usii de intrare, in stil gotic, aflat in partea de vest a pronaosului, avand un chenar in arc frant cu usciorii si arhivolta profilate, cele trei abside prevazute cu gratioase firide alungite si cu un rand de ocnite deasupra lor, turla impodobita de asemenea cu 12 firide si ocnite, placile ceramice verzi si violete din partea superioara a navei si a turlei, asigura edificiului o faptura plina de simplitate, eleganta si cu un accentuat simt al proportiilor. In curte, la cativa metri de portalul in stil gotic, ei pot sa stea la taifas in jurul unei Mese a tacerii, in miniatura, denumita insa de localnici Masa lui Stefan. Ei sustin ca cele doua mari lespezi de piatra care o alcatuiesc, niste semi-calote sferice imperfecte puse invers, precum scaunele celebrei opere de la Targu Jiu, dateaza de pe vremea ctitorului bisericii si l-au influentat pe parintele sculpturii moderne, Constantin Brancusi, in conceperea Mesei Tacerii. Volumul cartii de onoare denumita si Cronica Patrauteana, in care se mai aflau si marturii apartinand lui Nicolae Iorga, George Enescu si altor reprezentanti de elita ai spiritualitatii noastre, semnaturile lor fiind vazute de pilda si in 1976, pe foi ingalbenite de vreme, de catre Ilie Cibu, director la SC Rulexim SA Suceava, in prezenta prozatorului Alexandru Ivasiuc, a disparut fara urma. A disparut si un alt volum la fel de pretios, mult mai vechi, un manuscris din 1787, copiat de dascalul Manolache, care cuprindea in afara de texte liturgice si unele extrase din Psaltirea lui Dosoftei, precum si amanunte asupra mortii lui Grigore Ghica, manuscris denumit de specialisti Codicele patrautean. Se mai pastreaza insa in sfintul lacas Biblia de la Buda, tiparita si prefatata in secolul al XVIII-lea de Samuil Micu Klein, un tom masiv de peste cinci kilograme. Casa Parohiala din Patrauti s-a construit la inceputul secolului al XIX-lea, avand o arhitectura specifica perioadei in care a fost construita, cu influente germane vizibile. Intre anii 1896-1919 casa a fost un adevarat punct de intalnire si de reper al luptatorilor pentru unitatea neamului romanesc. Iata cum descrie marele Stefan Octavian Iosif intalnirea lui cu Patrautiul, intr-o scrisore scrisa chiar in aceasta casa: Alaltaieri am trecut pe la Patrauti, unde iarasi este o biserica, fosta manastire de maici, zidita tot de Stefan. Bisericuta e la poalele unor dealuri, tocmai in capul satului, un loc strategic ca toate pe care Stefan le alegea pentru biserici si manastiri. Pustiit in repetate randuri, schitul a ramas parasit timp de vreo 160 de ani, asa ca pe zidurile sale se vad copaci si pana astazi a ramas o radacina de copac in zid. Prin 1709 a fost restaurat, iar azi e singura biserica a Patrautilor. Inchipuieste-ti o casa parohiala cu odai largi, luminoase; pretutindeni, curatenie exemplara, o gradinita dragalasa in fata, in fund, ograda mare, care da intr-o livada minunata. Si totul situat intr-o pozitie neasemanat de pitoreasca. Astazi in casa funtioneaza un muzeu ce isi doreste sa invie casa de preot de dinaintea revolutiei industriale. Sa arate asa cum traiau preotii, cum se rugau si cum se intalneau cu credinciosii crestini ce veneau sa ceara sfat, sa li se

citeasca o scrisoare sau sa le scrie o scrisore. In cadrul acestui muzeu se afla o deosebita colectie legata de serbarea Pastelui in Bucovina

Biserica Sfantul Dumitru - Suceava

Biserica Sfantul Dumitru din Suceava este o biserica ortodoxa construita intre anii 1534-1535 in municipiul Suceava. Are hramul Sfantul Dumitru, sarbatorit in fiecare an, in ziua de 26 octombrie. Ansamblul bisericii Sf. Dumitru din Suceava a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din judetul Suceava din anul 2004, fiind format din 3 obiective: Biserica Sf. Dumitru datand din 1534-1535, Ruinele bisericii vechi datand din secolele XIV-XV, Turnul clopotnita datand din 1560. Biserica Sf. Dumitru a fost ctitorita de domnitorul Petru Rares, fiind construita intre anii 15341535 in plan triconc, asemanator cu cel de la Biserica Sf. Gheorghe din Harlau. Pisania aflata deasupra usii de intrare de pe zidul de sud al bisericii contine urmatorul text in limba slavona: Cu vrerea Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh a binevoit binecinstitorul si de Hristos iubitorul Io Petru Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Tarii Moldovei, fiul lui Stefan Voievod cel batran, sa zideasca biserica in mijlocul targului Suceava, unde este hramul Sfantului slavitului, marelui mucenic si purtator e biruinta, Dimitrie, izvoratorul de mir. Si a inceput a zidi in anul 7042 (1534) august 10 si s-a ispravit in anul 7043 (1535) august 30 si s-a sfintit cu mana Preasfintitului Mitropolit Teofan. In anul 1809, a avut loc un incendiu care a afectat Biserica Sf. Dumitru si turnul-clopotnita, Biserica a fost restaurata in anul 1822 si turnul in 1845. Desi autoritatile habsburgice au intentionat in jurul anului 1888 sa restaureze Biserica Sf. Dumitru, abia la mijlocul secolului al XX-lea (1948-1949), Comisiunea Monumentelor Istorice a initiat lucrari de restaurare a bisericii, continuate in ultimele decenii. Pictura murala a bisericii a fost degradata de trecerea timpului si de intemperiile vremii. Intre anii 1988-1990 s-a efectuat restaurarea acoperisului dupa un proiect al arhitectului Sergiu Luchian, lucrarile fiind executate de o echipa condusa de Mihai Bradu, noul acoperis pastrand in linii mari forma originala. Dupa Revolutia din decembrie 1989, s-au efectuat lucrari de restaurare a turlei si exteriorului bisericii, incheiate in 1997. Din acel an s-a trecut la restaurarea picturilor murale interioare de catre prof. univ. Nicolae Sava din Bucuresti, pictor restaurator, ajutat de 18 studenti. Cu sprijinul financiar al dr. Michael Ronette (roman stabilit in America), care a suportat 80% din costurile lucrarilor, s-a finalizat repictarea bisericii in anul 2004. La data de 20 iunie 2004, biserica a fost resfintita de catre un sobor de ierarhi si preoti in frunte cu IPS Arhiepiscop Pimen Zainea al Sucevei si Radautilor, IPS Arhiepiscop Teodosie Petrescu al Tomisului si IPS

Arhiereu-vicar Ioachim Bacauanul. Biserica are dimensiuni mari, cu o lungime exterioara de 35,10 metri, lungime interioara de 32 metri, latimea de 10 metri (fara abside) si inaltimea pana la cruce de 27 metri, avand un soclu inalt si de un profil foarte raspandit in secolul al XVI-lea. Are cinci contraforturi, doua in colturile pridvorului, doua sustin absidele laterale si unul mai mic sub fereastra altarului. In exterior, biserica este inconjurata de un brau din doua randuri de ocnite de la partea superioara a fatadelor, are arcade oarbe pe absida altarului si pe cele laterale si ferestre si portal cu ancadramente gotice. Deasupra usii de intrare in stil gotic de pe zidul de sud, putin mai la dreapta, se afla o pisanie incadrata intr-o rama de baghete incrucisate la colturi. Deasupra pisaniei se afla un altorelief cu doi ingerasi (putti) sculptati care tin o cununa de frunze in interiorul careia se afla stema Moldovei, elemente ce apartin stilului arhitectonic renascentist. Biserica a fost pictata in fresca pe exterior intre anii 1537-1538, in prezent mai existand urme din vechea pictura pe fatada sudica (fragmente din Asediul Constantinopolului, Imnul Acatist si Arborele lui Iesei) si pe turla (cativa sfinti cu aureola in relief). Exteriorul a fost ulterior tencuit pe celelalte laturi. In interior, biserica are altar, naos cu bolta moldoveneasca, peste care se inalta turla, pronaos (exonartex) si pridvor inchis, cu trei ferestre mari in stil gotic spre vest. Ferestrele pronaosului sunt mai mici decat cele ale pridvorului si tot in stil gotic. Turla octogonala aflata deasupra naosului este construita din caramida pe doua baze: prima patrata si a doua stelata. Pe turla se afla firide alungite, patru ferestre dreptunghiulare mici dispuse in cele patru puncte cardinale, patru contraforturi mici si doua randuri de ocnite (unul deasupra arcadelor si unul la baza stelata). Turla are decoratii din caramizi ceramice la partea superioara si la arcadele oarbe. Intre pronaos si naos a existat un zid despartitor care a fost demolat, cu aceasta ocazie fiind deteriorat si tabloul votiv in care era reprezentat ctitorul Petru Rares. Din tabloul votiv se mai disting portrele lui Petru Rares, ale Doamnei Elena si a doi copii. Pictura murala interioara in fresca din vremea construirii bisericii este foarte deteriorata, cea din pridvor si pronaos fiind afectata de incendiul din secolul al XIX-lea (numai unele figuri se disting, restul fiind sterse), numai unele fresce din naos fiind bine conservate. In altar s-au mai pastrat frescele: Cina cea de taina, Impartasirea cu vin, Impartasirea cu paine a Apostolilor si Spalarea picioarelor. Pe pereti se mai afla grafite de la sfarsitul secolului al XVII-lea, unele in limba latina, provenite din timpul ocupatiei polone de sub Ioan Sobieski (1691) Hic fuit Teophilus, Rex in 1691 Ponicz si unele in chirilica, a unui oarecare Ioan Zugravul (1596). In pridvor si in pronaos se afla mai multe pietre de mormant, dintre care una apartine lui Bogdan, fiul lui Petru Rares, mort in septembrie 1540, iar alta marelui vistiernic Toma, mort la 21 august 1543. Biserica a fost inzestrata cu valoroase odoare, dintre care multe au fost distruse sau, s-au risipit. Au mai fost pastrate doar cateva carti liturgice in manuscris: un Octoih de la sfarsitul secolului al XVI-lea si un Minei pentru lunile septembrie-decembrie, din secolul al XVI-lea, ambele predate muzeului bisericesc, precum si un Evangheliar in limba slavona din secolul al XVI-lea, daruit Bisericii Cuvioasa Parascheva, azi disparuta. Pe langa acestea, in altar se afla o serie de obiecte de cult precum un epitaf (1763), un felon, un antimis sarbesc (1708), un tetraevanghel si o evanghelie in limba romana (1762). In apropiere de biserica, la o distanta de 30 metri spre sud-est, domnitorul Alexandru Lapusneanu, ginerele lui Petru Rares, a construit intre anii 1560-1561 un turn clopotnita cu trei etaje si cu ziduri de doi metri grosime. La baza turnului, soclul din piatra cioplita este putin iesit in afara. Etajul al treilea are patru ferestre mari pe toate laturile. Deasupra intrarii in turn de pe latura estica se afla o pajura si un cap de bour cu gatul asezat intr-o parte, incadrate intr-un cvadrilob, pe care se desfasoara urmatoarea inscriptie in limba slavona: Binecinstitorul si de Hristos iubitorul Domn Io Alexandru Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Tarii Moldovei a binevoit sa zideasca aceasta clopotnita, in anul 7068 (1560). Turnul a

fost modificat ulterior, adaugandu-i-se in secolul al XIX-lea (in anul 1845, cand a fost refacut turnul dupa un incendiu) un nou etaj de forma unei turle cu baza octogonala, peste care se inalta, pe opt colonete de lemn, varful acoperisului. In prezent, turnul-clopotnita are 40 metri inaltime, fiind cel mai inalt turn de biserica din Suceava. In decursul timpului, turnul a indeplinit rosturi administrative complexe, el dominand prin inaltimea sa intreaga panorama a orasului atat in Evul Mediu, cat si in epoca moderna. Construit pe o baza patrata, el a fost intrebuintat de pompierii suceveni intre anii 1867-1910 ca turn de observatie a incendiilor. In anul 1809, turnul a fost avariat de un incendiu, fiind renovat abia in 1845. S-au efectuat lucrari de restaurare si consolidare intre anii 1948-1949 in urma carora acoperisul turnului a revenit la forma originala. In urma unor masuratori efectuate in anul 1992 s-a constatat o inclinare a turnului, crucea din turn fiind deviata cu 12 centimetri fata de verticala. In anul 1998, o alta masuratoare stabilea ca deviatia crescuse la 17 metri. Cauza inclinarii turnului este, in opinia specialistilor Muzeului National al Bucovinei, traficul auto intens din ultimii ani, aceasta zona fiind strabatuta in subteran de o retea de beciuri care amplifica trepidatiile. Rezultatele inclinarii si a infiltratiilor au fost deplasarea terasei din coltul de sud-vest a turnului si desprinderea tencuielii din cornisa. In prezent, la turnul-clopotnita se desfasoara noi lucrari de restaurare.

Biserica Mirauti - Suceava

Biserica Sf. Gheorghe din Suceava, cunoscuta si sub denumirea de Biserica Mirauti, este o biserica ortodoxa construita in secolul al XIV-lea si apoi reconstruita in secolul al XVII-lea in municipiul Suceava. Ea se afla in apropiere de Curtea Domneasca. Are hramul Sfantul Gheorghe, sarbatorit in fiecare an in ziua de 23 aprilie. Intre anii 1402-1522, Biserica Mirauti a indeplinit rolul de catedrala mitropolitana a Moldovei si a fost inclusa pe Lista monumentelor istorice din judetul Suceava din anul 2004. Ea este considerata a fi cea mai veche biserica din orasul Suceava. Biserica Mirauti este considerata de unii cercetatori ca fiind una dintre cele mai vechi biserici din Moldova. A fost construita la sfarsitul secolului al XIV-lea de catre domnitorul Petru I Musat (1375-1391) in partea de nord-est a orasului, pe vechea Ulita a Datornicilor, in apropierea Cetatii de Scaun a Sucevei. In anul 1388, domnitorul mutase, din ratiuni diplomatice, capitala Moldovei la Suceava si aici trebuia sa se afle si centrul bisericesc al statului. Biserica a primit hramul Sfantul Gheorghe purtatorul de biruinta si a fost o constructie de mare amploare (1912,5 m), in raport cu alte lacasuri de cult ale vremii. Nu avea abside laterale si nici contraforturi si se

presupunea ca avea o structura in cruce greaca inscrisa, de timp complex. Biserica era inconjurata de un cimitir. La propunerea domnului Petru Musat, mitropolitul Haliciului, Antonie, l-a hirotonit pe Iosif Musat, egumen al Manastirii Neamt si ruda cu domnitorul, ca episcop al Cetatii Albe. La scurta vreme, este ales in scaunul de mitropolit al Moldovei, dar Patriarhia Ecumenica refuza sa-l recunoasca. Abia la 26 iulie 1401, la staruinta domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432), mitropolitul Iosif a fost recunoscut de Patriarhia din Constantinopol ca intaistatator in scaunul Mitropoliei Moldovei, de la Suceava. In anul 1402, voievodul Alexandru cel Bun a adus de la Cetatea Alba si asezat aici moastele Sfantului Ioan cel Nou intr-o racla ferecata cu argint. Dupa cum precizeaza cronicarul Grigore Ureche (circa 1590-1647), in 2 ai a domnii lui, fiind mai intreg si mai cu minte decat cei trecuti inaintea domnii lui si multu tragand si ravnindu spre folosul sufletului sau, adus-au cu mare cheltuiala sa, den tara pagana, sfintele mostii a marelui mucenic Ioan Novii si li-au pus intr-a sa svanta cetate, ce este in orasul Sucevii, cu mare cinste si pohvala, de a ferirea domnii sale si paza scaunului sau. Incepand din anul 1402, acest lacas de cult a indeplinit rolul de sediu al Mitropoliei Moldovei, fiind cunoscut astazi si sub denumirea de Mitropolia Veche. Biserica a fost catedrala mitropolitana a Moldovei pana la construirea noii biserici cu hramul Sf. Gheorghe din componenta Manastirii Sf. Ioan cel Nou din Suceava (1514-1522), in timpul domnitorilor Bogdan al III-lea si Stefanita Voda. Dupa unele surse (o scrisoare trimisa de arhiereul Narcis Cretulescu catre preotul Simion Florea Marian), numele de Mirauti provine de la faptul ca aici erau miruiti domnii Moldovei inainte de a fi inscaunati. Aici a fost uns ca domn al Moldovei si voievodul Stefan cel Mare. Alte surse spun ca numele ar proveni de la o familie boiereasca (Mirea sau Mereuta) pe al carei teren sau in apropierea careia a fost construita biserica. Teoria se bazeaza pe existenta unui document de mostenire datand din perioada stapanirii austriece (1785). Domnitorul Stefan cel Mare (1457-1504) a acordat Bisericii Mirauti danii domnesti (mori, helestee, stupi). Tot aici, a fost inmormantata si prima sa sotie, Evdochia de Kiev, sora cneazului Simon Olelkovici si fiica principelui Olelco. Ea a decedat la data de 25 noiembrie 1467. In anul 1513, Biserica Mirauti a fost puternic devastata de un incendiu; cu toate acestea se pare ca ea n-a fost abandonata, ci foarte probabil, reparata si reconstruita, de vreme ce o cronica anonima germana tarzie mentioneaza pastrarea in continuare a moastelor Sf. Ioan cel Nou in aceasta biserica pana in 1589, cand domnitorul Petru Schiopul (1574-1577, 1578-1579 si 1583-1591) lea mutat in noua catedrala. Ca urmare a devastarii catedralei mitropolitane, Bogdan al III-lea al Moldovei (1504-1517) a inceput in anul 1514 construirea unei noi biserici cu rol de catedrala mitropolitana, a carei constructie a fost finalizata in 1522. Biserica a fost reparata si apoi reconstruita pe locul celei vechi, caracteristicile arhitecturale si decorative ale noii biserici incadrand-o printre constructiile din prima jumatate a secolului al XVII-lea. In zidul turlei au fost descoperite o moneda suedeza cu monograma G.A. Gustav Adolf (1611-1632) si una poloneza de pe vremea domniei lui Sigismund al III-lea (1587-1632). Nu se cunoaste infatisarea vechii biserici, presupunandu-se doar ca actuala biserica, cu exceptia clopotnitei, ar urma planul vechii constructii. Lucrarile ulterioare de restaurare au dus la nepastrarea picturii originale. Dupa anul 1700, an in care se mai ingropau inca mortii in cimitirul de langa biserica, are loc ruinarea si parasirea definitiva a Bisericii Mirauti. Dupa ocuparea Bucovinei de catre Imperiul Habsburgic (1775), se observa o atitudine potrivnica a autoritatilor cu privire la conservarea bisericii. In anul 1992, dr. Gutter W. cere si primeste de la comisarul orasului, Georgievici, aprobarea sa demoleze biserica, pentru a avea piatra cu care sa-si construiasca o casa in Suceava. In cererea sa, el argumenteaza ca in oras sunt patru biserici in stare buna si doua biserici parasite

