Mehedinţi

Date generale

Judeţul Mehedinţi se află în partea de Sud Vest a României, în bazinul inferior al

fluviului Dunărea, la graniţa cu Serbia şi Bulgaria (la Sud Vest şi Sud), între
judeţele Caraş-Severin (Vest şi Nord Vest), Gorj (Nord şi Nord Est) şi Dolj (Est şi
Sud Est), intersectat de paralela de 45° latitudine nordică şi de meridianul de 23°
longitudine estică. Suprafaţa: 4 933 km2 (2,07% din suprafaţa ţării). Populaţia (1 ian.
2019): 279 590 loc. (1,26% din populaţia ţării), din care 137 740 loc. de sex masc.
(49,26%) şi 141 850 de sex fem. (50,74%). Populaţia urbană: 141 630 loc.
(50,66%); rurală: 137 960 loc. (49,34%). Densitatea: 56,7 loc./km2. Structura
populaţiei pe naţionalităţi (la recensământul din 20-31 oct. 2011): 89,3% români,
4,1% rromi, 0,4% sârbi, apoi maghiari, germani, turci, ucraineni, slovaci, cehi, tătari
ş.a. Reşedinţa: municipiul Drobeta-Turnu Severin. Oraşe: Baia de Aramă, Orşova,
(municipiu), Strehaia, Vânju Mare. Comune: 61. Sate: 344 (din care 15 sate aparţin
oraşelor). Localităţile componente ale municipiilor şi oraşelor: 9.

Relieful

Relief variat, reprezentat prin trei trepte distincte care se succed de la Nord Vest către
Sud Est: partea de Nord Vest a judeţului Mehedinţi este ocupată, în proporţie de circa
14%, de M-ţii Mehedinţi (Carpaţii Meridionali) şi M-ţii Almăj (Carpaţii Occidentali)
– zonă în care se încadrează şi defileul Dunării de la Cazane şi Porţile de Fier; treapta
mijlocie de relief, extinsă la Est de M-ţii Mehedinţi, pe circa 56% din suprafaţa
judeţului Mehedinţi, cuprinde Podişul Mehedinţi, Piemontul Coşuştei şi Piemontul
Bălăciţei, iar în partea de Sud şi Sud Vest a judeţului Mehedinţi se desfăşoară Câmpia
Blahniţei (circa 30% din suprafaţa judeţului Mehedinţi), formată din terasele fluviului
Dunărea.
Clima

Climă temperat-continentală, moderată, cu unele influenţe mediteraneene, cu ierni

blânde (temperatura medie a lunii ianuarie oscilează între –1°C şi –4°C, mai coborâtă
pe crestele montane, până la –6°C, iar începând din luna februarie, temperaturile sunt
pozitive până pe la sfârşitul lunii noiembrie) şi veri călduroase şi secetoase.
Temperatura medie anuală variază între 4°C în zonele montane şi 10–11°C în restul
teritoriului. Temperatura maximă absolută (43,5°C) s-a înregistrat la Strehaia (august
1946), iar temperatura minimă absolută (–33°C), tot la Strehaia (ianuarie 1907),
rezultând o amplitudine a temperaturilor extreme de 76,5°C – mult mai mică decât în
celelalte judeţe ale ţării, datorită influenţelor mediteraneene, care determină ca iernile
să fie mai blânde (judeţul Mehedinţi se află pe locul 3 pe ţară din punct de vedere al
amplitudinii temperaturilor extreme, după judeţele Caraş-Severin şi Constanţa).
Cantităţile medii anuale de precipitaţii însumează 500–600 mm în zona de câmpie,
800–950 mm în regiunile piemontane şi de podiş şi 1 200 mm pe înălţimile montane,
cele mai mari valori înregistrându-se în lunile mai-iunie şi octombrie-noiembrie.
Regimul eolian se caracterizează prin vânturi predominante dinspre Vest (canalizate
pe văile Dunării, Cernei ş.a.) şi Nord Vest, care bat cu o frecvenţă de 12–13%, cu
viteze medii la 4,5–6,0 m/s.

