JUDEȚUL ARGEȘ

Așezare geografică
Situat în partea central-sudică a României, judeţul Argeş, cu o suprafaţă de 682631 ha (6826,3 kmp),
reprezintă 2,9% din teritoriul ţării. Pe teritoriul judeţului Argeş se intersectează paralela de 45o latitudine
nordică cu meridianul de 25o longitudine estică. Altfel spus, acest punct marchează jumătatea distanţei dintre
Ecuator şi Polul Nord, dar şi jumătatea distanţei dintre Oceanul Atlantic (V) şi Munţii Urali (E Europei ).
Judeţele învecinate sunt: Braşov şi Sibiu la N , Teleorman la S, Dâmboviţa la E, Olt şi Vâlcea la V.

Relief
Relieful judeţului este ca un uriaş amfiteatru care coboară de la nord la sud, cuprinzând toate unitaţile geo-
morfologice întâlnite în spaţiul Carpato-Danubian de la 2.500 m până la 160 m altitudine.Diversele forme de
relief se îmbină într-o armonie deplină, predominante (55,0% din suprafaţă ) fiind cele de înălţime medie –
Dealurile Subcarpaţilor Getici şi Podişul Getic. Jumătatea cealaltă este împărţită aproximativ egal între munţi
(25,0%) şi câmpii (20,0%).
Relieful este proporțional repartizat, coborând in trepte de la nord spre sud, cuprinzand toate unitatile geo-
morfologice carpato-trans-danubiene, de la altitudinea de peste 2500 m pana la 160 m. Predomină ținuturile
deluroase, care ocupa 55% din suprafața județului, munții 25% si câmpiile 20%.
1. Regiunea montană din nord aparţine culmilor celor mai înalte ale Carpaţilor Meridionali cu Masivul
Făgăraşului (vârful Moldoveanu – cel mai înalt vârf din ţara noastră, cu o altitudine de 2544 m şi vârful Negoiu
cu 2535 m) şi părţii vestice a masivului Bucegi, cu munţii Leaota şi Piatra-Craiului, despărţiţi de culoarul
tectonic Bran-Rucăr.
Treapta înaltă, cu orientare est-vest, se desfășoară pe o lungime de 70 Km, între valea Dâmboviței și valea
Oltului si se inscrie in peisaj prin cei mai inalti munti din tara (muntii Fagaras, muntii Iezer, muntii Piatra
Craiului, munții Leaota si munții Papușa),precum și munții de înalțime mijlocie (munții Frunții,și Chițu) ca și
culoarul tectonic Rucãr-Bran.
În cadrul acestei trepte și îndeosebi a crestei munților Fagaraș ce se întind între Văile Dâmboviței și Oltului,
se disting 140 de vârfuri ce trec de 2000 de m altitudine, 29 depașesc 2400 m, iar 6 dintre acestea depașesc
2500 m (vârful Moldoveanu 2544 m-cel mai înalt vârf din Carpații românești, aflat în întregime pe teritoriul
județului Argeș; vârful Negoiu-2535m; Cãlțun Lespezi-2522m; Vânătarea lui Buteanu-2508m.
Vârfuri semețe și impunatoare se afla și în celelalte culmi cum sunt: Iezer-2462 m; Roșu-2469 m; Papușa-
2391 m din Masivul Iezer-Pãpușa; Vârful La Om-2238 m din Masivul Piatra Craiului, Vârful Leaota -2133m
din munții cu același nume și altele.
Pantele repezi, circurile și văile glaciare (18 lacuri glaciare), conferă un farmec și o strălucire aparte, zonei
alpine. Culmile sudice puternic ramificate au aspectul unor măguri împădurite până aproape de vârf, punând
în evidență asimetria caracteristică munților Făgăraș.
Roci: șisturi cristaline
2.Zona centrală a județului considerata si treapta mijlocie face parte din Subcarpații Getici. Cuprinde dealuri
subcarpatice (Muscelele Argeşului), față de care munții se înalță abrupt la nord, iar la sud dealurile scad în
înălțime, pierzându-se treptat în câmpie. Dealurile înalte subcarpatice, acoperite de păduri de foioase, domină
spre sud un relief larg vălurit, cu spinări netede și văi largi.
Înălțimile cele mai mari din Subcarpații Argeșului sunt situate în zona dealurilor subcarpatice interne unde s-
au păstrat la altitudine mai ridicată, ca niște martori de eroziune vârful Chicera 1218 m;; Vârful Mățău 1017m.
Cuprinde două șiruri de dealuri și două de depresiuni:
-depresiuni submontane (de contact), în N: Arefu, Nucșoara, Câmpulung
-dealuri interne: Chicera, Mățău
-depresiuni intracolinare: Curtea de Argeș, Schitu-Golești
-dealurile externe sunt interfluviile joase reprezentate de un șir de cueste cu desfășurare latitudinală
Roci: conglomerate, calcare, gresii, + marne, argile, pietrișuri, nisipuri (cu intercalații de cărbuni-lignit)
3. Piemontul Getic reprezintă a treia treaptă morfologică a reliefului județului, a cărui limită cu subcarpații
este marcată de șirul depresiunilor intracolinare, spre care se termină prin creste. Pe teritoriul județului Argeș
se află parțial piemonturile Cândești și Cotmeana și în totalitate piemontul Argeșului (dealurile Argeșului).
Către sud, dealurile sunt străbătute de ape curgătoare, formând terase largi iar versanţii sunt acoperiţi cu
întinse livezi şi viţă de vie.
Roci: gresii, argile, marne, pietrișuri (+ cărbuni-lignit)
4. Câmpia Română constituie treapta cea mai coborâtă a reliefului județului Argeș, având două subunități:
Câmpia înaltă a Piteștilor (în totalitate) și Câmpia Găvanu-Burdea (parțial). Prima subunitate are un caracter
piemontan având altitudinea cea mai ridicată din toată Câmpia Română (cca 300m). Cealaltă subunitate este
mult mai netedă și este străbătută de văi largi și puțin adânci.
Treapta sudică de relief aparţine câmpiei şi este fragmentată de râurile Argeş, Dâmbovnic, Cotmeana,
Teleorman în lunci largi şi fertile, constituind zona cerealieră de seamă a judeţului.
Roci: argile, nisipuri pietrișuri