si aproape ruinate si ca populatia din Suceava este redusa numeric si nu-i trebuie mai mult de doua-trei biserici, deoarece, acum, biserica mitropoliei e prea mult, fiind mai intotdeuna desarta. Intr-o petitie inaintata la 25 ianuarie 1792 de catre targovetii suceveni catre guvernul Bucovinei se cere ca biserica Mitropolia veche ce au ramas insa acum intreaga sa nu se strice. Scapata de demolare, biserica incepe sa fie ravnita de catre comunitatea luterana din oras. In anul 1815, etnicii germani cer sa primeasca Biserica Mirauti pentru a-si tine acolo slujbele religioase. Biserica scapa si de aceasta data, dar nu pentru multa vreme. In 1825, aici se stabileste o magazie pentru o unitate militara incartaruita in zona, iar din 1854, cladirea bisericii a fost arendata unor negustori, ca depozit de piele. in anul 1880, marele patriot roman Eudoxiu Hurmuzachi, in intelegere cu curatorul Constantin Turtureanu si cu mitropolitul Silvestru Morariu-Andrievici al Bucovinei hotaraste sa restaureze stravechiul lacas de cult. Aprobarea autoritatilor de la Cernauti a fost obtinuta abia in anul 1886. Intre anii 1898-1901, arhitectul austriac Karl A. Romstorfer a condus o importanta si ampla actiune de restaurare care a facut ca biserica sa arate asa cum se prezinta astazi. Restaurarea a introdus elemente noi in componenta arhitecturala a bisericii: taieturile colturilor bazei patrate; introducerea profilaturilor bogate de cornita; construirea unei usi de intrare in vesmantar din afara; aparitia a cate unui gol patrat la partea superioara a zidurilor celor doua abside laterale cu corespondenta in naos, necesare pentru ventilarea suplimentara a bisericii. Cu acest prilej, intre 1898-1903, pictorul vienez Karl Jobst a pictat interiorul bisericii in tempera, intr-o factura occidentalizanta (stilul art nouveau). Cheltuielile de restaurare au fost suportate de Fondul religionar greco-ortodox al Bucovinei. Biserica a fost resfintita in anul 1903 de catre IPS Vladimir de Repta, Arhiepiscop al Cernautilor si Mitropolit al Bucovinei. Acustica deosebita a bisericii Mirauti nu se datoreaza unui calcul al rezonantelor unghiulare, ci unei tehnici cu totul aparte. In timpul restaurarilor efectuate intre 1897-1898, cand s-au demolat boltiturile ruinei, sau descoperit in ele niste oale de lut, care, fiind zidite in perete, produceau rezonante, ca si porumbeii de la Curtea de Arges. Pana la inceputul anului 1919, Biserica Mirauti a ramas inchisa. In acel an, parohul Bisericii Sfantul Dumitru din Suceava a facut o cerere catre Mitropolia Bucovinei pentru a prelua Biserica Mirauti ca filiala a parohiei sale, deoarece biserica sa era in reparatii. La 1 aprilie 1919, Consistoriul arhiepiscopesc de la Cernauti dispune egumenului Manastirii Sf. Ioan cel Nou din Suceava sa predea lacasul de cult parohului de la Biserica Sf. Dumitru pentru a folosi biserica pe durata reparatiilor la Biserica Sf. Dumitru. Abia la 25 ianuarie 1926, Biserica a fost scoasa din cadrul parohiei sus amintite. In anul 1923 a fost amplasata o cruce de piatra in curtea bisericii, fiind sfintita de catre IPS Mitropolit Nectarie Cotlarciuc al Bucovinei. In anul 1957, prin hotararea IPS Mitropolit Iustin Moisescu al Moldovei si Sucevei, Biserica Mirauti a primit statutul de biserica parohiala, iar ca paroh a fost numit preotul Gheorghe Coclici. Cercetarile arheologice din 1976 au scos la iveala temeliile bisericii ridicate in vremea lui Petru I Musat. In perioada 1990-2001 s-a efectuat o noua serie de lucrari de restaurare. Cercetarile arheologice au dus la gasirea a 32 morminte. La restaurarea din 1996-1997, aici s-a descoperit o cripta funerara aflata intr-o stare aproape intacta. Sicriele aflate aici au dus la identificarea mormintelor lui Petru I Musat si al Doamnei Evdochia de Kiev (Evdokia Olelkovici) (prima sotie a lui Stefan cel Mare). Pana atunci, locul inmormantarii domnitorului era necunoscut, iar cel al Doamnei Evdochia era presupus de Nicolae Iorga a fi la Manastirea Probota. In 1996 a fost identificat mormantul Doamnei Evdochia dupa piatra funerara descoperita la Mirauti. In prezent, piatra tombala se afla la Muzeul de Istorie din Suceava.

In toamna anului 1997 a fost descoperit in biserica, in naos, un cavou de caramida, in care se afla un sicriu trapezoidal cu oseminte si urme textile. Mormantul a fost identificat ca apartinand domnitorului Petru Musat, dupa costumul voievodal, pastrat in stare foarte buna. Mormantul a fost acoperit cu pardoseala in timpul restaurarii bisericii de catre echipa lui Romstorfer pentru a se lasa credinciosilor mai mult loc pentru rugaciune. Deoarece costumul voievodului este singurul vesmant domnesc din secolul al XIV-lea din Europa Centrala si de Est, fostul premierul Mugur Isarescu a alocat o suma de bani din fondul aflat la Guvern, pentru conservarea sa. In prezent, costumul este expus la Muzeul de Istorie din Suceava

Biserica Sfantul Ioan Botezatorul - Suceava

Biserica Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul din Suceava, cunoscuta si sub denumirile deBiserica Coconilor, Biserica Beizadelelor sau Biserica Domnitelor, este o biserica ortodoxa construita in anul 1643 in municipiul Suceava. Ea se afla situata pe Str. Stefanita Voda nr. 3, in apropiere de Curtea Domneasca. Are hramul Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul, sarbatorit in fiecare an, in ziua de 24 iunie. Biserica Coconilor din Suceava a fost inclusa pe Lista monumentelor istorice din judetul Suceava din anul 2004. Biserica Coconilor a fost zidita in anul 1643, fiind ctitorita de catre domnitorul Vasile Lupu (1632-1653), ca paraclis al curtii domnesti. Deasupra usii de la intrare a fost asezata o pisanie in limba slavona cu urmatorul cuprins: Cu voia Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh, Io Vasile Voievod, Domn al Tarii Moldovei, a facut aceasta biserica unde este hramul Nasterii Sfantului prooroc si inaintemergator si botezator Ioan; si s-a savarsit in anul 7151 (1643). Pisania are la partea superioara Stema Moldovei flancata de doua frunze stilizate. Biserica este de dimensiuni mici, inalta, zvelta. Planul bisericii aminteste de forma arhaica a bisericii de la Lujeni, reluata la inceputul secolului al XVII-lea de Biserica Manastirii Dragomirna (1602). Biserica are plan dreptunghiular, avand spre est o absida semicirculara (interior si exterior), iar spre vest un pridvor poligonal la exterior si circular in interior. Absida altarului este sprijinita in ax de un contrafort. In interior, pronaosul este despartit de naos prin doua coloane octogonale care sustin trei arcaturi. Naosul este boltit in stil moldovenesc, avand deasupra sa o turla octogonala suprainaltata pe o baza patrata si una stelata, ambele fiind prevazute cu cate un rand de ocnite. Turla are patru ferestre asezate fiecare intr-o nisa dubla, patru contraforturi si un rand de ocnite la partea superioara. Decoratia bisericii este caracteristica arhitecturii moldovenesti din secolul al XVII-lea, in perioada de dezvoltare sub influenta artei muntenesti: braul in dinti de ferastrau de origine

munteana inconjoara biserica, separand firidele de la partea inferioara a fatadei de randul de ocnite din registrul superior; arcaturi oarbe, in acolada, pe aproape tot perimetrul bisericii (ca la Biserica Adormirea Maicii Domnului din Itcani 1639). Biserica este flancata in partea nordica de un turn-clopotnita pe sub care se coboara intr-un mic subsol-osuar boltit aflat sub podeaua naosului, stil asemanator cu cel de la Biserica Manastirii Pangarati (1642). In curte se afla o fantana (Sipotul mare), fosta cismea a curtii domnesti.

iserica Invierea Domnului - Suceava

Biserica Invierea Domnului din Suceava, cunoscuta si sub denumirile de Biserica Vascresenia sau Biserica Elena Doamna, este o biserica ortodoxa construita in anul 1551 in municipiul Suceava. Biserica Invierea Domnului din Suceava a fost inclusa pe Lista monumentelor istorice din judetul Suceava din anul 2004.Cercetarile arheologice efectuate la acest monument in anul 1983 au relevat existenta a numeroase constructii fie din lemn, fie din caramida, care se succed fara intrerupere pe aceeasi suprafata intr-un interval de timp cuprins intre a doua jumatate a secolului al XIV-lea si mijlocul secolului al XVI-lea. Au existat doua biserici succesive cu soclul de piatra de cariera, legata cu un mortar friabil si cu elevatia din lemn. Ambele biserici de lemn au fost mistuite de un incendiu. Au fost gasite morminte ce dateaza din perioada cuprinsa intre a doua jumatate a secolului al XIV-lea si inceputul secolului al XV-lea. Dupa arderea celor doua edificii din lemn, la inceputul secolului al XV-lea a fost construita o biserica din piatra, de forma dreptunghiulara si cu o absida poligonala decrosata. Pe traseul exterior al acesteia a fost construita biserica actuala. Biserica Invierea Domnului din Suceava a fost construita in anul 1551, fiind ctitorita de catre Doamna Elena Rares, sotia voievodului Petru Rares. Deasupra usii de la intrare a fost asezata o pisanie in limba slavona cu urmatorul cuprins: Cu voia Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh, acest lacas sfant inchinat Invierii Domnului a fost inceput si terminat de Elena, Doamna lui Petru Voievod, fiica lui Ioan Despot Tar, pentru mantuirea sufletului Domnului ei Petru Voievod si pentru sine, in anul 7059 (1551) luna ianuarie, 15 zile. Dupa anexarea Bucovinei de catre Imperiul Habsburgic in anul 1775, Biserica Invierea Domnului a fost cedata in 1780 de catre imparatul Iosif al II-lea comunitatii romano-catolice din Suceava ca urmare a cererii repetate a credinciosilor catolici de a li se pune la dispozitie o biserica unde sa se poata ruga. Incepand din anul 1782, biserica a fost amenajata pentru trebuintele cultului catolic. Astfel s-au efectuat urmatoarele modificari: in coltul de la altar s-a adaugat o sacristie incapere speciala pentru pastrarea obiectelor de cult, caracteristica bisericilor catolice; in pronaos s-a

construit un cafas larg sprijinit pe coloane pentru adapostirea orgii; s-au largit si inaltat in mod considerabil ferestrele de la altar si cele de la naos, indepartandu-se fostele cadre de piatra sculptata; s-a redus numarul celor patru ferestre din pronaos la cate una pe fiecare perete, celelalte doua fiind acoperite cu tencuiala; deasupra Sfintei Mese din altar s-a construit un baldachin pe patru coloane; portalul de la intrare cu linii gotice in arc frant a fost inlocuit cu o usa simpla, in cadre dreptunghiulare; a fost demolat peretele despartitor dintre pronaos si naos. Credinciosii romano-catolici si-au construit o biserica proprie in anii 1836-1837, Biserica Invierea Domnului trecand in folosinta comunitatii greco-catolice rutene din orasul Suceava. In anul 1936, biserica a revenit credinciosilor ortodocsi carora le-a apartinut initial, ca urmare a procesului intentat de marele istoric Nicolae Iorga si de mitropolitul Bucovinei, Visarion Puiu. Pana la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial a fost capela a Garnizoanei Militare Suceava. Apoi a fost capela a Facultatii de Teologie Ortodoxa din Cernauti-Suceava (1945-1948), capela pentru practica liturgica a scolii de Cantareti (1948-1952) si in cele din urma biserica misionara dependenta de Mitropolia din Iasi (1951-1956). Din anul 1957 ea a devenit biserica parohiala. Dupa al doilea razboi mondial, s-au efectuat o serie de restaurari, cu aceasta ocazie fiind demolata sacristia. Lucrarile de restaurare si conservare din anii 1982-1989 au avut ca scop readucerea bisericii la forma initiala, fiind demolat un fronton in stil baroc amplasat pe acoperisul bisericii, deasupra intrarii. Lipsita de pictura pana atunci, biserica a fost pictata de prof. univ. Ion Grigore. S-au mai realizat o icoana in mozaic a hramului, amplasata deasupra usii de la intrare (autor fiind pictorul Gheorghe Raducanu), vitralii (executate de pictorul bucovinean Dan Broscauteanu), un iconostas si un nou mobilier de stejar (confectionate de sculptorul Petru Ungureanu). Odata terminate lucrarile de restaurare, biserica a fost resfintita la data de 8 octombrie 1989 de catre PS Pimen Suceveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Iasilor. Dupa Revolutia din decembrie 1989, au fost amplasate in curtea bisericii o capela lumanarar si o troita din lemn de stejar sculptat in cinstea eroilor martiri, in fata careia se oficiaza slujbe de pomenire la 22 decembrie a fiecarui an. In anul 2000 s-a restaurat clopotnita de tip zvonita si in vara aceluiasi an au fost aduse aici din insula Creta particele din moastele a 99 sfinti cuviosi, care se pastreaza in pronaosul bisericii. In cursul anului 2002 s-au inceput lucrarile de pictare a tuturor ocnitelor de la exteriorul bisericii de catre prof. univ. Ion Grigore. Desi a suferit de-a lungul timpului mai multe modificari, Biserica Invierea Domnului a pastrat totusi planul initial intact, incadrandu-se tipului de biserica de targ (copiind aproape exact planul bisericii lui Stefan cel Mare de la Piatra Neamt). Biserica este construita din piatra bruta, cioplita la soclu, colturi si contraforturi. Pe langa aceasta, in anumite locuri s-a folosit si caramida (la picioarele arcadelor, la firidele alungite si la ocnite). Biserica are dimensiuni relativ reduse: 21,40m lungime si 5,80m latime in interior, 24,40m lungime si 8,50m latime in exterior si o inaltime de 16 metri. In dreptul naosului, absidele laterale au fost inlocuite prin rezalite vizibile la exterior (ingrosare a zidurilor), sprijinite de contraforturi cu copertine cu profile obisnuite. Pe absida altarului se afla noua firide alungite, iar sub fereastra altarului, in ax, se afla un picior de contrafort. Biserica este inconjurata sub acoperis de un brau din doua randuri de ocnite, revenind cate trei ocnite mici la doua ocnite mari. Intrarea in biserica se face printr-o singura usa situata in partea de apus incadrata intr-un chenar de factura gotica. Biserica nu are pridvor. Pronaosul este impartit printr-un arc dublu cu pilastri si console mai pronuntate. Are doua ferestre in stil gotic pe peretele nordica si pe cel sudic, in partea dinspre naos. Naosul este acoperit cu o calota sferica si nu pare sa fi avut niciodata o turla de zid. In curtea bisericii se afla o clopotnita de tip zvonita, formata dintr-un perete din patru stalpi de zid intre care atarna trei clopote mici. Clopotnitele de tip zvonita apar destul de rar in arhitectura

romaneasca, fiind intalnite numai la bisericile din nordul Moldovei: Biserica Sfanta Treime din Siret, Biserica Adormirea Maicii Domnului din Itcani (Suceava), Biserica Sfantul Procopie din Badeuti (Milisauti), Biserica Sfantul Dumitru din Zaharesti si Biserica Invierea Domnului din Suceava. Biserica a fost inzestrata cu numeroase odoare bisericesti, dintre care mai exista doar o Evanghelie in limba slavona tiparita la Lvov in 1644 si pastrata la Biserica Sf. Dumitru din Suceava.