Reţeaua hidrografică

Reţeaua hidrografică, cu o densitate medie de 0,4 km/km2, este tributară în cea mai
mare parte, direct sau indirect, Dunării, care formează limita de S a jud. Mehedinţi, pe
o lungime de 193 km, şi, totodată, frontiera de stat a României cu Serbia şi Bulgaria.
În acest sector, Dunărea prezintă o pantă de scurgere care variază între 35–40‰ în
zona dintre Orşova şi Drobeta-Turnu Severin şi 3–4‰ între Gruia şi Cetate şi un debit
mediu ce creşte de la 5 390 mc/s, la Orşova, la 5 460 mc/s la Drincea. În arealul
defileului Dunării de la Cazane şi Porţile de Fier, cursul Dunării a fost amenajat
complex (1964–1971), prin colaborarea dintre România şi Iugoslavia (azi Serbia),
realizându-se lacul de acumulare Porţile de Fier I (130 km lungime, 5 km lăţime max.,
c. 700 km2 şi 2,1 md. mc de apă), creat în spatele barajului construit între localit. Gura
Văii (România) şi Šip ( Serbia), şi hidrocentrala Porţile de Fier I, cu o putere instalată
de 2 100 MW, din care 1 050 MW aparţin României. Ca urmare a potenţialului
hidroenergetic ridicat de care dispune Dunărea în acest sector, în aval de complexul
hidroenergetic şi de navigaţie de la Porţile de Fier I, în zona Ostrovu Mare, în
perimetrul com. Gogoşu a fost construit complexul hidroenergetic Porţile de Fier II
(dat în folosinţă în 1985), ca rod al colaborării între România şi Iugoslavia (în prezent
Serbia). Pr. râuri pe care Dunărea le colectează de pe terit. jud. Mehedinţi sunt
Mraconia, Eşelniţa, Cerna, Bahna, Topolniţa, Blahniţa şi Drincea. În partea de NE a
jud. Mehedinţi se desfăşoară bazinul hidrografic superior al râului Motru cu pr. săi
afluenţi – Coşuştea şi Huşniţa. În afara celor două mari lacuri de acumulare de la
Porţile de Fier I şi Porţile de Fier II, pe terit. jud. Mehedinţi există doar câteva iazuri,
precum şi lacul Zăton, din zona carstică Ponoarele, şi lacul Balta, de pe râul
Topolniţa.

Vegetaţia

Vegetaţia naturală prezintă unele caracteristici legate de influenţele climatului

submediteranean, de altitudinile coborâte ale reliefului şi de marea extensiune a
zonelor calcaroase. Toate aceste elemente determină dezvoltarea, pe un areal larg, a
unor specii şi asociaţii vegetale cu caracter sudic, precum şi a unor rarităţi floristice.
Astfel, în Câmpia Blahniţei se mai păstrează câteva pâlcuri de stejar pufos, în amestec
cu stejar brumăriu, ulm, cer şi gârniţă, resturi ale vegetaţiei de silvostepă, iar în reg.
defileului Dunării şi în zonele calcaroase din M-ţii Mehedinţi şi din Pod. Mehedinţi
sunt prezente, pe mari supr., numeroase specii de plante termofile (iubitoare de
căldură), printre care se evidenţiază cărpiniţa (Carpinus orientalis), liliacul (Syringa
vulgaris), mojdreanul (Fraxinus ornus), scumpia (Cotinus coggygria), alunul
turcesc (Corylus colurna), ghimpele (Ruscus aculeatus, Ruscus
hypoglossum), dârmozul (Viburnum lantana), precum şi unele elemente rare (mai ales
în defileul Dunării) printre care arţarul trilobat (Acer monspessulanum), tisa (Taxus
baccata), laleaua (Tulipa hungarica), Daphne laureola ş.a. În partea central-sudică a
jud. Mehedinţi se dezvoltă frecvent pădurile de cer (Quercus cerris) şi
gârniţă (Quercus frainetto), în alternanţă cu pajişti (dominate de Festuca valesiaca) şi
terenuri agricole, iar la poalele M-ţilor Almăj şi în partea de S a Pod. Mehedinţi
predomină gorunetele, cereto-gorunetele şi cereto-gârniţetele. În partea centrală şi de
N a Pod. Mehedinţi se întâlnesc păduri de gorun (Quercus petraea) în alternanţă cu
fagul, iar pe pantele M-ţilor Mehedinţi şi pe înălţimile M-ţilor Almăj se dezvoltă
pădurile de fag.