Procese de modelare actuale

Gama de procese modelatoare actuale se împarte în deplasări în masă și în modelarea versanților prin
acțiunea intermitentă a apei. Deplasările în masă sunt reprezentate de alunecările de teren, procesele de
solifluxiune, prăbușiri sau surpări iar modelarea versanților se manifestă prin procese de pluviodenudare,
șiroire, ravenare și torențialitate.
Alunecările de teren au cea mai mare pondere în morfodinamica versanților subcarpatici argeșeni. Frecvența,
intensitatea și dimensiunile alunecărilor de teren au efecte distructive în tot arealul, prin scoaterea din circuitul
agricol a unor suprafețe însemnate și prin distrugerea căilor de comunicație. De aceea inventarierea lor și
aplicarea unor măsuri de stopare este necesară și pentru protejarea gospodăriilor sau a altor construcții
(baraje, șosele, amenajări de albii etc.)
Procesele de solifluxiune sunt curgerile încete pe versant ale solului sau a stratului de alterare saturate cu
apă, produse ca urmare a încărcării acestora cu apa provenită din ploi sau din topirea zăpezii. Se manifestă
pe majoritatea versanților despăduriți.
Prăbușirile, surpările și rostogolirile apar frecvent în acest peisaj subcarpatic și însoțesc majoritatea văilor
mari. Versanții abrupți sculptați în gresii sau conglomerate sunt întrerupți adesea de „râpe” de dimensiuni
mari.
Pluviodenudarea se poate dezvolta numai în condițiile arealelor fără vegetație, pe roci friabile detritice sau pe
soluri cu rezistență redusă. Impactul picăturilor de ploaie pe suprafața unui versant în condițiile de mai sus,
produce distrugerea solului sau a rocii prin desprinderea și deplasarea particulelor fine. Caracterul torențial al
ploilor favorizează pluviodenudarea și capătă intensități maxime primăvara când covorul vegetal nu s-a
dezvoltat. La Berevoești coboară versanți dezgoliți de vegetație pe care s-a instalat și eroziunea în adâncime
creând relieful de badlands.
Șiroirea, ravenarea și organismele torențiale. Dezvoltarea acestor procese nu mai depinde foarte mult de roca
de bază ci mai degrabă de morfologia zonei (înclinarea versantului, gradul de fragmentare, profunzimea
nivelului de bază local) și de gradul de împădurire a acesteia.