Biserica Sfantul Nicolae - Suceava

Biserica Sf. Nicolae din Suceava este o biserica ortodoxa construita in anul 1611 in municipiul Suceava. Ea se afla situata pe Str. Mihai Viteazul nr. 2, in apropiere de Liceul Stefan cel Mare. Biserica Sf. Nicolae-Prajescu din Suceava a fost inclusa pe Lista monumentelor istorice din judetul Suceava din anul 2004.Intre anii 1546-1551, dupa cum aminteste pisania, voievodul Ilias Rares a ctitorit si zidit o biserica cu hramul Sf. Ierarh Nicolae (sarbatorit in fiecare an la 6 decembrie). In anul 1611, in timpul domniei lui Constantin Movila (1607-1611), vel vistiernicul Nicoara Prajescu, impreuna cu cneaghina Maria, a reconstruit pe ruinele constructiei lui Ilias Biserica Sf. Nicolae, dandu-i forma pe care o are astazi. Biserica prezinta trasaturile arhitecturii moldovenesti a vremii, avand un altar dreptunghiular boltit in semicilindru, cu absida la est si altele laterale operate in grosimea zidului, precum si turla pe naos. Ea este considerata una dintre primele biserici din secolul al XVII-lea cu turnulclopotnita inaltat deasupra exonartexului. Biserica are contraforturi mari, intre ele fiind adaugate contraforturi de dimensiuni mai mici. In exterior, biserica este decorata cu un brau median de caramizi in dinti de ferastrau, iar sub streasina se afla un rand de ocnite. Pictura a fost restaurata in anul 1895 de catre zugravul Vladimir Mironescu. Biserica a fost restaurata intre anii 1974-1980 dupa proiectul Directiei Monumentelor Istorice si Arhitectonice Bucuresti, arhitect proiectant fiind Nicolae Diaconu.

Biserica Sfanta Cruce - Suceava

Biserica Sfanta Cruce din Suceava este un lacas de cult armenesc din municipiul Suceava, a carui constructie dateaza din anul 1521. Ea se afla la baza Strazii Armenesti, formand impreuna cu Biserica Sf. Simion (construita in 1513) un ax care defineste vechiul nucleu de locuire a armenilor. Biserica Sf. Cruce din Suceava a fost inclusa in Lista monumentelor istorice din judetul Suceava, elaborata in anul 2004. O comunitate armeneasca s-a stabilit pe teritoriul Sucevei inca din secolul al XIII-lea. Numarul armenilor din Moldova a crescut numeric in secolul al XIV-lea, ei ocupandu-se cu comertul si mestesugurile. Tot atunci au inceput sa-si organizeze si viata religioasa. Ei si-au construit biserici si manastiri cu specificul caracteristic traditiilor si credintei poporului armean. Printr-un hrisov domnesc din anul 1401, domnitorul Alexandru cel Bun a consfintit infiintarea primei Episcopii armene din Moldova, care a functionat pe teritoriul actual al Manastirii Zamca. Armenii si-au construit case in zona care poarta astazi numele de Strada Armeneasca, care se intinde intre Biserica Sf. Cruce (de langa Autogara Suceava) si Biserica Sf. Simion. Se presupune ca pe teritoriul actual al Bisericii Sf. Cruce a existat anterior o biserica mai veche de lemn. Acest lucru se deduce din existenta in biserica a unei pietre de mormant a unui oarecare Solomon, care are inscrisa pe ea anul 1426 (anul 877, conform erei armene). Se mai pastreaza si piatra de mormant a lui Isaia, la care data nu se mai poate distinge, inscriptia fiind foarte uzata. Dupa traditie, Biserica Sfanta Cruce din Suceava a fost zidita in anul 1521 in timpul domniei lui Stefanita Voda (1517-1527), de catre Cristea Hanco (in armeneste Hacic Hanconian), pe locul bisericii de lemn. Nu exista informatii care sa precizeze cine au fost mesterii care au lucrat la ridicarea si pictarea bisericii. In interiorul bisericii, in peretele de sud al naosului, se gaseste zidita o piatra pe care este scrisa cu litere armenesti o inscriptie pe care se distinge anul 1521 (anul 970 al erei armene), care a fost introdusa in zid mult mai tarziu. De o deosebita importanta este o alta piatra de mormant, pe care se afla urmatoarea inscriptie: Aceasta e locul de odihna a martirului Hagop, fiul lui Khogea Biata, acel care a cladit biserica, in anul 1055, la g. mai. S-a scris. Amin. Aceasta piatra de mormant a pus in incurcatura pe istorici care cunosc precis din documente ca Biserica armeneasca Sf. Cruce a fost ctitorita de catre Hacic Hanconian. Istoricul armean H. Dj. Siruni, tinand seama ca anul erei armene 1055 corespunde cu anul de la Hristos 1606, presupune ca aceasta piatra de mormant, care mentioneaza ca ctitor al Bisericii Sf. Cruce pe Khogea Biata, este adusa din alta parte sau vrea sa arate ca respectivul ctitor pomenit a cladit numai o parte a bisericii, sau clopotnita. Biserica a fost refacuta de mai multe ori, ceea ce ii confera aspectul unei constructii din secolul al XVIIIlea. Desi destinata cultului armean, prezinta numeroase elemente arhitectonice comune cu bisericile moldovenesti. In anul 1776 a fost construita in curtea bisericii Capela Sf. Ioan, pentru pomenirea epitropului armean Hovhannes Capri. In curtea bisericii a functionat si o scoala

armeana. La inceputul secolului al XX-lea, calea ferata urbana Itcani-Areni trecea la cativa metri departare de zidurile Bisericii Sf. Cruce, pe strada Vasile Alecsandri. In anul 1918, trepidatiile au cauzat prabusirea turlei de deasupra naosului (care a cazut inlauntru, din pricina trenului care a sguduit si cladirea liceului). Dupa primul razboi mondial, s-a renuntat la folosirea acestei linii ferate urbane care a fost dezafectata. Abia in anul 1935 s-au efectuat lucrari de restaurare a naosului si altarului bisericii. Bolta naosului a fost refacuta, la partea superioara din ghips fiind folosita ca armatura o plasa de sarma. Turla de deasupra naosului nu a mai putut fi reconstruita. In interior, sub stratul de tencuiala mai noua, s-au gasit resturi de pictura veche pe zidul de nord al bisericii. In fata bisericii se afla un turn-clopotnita, modest ca inaltime si sprijinit de doua contraforturi, despre care nu exista informatii certe privind data construirii. De asemenea, si acesta a suferit lucrari de restaurare, cu acest prilej introducandu-se intr-unul din ziduri o piatra de mormant. Biserica este construita de la fundatie pana la 3-4 metri inaltime din piatra, iar in continuare din caramida. Naosul bisericii este boltit si prelungit spre vest printr-un spatiu boltit deosebit, iar pronaosul este impartit in doua. Exista doua intrari in naos: una prin pronaos si a doua, pe latura de sud, neaxata in latura transversala a naosului. Biserica nu este pictata in interior, avand pe pereti icoane armenesti. In interiorul bisericii se pastreaza lespedea funerara a diaconului Asvadur, fiul lui Cailcea, datata cu anul 1522 (anul 971 era armeana). Acesta fusese ingropat la temeliile bisericii, unde se mai gaseau si alte doua morminte mai vechi. Piatra sa de mormant a fost descoperita alaturi de alte doua pietre de mormant si de trei schelete omenesti in timpul sapaturilor facute in partea de nord a cartierului romanesc Sf. Dumitru, la 11 iunie 1860. In curtea bisericii au fost mutate in secolul al XIX-lea mai multe pietre de mormant din fostul cimitir al bisericii armenesti Sf. Treime, care se afla in gradina Vasile Cocarla a Liceului Stefan cel Mare, azi spatiu construit al cartierului Mihai Viteazu Est. Pietrele de mormant sunt vechi, avand inscriptionate pe ele anii 1577, 1612, 1618, 1626, 1641. Biserica a fost renovata si in prezent este folosita pentru celebrarea liturghiilor armenesti. Hramul acestei biserici este sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci, celebrata in fiecare an la data de 14 septembri

Biserica Turnu Rosu - Suceava

Biserica Sf. Simion din Suceava (cunoscuta si sub numele de Turnul rosu, din cauza clopotnitei care este de culoare rosiatica) face parte din complexul de monumente armenesti din Suceava. Ea a fost construita in anul 1513 de catre infloritoarea comunitate armeana a locului, ctitor fiind armeanul Donig (sau Donik), suferind dea lungul timpului o serie de transformari. La aceasta biserica se pastreaza o piatra de mormant,

datata 1573, avand o inscriptie gravata care spune ca acesta este mormantul preotului Hovhannes, protopopul bisericii, care este fiul lui Donig, ctitorul bisericii Sf. Simeon. Turnul clopotnita al Bisericii Sf. Simion (ctitorie atribuita armeanului Donig, inchinata Sf. Simion Dzerun Simion cel Batran, care dateaza din anul 1513) are o inaltime de 28 de m. Clopotele din Turnul Rosu aveau o sonoritate deosebita datorita procentului ridicat de argint din compozitia bronzului din care au fost turnate. Se spunea ca atunci cand trage clopotul Filipos de la Sf. Simeon, sa tot mori. La inceputul veacului al XVI-lea, Biserica Sf. Simion cu turnul clopotnita marcau limita superioara a cartierului armenesc din vatra orasului, cartier care, asa cum consemneaza documentele, avea o ulita pietruita, podita cu calapod. Biserica Sf. Simion din Suceava face parte din complexul de monumente armenesti din Suceava. Ea a fost construita in anul 1513, in timpul domnitorului Ieremia Movila, de catre infloritoarea comunitate armeana a locului, ctitor fiind armeanul Donig (sau Donik), suferind dea lungul timpului o serie de transformari. La aceasta biserica se pastreaza o piatra de mormant, datata 1573, avand o inscriptie gravata care spune ca acesta este mormantul preotului Hovhannes, protopopul bisericii, care este fiul lui Donig, ctitorul bisericii Sf. Simeon. In anul 1606, in perioada domniei lui Simion Movila (1606-1607), a fost construit turnulclopotnita, iar cladirea bisericii a fost refacuta de catre Sima, care in armeana inseamna Simion, de unde i-a venit si denumirea bisericii. Biserica este inchinata Sf. Simion Dzeruni (Simion cel Batran). Lucrari de restaurare a bisericii s-au efectuat in secolul al XIX-lea de catre sotii Cristea si Matilda Hagii. De asemenea, in cinstea si in amintirea ctitorilor, ei au donat un cimitir aflat in apropierea bisericii pentru comunitatea armeana din zona. Singura lor rugaminte a fost ca rasplata actelor lor de binefacere sa fie ingrijirea mormintelor unde au fost asezati dupa trecerea in nefiinta. In acel cimitir, precum si in jurul bisericii, au mai fost gasite pietrele de mormant ale preotilor care au slujit acolo, dupa cum este obiceiul armenesc. In anul 1926 a fost pusa o piatra de mormant sotilor Hagii care au refacut biserica. Biserica Sf. Simion din Suceava a fost folosita ca biserica de cult pana in anul 1969 cand, din cauza gravelor fisuri si a imputinarii comunitatii armene, a fost inchisa. In ciuda distrugerilor provocate de cutremurele din anii 1977 si 1990, timp de mai multi ani nu s-a luat nici o masura de consolidare si restaurare, cu toate ca a fost propusa in fiecare an Ministerului Culturii pentru interventii de urgenta, existand un proiectul de restaurare. Biserica Sf. Simion nu are nici un fel de picturi interioare, zidurile fiind crapate, la fel ca si altarul. Ca urmare a adaugirilor efectuate in decursul timpului, partile bisericii nu fac corp comun, pronaosul este separat de naos si altarul de naos, iar turla se afla in pericol de a se prabusi in interior ca urmare a slabirii structurii de rezistenta.

Biserica Nasterea Sfintei Fecioare Maria Radauti

Biserica Nasterea Sfintei Fecioare Maria din Radauti este o biserica romano-catolica construita in perioada 1823-1826 in Radauti. Ea se afla situata pe Str. Stefan cel Mare nr. 16.Ca urmare a numeroaselor solicitari ale comunitatii catolice din localitate, arhiepiscopul de Lemberg infiinteaza Parohia Radauti, numindu-l ca paroh pe pr. Joseph Sattfeld. Acesta este instalat oficial la 26 aprilie 1818. Dupa consacrarea bisericii, Parohia din Radauti a preluat sub asistenta sa spirituala si comunitatile catolice din Horodnic, Marginea, Voievodeasa si Volovat. In anul 1843, cele patru comunitati mai sus-mentionate trec in administrarea vicariatului infiintat la Voievodeasa. Parohia Radauti preia ulterior comunitatile din Galanesti si Voitinel de la vicariatul local din Gura Putnei (in 1852) si din Volovat (in 1888). In anul 1900, are loc o noua reorganizare a parohiei, ramanand in administrarea sa numai filialele Galanesti si Satu Mare. Perioada regimului comunist a fost o perioada grea pentru Biserica Catolica din Romania. Dupa razboi, credinciosii germani au inceput sa emigreze in Germania. Patrimoniul parohiilor este nationalizat aproape in totalitate. Sunt desfiintate parohiile din Dornesti, Tibeni, Maneuti, Gura Putnei, Voievodeasa si Solca, precum si Decanatul de Radauti. Parohia Radauti este reorganizata, preluand sub administrarea sa comunitatile romano-catolice din satele Brodina, Clit, Falcau, Gura Putnei, Maneuti, Putna, Tibeni, Voievodeasa si Volovat. In acelasi timp, preotii si enoriasii sunt persecutati. In decembrie 1952, parohul Eugen Baltheiser a fost arestat de securitate. Cu toate acestea, s-au desfasurat intre anii 1982-1983 activitati de reparatie generala a bisericii, efectuandu-se si modificari ale interiorului. Lucrarile de renovare continua si in anii urmatori. In ultimul deceniu al secolului al XX-lea este schimbat acoperisul din tabla cu unul nou. Incepand din anul 2006, sunt continuate lucrarile de modernizare a parohiei (schimbarea pavajului din curtea bisericii, amplasarea unei statuete a Sf. Fecioare Maria pe un soclu, construirea unui noi altar cu o icoana in mozaic a Maicii Domnului etc.).