Fauna

Fauna, ca şi vegetaţia, este influenţată de climatul cu nuanţe submediteraneene care

determină prezenţa multor specii termofile, ca broasca ţestoasă de uscat (Testudo
hermanni), scorpionul carpatic (Euscorpius carpathicus), vipera cu corn (Vipera
ammodytes), rădaşca (Lucanus cervus), guşterul vărgat, o specie sudică de şopârlă ş.a.
Fauna forestieră este bogată şi variată în specii: mistreţi, ursi, căpriori, râşi, jderi,
vulpi, veveriţe, pisici sălbatice, ierunci, ciocănitori etc.

Resurse naturale

Zăcăminte de huilă (Baia Nouă, Eibenthal), cărbune brun şi lignit (perimetrul

Floreşti–Husnicioara–Livezile–Balota), pirite cuprifere (Moldova Nouă), min. de
crom şi magneziu (Dubova), molibden, titan şi zirconiu (Eşelniţa), feldspat (Eşelniţa),
bentonit (Orşova, Eşelniţa), azbest (Dubova, Baia Nouă, Eibenthal, Podeni). În jud.
Mehedinţi se găseşte şi o gamă variată de roci de construcţie: marmură şi calcar
ornamental (Gura Văii), granit (Eşelniţa), calcar (Iloviţa, Baia de Aramă, Bâlvăneşti,
Podeni, Brezniţa-Ocol, Orşova, Ponoarele ş.a.), argilă (Şişeşti, Corcova, Hinova,
Strehaia), nisip (Şişeşti, Căzăneşti, Şimian, Bălăciţa, Hinova, Şovarna, Vânju Mare,
Pristol, Salcia), balast etc. O bogăţie aparte o reprezintă pădurile (149 840 ha, 2008) şi
apele minerale sulfuroase, iodurate, bromurate, cloruro-sodice, termale (17–24°C) de
la Schela Cladovei, situate la peste 100 m adâncime şi apele minerale sulfuroase
geotermale (23–29°C) de la Bala.
Istoric