Clima
Poziţia geografică şi relieful înconjurător care îl protejează de influenţa vânturilor din vest şi est, asigură
judeţului o climă temperat-continentală cu ierni blânde.
Climă temperat-continentală, cu temp. medii anuale ce prezintă diferenţieri altitudinale, cuprinse între -2°C
pe crestele înalte ale M-ţilor Făgăraş, 6–7°C în zonele deluroase şi de podiş şi 10,5°C în câmpie. Temp. max.
absolută (41,0°C) s-a înregistrat la Topoloveni, la 14 aug. 1946, iar temp. minimă absolută (–31,0°C) la
Câmpulung (24 dec. 1933).
Precipitaţiile atmosferice însumează cantităţi medii anuale variabile în funcţie de unităţile de relief, atingând
valori de 600 mm în câmpie, 800–1 000 mm în zonele de deal şi podiş şi peste 1 400 mm în reg. montane
înalte. Vânturile predominante bat dinspre NV (18%) şi V (14%) cu viteze medii anuale de 2,3 m/s pentru
direcţia NV şi 1,8 m/s pentru cea V, viteze mai mari înregistrându-se pe culmile M-ţilor Făgăraş, mai ales
iarna, când ating valori max. de 50–60 m/s.

Hidrografia
Reţeaua hidrografică, cu o densitate mare şi debite bogate, este reprezentată în principal prin cursul superior
al râului Argeş, care colectează, direct sau prin intermediul afl. săi, majoritatea râurilor de pe terit. jud. Argeş,
printre care Vâlsan, Râul Doamnei cu afl. său Râul Târgului, Budişteanca ş.a. Partea de NV a jud. Argeş este
drenată de un sector de vale al râului Topolog (afluent al Oltului), iar partea de S de cursurile superioare ale
râurilor Cotmeana, Teleorman, Dâmbovnic, Neajlov ş.a
În Subcarpaţii Getici , la Nucşoara, există Lacul Învârtita, format pe gips, singurul de acest fel cunoscut în
ţară, având o suprafaţă de 2,2 ha şi adâncime maximă de 5 m. În zona montană se găsesc lacuri de origine
glaciară: Buda, Capra, Călţun, Podu Giurgiului. Cel mai mare lac antropic este Lacul Vidraru, cu o suprafaţă
de 825 ha şi un volum util de aproximativ 470 milioane mc.
În zona montană înaltă se află 20 de lacuri glaciare (Capra, Călţun, Buda, Podu Giurgiului, Paltinu ş.a.), pe
cursul superior al Argeşului au fost construite mai multe lacuri de acumulare (cel mai mare fiind Vidraru), iar
pe Dâmboviţa acumularea de la Pecineagu.
Vegetaţia
Vegetaţia naturală are o distribuţie etajată în funcţie de unităţile de relief. În zona de câmpie se dezvoltă
pâlcuri de păduri de cer (Quercus cerris) şi de gârniţă (Quercus frainetto), uneori şi de stejar pedunculat
(Quercus robur), care alternează cu pajişti stepizate şi cu terenuri agricole; în reg. deluroase, de podiş şi
montană joasă, respectiv între 300 şi 1 300 m alt., se desfăşoară etajul pădurilor de foioase, alcătuite din
gorun (Quercus petraea), carpen în amestec cu fag, iar la alt. cuprinse între 1 300 şi 1 800 m se extind pădurile
de brad şi molid. Etajele subalpin şi alpin, la peste 1 800 m alt., sunt constituite din tufişuri (jnepeni, ienupăr)
ce alternează cu pajişti alpine care formează o importantă bază furajeră pentru păşunatul sezonier. În M-ţii
Făgăraş se mai păstrează câteva pâlcuri de zâmbru (Pinus cembra), relict glaciar.
Flora acestei zone cuprinde elemente rare , ocrotite cum sunt : floarea de colţ, smârdarul , iedera albă,
ghinţura galbenă, zâmbrul , ş.a. Suprafeţele întinse, acoperite cu păduri adăpostesc în rezervaţii variate specii
de interes cinegetic : mistreţul, căprioara, cerbul, ursul, râsul, lupul, capra neagră, cinteza, cocoşul de munte,
vulturul pleşuv, brun şi cenuşiu. Dintre rezervaţiile naturale de pe teritoriul judeţului Argeş putem aminti :
Parcul Naţional „Piatra Craiului”, Poienele cu Narcise de la Negraşi, Valea Vâlsanului, Peştera de la Uluce,
Punctul Fosilifer Suslăneşti, Lacul Iezer, Lacul Valea Rea şi Granitul de la Albeşti.