Biserica Pogorarea Sfantului Duh - Radauti

Catedrala Ortodoxa cu hramul Pogorirea Duhului Sfint se inalta, astazi, in coasta parcului central, impunatoare si svelta, nu departe de vechiul centru monahal din Radauti. Timp de aproape 400 ani, orasul Radauti a fost sediu episcopal. Manastirea Bogdana a indeplinit rolul de necropola domneasca, aici aflandu-se si sediul Episcopiei Radautilor. Rolul episcopal al Radautilor a incetat in anul 1782, odata cu transferarea sediului episcopal de la Radauti la Cernauti, noua episcopie fiind denumita Episcopia Bucovinei. Dupa Unirea Bucovinei cu Romania in anul 1918, credinciosii ortodocsi din Radauti au dorit sa infiinteze o biserica ortodoxa de dimensiuni mari, orasul Radauti devenind resedinta a judetului Radauti. Din initiativa preotilor si credinciosilor din localitate, in anul 1923 s-a obtinut si s-a sfintit terenul pentru viitoarea catedrala in parcul central al orasului. Lucrarile de constructie au fost incepute in anul 1927 pe cheltuiala Mitropoliei Bucovinei. Ca urmare a faptului ca planul initial nu corespundea unei biserici de dimensiunile unei catedrale, el a fost refacut de catre arhitectul Mihail Pankowski, stabilit ulterior la Viena, care a condus lucrarile pana in anul 1940 cand s-a amplasat crucea deasupra turlei. Lucrarile au stagnat in perioada razboiului, ele fiind continuate abia in anul 1950 cand s-au reinceput lucrarile de finisaj sub conducerea arhitectului Constantin Popadiuc, originar din Radauti. Atunci s-a inceput tencuirea peretilor exteriori, in functie de banii obtinuti din donatiile credinciosilor, ale Mitropoliei Moldovei si Sucevei si din subventiile alocate periodic de Directoratul Regional al Cultelor si Episcopia Romanului. Biserica a fost sfintita la 28 mai 1961, in Duminia Rusaliilor (hramul bisericii), de catre IPS Mitropolit Iustin Moisescu al Moldovei si Sucevei inconjurat de un sobor de preoti si in prezenta unui numar mare de credinciosi, paroh fiind protopopul Miltiade Iftodie. Arhitectura bisericii Biserica are o suprafata de 550 m, o lungime de 60 metri si o inaltime de 50 metri. Ea este construita in stil neobizantin cu elemente de arhitectura bisericeasca moldoveneasca. Ea are trei nave, avand un culoar principal strajuit de colonade cilindrice ce se termina cu capiteluri corintice lucrate maiestrit. Intre naos si pronaos se afla doua arce dublouri mari.

Deasupra usii de la intrare se afla un balcon spatios. Biserica are 131 ferestre rotunde de marimi diferite prin care patrunde lumina in interior. Acoperisul bisericii este alcatuit dintr-un turn central strajuit de o cruce de 6 metri inaltime si 4 metri latime (bratele), patru turnuri mai mici in jur si doua turnuri ale clopotnitei, de o parte si alta a intrarii principale in biserica. Catapeteasma provine de la Biserica din Rapciuni, astazi scufundata in apele Hidrocentralei de la Bicaz, sculptura ei fiind realizata de Filip Bocic, iar pictura de Nicolae Popovici-Lespezi, ambii din Iasi. Biserica are un policandru de 420 kg, realizat prin contributia preotilor din raion de catre mesterul argintar Gh. Damian din Targu Neamt si unul mai mic realizat in Atelierele Patriarhiei si donat de catre membrii Consiliului Parohial. Biserica a fost pictata in fresca dupa proiectul prof. univ. Victor Bratulescu, lucrarile fiind executate intre anii 1959-1960 de catre pictorii Iosif Keber (1897-1989), Gheorghe TeodorescuRomanati (1891-1980), Ion Taflan (n. 1912), S. Hermineanu si A. Keber. Vopsitoria artistica este opera lui Marin Nitescu si a ierodiaconului Lavrentie Movileanu. Lucrarea prezinta valoare prin compozitiile ample, coloritul cald, umanizarea figurilor si ornamentatia sobra. La executarea lucrarilor de terminare a constructiei si de pictare a acestui lacas s-au ostenit protopopul Ioan Breaban si preotii Oreste Gherasim si Ilie Popescu. In perioada 1998-2000 s-au efectuat lucrari de reabilitare ale bisericii. In decursul timpului, tabla neagra cu care a fost acoperit lacasul de cult a ruginit si a necesitat inlocuirea sa.

Muzee
Muzeul National al Oualor Incondeiate - Ciocanesti

Muzeul Naional al Oulor ncondeiate din Ciocneti a fost deschis n 2005, dup cea de-a doua ediie a Festivalului Naional a Oulor ncondeiate. Coleciile

cuprind peste 2000 de ou nchistrite de artizani locali, dar i ou premiate la ediiile anterioare ale festivalului, lucrate n diferite tehnici. Alturi de acestea, vizitatorul mai regsete rzboiul de esut i esturi diverse, obiecte de uz casnic din lemn, ceramic, inventar pastoral, unelte de fierrie, inventar de plutai, o machet cu o plut, fotografii, icoane pictate i costume populare din zon. O camer este dedicat senatorului Nistor Giosan, fost parlamentar al Imperiului Austro-Ungar. La muzeu funcioneaz un atelier de esut i o coal de ncondeiat ou.

Muzeul Furman - Dornesti

Muzeul Furman din Dorneti a fost nfiinat de Radu Furman, ultimul evreu din vechiul Hadikfalva. Colecia cuprinde peste 1000 de piese, de la un meteorit czut pe teritoriul comunei Dorneti, pn la mantaua de militar ptat de snge a singurului dornean czut la Revoluia din 1989: obiecte istorice, documente, de cri piese de medalistic i numismatic. Citete mai mult...

Muzeul Satesc "Vasile Boca" - Botosana

Muzeul stesc Vasile Boca din Botoana gzduiete o colecie etnografic cu obiecte din zon, ntre care se remarc un steag liturgic (prapur) i o colecie de bte ciobneti cu diverse ornamente. Din inventarul muzeului menionm soba tradiional cu cuptor, ceramica neagr de uz comun de Marginea i Rdui, costumele populare din zon, diverse esturi, obiecte din lemn, lad de zestre i piese din corn de cerb.

Casa-muzeu "Bukowina" - Putna

Casa muzeu Bukowina din Putna, o amenajare muzeal recent, datorat educatoarei Emiliea Bcu, se afl ntr-un imobil de lemn de la sfritul secolului al XIXlea. Exponatele, de factur etnografic, surprind interioarele unei case tradiionale i ndeletnicirile din zon. Astfel, alturi de mobilier rustic i orenesc, vizitatorul poate admira diferite esturi tradiionale, costume populare, icoane pictate pe lemn sau litografiate, diferite obiecte de uz gospodresc i pastoral din lemn, ceramic i sticl. Nu lipsete rzboiul de esut i instrumentarul acestei ndeletniciri.

Colectia "Ion Gramada" - Campulung Moldovenesc

Colecia Ion Grmad Cmpulung Moldovenesc (Str. Grigorie Sabie, Nr. 19), este adpostit ntr-o cas din lemn cioplit pe patru pri de la nceputul secolului al XIXlea i a fost deschis publicului n 1999. n prezent, dup 35 de ani de activitate desfurat cu pasiune i druire de soii Ioan i Dina Grmad, muzeul are peste 7000 de exponate, dispuse dup modul lor de folosin, realiznd o adevarat selecie a valorilor ntr-o anume cronologie istoric. Citete mai mult...

Muzeul Lucia Condrea - Moldovita

Muzeul Lucia Condrea din Moldovia a fost nfiinat n 1993 la iniiativa artistei i cuprinde peste 1000 de exponate dintre care peste jumtate creaii proprii n cinci tehnici de lucru: tradiional (n culori), grafic alb-negru, dantelrie (goblen pe ou), tehnica antichitilor (inspirat din plafoane, pavaje i coloane), cear n relief cu culori, ncepnd de la maro, verde, rou i bleu. O alt seciune o reprezint oule obinute n urma schimbului cu ali ncondeietori din Romnia iar o a treia, ou din strintate, realizate n diferite tehnici, pe diverse materiale: Hong Kong, Madagascar, Africa de Sud, China, Ungaria, Frana, Cehia, Slovacia, Rusia, Siberia, America de Nord sau Danemarca.

Muzeul Apelor "Mihai Bacescu" - Falticeni

Muzeul Apelor Mihai Bcescu Flticeni (str. N. Beldiceanu-8) este constituit din dou pri importante: colecia de faun i flor marin i oceanic a academicianului Mihai Bcescu, explorator al mai multor mri i oceane, precum i acvarii i diorame care ilustreaz peisajul natural al omuzului. Dou sli sunt dedicate arheologului Vasile Ciurea, ntemeietorul primului muzeu flticenean.Muzeul prezint lumea cercettorilor Emil Racovi, Grigore Antipa, Paul Bujor i Ion Boreca, exponatele de aici reliefnd contribuiile tiinei romneti n domeniul hidrobiologiei. Citete mai mult...

Muzeul de Arta "Ion Irimescu" - Falticeni

Muzeul de Art Ion Irimescu Flticeni (str. Mihai Eminescu-2) constituie unul din cele mai importante obiective turistice ale Flticeniului. Aici sunt expuse peste 320 de sculpturi i cca. 1000 de lucrri de grafic ale maestrului Ion Irimescu, considerat de critici cel mai mare sculptor romn, dup Constantin Brncui. Anul 2003 a fost declarat Anul Irimescu, ocazie cu care, n albumul omagial, dr. Alexandru Cebuc scria: ntreaga oper a maestrului Irimescu confer echilibru, linite i intens concentrare interioar, lsnd s se ntrevad artistul travaliului meditativ i profund uman. Citete mai mult...

Muzeul de Stiinte ale Naturii si Cinegetica - Vatra Dornei

Muzeul de tiinele Naturii i Cinegetic din Vatra Dornei (str. Unirii-3) prezint fauna i flora din zon, precum i potenialul fondului de vntoare: cerbul, cpriorul, capra neagr, ursul carpatin, cocoul de mesteacn, vulturul pleuv etc. Se remarc dioramele cu cerbul atacat de lupi i familia de cpriori, numeroasele trofee de vntoare, interiorul vntoresc cu diverse obiecte de uz gospodresc ce se pot lucra din corn i lemn: mese, cuiere etc.

Casa-muzeu Fundu Moldovei

Casa muzeu din Fundu Moldovei, obiectiv in-situ al Muzeului Arta Lemnului din Cmpulung Moldovenesc, a fost ridicat la sfritul secolului XX de Andron Andronicescu i deschis n 1990. Imobilul are tind rece i trei camere i a fost construit special cu destinaia de muzeu etnografic pentru zona Fundu Moldovei. n prima camer, inventarul ilustreaz prelucrarea lemnului i a lnii, n cea de-a doua costumul vechi i n ultima costumul popular contemporan.

Casa-muzeu Solca

Casa-muzeu Solca a fost deschis publicului n 1971. Este construit n stil romnesc i dateaz din secolul al XVII-lea; are pridvor cu prisp, tind i dou camere. Sunt expuse obiecte originale specifice unei locuine rneti, dispuse n mod firesc, autentic. Se remarc esturile i piesele de uz gospodresc din lemn.

Muzeul Memorial "Ciprian Porumbescu"

Muzeul Memorial Ciprian Porumbescu, inaugurat n 1971, organizat ntr-un fost conac boieresc - monument de arhitectur neoclasic de secol XIX nconjurat de un impresionant parc dendrologic cu arbori seculari i specii floristice rare, reconstituie documentar, prin expoziia de baz, viaa i bogata activitate a inegalabilului compozitor. Vizitatorul poate admira instrumentele muzicale originale (pian, violoncel, bagheta de dirijor, albumul votiv oferit de Ciprian iubitei sale Berta Gorgon), fotografii, partituri etc. i tri momente unice de ncntare n sala de audiii muzicale. n imediata apropiere se afl cimitirul bisericii care adpostete cripta familiei Porumbescu

Muzeul de Istorie - Siret

Muzeul de Istorie Siret a fost deschis publicului n 1985, expoziia permanent avnd ca tematic formarea i dezvoltarea trgurilor i oraelor medievale de la est de Carpai; sunt prezentate i numeroase aspecte de istorie local ncepnd cu preistoria i continund cu evul mediu, epoca modern i cea contemporan. Dup 2005, graie spturilor arheologice sistematice din aezarea hallstattian timpurie de la Dealul Ruina, expoziia a fost completat cu aceast secven cultural local

Case memoriale
Casa Memoriala "Simion Florea Marian"

Casa memorial Simion Florea Marian Suceava (Aleea S.Fl. Marian-4), ctigat cu condeiul de cel mai mare folclorist i etnograf romn, academicianul S.Fl. Marian (prin premiul de 4.000 lei aur Nsturel Herescu, pentru lucrarea Ornitologia poporan romn), este una dintre cele mai vechi case ale Sucevei, datnd din secolul al XIX-lea; reconstituie atmosfera de familie i de activitate creatoare n care a trit autorul celor mai importante monografii tematice privind cultura popular romneasc, prin exponate originale (mobilier, obiecte decorative, tablouri, obiecte personale etc.) i adpostete o colecie documentar impresionant (cri, periodice, manuscrise, fotografii, documente culturale, coresponden etc.).

Casa Memoriala "Mihail Sadoveanu" Falticeni

Casa din deal, de la nr.68, de pe strada Ion Creanga, Falticeni, a fost construita dupa planurile lui Mihail Sadoveanu, pe locul cumparat de la fiica farmacistului Carol Vorel, vaduva inginerului Engel care construise drumul de fier Dolhasca Falticeni. Scriitorul a locuit in cladirea actualului muzeu in perioada 1944 1961, fiind resedinta sa de vara. Cladirea a fost construita in 1937 de catre mitropolitul Visarion Puiu, cu destinatia de palat arhieresc. Devenita casa de oaspeti, este pusa la dispozitia scriitorului Mihail Sadoveanu in 1944 si cedata spre folosinta pe viata. Citete mai mult...

Casa Memoriala "Nicolae Labis" din Malini

Casa in care a locuit poetul Nicolae Labi a fost construit de invtorii Eugen i Profira Labi in anul 1954 i se afl in centrul satului Mlini. Casa este compus din cinci incperi i hol. n aceast cas, tanrul poet a trit un timp din scurta i fulgertoarea sa via, zmislind aici poate cea mai semnificativ parte a inestimabilei sale moteniri poetice. Casa a fost restaurat inainte de organizarea ei ca muzeu, in 1973. n anul 1975, in aceast cas a fost amenajat o cas memorial, sub administrarea

Complexului Muzeal Bucovina din Suceava. n anul 2001 au fost executate o serie de reparaii curente (interioare i exterioare) ale locuinei.
Citete mai mult...

Casa Memoriala "Eusebiu Camilar" Udesti

Inaugurat in anul 1984, Casa Memoriala de la Udeti este amplasat pe una din uliele din centrul satului, in locuina motenit de scriitor de la parini i completat de el cu inc o incapere i o verand. Expoziia de baz i spaiile memorialistice, distribuite in trei incaperi, conin un important fond de obiecte cu o impresionant for evocatoare, sugestive pentru universul dur al operei de un realism crud, pe care Eusebiu Camilar (1910-1965) a lasat-o posteritii in pagini de proz, de poezie i dramaturgie. Exponatele etalate sunt edificatoare i in ceea ce privete relaiile scriitorului cu o serie de confrai sau, mai ales, cu lumea satului natal din care i-a extras in esena aproape intreaga sa creaie literar.

Casa Memoriala "Ciprian Porumbescu"

Casa Memorial Ciprian Porumbescu , inaugurat in 1953, este adapostit intr-o anex original singura care s-a pstrat a fostei case parohiale de la Stupca (Ciprian Porumbescu ) , locuit de familia preotului, scriitorului i militantului roman din Bucovina, Iraclie Porumbescu, intre anii 1865 1883. Aici se reconstituie prin intermediul unor exponate autentice (ex. pianul Mrioarei Raiu-Porumbescu sora compozitorului) reprezentand obiecte care au aparinut familiei, o atmosfera de epoc, preponderent rustic, proprie mediului in care a trit i a creat in acest sat intemeietorul muzicii romaneti moderne, Ciprian Porumbescu (1853-1883), sugerandu-se relaiile acestuia cu universul satului, gama de impresii ce i-au pus amprenta specific asupra personalitii i creaiei porumbesciene

ALTE ATRACTIIHerghelia Lucina

Herghelia Lucina este una dintre cele doua herghelii din judetul Suceava unde sunt crescuti cai de rasa, cealalta fiind Herghelia Radauti. Herghelia Lucina se afla in catunul Lucina din comuna Moldova-Sulita, fiind specializata pe rasa de cai hutuli. In anul 1788, Comandamentul de Remonta al Armatei Austro-Ungare a luat in arenda un teren in catunul Lucina de la Domeniile Fondului Religiilor din Bucovina, cu scopul de a amenaja acolo o sectie de crestere a cailor. Aceasta a fost arondata ulterior Hergheliei Radauti. In anul 1856, sectia de la Lucina a primit statutul de herghelie a armatei austriece, aici aflandu-se pe atunci doar un efectiv modest de 2 armasari pepinieri si 5 iepe de reproductie. Herghelia a fost organizata sub conducerea colonelului austriac Martin von Herman, fiind parasita de armata in 1872. In anul 1877, a fost infiintata pe vechiul amplasament o herghelie civila, fiind adusi primii cai hutuli procurati de austrieci de la localnici. Numarul cailor hutuli crescuti aici a crescut pana la

inceperea primului razboi mondial, herghelia fiind evacuata in anul 1914 in Austria. Luptele purtate in apropiere au dus la distrugerea constructiilor existente. Odata cu Unirea Bucovinei cu Romaniei din 1918, statul roman a reinfiintat herghelia din Radauti. Dupa razboi, austriecii au scos la licitatie in anul 1919 caii din rasa hutul, acestia fiind cumparati de tari ca Cehoslovacia, Polonia si Romania. Au fost cumparate 26 de iepe si 3 armasari din rasa hutula pentru a popula fosta herghelie. Pe baza acestor achizitii, statul roman a putut reface efectivul de la Lucina, care a redevenit sectie a Herghelia Radauti. In anul 1943, sectia de crestere a cailor de la Lucina a redevenit herghelie, aici fiind crescuti caii hutuli. La acel moment, existau aici 60 de iepe si 5 armasari pepinieri. Herghelia s-a dezvoltat in anii urmatori, maximul de efectiv fiind atins in perioada 1970-1990.

