Delta Dunarii

Delta Dunării (3446 km²), aflată în mare parte în Dobrogea,

România și parțial în Ucraina, este a doua ca mărime și cea mai
bine conservată dintre deltele europene.
Geografia

Delta Dunării este limitată la

sud-vest de podișul Dobrogei, la
nord de cel al Basarabiei, iar în
est se varsă în Marea Neagră.
Delta Dunării este traversată de
paralela de 45° latitudine N și de
meridianul de 29°, longitudine E.
La nord, brațele Chilia și Musura
formează granița cu Ucraina.
Dunărea, ajunsă la Pătlăgeanca se bifurcă: Brațul Chilia la nord și Brațul
Tulcea la sud, braț care mai apoi, la Furca Sfântu Gheorghe (în turcește
Çatal Çedırlez uneori transcris în română „Ceatal Sf. Gheorghe”) se
desparte în Brațul Sulina și Brațul Sfântu Gheorghe.

Brațul Chilia, formează granița cu Ucraina, și transportă pe cursul său, de

o lungime de 104 km², 60% din apele și aluviunile Dunării.

Brațul Sulina este situat în mijlocul Deltei și, spre deosebire de Chilia, are
un curs rectiliniu, fiind permanent dragat și întreținut pentru navigația
vaselor maritime. Are o lungime de 71 km și transportă 18% din volumul
de apă al Dunării. Cursul Brațului Sfântu Gheorghe este orientat spre sud-
est, și se desfășoară pe 112 km, transportând 22% din debitul Dunării. La
vărsare formează insulele Sacalin considerate un început de deltă
secundară.
Geologia

Delta Dunării este plasată, din

punct de vedere geologic, într-o
regiune mobilă a scoarței terestre
numită Platforma Deltei Dunării .
Platforma Deltei Dunării vine în
contact, în partea de sud-vest, cu
Orogenul Nord Dobrogean, prin
falia Oancea-Sf. Gheorghe, care
este aproximativ paralelă cu brațul
Sfântu Gheorghe.
Structura geologică a acesteia este
alcătuită dintr-un fundament cristalin
peste care se dispune transgresiv o
cuvertură sedimentară reprezentată
printr-o succesiune de depozite
paleozoice, triasice, jurasice,
cretacice, neogene și cuaternare,
derminate prin forajele de mare și
mică adâncime efectuate în zonă.
Depozitele de vârstă Paleozoică, ce
aparțin etajelor Silurian-Permian
(438-230 milioane de ani), sunt
alcătuite din calcare, dolomite, siltite,
gresii litice, cu intercalații de tufuri
vitroclastice.
 Clima

Delta Dunării se încadrează în spațiul cu climat temperat

semiarid specific stepelor pontice. Spațiile acvatice plane și
foarte întinse, acoperite în diferite grade cu vegetație,
întrerupte de insulele nisipoase ale câmpurilor marine,
alcătuiesc o suprafață activă specifică deltei și lagunelor
adiacente, cu totul diferită de cea a stepelor pontice. Delta
Dunării este considerată locul cu cele mai puține precipitații
din România.
 Flora
Flora Deltei este reprezentată în mare parte de
o vegetație specifică zonelor umede (stuful,
papura, rogozul, în amestec cu salcia pitică) și
ocupă 78% din totalul suprafeței. Zăvoaiele
ocupă 6% din suprafața deltei, fiind păduri de
salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe
grindurile fluviatile, fiind periodic inundate, iar
ochiurile de apă sunt acoperite de o vegetație
acvatică și plutitoare, ocupând 2% din
suprafața deltei. De asemenea, există păduri
(Pădurea Letea și Pădurea Caraorman)
alcătuite din arbori (stejar brumăriu, stejar
pedunculat, frasin, plop tremurător, ulm),
arbusti (zălog, cătină roșie) și plante
agățătoare (hamei, curpen, viță sălbatică).
 Fauna
Delta Dunării conține mai mult de 360
de specii de păsări și 45 de specii de
pește de apă dulce în numeroasele sale
lacuri și japșe. Acesta este locul unde
milioane de păsări din diferite colțuri
ale Pământului vin să cuibărească.
Speciile majore de pești în cadrul Deltei
Dunării sunt știuca și somnul. Fauna
deltei este una bogată și variată în
specii de mamifere, păsări, reptile,
amfibieni, pești, crustacee, melci,
moluște și insecte
 Mamifere
Mistreț (Sus scrofa), enot (Nyctereutes procyonoides), vidră de râu (Lutra lutra), bizam
(Ondatra zibethicus), nurcă europeană (Mustela lutreola), hermină mică (Mustela
erminea aestiva), nevăstuică (Mustela nivalis), dihor pătat (Vormela peregusna), șacal
auriu (Canis aureus), iepure de câmp (Lepus europaeus), popândău european
(Spermophilus citellus), dihorul de stepă (Mustela eversmannii), arici (Erinaceus
concolor), chițcan de pădure (Sorex araneus), chițcan mic de apă (Neomys anomalus),
șoarecele-de-mișună (Mus spicilegus), șoarece pitic (Micromys minutus).
Harta Geografica
Iovan Casian