Fauna
Fauna domeniului forestier este alcătuită din mamifere de interes cinegetic, printre care se remarcă mistreţi,
urşi, cerbi, căprioare, lupi, vulpi, râşi, veveriţe ş.a. Cel mai valoros element îl reprezintă capra neagră
(Rupicapra rupicapra), cu o frecvenţă mare pe crestele M-ţilor Făgăraş, declarată monument al naturii şi
ocrotită de lege. Avifauna include cocoşul de munte, ierunca, vulturul pleşuv, acvila de piatră, fâsa alpină,
cinteza ş.a. În zona de câmpie sunt frecvente rozătoarele (iepuri, hârciogi, şoareci ş.a.), şopârlele, ulii,
ciocârliile, potârnichiile, prepeliţele etc. Apele sunt populate de păstrăvi, mreană, clean, crap, caras etc. O
specie endemică deosebit de interesantă este peştele Romanichtys valsanicola, întâlnit numai într-o mică
porţiune a râului Argeş şi în Vâlsan.

Resursele naturale
Condiţiile naturale – relieful, regimul hidrografic relativ bogat, compoziţia solurilor şi clima plăcută – se reflectă
şi influenţează structura fondului funciar , constituindu – se în acelaşi timp în valoroase resurse naturale .
Păşunile şi fâneţele naturale – suport pentru creşterea animalelor , dealurile subcarpatice – propice
pomiculturii şi viticulturii, luncile din zona sudică – favorabile diverselor culturi cerealiere, formează suprafaţa
agricolă şi ocupă 50,5% din teritoriul judeţului .
Întregul se completează cu aurul verde – pădurile şi vegetaţia forestieră (locul 4 pe ţară după jud. Suceava,
Hunedoara şi Vâlcea), ce coboară de pe culmile munţilor în zona deluroasă , uneori chiar până în câmpie,
adăpostind o faună diversă. Ca sistem biologic productiv, acestea furnizează materia primă necesară
industriei lemnului , constituie o importantă sursă de energie şi în acelaşi timp au capacitatea de regularizare
atmosferică şi hidrică a biosferei
Resurse de subsol: zăcăminte de petrol şi gaze naturale (Bogaţi, Leordeni, Moşoaia,ş.a.), de lignit
(Berevoeşti, Jugur, Schitu-Goleşti, Boteni, Godeni etc.), sare (Slătioarele), gips (Stăneşti, Oeşti ş.a.), calcar
ornamental (Albeştii de Muscel), calcar pentru ciment (Mateiaş, Dragoslavele), argile, gresii, balast (în albiile
râurilor), izv. cu ape minerale cu valoare terapeutică (Brădetu, Bughea de Sus), uraniu etc.

Municipiul Pitești este situat în partea central-sudică a României, între Carpații Meridionali și Dunăre, în
nord-vestul regiunii istorice Muntenia. Orașul se află la confluența râului Argeș cu Râul Doamnei, în punctul
de intersecție al paralelei de 44°51'30" latitudine nordică cu meridianul de 24°52' longitudine estică.
Municipiul Pitești se află la o altitudine de 250 m, la nivelul albiei minore a râului Argeș (sud), care urcă până
la 356 m, în cartierul Trivale (vest). La nord-vest de terasa Trivale-Papucești se află cota de 373 m, iar la est
de Valea Mare-Podgoria, cota de 406 m. În sectorul de vest-sud-vest al satului Mica, în comuna Bascov, se
găsește cota de 439 m (Pădurea Bogdăneasa). Suprafața municipiului Pitești este de 111,17km², inclusiv
parcul Trivale.
Orașul propriu-zis, așezat între dealuri înalte, pe terasele râului Argeș, are un topoclimat de vale, calm și
moderat. Temperatura medie anuală variază între 9° și 10°C, media lunii ianuarie fiind de -2,4°C, iar cea a
lunii iulie de +20,8°C. Precipitațiile atmosferice depășesc media pe țară, oscilând între 680 și 700 mm anual.

Structura administrativă a judeţului cuprinde: 3 municipii: – Piteşti – reşedinţa judeţului, Câmpulung, Curtea
de Argeş, 4 oraşe:Costeşti, Mioveni, Topoloveni, Ştefăneşti, 95 comune şi 577 sate.