Herghelia Radauti

Herghelia Radauti este una dintre cele doua herghelii din judetul Suceava unde sunt crescuti cai de rasa, cealalta fiind Herghelia Lucina.In anul 1789, in primii ani de dupa ocuparea Bucovinei de catre Imperiul Habsburgic, a fost infiintata o herghelie de cai de rasa in orasul Vascauti, cu scopul asigurarii armatei cu un numar mai mare de cai de o calitate mai buna. Herghelia a fost mutata la 1 mai 1792 in orasul Radauti, fiind amplasata langa Manastirea Bogdana, de la care a si concesionat respectivele terenuri. Initial, ea se intindea pe o suprafata de 9.810 ha si dispunea de 1.400 de exemplare de cai. Pana in anul 1818, caii erau crescuti in semisalbaticie pentru a reduce costurile. Din acel an, s-a trecut la aplicarea principiilor zootehnice in organizarea activitatii hergheliei. Herghelia avea in acele vremuri 16 sectii, iar primii armasari care au pus bazele actualei herghelii au fost doi armasari arabi, doi turcesti, unul transilvanean si unul Barbarino. De-a lungul timpului, numarul speciilor de cai de rasa gazduite aici s-a marit. Astfel, in anul 1826 au fost adusi primii armasari din rasele Gidran Arab si Siglavy. In 1856, numarul cailor care erau crescuti aici era de 1.132. Dupa inceperea primului razboi mondial, herghelia a fost evacuata. Odata cu Unirea Bucovinei cu Romaniei din 1918, statul roman a reinfiintat herghelia din Radauti, pe care a improprietarit-o

cu 3.253 ha, din care 721 ha teren arabil, 529 ha fanete, 1.249 ha pasune, 464 ha de padure si 221 ha cu cladiri. In anul 1922 a fost adusa Herghelia de cai din rasa Gidran Arab de la Sambata de Jos (din judetul Fagaras), iar caii erau trecuti la scoala de dresaj de la Radauti la varsta de 3-3,5 ani. In perioada 1964-1965, herghelia a fost mutata la marginea orasului Radauti, unde au fost construite un pavilion administrativ, grajdurile si sala mare, iar terenul hipodromului a fost imprejmuit. In prezent, Herghelia de la Radauti se intinde pe o suprafata de 610 ha si dispune de 294 de cai, dintre care: 9 armasari pepinieri, 56 de armasari de monta, 45 de iepe-mama si 128 de alte categorii (tineret, sport, agrement). Caii de la Herghelia Radauti apartin rasei Shagya Arab, cu cele opt linii din cadrul rasei: Dahoman, El-Sbaa, Gazel, Hadban, Koheilan, Mersuch, Shagya, Siglavy-Bogdady. Herghelia de la Radauti este impartita in trei sectii: - sectia din Radauti cu 43 de cai, aici realizandu-se dresajul tineretului cabalin in varsta de 3 ani. Sectia dispune de hipodrom si manej acoperit pentru antrenamentul cailor. - sectia din Mitoc, comuna Fratauti cu 236 de cai (armasari pepinieri, iepe-mama, armasari de monta publica si diverse categorii de tineret) - sectia din Brodina pentru tineretul mascul Herghelia organizeaza cursuri de calarie pentru incepatori si avansati, plimbari cu sania si docarul, iar o data pe an organizeaza un concurs hipic care cuprinde probe de galop, obstacole, tractiune si frumusete.

Cetatea Scheia

Cetatea Scheia denumita si Cetatea de Apus a Sucevei, este in prezent o cetate in ruine. Cetatea Scheia se afla situata la cea 1,5 km nord vest de oras, pe fruntea crestei dealului Zamca, in locul numit Septilici. Alegerea acestui punct pentru construirea cetatii a fost dictata de motive strategice, de aici putand fi supravegheate drumurile dinspre nord si vest. Cercetarile arheologice intreprinse timp de mai multi ani au scos la iveala ruinele unei cetati, construita la sfarsitul secolului al XlV-lea, in timpul domniei lui Petru I Musat.

Cetatea are forma unui romb cu laturile aproape paralele si egale (36 m lungime in interior, 3 m grosime), la fiecare colt cu cate un turn de forma rectangulara. Zidurile au fost lucrate din bolovani de cariera nefasonati, care ating marimi intre 0,40-0,50 m. Din acelasi material au fost ridicate si turnurile cetatii. Daca luam in consideratie lungimea zidurilor obtinem o suprafata a cetatii de 1.450 metri patrati, iar perimetrul interior este de cea 260 m. Din cele patru turnuri de colt, doar unul singur s-a pastrat la suprafata solului. Se remarca si alte elemente constitutive ale cetatii, care s-au mai pastrat si au fost depistate in cursul cercetarilor arheologice: contraforturile, pavajul de incinta, santul de aparare, intrarea. Calculele care pornesc de la productia cuptoarelor de ars piatra de var de la Scheia arata ca cele 140 vagoane de var au putut da 7.500 tone de mortar, cu care s-au putut construi zidurile cetatii. Cel mai puternic argument ca cetatea Scheia a fost terminata sunt accesoriile special amenajate: santul si valul de aparare. Alte elemente constitutive ale cetatii, care s-au mai pastrat si au fost descoperite in timpul cercetarilor arheologice sunt: contraforturile, pavajul de incinta, santul de aparare, intrarea. Momentul de intrerupere a functionarii cetatii este marcat in teren de urmele lasate de lucratorii care au scos piatra zidurilor si turnurilor. Terminata de Petru I Musat si demolata de Alexandru cel Bun (1400-1432), cetatea Scheia a avut o viata extrem de scurta. In privinta demolarii cetatii s-au emis doua ipoteze: cetatea Scheia a fost distrusa intentionat fie datorita instabilitatii solului, fie pentru ca ea nu avea un rol esential in apararea capitalei Moldovei. Cetatea Scheia a fost inclusa ca sit arheologic pe Lista monumentelor istorice din judetul Suceava din anul 2004 avand o suprafata protejata de 4,8 ha. Nu exista drum de acces la ruinele cetatii si nici macar un indicator care sa-i semnaleze existenta, de aceea multa lume nu stie nici de existenta ei si nici de locul unde se afla. La cetate se poate ajunge pe un drum forestier aflat la capatul Strazii Mihail Sadoveanu din Suceava, printr-o padurice pana la o creasta de deal.

Pestera Liliecilor

Pestera Liliecilor din Munti Rarau este situata la aproximativ 1 km de Pietrele Doamnei, in directia nord intr-un aven de pe Culmea

Hagimis. Pestera este situata la o altitudine de 1500 m, are o dezvoltare de 340 m si o denivelare de 86 m. Intrarea se prezinta sub forma unui aven larg, cu un diametru de 2-3 m. Este formata in calcar, fiind descendenta, cu trepte succesive, care ajung pana aproape de baza calcarului. Aceasta pestera este de fapt un labirint format intre blocurile de calcar, nefiind vorba aici de galerii si nici despre urme de curgere a apei. Deasemeni in aceasta pestera nu se intalnesc formatiuni concretionara. Ceea ce o face insa cunoscuta, dupa cum arata si numele, este colnia de lilieci care o populeaza. Lilieci din aceasta pestera sunt in numar mare comparativ cu celelalte pesteri din Carpati Orientali dar conform specialistilor numarul lor este intr-o permanenta scadere. Pestera nu este amenajata si nu se percepe nici taxa de vizitare. Se recomanda ca vizitarea ei sa se faca n

Cheile Moara Dracului

Situate la poalele nord-estice ale Raraului, pe cursul superior al Vaii Caselor, Cheile Moara Dracului sunt cele mai frumoase si mai bine pastrate chei din intreaga zona. Ocrotite ca rezervatie geologica, pe o suprafata de 10 ha, ele se gasesc la 10,5 km distanta de centrul orasuluiCampulung Moldovenesc. In drum spre chei valea e domoala, apoi incet, incet se ingusteaza, iar privirea intalneste in cale Piatra Ioanei, un turn de stanca. Mai sus de Moara Dracului sunt Pietrele Arse, Popii Raraului si in sfarsit, Raraul cu toate comorile lui turistice: Pietrele Doamnei, Piatra Soimului, Piatra Zimbrului, Piatra Buhii, Pestera Liliecilor etc. Dupa o straveche traditie, pe aceasta vale ar fi fost prima vatra a campulungenilor. Cheile Moara Dracului ating o lungime de 60-70 m si o latime medie de 4-5 m. Peretii se inalta vertical, iar pe alocuri chiar in surplombe. Ele sunt creatia paraului care le strabate, dar, intr-o masura mai mare, sunt rezultatul modului specific in care se comporta dolomitele calcaroase la actiunea apei curgatoare. Procesul care le macina nu este numai eroziunea mecanica, careia i se supun toate rocile, ci mai ales dizolvarea, proces chimic specific calcarelor. Pentru ca ferastraul apei actioneaza in sens vertical, valea s-a adancit, fara sa se largeasca. E greu de spus daca, la fel ca in cazul altor chei, a existat candva aici un tunel subteran al carui plafon s-ar fi prabusit, grabind evolutia cheilor.

Pe masura ce ne apropiem de chei, apa cade in cascade si incepe sa se auda tot mai puternic ecoul luptei dintre apa si stanca. Zgomotul este amplificat de peretii umezi ai cheiului stancos, abrupt si inalt, ce incatuseaza paraul. aceea, probabil, imaginatia populara l-a asemuit cu vuietul ce razbate de la o moara vesnic neostoita. In preajma acestor chei se mai intalnesc si azi cateva specii de tisa, relict glaciar, lemnul de aur al padurilor noastre de altadata, dar si raritati din lumea plantelor si animalelor ca: floarea de colt, clopoteii, vulturica; rasul, jderul, vulpea etc. umai in compania unui cunoscator al pesterii si cu echipament

traditi de iarnaoboteaza
Boboteaza, marcata in calendarul crestin ca ziua in care a fost botezat Isus Hristos, este sarbatoarea care incheie ciclul celor 14 zile de innoire a timpului, zile ce apartin sarbatorilor de iarna. In Ajunul Bobotezei sunt excluse din alimentatie produsele de frupt, iar fetele care doresc sa se marite tin chiar si post negru. Preotii umbla prin sate, pe la casele oamenilor cu crucea si cu aghiasma, iar cetele de copii care-i insotesc rostesc in cor Chiraleisa, o strigare cu efecte magice. Pentru a primi preotul, gospodinele pregateau mese cu mancaruri ritualice (grau pisat si fiert, indulcit cu miere de albine, prune afumate si fierte, sarmale cu crupe etc.). Dupa rostirea troparului Botezului si dupa sfintirea mesei, preotul era obligat sa ia loc pe laita sau pe pat pentru ca sa cada clostile si sa vina petitorii la casa. Preotul primea bani, colacul popii si un fuior de canepa pe care gospodina il aranja pe cruce, fuior de ale carui fire urmau sa se prinda toate relele si pe care Maica Domnului il facea sac, cu care prindea sufletele mortilor din iad si le ducea in rai. In ziua Bobotezei se sfinteste apa prin slujba Iordanului, acestui ritual crestin adaugandu-i-se multe practici de alungare a spiritelor malefice prin stropirea reciproca cu aghiasma, prin stropirea copiilor, a fantanilor, animalelor, gospodariilor, pomilor, prin producerea de zgomote, prin impuscaturi si focuri ritualice. In Bucovina, catre finalul slujbei de Iordan, se practica Ardeasca, obicei prin care tinerii se retrageau pe un loc mai inalt, in jurul unui foc special aprins in acest sens. Din frunze uscate si vreascuri adunate cu o zi inainte, tinerii aprindeau un foc in preajma locului in care era adunata multimea de oameni si cantau si jucau in jurul acestuia. Cum scadea flacara, sareau peste foc si prin fum pentru a fi curatati de boli si pentru indeplinirea tuturor dorintelor. Din focul aprins se luau carbuni si se foloseau la diferite practici cu rol fertilizator si de aparare. La terminarea slujbei Iordanului, oamenii se intorceau acasa in grupuri si strigau Chiraleisa, Chiraleisa... in speranta unor recolte bogate, iar daca intalneau fantani in cale arunca fiecare cate putina aghiasma luata in cofe. In Bucovina zilelor noastre inca se mai colinda de Boboteaza, se mai fac farmece si descantece, se prorocesc recoltele si vremea.

Informatii si texte preluate din: - Mihai Camilar, Raboj si pecete magica. Un calendar popular bucovinean, Directia pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National Suceava si Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina-Gura Humorului, Suceava, 2009.

Traditii si obiceiuri de anul nou

Dupa sarbatoarea Craciunului si a momentelor sarbatoresti de dupa acesta, taina sarbatorilor de iarna continua la Anul Nou sa strabata hotarul vremurilor, introducandu-l pe om intr-o alta lume, parca guvernata de fortele ascunse dar capabile sa influenteze cursul normal al vietii, inradacinandu-ne in mitul ancestral, legand punti nevazute intre om si cosmos, intre om si mediu, intre om si oameni. Fiecare dintre ceremonialuri are rolul de a transfigura mitic munca cotidiana (ocupatiile, mestesugurile, indeletnicirile casnice etc.) cat si etapele cruciale din evolutia biologica a indivizilor (nasterea, caratoria, moartea), in scopul sincronizarii si armonizarii lor cu marile ritmuri ale biocosmosului.

In manifestarile legate de Anul Nou se integreaza cetele care umbla cu plugusorul, capra, ursi, corbi, bungheri, imparati, caiuti, jieni, codreni, babe si mosnegi, caldarari, papusari, miri si mirese, draci etc., care sunt cu mult mai bogate in continut. Uratul cu plugusorul incepe in ajunul Anului Nou. Copiii umba cu plugusorul mic, un plug in miniatura, si isi procura clopote, talangi, bice si harapnice impodobite cu lana si ciucuri. Biciul are codiristea lunga si impletitura subtire, fiind cel folosit de carutasi la indemnatul calului; harapnicul are codoristea groasa, scurta, iar impletitura lunga si este utilizat de obicei pentru boi. Adesea, cozile biciului si harapnicului sunt ornamentate cu crestaturi, iar impletitura este impodobita cu ciucuri si panglicute. Ajungand sub fereastra casei unui gospodar, copiii incep a ura. De obicei unul vorbeste, ceilalti agitand clopotele si plesnind din bici. Din recuzita plugului face parte si buhaiul, o putinica sau o cofa, legata la gura cu o piele de vita. La mijlocul pieii este o gaura prin care se trece parul de cal. Prin frecarea parul cu mana umezita, buhaiul scoate un sunet cu care se acompaniaza urarea. Uneori buhaiul este impodobit, i se pun coarne invelite in hartie colorata si ciucuri. Copiii umba cu plugusorul mic numai seara. Noaptea, cand se porneste plugul mare, ei se retrag. Uratul cu plugul mare se face de catre flacai si oameni maturi. La un plug impodobit cu panglici, ciucuri, hartii colorate, crengi verzi si clopote si injuga vitele. Se foloseste si la ceata mare toata recuzita existenta la plugul mic, inclusiv buhaiul. Ceata poate fi mai mare. Se umbla de la casa la casa cu uratul de belsug in noul an. Versurile cuprind descrierea muncii agrare. In afara de plugusor, de Anul Nou se practica nenumarate alte obiceiuri de catre cete de feciori sau chiar maturi. Tot procesul urarii de anul nou are un aspect complex de teatru popular, in care fiecare personaj isi are rolul, textul, costumul, masca si recuzita sa proprie, pe baza unei regii traditionale, care mereu se imbogateste chiar pana in actualitate. Facand o statistica a personajelor din cadrul uratorilor cunoscuti in judetul Suceava, ajungem la urmatoarea lista: capra, cerbul, ursul, calul, paunul, strutul, gaina, turca, anul nou su anul vechi, babele, mosii, tiganii, mocanasii, dracii, turcii, cazacii, harapii, bumbierii, imparatii, generalii, pandurii, haiducii, damele, miri si mirese, doctori, boieri, negustori etc. Aparitia pe ulitele satelor contemporane in seara de ajun a Anului Nou a Ursilor, Caprelor, Cerbilor, Caiutilor, Bunghierilor, Mosilor si Babelor, Frumosilor si Uratilor, etc. alaturi de plugusor si buhai nu este determinata doar de sensul ludic al petrecerilor de Revelion, ci si de o motivatie mult mai profunda: convingerea ca respectand legea pamantului (obiceiul mostenit) oamenii vor putea dobandi, in anu l care vine, belsugul si rodnicia holdelor, a turmelor si livezilor, dar si sanatatea si puterea mult dorite. In costumatii de o inegalabila fantezie, intruchipand cele mai bizare creaturi, mascatii insotiti de muzicanti si nenumarati curiosi, incep a umple ulitele satului, starnind larma si facand tot felul de ghidusii. La adapostul mastilor, gesturile si miscarile mosilor, babelor, judanilor, turcilor, tiganilor si altor asemenea personaje capata o valoare simbolica, dincolo de normalitatea si banalitatea cotidianului. Odata cu seara, parada desfasurata in fata multimii adunate in centrul satului se transfera pe la casele oamenilor. Specific majoritatii asezarilor bucovinene este reunirea tuturor personajelor mascate intr-o singura ceata, numita Malanca, Banda, Hurta sau Turca. Aceasta numeroasa grupare de personaje mascate poate depasi uneori o suta de persoane. Conducatorul tuturor este Calfa, un fecior frumos, destoinic si corect, demn de increderea intregului sat. Calfa nu poarta masca. El este imbracat in frumoase haine taranesti de sarbatoare, iar ca insemn al rangului ceremonial ce-l detine, poarta caciula neagra din astrahan, impodobita cu panglici si margele, baltag ferecat cu alama si cositor. In cadrul cetelor complexe de tip Malanca, scenariul specific fiecarui obicei capra, urs, caiuti etc se desfasoara pe rand, Calfa comandand ordinea intrarii lor in scena. Grupurile de Urati si Frumosi au rolul de a intretine o atmosfera de veselie exuberanta. Uratii fac cele mai nastrusnice fapte: se dau peste cap, fugaresc fetele si le manjesc cu funingine, se baga pe sub paturi, se urca prin copaci, cauta prin camari si in oalele cu mancare s.a.m.d. Negustorii si Caldararii isi disputa fiecare cate ceva, iar dialogul este plin de o suculenta i ronie. Capra este un personaj mito-zoomorf cu larga raspandire in satele bucovinene; ea isi subordoneaza toate celelalte personaje care o inconjoara: Mosii, Babele, Ciobanul, Mireasa etc. Capra este o prezenta fascinatorie care se caracterizeaza printr-o vitalitate excesiva, reusind sa capaciteze intreaga asistenta prin dezinvoltura pantomimei si expresivitatea tinutei. In unele sate, numarul caprelor poate ajunge la 6-8 exemplare, fiind inconjurate si de alte personaje mascate, fara o identitate mitologica. In desfasurarea traditionala a obiceiului, Caprele alcatuiau cete