Cele mai vechi urme de locuire (unelte din silex, răzuitoare, dăltiţe, obiecte din os)
scoase la iveală de săpăturile arheologice efecutate în ostroavele Banului, Şimian,
Corbului, Ostrovu Mare, sau cele găsite în Peştera lui Climente, atestă existenţa vieţii
pe aceste meleaguri de la sf. Paleoliticului şi începutul Neoliticului. În perimetrul
com. Gârla Mare, care a dat numele unei culturi materiale, au fost descoperite
vestigiile mai multor aşezări omeneşti din Neoliticul mijlociu şi târziu (milen. 4–2
î.Hr.), aparţinând culturilor materiale Vinča-Turdaş şi Sălcuţa, din perioada de trecere
de la Neolitic la Epoca bronzului (2500–1800 î.Hr.) şi mai ales din epocile mijlocie şi
târzie ale bronzului. Vestigii aparţinând Epocii bronzului au fost descoperite şi în
arealele localit. Bâlvăneşti şi Balta Verde (com. Gogoşu) sau în Ostrovu Mare, iar
prima Epocă a fierului (La Tène) este bine reprezentată de aşezările şi fortificaţiile de
la Schela Cladovei, Sviniţa, Dubova, Gura Văii, Hinova, Ilovăţ, Drobeta-Turnu
Severin ş.a. Expediţiile legiunilor romane pe terit. Daciei, care pătrundeau prin terit.
mehedinţean de azi, au culminat cu cele două războaie (101–102 şi 105–106), în care
armatele împăratului Traian au învins pe cele comandate de Decebal, punând
stăpânire pe aceste meleaguri pe o perioadă de 165 de ani. În timpul stăpânirii romane,
datorită prezenţei unor importante drumuri care traversau terit. actual al jud.
Mehedinţi, s-au dezvoltat mai multe aşezări, printre care Drobeta (azi Drobeta-Turnu
Severin), Dierna (Orşova), Ad Mutrium (azi Butoieşti) ş.a. În jurul anului 324,
împăratul Constantin cel Mare a reactivat politica de cucerire şi consolidare a
stăpânirii romane la N de Dunăre. În cadrul acestor acţiuni a fost construit marele val
de pământ, cunoscut sub numele de „Brazda lui Novac”, care pornea de la gura râului
Topolniţa, traversa Oltenia şi Muntenia prin zona subcarpatică până la Mizil. Singurul
castru descoperit pe această linie de fortificaţii în perimetrul jud. Mehedinţi este acela
de la Hinova, care era subordonat castrului de la Drobeta. Valurile popoarelor
migratoare care s-au abătut asupra terit. mehedinţean în sec. 4–7 nu au putut să disloce
populaţia autohtonă dacică, perenitatea populaţiei de pe aceste meleaguri, în perioada
sec. 8–11, fiind demonstrată de descoperirile arheologice de la Orşova, Drobeta-Turnu
Severin, Ostrovu Banului, Ostrovu Mare ş.a. (aşezări de tip rural cu bordeie, ceramică,
unelte din fier, podoabe din bronz etc.). În Evul Mediu timpuriu, românii (vlahii)
trăiau aici organizaţi în voievodate conduse de voievodul Glad (şi urmaşul său,
Ahtum), care îşi avea reşed., probabil, la Orşova (Castrum Urscia) – cetate
menţionată documentar atât în cronica notarului Anonymus al regelui Bèla IV – Gesta
Hungarorum, cât şi în lucrarea cu caracter hagiografic Legenda Sfântului Gerhard
(Legenta Santi Gerhardi Episcopii). Săpăturile arheologice efectuate în perimetrul
municipiului Drobeta-Turnu Severin au scos la iveală vase ceramice de tip balcano-
dunărean, aparţinând culturii materiale Dridu (sec. 8–11), care atestă o intensă locuire
a acestei zone. În 1230, pe terit. de azi al jud. Mehedinţi s-au pus bazele Banatului de
Severin – unitate militară şi administrativă şi important punct în sistemul de fortificaţii
de pe Dunăre, care cuprindea partea de S a Banatului, reg. Severinului şi o mică parte
din vestul Olteniei, cu centrul în cetatea Severinului. Această puternică
cetate (Castrum Zeurini), menţionată documentar, prima oară, în 1247, în Diploma
Ioaniţilor, a existat până în 1524, când a fost ocupată de oştirile otomane, rămânând
sub dominaţia acestora timp de c. 300 de ani. După 1492, când reşed. banilor Olteniei
a fost transferată de la Strehaia la Craiova, în cetatea de la Strehaia a continuat să
funcţioneze o bănie de Mehedinţi, subordonată celei de la Craiova. Această bănie a
jucat un rol militar important (până pe la sf. sec. 16) în politica voievozilor români de
apărare a ţării. În sec. 17, sub conducerea lui Lupu Mehedinţeanu şi, în 1821, sub
comanda lui Tudor Vladimirescu, locuitorii acestor meleaguri au luptat împotriva
asupririi naţionale şi sociale. În sec. 18 şi 19, ca urmare a războaielor dintre imperiile
Otoman, Rus şi Habsburgic, terit. mehedinţean a devenit adeseori câmp de luptă, mai
ales în zona strategică a Porţilor de Fier. Între 1718 şi 1739, terit. mehedinţean,
împreună cu întreaga Oltenie, au fost sub dominaţie habsburgică. După Pacea de la
Adrianopol (1829), datorită relaţiilor comerciale externe tot mai intense, precum şi
poziţiei geografice pe Dunăre, jud. Mehedinţi a început să se dezvolte în mod
armonios din punct de vedere economic şi social-cultural. După înfiinţarea portului
(1851) şi a şantierului naval (1858) de la Turnu Severin, acest oraş a devenit cel mai
important centru economic, social-cultural şi administrativ al Mehedinţiului, iar după
terminarea căii ferate (1875) a cunoscut o dezvoltare ascendentă. Astfel, în prima
jumătate a sec. 20, Turnu Severin a figurat între cele 18 mari centre urbane ale
României. În ceea ce priveşte organizarea teritorial-administrativă a ţării, jud.
Mehedinţi apare atestat documentar, pentru prima oară, la 27 ian. 1483, iar până în al
patrulea deceniu al sec. 19 figura drept cel mai mare judeţ (între toate cele 17) al Ţării
Româneşti. După 1838, peste 50 de sate ale jud. Mehedinţi, învecinate cu jud. Dolj şi
Gorj, au fost arondate acestora, micşorându-i substanţial suprafaţa. Totuşi, în anul
1878, jud. Mehedinţi (cu reşed. la Turnu Severin din anul 1841) se situa pe locul 4 ca
mărime între judeţele ţării. O dată cu împărţirea pe regiuni a ţării în 1950, fostul jud.
Mehedinţi (5 320 km2), cu opt plăşi, trei oraşe şi 428 de sate, a devenit regiunea
Severin, cu reşed. la Caransebeş, în 1952 a intrat în componenţa regiunii Oltenia, iar
la 17 febr. 1968 a redevenit jud. Mehedinţi, cu reşed. la Turnu Severin (numit din 15
mai 1972 Drobeta-Turnu Severin) – dată la care oraşul a fost declarat municipiu.