separate. In alte sate bucovinene Caprele erau integrate Malancilor. In aceasta ipostaza, cand trebuiau sa intre in casa, ele erau chemate de Ciobani cu strigaturi. Jocul Caprelor se desfasoara pe fond muzical, iar Ciobanul rosteste urari pline de haz. In momentul cand Capra se imbolnaveste si cade la pamant Ciobanul intra in panica, se agita si poarta un dialog straniu cu animalul. Cand Capra reinvie, spre bucuria tuturor, glumele si ironiile isi reiau cursul. Ursul este o prezenta la fel de agreata in obiceiurile de Anul Nou. In spatiul romanesc si implicit in Bucovina, cultul ursului isi afla originile in zorii civilizatiei (paleolitic). La geto-daci ursul era considerat un animal sacru, cu multiple virtuti simbolice. El aparea si in cultul lui Zalmoxis, numele acestuia fiind derivat de la insasi blana ursului (zalmos = blana de urs). Din bogatul simbolism al ursului s-au pastrat, pana astazi, unele credinte care atesta venerarea animalului in Bucovina, mai mult decat in alte zone ale tarii; poate si datorita faptului ca pe aceste meleaguri au trait, dintotdeauna, dacii liberi. In desfasurarea jocului ritual al Ursului etalare de forta, vitalitate si dibacie se mai pot vedea si acum cateva secvente care evidentiaza credintele referitoare la urs ca simbol al perpetuei regenerari vegetale. Rostogolirea Ursilor in cerc, batutul si moartea acestora, apoi invierea miraculoasa, redau metaforic succesiunea anotimpurilor ce stau sub semnul acestui animal, capabil sa invinga iarna si sa stie cand vine primavara cu adevarat. Jocul cu masti de Urs a fost atestat in Bucovina mai mult decat in alte zone ale tarii. Capul mastilor de urs se bucura de o atentie speciala. Utilizand aproape aceleasi materiale, creativitatea localnicilor a impus o varietate tipologica extrem de mare. La Ostra, Stulpicani, zona Campulungului forma capului de urs se obtine intinzand o piele de vitel peste o caldare metalica. La Bosanci, Udesti si Plavalari se foloseste ca suport un schelet metalic, peste care se aseaza blana de vitel sau de miel. O inovatie mai recenta apare in satele Poieni, Stirbat, Racova, Chiliseni, Fantanele si Banesti unde capul de urs este sugerat de o mascheta care nu mai acopera fata purtatorului ci numai crestetul capului. Spectaculozitatea acestui tip de masca consta in bogatia si diversitatea podoabelor ce ii sunt aplicate: panglici multicolore, margele, beteala, ciucuri de lana, flori artificiale. Demn de retinut pentru complexitatea ceremonialului, spectaculozitatea si fastuozitatea costumatiilor este jocul Ursilor din comuna Udesti. Aici cetele ajung la cate 6-8 Ursi, jocul acestora devenind elementul de referinta simbolica al obiceiului de Anul Nou, dominand toate celelalte categorii de mascati din cadrul Malancii. Jocul Ursului este condus de Ursari care ii indeamna sa evolueze in ritmul unor melodii locale cum ar fi Ursareasca si Maruntica. Cerbul in mitologia populara romaneasca simbolizeaza dreptatea, puritatea, iar la vechii traci era simbolul soarelui. In vechile colinde bucovinene cerbul apare purtand intre coarne un leagan de matase in care se afla Iisus mititel,/Mic si infasel./ In cadrul obiceiurilor de Anul Nou, ceea ce impresioneaza este fastuozitatea mastii de Cerb. Asemanatoare mastii de Capra care se compune tot din cap cu maxilar clampanitor si un trup realizat dintr-un covor sau laicer, masca de Cerb se individualizeaza prin spectaculozitatea si originalitatea herbului: un trofeu de cerb este folosit pentru a reda coarnele, iar intre ele se realizeaza adevarate compozitii plastic-decorative, din cele mai diverse elemente de podoaba: margele, oglinzi, beteala, ciucuri din lana, panglici multicolore, flori artificial si plante verzi etc. Jocul ritual al Cerbului e structurat dupa modelul Caprei, cu o pantomima exuberant si plina de virtuozitate. Cerbul este inconjurat de Mosnegi si Babe, de fluierasi si dansatori fara masca, imbracati in frumoase costume populare. In majoritatea satelor bucovinene, Cerbul apare ca o ceata individual, nefiind contaminat de jocul altor personaje mascate. Cele mai spectaculoase forme de realizare a mastilor de Cerb pot fi admirate la Corlata, Fundu Moldovei, Baia, Casvana si Valea Moldovei. Calul este o alta intruchipare plastica a unor simboluri puternic mitologizate in traditiile rominesti si universale. Frumos, agil, sprinten, dar si foarte nervos si imprevizibil in miscarile sale, calul este un animal indragit de sateni. In Bucovina cresterea cailor a fost practicata in multe sate, calul reprezentand pentru localnici nu numai un animal de fala ci si expresia unui simbolism extrem de complex. Din aceasta perspectiva, calul este simbolul vietii tumultoase si al mortii. In traditia bucovineana calul are si functii apotropaice, de protejarea gospodariilor si chiar a bisericilor. In cadrul obiceiurilor traditionale de Anul Nou, jocul Calului (Caiutii) este practicat pentru aceste motivatii simbolice, dar si pentru spectaculozitatea dansului interpretat de purtatorii mastilor de Cal. Tinerii alesi sa poarte aceasta costumatie rituala trebuie sa fie excelenti dansatori si cunoscatori desavarsiti ai repertoriului zonal, deoarece, conform credintelor stravechi, ei sunt calaretii ce exprima vitalitatea si forta tineretii, virtuozitatea si exuberanta, dar si intelepciunea cunoasterii miscarilor armonioase. Cei mai vestiti dansatori provin din satele Dolhesti, Zvoristea, Hartop si Fantanele. Aici

jucatorii executa, in cerc sau in linie fata in fata adevarate sarje de cavalerie, in ritmul melosului local. Masca de Cal cunoaste multe variante plastice in Bucovina. Aproape in fiecare sat, capul Calului este sculptat din lemn, capul si gatul animalului fiind acoperite cu panza colorata (alba, rosie sau neagra), prevazute cu coama din par de cal si bogat impodobite cu oglinzi, margele, panglici multicolore, flori naturale si artificiale, beteala etc. Pentru a fi purtat in timpul jocului, acest cap este fixat intr-un suport din lemn o covata gaurita la mijloc sau doua vesce de la ciur care se acopera cu un covor sau un fel de fusta alba din panza. Peste aceste tesaturi se cos diverse elemente decorative (batiste, panglici, stergare etc). O alta categorie de masti si costumatii rituale amplu reprezentata in obiceiurile bucovinene de Anul Nou sunt Uratii. Masca de cap evidentiaza in mod original si expresiv, caricatural cele mai urate si respingatoare racile ale caracterului uman. Ochii, nasul, gura, urechile si parul sunt ingenios metamorfozate pentru a intruchipa batranetea (Mosii, Mosnegii, Babele), identitatea etnica (tigani, evrei, turci, cazaci, armeni), specificul unor profesiuni (negustor, doctor, felcer, padurar) si, nu in ultimul rand, Moartea si Dracii. Fiecare personaj poarta masti hidoase si vesminte cat mai bizar asociate. In timpul colindatului, Uratii formeaza grupuri independente pentru a capacita asistenta si a crea buna dispozitie. In opozitie cu acestia si aparand mai tarziu in cadrul obiceiurilor practicate de Anul Nou in Bucovina, apar Frumosii: Imparat, Ministru, General, Jandarm, Bunghier, Irozii, Damele, Capitanii etc. Multe dintre aceste costumatii reprezinta un mod de ironizare a autoritatilor din fostul Imperiu austro-ungar. Cele mai frumoase costumatii de Frumosi apar in Bosanci, Campulung-Moldovenesc, Udesti, Reuseni, Rusi-Manastioara si, mai recent, la Poieni-Udesti. La hotarul dintre cele doua categorii de personaje mascate, Uratii si Frumosii, si-a facut aparitia in cadrul obiceiurilor de Anul Nou Nunta taraneasca. Creatie locala, in spiritul structurilor ceremoniale consacrate, aceasta manifestare este o abordare caricaturala, plina de umor si de ironie, a nuntii traditionale din Bucovina. Alaiul de nunta reuneste, conform canoanelor zonale, toate rangurile ceremoniale: mirele si mireasa, nasul si nanasa, vatajeii si drustele, cuscrii si nuntasii. Spectacolul oferit este grandios: un alai de persoane imbracate intr-i tinuta impecabila costume popularede maxima autenticitate insotiti de muzicanti, avanseaza solemn pe ulitele satului. Ceea ce atrage atentia insa, este masca care acopera figurile principalilor actanti. In mod ingenios sunt evidentiate defectele fiecaruia: mirele este un fecior mic si gras, uneori cocosat sau schiop, mireasa este inalta si subtire, contrastand vizibil cu viitorul ei sot. Vatajeii si drustele sunt si ei alesi pentru a ridiculiza unele defecte ale caracterului uman. Nanasii isi indeplinesc pe dos atributiunile, fiecare facand ceea ce trebuia sa faca celalalt; totul pentru a capacita asistenta si a crea buna dispozitie

Traditii si obiceiuri de anul nou

Dupa sarbatoarea Craciunului si a momentelor sarbatoresti de dupa acesta, taina sarbatorilor de iarna continua la Anul Nou sa strabata hotarul vremurilor, introducandu-l pe om intr-o alta lume, parca guvernata de fortele ascunse dar capabile sa influenteze cursul normal al vietii, inradacinandu-ne in mitul ancestral, legand punti nevazute intre om si cosmos, intre om si mediu, intre om si oameni. Fiecare dintre ceremonialuri are rolul de a transfigura mitic munca cotidiana (ocupatiile, mestesugurile, indeletnicirile casnice etc.) cat si etapele cruciale din evolutia biologica a indivizilor (nasterea, caratoria, moartea), in scopul sincronizarii si armonizarii lor cu marile ritmuri ale biocosmosului. In manifestarile legate de Anul Nou se integreaza cetele care umbla cu plugusorul, capra, ursi, corbi, bungheri, imparati, caiuti, jieni, codreni, babe si mosnegi, caldarari, papusari, miri si mirese, draci etc., care sunt cu mult mai bogate in continut. Uratul cu plugusorul incepe in ajunul Anului Nou. Copiii umba cu plugusorul mic, un plug in miniatura, si isi procura clopote, talangi, bice si harapnice impodobite cu lana si ciucuri. Biciul are codiristea lunga si impletitura subtire, fiind cel folosit de carutasi la indemnatul calului; harapnicul are codoristea groasa, scurta, iar impletitura lunga si este utilizat de obicei pentru boi. Adesea, cozile biciului si harapnicului sunt ornamentate cu crestaturi, iar impletitura este impodobita cu ciucuri si panglicute. Ajungand sub fereastra casei unui gospodar, copiii incep a ura. De obicei unul

vorbeste, ceilalti agitand clopotele si plesnind din bici. Din recuzita plugului face parte si buhaiul, o putinica sau o cofa, legata la gura cu o piele de vita. La mijlocul pieii este o gaura prin care se trece parul de cal. Prin frecarea parul cu mana umezita, buhaiul scoate un sunet cu care se acompaniaza urarea. Uneori buhaiul este impodobit, i se pun coarne invelite in hartie colorata si ciucuri. Copiii umba cu plugusorul mic numai seara. Noaptea, cand se porneste plugul mare, ei se retrag. Uratul cu plugul mare se face de catre flacai si oameni maturi. La un plug impodobit cu panglici, ciucuri, hartii colorate, crengi verzi si clopote si injuga vitele. Se foloseste si la ceata mare toata recuzita existenta la plugul mic, inclusiv buhaiul. Ceata poate fi mai mare. Se umbla de la casa la casa cu uratul de belsug in noul an. Versurile cuprind descrierea muncii agrare. In afara de plugusor, de Anul Nou se practica nenumarate alte obiceiuri de catre cete de feciori sau chiar maturi. Tot procesul urarii de anul nou are un aspect complex de teatru popular, in care fiecare personaj isi are rolul, textul, costumul, masca si recuzita sa proprie, pe baza unei regii traditionale, care mereu se imbogateste chiar pana in actualitate. Facand o statistica a personajelor din cadrul uratorilor cunoscuti in judetul Suceava, ajungem la urmatoarea lista: capra, cerbul, ursul, calul, paunul, strutul, gaina, turca, anul nou su anul vechi, babele, mosii, tiganii, mocanasii, dracii, turcii, cazacii, harapii, bumbierii, imparatii, generalii, pandurii, haiducii, damele, miri si mirese, doctori, boieri, negustori etc. Aparitia pe ulitele satelor contemporane in seara de ajun a Anului Nou a Ursilor, Caprelor, Cerbilor, Caiutilor, Bunghierilor, Mosilor si Babelor, Frumosilor si Uratilor, etc. alaturi de plugusor si buhai nu este determinata doar de sensul ludic al petrecerilor de Revelion, ci si de o motivatie mult mai profunda: convingerea ca respectand legea pamantului (obiceiul mostenit) oamenii vor putea dobandi, in anul care vine, belsugul si rodnicia holdelor, a turmelor si livezilor, dar si sanatatea si puterea mult dorite. In costumatii de o inegalabila fantezie, intruchipand cele mai bizare creaturi, mascatii insotiti de muzicanti si nenumarati curiosi, incep a umple ulitele satului, starnind larma si facand tot felul de ghidusii. La adapostul mastilor, gesturile si miscarile mosilor, babelor, judanilor, turcilor, tiganilor si altor asemenea personaje capata o valoare simbolica, dincolo de normalitatea si banalitatea cotidianului. Odata cu seara, parada desfasurata in fata multimii adunate in centrul satului se transfera pe la casele oamenilor. Specific majoritatii asezarilor bucovinene este reunirea tuturor personajelor mascate intr-o singura ceata, numita Malanca, Banda, Hurta sau Turca. Aceasta numeroasa grupare de personaje mascate poate depasi uneori o suta de persoane. Conducatorul tuturor este Calfa, un fecior frumos, destoinic si corect, demn de increderea intregului sat. Calfa nu poarta masca. El este imbracat in frumoase haine taranesti de sarbatoare, iar ca insemn al rangului ceremonial ce-l detine, poarta caciula neagra din astrahan, impodobita cu panglici si margele, baltag ferecat cu alama si cositor. In cadrul cetelor complexe de tip Malanca, scenariul specific fiecarui obicei capra, urs, caiuti etc se desfasoara pe rand, Calfa comandand ordinea intrarii lor in scena. Grupurile de Urati si Frumosi au rolul de a intretine o atmosfera de veselie exuberanta. Uratii fac cele mai nastrusnice fapte: se dau peste cap, fugaresc fetele si le manjesc cu funingine, se baga pe sub paturi, se urca prin copaci, cauta prin camari si in oalele cu mancare s.a.m.d. Negustorii si Caldararii isi disputa fiecare cate ceva, iar dialogul este plin de o suculenta ironie. Capra este un personaj mito-zoomorf cu larga raspandire in satele bucovinene; ea isi subordoneaza toate celelalte personaje care o inconjoara: Mosii, Babele, Ciobanul, Mireasa etc. Capra este o prezenta fascinatorie care se caracterizeaza printr-o vitalitate excesiva, reusind sa capaciteze intreaga asistenta prin dezinvoltura pantomimei si expresivitatea tinutei. In unele sate, numarul caprelor poate ajunge la 6-8 exemplare, fiind inconjurate si de alte personaje mascate, fara o identitate mitologica. In desfasurarea traditionala a obiceiului, Caprele alcatuiau cete separate. In alte sate bucovinene Caprele erau integrate Malancilor. In aceasta ipostaza, cand trebuiau sa intre in casa, ele erau chemate de Ciobani cu strigaturi. Jocul Caprelor se desfasoara pe fond muzical, iar Ciobanul rosteste urari pline de haz. In momentul cand Capra se imbolnaveste si cade la pamant Ciobanul intra in panica, se agita si poarta un dialog straniu cu animalul. Cand Capra reinvie, spre bucuria tuturor, glumele si ironiile isi reiau cursul. Ursul este o prezenta la fel de agreata in obiceiurile de Anul Nou. In spatiul romanesc si implicit in Bucovina, cultul ursului isi afla originile in zorii civilizatiei (paleolitic). La geto-daci ursul era considerat un animal sacru, cu multiple virtuti simbolice. El aparea si in cultul lui Zalmoxis, numele acestuia fiind derivat de la insasi blana ursului (zalmos = blana de urs). Din bogatul simbolism al ursului s-au pastrat, pana astazi, unele credinte care atesta venerarea animalului

in Bucovina, mai mult decat in alte zone ale tarii; poate si datorita faptului ca pe aceste meleaguri au trait, dintotdeauna, dacii liberi. In desfasurarea jocului ritual al Ursului etalare de forta, vitalitate si dibacie se mai pot vedea si acum cateva secvente care evidentiaza credintele referitoare la urs ca simbol al perpetuei regenerari vegetale. Rostogolirea Ursilor in cerc, batutul si moartea acestora, apoi invierea miraculoasa, redau metaforic succesiunea anotimpurilor ce stau sub semnul acestui animal, capabil sa invinga iarna si sa stie cand vine primavara cu adevarat. Jocul cu masti de Urs a fost atestat in Bucovina mai mult decat in alte zone ale tarii. Capul mastilor de urs se bucura de o atentie speciala. Utilizand aproape aceleasi materiale, creativitatea localnicilor a impus o varietate tipologica extrem de mare. La Ostra, Stulpicani, zona Campulungului forma capului de urs se obtine intinzand o piele de vitel peste o caldare metalica. La Bosanci, Udesti si Plavalari se foloseste ca suport un schelet metalic, peste care se aseaza blana de vitel sau de miel. O inovatie mai recenta apare in satele Poieni, Stirbat, Racova, Chiliseni, Fantanele si Banesti unde capul de urs este sugerat de o mascheta care nu mai acopera fata purtatorului ci numai crestetul capului. Spectaculozitatea acestui tip de masca consta in bogatia si diversitatea podoabelor ce ii sunt aplicate: panglici multicolore, margele, beteala, ciucuri de lana, flori artificiale. Demn de retinut pentru complexitatea ceremonialului, spectaculozitatea si fastuozitatea costumatiilor este jocul Ursilor din comuna Udesti. Aici cetele ajung la cate 6-8 Ursi, jocul acestora devenind elementul de referinta simbolica al obiceiului de Anul Nou, dominand toate celelalte categorii de mascati din cadrul Malancii. Jocul Ursului este condus de Ursari care ii indeamna sa evolueze in ritmul unor melodii locale cum ar fi Ursareasca si Maruntica. Cerbul in mitologia populara romaneasca simbolizeaza dreptatea, puritatea, iar la vechii traci era simbolul soarelui. In vechile colinde bucovinene cerbul apare purtand intre coarne un leagan de matase in care se afla Iisus mititel,/Mic si infasel./ In cadrul obiceiurilor de Anul Nou, ceea ce impresioneaza este fastuozitatea mastii de Cerb. Asemanatoare mastii de Capra care se compune tot din cap cu maxilar clampanitor si un trup realizat dintr-un covor sau laicer, masca de Cerb se individualizeaza prin spectaculozitatea si originalitatea herbului: un trofeu de cerb este folosit pentru a reda coarnele, iar intre ele se realizeaza adevarate compozitii plastic-decorative, din cele mai diverse elemente de podoaba: margele, oglinzi, beteala, ciucuri din lana, panglici multicolore, flori artificial si plante verzi etc. Jocul ritual al Cerbului e structurat dupa modelul Caprei, cu o pantomima exuberant si plina de virtuozitate. Cerbul este inconjurat de Mosnegi si Babe, de fluierasi si dansatori fara masca, imbracati in frumoase costume populare. In ma joritatea satelor bucovinene, Cerbul apare ca o ceata individual, nefiind contaminat de jocul altor personaje mascate. Cele mai spectaculoase forme de realizare a mastilor de Cerb pot fi admirate la Corlata, Fundu Moldovei, Baia, Casvana si Valea Moldovei. Calul este o alta intruchipare plastica a unor simboluri puternic mitologizate in traditiile rominesti si universale. Frumos, agil, sprinten, dar si foarte nervos si imprevizibil in miscarile sale, calul este un animal indragit de sateni. In Bucovina cresterea cailor a fost practicata in multe sate, calul reprezentand pentru localnici nu numai un animal de fala ci si expresia unui simbolism extrem de complex. Din aceasta perspectiva, calul este simbolul vietii tumultoase si al mortii. In traditia bucovineana calul are si functii apotropaice, de protejarea gospodariilor si chiar a bisericilor. In cadrul obiceiurilor traditionale de Anul Nou, jocul Calului (Caiutii) este practicat pentru aceste motivatii simbolice, dar si pentru spectaculozitatea dansului interpretat de purtatorii mastilor de Cal. Tinerii alesi sa poarte aceasta costumatie rituala trebuie sa fie excelenti dansatori si cunoscatori desavarsiti ai repertoriului zonal, deoarece, conform credintelor stravechi, ei sunt calaretii ce exprima vitalitatea si forta tineretii, virtuozitatea si exuberanta, dar si intelepciunea cunoasterii miscarilor armonioase. Cei mai vestiti dansatori provin din satele Dolhesti, Zvoristea, Hartop si Fantanele. Aici jucatorii executa, in cerc sau in linie fata in fata adevarate sarje de cavalerie, in ritmul melosului local. Masca de Cal cunoaste multe variante plastice in Bucovina. Aproape in fiecare sat, capul Calului este sculptat din lemn, capul si gatul animalului fiind acoperite cu panza colorata (alba, rosie sau neagra), prevazute cu coama din par de cal si bogat impodobite cu oglinzi, margele, panglici multicolore, flori naturale si artificiale, beteala etc. Pentru a fi purtat in timpul jocului, acest cap este fixat intr-un suport din lemn o covata gaurita la mijloc sau doua vesce de la ciur care se acopera cu un covor sau un fel de fusta alba din panza. Peste aceste tesaturi se cos diverse elemente decorative (batiste, panglici, stergare etc).

O alta categorie de masti si costumatii rituale amplu reprezentata in obiceiurile bucovinene de Anul Nou sunt Uratii. Masca de cap evidentiaza in mod original si expresiv, caricatural cele mai urate si respingatoare racile ale caracterului uman. Ochii, nasul, gura, urechile si parul sunt ingenios metamorfozate pentru a intruchipa batranetea (Mosii, Mosnegii, Babele), identitatea etnica (tigani, evrei, turci, cazaci, armeni), specificul unor profesiuni (negustor, doctor, felcer, padurar) si, nu in ultimul rand, Moartea si Dracii. Fiecare personaj poarta masti hidoase si vesminte cat mai bizar asociate. In timpul colindatului, Uratii formeaza grupuri independente pentru a capacita asistenta si a crea buna dispozitie. In opozitie cu acestia si aparand mai tarziu in cadrul obiceiurilor practicate de Anul Nou in Bucovina, apar Frumosii: Imparat, Ministru, General, Jandarm, Bunghier, Irozii, Damele, Capitanii etc. Multe dintre aceste costumatii reprezinta un mod de ironizare a autoritatilor din fostul Imperiu austro-ungar. Cele mai frumoase costumatii de Frumosi apar in Bosanci, Campulung-Moldovenesc, Udesti, Reuseni, Rusi-Manastioara si, mai recent, la Poieni-Udesti. La hotarul dintre cele doua categorii de personaje mascate, Uratii si Frumosii, si-a facut aparitia in cadrul obiceiurilor de Anul Nou Nunta taraneasca. Creatie locala, in spiritul structurilor ceremoniale consacrate, aceasta manifestare este o abordare caricaturala, plina de umor si de ironie, a nuntii traditionale din Bucovina. Alaiul de nunta reuneste, conform canoanelor zonale, toate rangurile ceremoniale: mirele si mireasa, nasul si nanasa, vatajeii si drustele, cuscrii si nuntasii. Spectacolul oferit este grandios: un alai de persoane imbracate intr-i tinuta impecabila costume popularede maxima autenticitate insotiti de muzicanti, avanseaza solemn pe ulitele satului. Ceea ce atrage atentia insa, este masca care acopera figurile principalilor actanti. In mod ingenios sunt evidentiate defectele fiecaruia: mirele este un fecior mic si gras, uneori cocosat sau schiop, mireasa este inalta si subtire, contrastand vizibil cu viitorul ei sot. Vatajeii si drustele sunt si ei alesi pentru a ridiculiza unele defecte ale caracterului uman. Nanasii isi indeplinesc pe dos atributiunile, fiecare facand ceea ce trebuia sa faca celalalt; totul pentru a capacita asistenta si a crea buna dispozitie

Ajunul Craciunului
Ca data ce precede un mare eveniment calendaristic (Nasterea Mantuitorului), Ajunul Craciunului era presarat cu ani in urma de o multitudine de datini si obiceiuri grefate de arhetipuri si simboluri care isi aveau originea intr-o nebuloasa mitica, primordiala, mare parte dintre acestea fiind eliminate din ritualurile de mai apoi, dar unele fiind inca vii si astazi.Inca din preajma Craciunului, casele sunt bine pregatite, facandu-se curatenie generala si impodobindu-se cu cele mai frumoase si valoroase tesaturi decorative de interior. In dimineata de Ajun, dupa prima iesire din casa, gospodarul aducea la intoarcere surcele marunte pe care le impartea tuturor membrilor familiei sale, cu prima urare de bun augur pentru belsugul si sanatatea in familie. Gospodina iesea in pragul casei si arunca seminte de cereale catre rasarit, pentru ca pasarile salbatice sa nu dauneze cu nimic semanaturilor din primavara. Capul familiei iesea in curte si atingea cu mana toate uneltele din gospodarie pentru a avea spor si noroc la lucrarile agricole de primavara sau a celor de peste an. Totodata, gospodarul avea grija sa i se inapoieze tot ceea ce a imprumutat prin vecini, in special atelaje si utelte, pentru ca se credea ca nu e bine ca acestea sa nu fie in gospodarie in timpul sarbatorilor de iarna. Barbatii intrau in livezi, amenintand cu toporul pomii ce nu au rodit in anul respectiv, simuland chiar ca-i taie, iar femeile, cu mainile pline de aluat, ii implorau sa nu-i atinga, timp in care atingeau tulpinile cu preparatul de pe maini, practicand astfel unrit de fertilitate, in speranta unei recolte mai bune la anul.

Tot in dimineata Ajunului, batranii incepeau sa pilduiasca pe la colturilor vetrelor, in timp ce femeile pregateau alimentele ritualice, din care nu lipseau colacii rotunzi ca soarele si luna, precum si alte mancaruri ce se consumau in zilele urmatoare. Dis de dimineata, femeile practicau rituri de aparare, fecunditiv si fertilizator. Ascundeau furcile, fusele si fuioarele de tors sau introduceau cate o piatra in cuptorul de copt paine care tinea acolo pana la Boboteaza, in speranta indepararii serpilor din spatiul gospodaresc. Gunoiul strans in casa in aceasta zi se aduna intr-un colt si se arunca apoi in gradina cu scop fertilizator sau se ardea in a treia zi de Craciun, cand se afumau si vitele. Numai fetele de maritat, dupa ce maturau prin casa invers (de la usa spre fereastra), aveau voie sa duca in aceasta zi gunoiul la o raspantie, despletite si rugandu-se special cu voce tare. In ajunul Craciunului se maturau cosurile sobelor, funinginea adunata fiind imprastiata prin livezi, cu scop fertilizator, iar apa rezultata de la spalarea vaselor se aduna intr-un recipient si si pastra pana in primavara, cand se stropeau cu ea stupii de albine pentru a nu fi deocheati si a nu li se fura mana. Tot in Ajunul Craciunului se facea un colac mare, impletit in forma cifrei opt, numit Creciun, care apoi se pastra pana anul viitor, la scoaterea plugului si se punea in coarnele acestuia. Cel mai important moment al acestei zile era pregatirea si impodobirea mesei imbelsugate, numita Masa de Ajun, aceasta masa continand 12 feluri de mancare. Pe cea mai frumoasa fata de masa din casa se asezau la colturi colacii (cate unul in fiecare colt), colacii simbolizand soarele si fata lui Iisus, totodata simbolizand si cele patru puncte cardinale, semn ca Mantuitorul vegheaza intreg pamantul, in mijlocul mesei punandu-se o sticla cu vin rosu. In strachini de lut erau puse si alte bucate de post: hribi fierti, bors de mazare sau urechiuse, bors de peste, fructe uscate sau afumate, grau pisat, fiert si indulcit cu miere avand si miez de nuca, sarmale din crupe, un preparat anume numit pelincile lui Iisus etc. Tot pe masa de Ajun se mai punea: usturoi la colturi, o coasa si dedesubt toporul, obiectele metalice simbolizand transferarea sanatatii si duritatii fierului catre om, iar usturoiul si macul fiind folosite apoi peste an pentru contracararea deochiului. Nimeni cu avea voie sa se atinga de bucatele de pe masa pana la venirea preotului cu icoana care, dupa intrarea in casa, rostea troparul Nasterii, binecuvanta casa, familia si masa, dupa care era invitat sa se aseze pe laita sau pe pat, pentru ca sa stea clostile in primavara si sa vina petitori la fete. In afara preparatelor de post, cu ocazia acestei sarbatori se pregatesc si mancaruri aparte de frupt avand la baza carnea de porc, animal special sacrificat in preajma acestei zile (carnati, chisca, friptura, sarmale cu carne etc.) pentru ca omul, imbracand hainele sfinteniei, sa traiasca din plin momentul divin. Un alt moment al zilei il constituie pregatirea Pomului de Craciun, un simbol al trainiciei, un ax al ancorarii omului in cosmos si al misterului universal. Conform traditiei romanesti, Mos Craciun a fost batranul in gospodaria caruia s-a nascut Isus, de fapt o zeitate populara autohtona care (in conceptia mitologica carpatica) murea si invia in preajma solstitiului de iarna. Pomul verde de Craciun este o substituire a acestui personaj, o varianta a butucului care ardea in noaptea acestei sarbatori si care simboliza zeitatea moarta prin incinerare. Bradul impodobit astazi cu globuri, beteala, dulciuri si lumini, precum si asteptarea Mosului care vine cu daruri reprezinta un obicei occidental care a patruns la noi prin filiera germana, raspandindu-se de la orase catre sate, de la curtile boieresti la casele

taranesti. Aceasta patrundere a fost mai timpurie in Bucovina, ca urmare a faptului ca acest tinut a fost sub ocupatie austriaca inca din anul 1775. Pe langa aceste rituri, inca de dimineata incepe colindatul, datina deschisa de copiii mici care merg pe la case cu Mos Ajun, urmati pe parcursul zilei de copiii de virsta mai mare, iar noaptea urmand tinerii. Colindatul face parte din complexul de practici dedicate resurectiei naturii si vegetatiei, unde intalnim daruri precum colaci si fructe ca simboluri solare si vegetale, menite sa asigure belsugul in gospodarie, astazi acestea fiind inlocuite cu bani sau cu dulciuri, mai putin fiind intalnite darurile traditionale

Ignatul porcului
Ignatul porcului reprezinta o sarbatoare inchinata unei divinitati solare si vegetale care a preluat numele si data de celebrare de la un sfant crestin Ignatie Teofanul. In ziua de 20 decembrie (la Ignat) are loc sacrificiul porcului, un substitut al unei zeitati precrestine a vegetatiei, divinitate care murea si invia la solstitiul de iarna. Desi se mai pastreaza si astazi cateva practici si obiceiuri din vechiul cult al porcului, foarte putini oameni mai sunt constienti de semnificatia acestora. Mai intai se parleste animalul, simbolizand prin aceasta moartea prin incinerare a divinitatii precrestine. Apoi, porcului i se taie coada si urechile care se consuma pe loc de catre copii, cei care incaleca animalul sacrificat, simbolizand prin aceasta dominarea Postului Craciunului care este pe sfarsite. Se taie apoi capul si picioarele din care se pregatesc raciturile (piftia), oferite la Craciun, Anul Nou si Boboteaza ca preparat ceremonial, dat si de sufletul mortilor. Urmeaza apoi transarea totala a corpului ramas si pomana porcului, un stravechi ritual inchinat mosilor si stramosilor. Mai exista inca credinta populara conform careia in timpul sacrificarii porcului, nu trebuie sa stea nimeni prin prejur dintre cei milosi la fire, caci se zice ca animalul moare greu iar carnea nu este gustoasa.