Economia

Economia jud. Mehedinţi se remarcă printr-o structură industrial-agrară, în care

activează nenumărate regii autonome, societăţi comerciale cu capital de stat sau privat
şi numeroşi întreprinzători particulari.

Industria

Industria mehedinţeană produce o gamă variată de sortimente: energie electrică şi

termică (hidrocentralele Porţile de Fier I de la Drobeta-Turnu Severin şi Porţile de
Fier II de la Gogoşu, cele două centrale electrice şi de termoficare de la Drobeta-
Turnu Severin şi cea de la Orşova), nave fluviale, barje ş.a. (Drobeta-Turnu Severin,
Orşova), motoare generatoare şi transformatoare electrice (Orşova), armături
industriale din oţel şi robineţi (Strehaia), material rulant feroviar, anvelope gigant,
aparate de măsură şi control, celuloză şi hârtie (Drobeta-Turnu Severin), mobilă,
placaj, furnir, plăci fibro-lemnoase, cherestea etc. (Drobeta-Turnu Severin, Strehaia,
Orşova, Baia de Aramă, Vânju Mare), mat. de constr. (Drobeta-Turnu Severin, Baia
de Aramă, Strehaia), produse textile (ţesături din bumbac, conf., tricotaje etc.) la
Drobeta-Turnu Severin, Strehaia, Orşova, Baia de Aramă, Vânju Mare, produse alim.
etc.

Agricultura

Agricultura are o pondere însemnată în economia jud. Mehedinţi. Cu toate greutăţile

inerente cauzate de tranziţia la economia de piaţă, bazată pe concurenţă, sectorul
agricol a înregistrat progrese atât la culturile agricole, cât şi în domeniul creşterii
animalelor – domenii în care forma de proprietate privată a devenit preponderentă. La
sf. anului 2007, fondul funciar al jud. Mehedinţi era format din 293 996 ha terenuri
agricole (din care 283 236 ha, respectiv 96,3%, în proprietate privată), 149 840 ha
terenuri acoperite cu păduri, 17 002 ha acoperite cu ape şi 32 451 ha alte suprafeţe.
Din totalul supr. agricole (293 996 ha), 188 463 ha erau terenuri arabile, 80 772 ha
păşuni, 10 637 ha fâneţe, 6 198 ha vii şi pepiniere viticole şi 7 926 ha livezi şi
pepiniere pomicole. În anul 2007, terenurile arabile erau cultivate cu grâu şi secară
(49 408 ha), porumb (43 139 ha) plante de nutreţ (7 759 ha), plante uleioase (6 794
ha), floarea-soarelui (6 299 ha), orz şi orzoaică, ovăz, leguminoase pentru boabe,
cartofi, legume etc. În cazul unor deficite de umiditate, agricultura mehedinţeană
dispune de peste 80 700 ha amenajate pentru a fi irigate. Viticultura, cu o producţie
totală de struguri de 19 050 tone (2007), are condiţii prielnice de dezvoltare în arealele
localit. Corcova, Halânga, Vrata, Oprişor, Izvoarele, Jiana. La începutul anului 2008,
sectorul zootehnic, privatizat în proporţie de peste 99%, cuprindea 41 687 mii capete
bovine, 98 358 capete porcine, 107 759 capete ovine, 32 686 capete caprine, 16 867
capete cabaline; avicultură (1 485 237 capete păsări); apicultură (19 666 familii de
albine); piscicultură.

Căile de comunicaţie

Căile de comunicaţie feroviare, rutiere şi mai ales fluviale asigură legăturile jud.
Mehedinţi atât cu judeţele învecinate, cât şi cu cele mai îndepărtate, dar şi legăturile
dintre diferitele sale localităţi. La sf. anului 2007, lungimea reţelei feroviare de pe
terit. jud. Mehedinţi însuma 124 km (în totalitate electrificată), revenind o densitate de
25,1 km/1 000 km2, locul 3 pe ţară, după jud. Tulcea şi Giurgiu, din punct de vedere al
slabei densităţi a reţelei feroviare. Importanţa transportului feroviar este marcată de
prezenţa pe terit. jud. Mehedinţi a unui segment al magistralei feroviare Bucureşti–
Craiova–Drobeta-Turnu Severin–Orşova–Timişoara. În acelaşi an, lungimea totală a
drumurilor publice era de 1 861 km, din care 431 km modernizate, cu o densitate de
37,7 km/100 km2 (superioară mediei pe ţară, care este de 33,9 km/100 km2),
remarcându-se trei centre polarizatoare principale (noduri rutiere) ale drumurilor
mehedinţene: Drobeta-Turnu Severin, Vânju Mare, Strehaia. O importanţă deosebită
în transporturile rutiere o prezintă tronsonul magistralei rutiere de interes naţional –
Bucureşti–Piteşti–Craiova–Drobeta-Turnu Severin–Orşova–Timişoara. Transportul
fluvial se realizează pe Dunăre, toate operaţiunile legate de acesta fiind asigurate de
porturile Drobeta-Turnu Severin şi Orşova.

Învăţământ, cultură şi artă

În anul şcolar 2007–2008, activitatea de instruire şi educare a copiilor se desfăşura în

cadrul celor 14 grădiniţe de copii, cu 8 698 copii înscrişi şi 492 de educatoare, 80 de
şcoli generale (învăţământ primar şi gimnazial), cu 24 346 elevi şi 1 990 cadre
didactice, 19 licee, cu 12 894 elevi şi 886 profesori, o şcoală profesională, cu 2 824
elevi şi 172 profesori ş.a. În acelaşi an, la Drobeta-Turnu Severin funcţiona un institut
de învăţământ superior, cu şase facultăţi, 3 879 studenţi şi 45 profesori. În anul 2007,
reţeaua aşezămintelor de cultură şi artă cuprindea un teatru (la Drobeta-Turnu
Severin), patru muzee, patru case de cultură, 104 cămine culturale, 195 biblioteci, cu 1
774 000 vol., o orchestră de muzică populară, mai multe ansambluri folclorice,
tarafuri, fanfare populare ş.a. Un loc aparte îl au manifestările etnofolclorice:
Sărbătoarea liliacului de la Ponoarele (în luna mai), Sărbătoarea grâului de la Salcia
(iul.), Festivalul cântecului, dansului şi portului mehedinţean de la Drobeta-Turnu
Severin, nedeile săteşti ş.a. Activitatea sportivă se desfăşoară în cadrul celor 30 de
secţii sportive în care activează 1 039 sportivi legitimaţi, 53 antrenori şi 73 arbitri.
Ocrotirea sănătăţii