Traditii si obiceiuri de Pasti

Cea mai mare srbtoare a cretinilor, nvierea Domnului, este prilejul, pentru romni, de a tri clipe de bucurie sfnt, dar i de a srbtori n cadrul comunitii. Cea mai rspnditi mai renumit tradiie a ncondeiatului oulor este n Bucovina. Mai nti, aici se ncondeiau ou crude, apoi fierte, iar azi se nchistresc ou golite de coninut. Instrumentul cu care se "scriu" oule se numete chisi (un vrf ascuit de tabl de aram, fixat ntr-o mciulie a unui ba plat). Tehnica tradiional spune c la ncondeiat se mica oul, iar nu instrumentul. Acum se mai folosete i penia, n cazul ncodeierii oulor cu tu. Ziua nvierii Domnului, cunoscut i sub numele de Pati ncepe, din punct de vedere liturgic, n noaptea dinainte; la miezul nopii, cnd se spune ca mormntul s-a deschis i a nviat Hristos. Chiar dac romnii particip n numr destul de mic la Sfnta Liturghie din aceast noapte sfnt, ei vin la Slujba nvierii, pentru a lua lumin. Apoi se duc pe la casele lor, revenind, dimineaa, la biseric, n locurile unde se sfinete pasca i prinoasele. n Bucovina e obiceiul ca, n noaptea nvierii, s se lase luminile aprinse n toata casa i n curte, ca sa fie luminat gospodaria, n cinstea luminii pe care a adus-o Hristos n lume, prin nvierea Sa. Din acest moment salutul obinuit este nlocuit cu cel de "Hristos a nviat", la care se rspunde "Adevarat a nviat", salut pstrat pana la nlarea Domnului. Este o forma de mrturisire a

nvierii i a credinei cretine.

Oule de Pati
Din marea Sptmnii Mari, dar mai ales n zilele de joi, vineri i smbt, n toate gospodriile bucovinene se vopsesc oule roii de Pati. Obiceiul folosirii oulor colorate n practicile de renovare a timpului primvara, cand se serba, odinioar, Anul Nou, ine de mitul cosmogonic al oului primordial, pe care il gsim i n unele legende bucovinene. n Bucovina oule de Pati sunt numite cu un termen generic "merioare" i erau, la nceput, colorate numai n rou ("rosete") pentru ca mai trziu s se rspndeasca i practica vopsirii n galben ("glbinete"), n verde ("verdee"), n albastru ("albstrele") i n negru("negrete"). Alt dat, culorile se obineau numai din plante ce erau puse la macerat n Duminica Floriilor. Astzi acest obicei este n mare parte pierdut, femeile folosind culori acrilice pentru vopsirea tuturor oulor de Pati. Cele mai frumoase ou de Pati, care fac i acum faima Bucovinei, sunt oule nchistrite, numite impropriu ou ncondeiate. Tehnica uzitat este aceea a pstrrii culorii de fond i consta n trasarea pe ou a unor desene, cu ajutorul cerii de albine topit, i scufundarea succesiv n bi de culoare (galben, roie i neagr). Cele mai rspndite motive folosite la nchistrirea oulor sunt crucea Patelui, floarea Patelui, crarea ciobanului sau crarea rtcit, brul i desagii popii, brduul, frunza de stejar, albina, petele, coarnele berbecului, crja ciobanului, steaua ciobanului, inelul ciobanului, fluierul ciobanului, "patruzeci de cliniori", vrtelnia, creasta cocoului, broasca, fierul plugului, ulia satului, grebla, sapa etc.

Suitul oilor la munte si msura laptelui

Pentru comunitile romneti, anul pastoral se socotete ntre Sfntul Gheorghe (23 aprilie) i Sfntul Dumitru (26 octombrie). Cu toate acestea, de puine ori cele dou date corespund suitului i cobortului de la stn, aceste evenimente fiind stabilite n funcie de data la care cade Patele, de aspectul meteorologic al anotimpurilor respective, de amplasarea geografic a stnei etc. Anterior suitului la stn, uneori nc din timpul srbtorilor de iarn se tocmesc bacii i ciobanii : gospodarii deintori de oi i vite aleg stna la care i vor trimite animalele n funcie de mai muli factori, dintre care eseniali sunt experiena i iscusina baciului i a ciobanilor, precum i calitatea psctorii, distana fa de vetrele satelor etc. Dup stabilirea suitului la munte, gospodarii au de ndeplinit dou activiti obligatorii : tunsul oilor i nsemnatul acestora. De obicei, se practic pentru nsemnat vopsitul unei uvie de ln sau a unei urechi ntr-o culoare anume, distinctiv. Oile ce urmeaz a fi urcate la munte sunt separate n trei categorii : oile cu lapte, sterpe i crlani. De cele mai multe ori, crlanii sunt lsai acas, de ei urmnd s se ocupe copiii familiei deintoare. n cadrul stnei, de sterpe se ocup ciobanii cei lipsii de experien, tocmai pentru c aceast activitate presupune mai multe responsabiliti. Suitul oilor la munte corespunde, de cele mai multe ori, unei duminici sau unei alte srbtori. nainte de a fi scoase din ocolul gospodriei oile sunt stropite cu aghiazm i sunt mnate spre turma comun cu mnunchiuri de busuioc sfinit i crengi de leutean verde, (planta aromatic caracteristic primverii). Se crede c astfel se vor nltura posibilitile unor efecte malefice, cum ar fi bolile sau luatul manei.

Stna propriu-zis este compus din mai multe acareturi, dintre care nu pot lipsi adpostul ciobanilor, ocoalele i strunga oilor. Acestea sunt primenite i reparate anual naintea suitului la munte, adpostului uman revenindu-i i funcia de fabric de brnzeturi. Numai n mai multe feluri, (colib, vcrie, stn, bordei etc.) adpostul stnei poate avea mai multe ncperi : una n care se ncheag i se doarme, (prevzut cu vatr sau laii), celariul n care se depoziteaz ustensilele i materialele necesare diferitelor activiti specifice i comarnicul, un fel de cmar n care se depoziteaz caul lsat la dospit i alte produse rezultate din nchegarea laptelui. Personalul stnei se mparte pe mai multe categorii, n funcie de experien, de amploarea responsabilitilor presupuse de o activitate sau alta, n funcie de vrst etc. Mai presus de toi staroste al tuturor activitilor stnei este baciul ( n zilele noastre i se mai spune i ef de stn), om de ncredere, respectat de ntrega comunitate, priceput la nchegat, om curat la trup i suflet, bun coordonator, curajos i cu prezen de spirit. Nu ntmpltor portretul baciului corespunde portretelor unor eroi legendari, consacrai n literatura popular i cea cult. Apropo de literatur: bcia este o creaie lingvistic, fr corespondent real n viaa pastoral tradiional. Este cunoscut faptul c n vechime, femeile nu aveau ce cuta n stn, cu att mai puin erau lsate s fac munca baciului. Pstoritul era considerat exclusiv o munc de brbai, excluderea femeilor fiind motivat de reguli sacre sau, mai pmnteti, de criterii de pricepere i igien. Din personalul stnei, nu pot lipsi ciobanii i strungarii. De asemenea, n cazul stnelor cu un numr mare de animale, se angajeaz i alte categorii de personal, n funcie de nevoi. n afara personalului uman, orice stn, din toate timpurile, nu se poate lipsi de prezena cinilor ciobneti, crescui i dresai anume pentru a fi paznici stnei i tovari de ndejde ciobanilor crora aparin. Suitul oilor la munte este considerat i astzi, n comunitile rurale, un autentic prilej de srbtoare a primverii i se bucur de o atent regizare, dup reguli i credine strvechi. De obicei, n fruntea crdului de oi merge baciul, preotul i civa gospodari de frunte, deintori ai unui numr nsemnat de animale. Fie c merg pe jos, fie c merg n crue, uneori clare, se cuvine ca femeile s ncheie irul participanilor la suitul oilor la stn. Toat lumea trebuies fie primenit, adic s fie proaspt mbiat i s poarte straie curate. Odat ajuni la stn, preotul va binecuvnta i va stropi cu agheazm adposturile i ocoalele; abia apoi se va intra n ele i vor fi binecuvntate oile i ciobanii lor.

De o mare importan n cadrul credinelor motenite de mii de ani este momentul aprinderii focului n vatra stnei, foc denumit focul viu, focul vieii, focul nestins etc. Funcia focului viu este mai presus dect una strict funcional, el reprezentnd esena nsi a puterii necesare i benefice pe care o are lumina soarelui, lumina credinei i puterea lui Dumnezeu asupra oamenilor i asupra belugului pmntului. Pn la mulsul de sear, gospodarii care i-au nsoit animalele sunt protagonitii unei veritabile serbri cmpeneti, de la care nu lipsesc muzicanii, jocul i voia bun. Cu acest prilej pajitile din jurul stnelor gzduiesc adevrate expoziii gastronomice, fiecare gospodin ncercnd s concureze aspectul i gustul mncrurilor preparate de constencele sale. Msura laptelui nu corespunde ntotdeauna primei mulsori. De cele mai multe ori msura se organizeaz ulterior suitului la stn, constituind un eveniment pastoral distinct i un nou prilej de serbare cmpeneasc. Din instrumentul msurii laptelui nu puteau lipsi gleata de muls i cupa,(amndou din lemn), ncua i rbojul. Odat muls, laptele animalelor deinute de un gospodar era msurat cu ncua de lemn, pe care se fcea semn n dreptul nivelului la care ajungea laptele din gleat. Adeseori ncua se despica n dou, una dintre jumti fiind dat proprietarului, cealalt rmnnd la baci. n funcie de cantitatea de lapte nregistrat pe ncu, se stabilea cantitatea de brnz ce urma s revin fiecrui proprietar de animale. Aceast cantitate se nsemna pe rboj, actul contabil al baciului, pe care acesta l purta nfipt sub chimir ca s l poat consulta ori de cte ori era nevoie. De-a lungul veacurilor, semnele nscrise pe rboj, nelese doar de acela care l-a fcut, au devenit tot mai elaborate, mai estetice, deoarece erau vzute de mult lume i caracterizau, prin aspect i mesaj, gradul de inteligen al baciului. Rolul rbojului a fost preluat, n timp, de bta ciobneasc, care a devenit o adevrat carte de vizit a ciobanului, transformat adeseori ntr-o oper de art nepreuit. S-a realizat astfel, pentru prima dat n cultura popular romneasc, trecerea evident a unor elemente strict funcionale (cu funcie de memorare), ctre elemente de ordin artistic, cu funcie estetic i spiritual mai presus de funcionalitate; s-a trecut de la funcional la artistic. Ca i n cazul suitului la munte, msura laptelui este o srbtoare a comunitilor pastorale, cu deosebit importan din punct de vedere economic i social. nc dinuesc ospurile specifice acestui moment, de la care nu pot lipsi produsele lactate proaspt preparate. Msura laptelui este momentul n care, la fel ca acum sute de ani, gospodarii se adun nu numai s-i evalueze potenialul economic al propriei gospodrii ci, mai ales se ntrunesc pentru a susine mpreun un obicei strvechi, despre care cred c se cuvine a fi respectat i meninut.

Traditii si obiceiuri

Mtile populare Confecionarea mtilor populare n tradiia popular este strns legat n special de srbtorile de iarn. n cadrul obiceiurilor de iarn desfurate n vetrele satelor, masca are un rol extrem de important. Pentru confecionarea mtilor se folosesc blanuri (de oaie, capr, urs), piele, lemn cioplit, coji de copac, metal, mrgele, boabe de fasole.
Aceste mti au o bogat ncrctur emoional, reprezentnd n general transpunerea unor animale precum capre, cai, ursi, lupi, cerbi sau a unor personaje din mitologia popular sau din folclor.

Tesutul

esutul ocup un loc aparte n arta tradiional meteugreasc. esutul i cusutul se fceau n familie i reprezentau parte din ndeletnicirile de baz ale femeii, fiind i astzi o realitate n satul bucovinean. Cele mai numeroase

elemente esute sunt destinate mpodobirii i decorrii interiorului locuielor. Astfel, se es licere, scoare sau paretare din ln colorat cu motive geometrice sau florale, tergare pentru mpodobirea interiorului caselor sau pentru diferite evenimente care marcheaz momente din existena uman (cstoria, moartea). De remarcat sunt i esturile de traist n carouri, specifice zonei de munte. Pentru eserea diverselor piese se folosea acelai rzboi orizontal (stative), dar se schimbau sulurile, spetele, uneori iele i clctorul. Pe aceleasi stative se esea i pnza i covoarele.

Pictarea icoanelor

Ocupnd un loc de seam n creaia noastr popular, creatorii din zon au impus o modalitate de pictur pe sticl i pe lemn local, prelund scene din frescele mnstirilor bucovinene si gravurile vechi, replici dup icoane tradiionale i imagini din obiceiurile i ocupaiile locale. n acest inut al mnstirilor, picture icoanelor pe lemn, lucrate n stil bizantin, folosete formulele transmise de-a lungul multor generaii. Pictura icoanelor pe sticl, se realizeaz pe spatele acesteia, astfel nct aceasta servete att ca suport al picturii, ct i ca luciu al suprafeei pictate. O particularitate deosebit a lucrrilor realizate n aceast zon este o remarcabil finee a desenului, precum i sobrietatea culorilor. Icoanele pe sticl i pe lemn din Bucovina sunt de o rar frumusee artistic remarcndu-se prin cromatica folosit, care nu depete paleta altielor geometrice, mergnd de la tensiunea albastrului de Vorone pn la culorile aureolelor, care, n marea lor majoritate, sunt lucrate n foi de aur.

Olritul

Unul dintre cele mai vechi meteuguri, olritul a aprut ca o necesitate a oamenilor de a prepara i pstra hrana. Acum acest meteug este continuat de meteri olari din Rdui i Marginea.Specificul vaselor din Rdui l reprezint culorile folosite pentru decorare. Astfel vasele sunt desenate cu figuri geometrice sau florale de culoare maro, verde, sau galben, pe fond rou sau alb.Ceramica de Marginea este deja o marca binecunoscuta n ntreaga lume. Ceramica de culoare neagr este o mrturie a originii dacice, ea ntlnindu-se astzi doar la Marginea. Tehnica realizrii vaselor este aceeai folosit acum sute de ani, adaptat ns vremurilor noastre. Dac n trecut vasele erau arse n gropi mari de 1,5 m, de forma unui con cu vrful n sus, alturi de care era o groap mai mica, ce comunica printr-un canal cu prima i n care se fcea focul, astzi arderea se face n cuptoare nchise i n partea superioar i la gurile de foc. Culoare cenuie sau neagr este dat de arderea fr oxigen. Formele vaselor sunt i ele fie din vremuri strvechi: oala nalt, oala mare cu doua toarte sau strchini, fie moderne: vaze, platouri, cni. Tehnica de decorare este pentru toate cea tradiional: vasele se lustruiesc cu o piatra special, astfel ca urmele cenuii rmase pe pereii vasului nc nears s se amestece cu negrul.