În anul 2007, reţeaua unităţilor sanitare de pe cuprinsul jud. Mehedinţi cuprindea şase
spitale, cu 1 637 paturi (un pat de spital la 182 locuitori), o policlinică, şase
dispensare, 96 farmacii şi puncte farmaceutice. În acelaşi an, asistenţa medicală era
asigurată de 457 de medici (un medic la 653 locuitori), 90 de medici stomatologi (un
medic stomatolog la 3 319 locuitori) şi 1 453 cadre medicale cu pregătire medie.

Turismul

Jud. Mehedinţi dispune de un potenţial turistic ridicat (nevalorificat pe deplin din

cauza unei infrastructuri insuficient dezvoltate) legat de cadrul natural cu peisaje
variate şi pitoreşti, cu numeroase monumente ale naturii: podul natural de la
Ponoarele (fenomen rar întâlnit, format prin prăbuşirea parţială a tavanului unei
peşteri – este de fapt o boltă naturală cu o deschidere de 25 m, o lungime de 61 m, o
lăţime de 8 m şi o înălţime de 9,7 m); peşterile Topolniţa, Bulba, Peştera lui Epuran
ş.a.; defileele Dunării de la Porţile de Fier şi Cazane; cheile Topolniţei, Coşuştei,
Bulbei; fermecătoarele peisaje din M-ţii Mehedinţi şi M-ţii Almăj; cele două lacuri de
acumulare de la Porţile de Fier I şi II. Interesante obiective de interes turistic sunt
grupate în municipiul DrobetaTurnu Severin, Strehaia, Orşova, Baia de Aramă, în ins.
Şimian (unde a fost reconstituită cetatea de pe ins. Ada-Kaleh, acoperită de apele
lacului de acumulare Porţile de Fier I) şi în multe localit. din Pod. Mehedinţi, care
sunt încadrate în zona turistică cunoscută sub numele de Nordul Olteniei. Rezervaţiile
naturale adăpostesc elemente de mare valoare ştiinţifică. Se remarcă îndeosebi
Cazanele Mari şi Mici din defileul Dunării, cu tufişuri de tip submediteraneean; Valea
Oglănicului, unde se întâlneşte o varietate aparte a lalelei Cazanelor, de culoare
galbenă (Tulipa hungarica var. undulatifolia); rezervaţia Gura Văii-Vârciorova (unde
este protejată o plantă endemică, cu areal restrâns, Prangos carinata); pădurea cu
liliac de la Ponoare; pădurea Stârmina, cu arborete de fag de tip iliric, în care apar din
abundenţă cele două specii sudice de ghimpe (Ruscus aculeatus şi Ruscus
hypoglossum); pădurea Borovăţ, care cuprinde singurul arboret de pin negru de Banat
ce s-a mai păstrat în Pod. Mehedinţi. Rezervaţiile paleontologice Sviniţa (calcare cu
amoniţi) şi Bahna-Iloviţa (calcare recifale şi argile cu faună din Badenian) sunt pentru
specialişti puncte de referinţă de interes naţional şi chiar european. O atracţie turistică
o constituie şi numeroasele vestigii istorice (Drobeta-Turnu Severin, Orşova,
Butoieşti, Gârla Mare ş.a.) şi elementele de autentică şi străveche cultură populară
(ţesături şi cusături populare, piese de port popular, obiecte rezultate din prelucr.
artistică a lemnului, vase de ceramică populară, instalaţii tehnice populare, case cu
aspect de culă – cum sunt cele de la Cerneţi, Broşteni, Ercea ş.a.). În anul 2007,
reţeaua unităţilor de cazare turistică era formată din şapte hoteluri şi moteluri, cinci
pensiuni turistice urbane şi o pensiune turistică rurală ş.a., cu o capacitate totală de 1
276 locuri. Indicativ auto: MH.